3 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A fost fondat în București Muzeul de Istorie Naturală și Antichități

 

1659 – Sfârșitul primei domnii a lui Gheorghe Rakoczi al II-lea

Gheorghe Rákóczi al II-lea (II. György Rákóczi; 30 ianuarie 1621–6 iunie 1660) a fost Principe al Transilvaniei între 11 octombrie 1648–3 noiembrie 1657 și ianuarie 1658–25 octombrie 1658. A fost ales principe al Transilvaniei în timpul vieții tatălui sau. În 1643 s-a căsătorit cu Sofia Báthory de Șimleu. Exprimând ambiții la tronului Poloniei, s-a aliat cu cazacii lui Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab. În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al doilea război nordic (1655–1660). A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar căzând alianța cu suedezii, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, fiind totuși lăsat să se întoarcă în Transilvania. Aici, la 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat din cauza războiului neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Atunci, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău (mai 1660). A fugit la Oradea, unde a murit din cauza rănilor suferite în luptă.

1632 – S-a născut Mihai Apafi I

3 noiembrie 1632, Gherla – 15 aprilie 1690, Făgăraș

Nobil maghiar; principe al Transilvaniei între 1661–1690. A urcat pe tron la 29 de ani, ales de nobilimea transilvăneană, cu acordul Imperiului Otoman, ca rival al lui Ioan Kemény, care era susținut de către Habsburgi. Opunându-se împăratului Leopold I, i-a susținut pe rebelii curuți și interesele turcești până la înfrângerea otomană în asediul Vienei, la 12 septembrie 1683. După aceasta, a dus tratative cu Leopold I, încheiate cu tratatul de la 27 septembrie 1687, prin care a obținut recunoașterea autorității sale în Transilvania.

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Nobilii din satul Ribița au fost atacați dis-de-dimineață. Aceștia au opus rezistență, ucigând nouă țărani. După ce rezistența nobililor a fost înfrântă, o parte dintre ei au fost uciși, iar bunurile lor distruse sau jefuite. Una dintre cele mai afectate familii nobiliare a fost familia Ribitzei, care avea rădăcini românești, dar în timp se maghiarizase.

În aceeași zi au fost atacați nobilii din satul Mihăileni, câțiva dintre ei uciși, iar averile lor jefuite sau distruse. În cursul zilei s-au ridicat și țăranii români din satele Hărțăgani și Săliște cu scopul de a ataca curțile generalului conte Francisc Gyulay din satul Trestia. Întorși din drum de un ștempar care le spusese că în sat sunt numai bunuri imperiale, pe care să nu le prade, țăranii au fost readuși la Trestia de doi iobagi români ai generalului și toate averile nobiliare au fost jefuite sau distruse. Iobagii din satul Trestia au continuat jaful și a doua zi, cei din cele două sate vecine întorcându-se acasă după prima zi. Provizorul generalului a fost ucis la Lunca, iar bunurile generalului din același sat, plus cele din Luncoi și Biscaria au fost nimicite.

1834 – A fost fondat în București Muzeul de Istorie Naturală și Antichități

Muzeul a fost înființat la Porunca domnească a lui Alexandru Dimitrie Ghica Voievod dată prin Actul 142/3 noiembrie 1834 către Eforia Școalelor, pe baza proiectului redactat de Marele vornic Mihalache Ghica, ministru al Afacerilor Dinlăuntru și fratele Domnitorului, care a donat colecții importante, incluzând monede grecești, romane și bizantine, colecții de minerale, fosile, moluște, pești, păsări și mamifere, precum și opere de artă. Deși fusese conceput ca un cabinet de istorie naturală, muzeul a căpătat un caracter de instituție mixtă, adăpostind antichități, tablouri vechi și curiozități naturale. Adăpostit în clădirea Colegiului „Sf. Sava” și condus în perioada 1837–1859 de Carol Wallenstein de Wella, austriac de origine croată, profesor de desen la Colegiu, muzeul a avut inițial un rol didactic.

Pe parcursul timpului muzeul a fost găzduit în diferite clădiri, sediul actual fiind proiectat și construit prin strădania dr. Grigore Antipa, director în perioada 1893–1944. Astăzi poartă numele Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, iar actuala clădire care adăpostește colecțiile muzeului, a fost inaugurată în prezența Regelui Carol I, la 24 mai 1908.

1860 – Deschiderea oficială a cursurilor la Gimnaziul „Matei Basarab” din București

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a emis Decretul Domnesc nr. 158/25 noiembrie 1859 de înființare a Gimnaziului „Matei Basarab”, ce poartă numele domnitorului ocrotitor al culturii și iubitor al artelor, care în afară de multe institute de pietate, a înființat tipografii spre a se tipări cărți în limba română, a scos limba slavonă din biserici și a pus fundamentul culturii limbii naționale”.

Deschiderea oficială a cursurilor Gimnaziului „Matei Basarab” a avut loc la 3 noiembrie 1860, în casele lui Ioan Urlățeanu din Calea Craiovei (Rahova).

1863 – Revista Aghiuță. Foaie umoristică, satirică și critică

Prima revistă umoristică a fost editată de B.P. Hasdeu la București, de la 3 noiembrie, săptămânal, duminica, în 8 pagini, iar de la nr. 23, până la nr. 28 (27 aprilie–21 mai 1864), de două ori pe săptămână, joia și duminica, în 4 pagini, tipărită în alfabetul latin. Și-a îndreptat critica împotriva coaliției burghezo-moșierești.

1866 – S-a născut Traian Demetrescu – Tradem

Traian Rafael Radu Demetrescu; 3 noiembrie 1866, Craiova – 17 aprilie 1896, București

Poet pre-simbolist și prozator. În ziarele craiovene Alarma, Clopotul i-au apărut primele poezii: Durerei, Victoriei, Plânsul, Domnișoarei V., Poetul (1883), apoi, publicând în Vocea Oltului poezia Ploaie din senin, a fost remarcat de poetul Alexandru Macedonski, care i-a publicat în revista Literatorul câteva poezii, printre care Meditațiune, Bătrânețe, Plânsul fericirii, Nenorocire. Primul volum de versuri, Poesii i-a apărut în 1884, prefața fiind semnată de Alexandru Macedonski. În 1888, împreună cu G.D. Penicioiu, a tipărit Revista Olteană, publicație literară-științifică, modernistă, democratică, în linia Literatorului. Aici poetul a publicat peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an a tipărit și cel de-al treilea volum de versuri, Amurg, urmat de alte volume de versuri: Freamăte, Cartea unei inimi, Sensitive, Priveliști din viață.

1892 – S-a născut Maria Antonescu

3 noiembrie 1892, Calafat, Dolj – 18 octombrie 1964, București

Soția mareșalului Ion Antonescu. A fost căsătorită cu ofițerul de poliție Gheorghe Cimbru; după decesul soțului a plecat la Paris, s-a căsătorit cu omul de afaceri Guillaume Auguste Joseph Pierre Fueller, de care a divorțat (1919–1926). La 29 august 1927, s-a căsătorit, pentru a treia oară, cu colonelul Ion Antonescu. În 1941 a fost numită președintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. După arestarea mareșalului, a fost arestată în Gorj, deținută în București, trimisă la Moscova, returnată la București, ținută în beciurile Ministerului de Interne, apoi la Malmaison, la închisoarea din str. Uranus, la Jilava și, într-un final, la Mislea. În 1950 a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu Centrala Evreiască – CE, condusă de Radu Lecca. Din 1955 i-a fost impus domiciliu forțat la Lățești, lângă Bordușani.

1900 – A încetat din viață Eufrosina Popescu – Marcolini (Eufrosina Vlasto; 20 octombrie 1821 – 3 noiembrie 1900)

Actriță și cântăreață de renume european, activând atât în teatrul dramatic, cât și în cel liric. 

 

Ziua Ordinului Bărbăție și Credință

1903 – S-a instituit Medalia pentru bărbăție și credință

Prin Decretul Regal nr. 2.812/3 noiembrie 1903 și modificat prin Înaltul Decret Regal nr. 2.523/12 octombrie 1904. A fost conferită ofițerilor și agenților de poliție care au dat dovadă de bărbăție și credință în îndeplinirea funcției sau oricărui funcționar public sau persoană particulară care va fi contribuit la menținerea sau restabilirea ordinei și siguranței publice, va fi adus servicii importante poliției, va fi salvat viața sau avutul unei persoane cu pericolul vieții sale, ori va fi săvârșit un act de bărbație sau credință.

1907 – S-a născut Ștefan Bossun

3 noiembrie 1907, Măceșu de Jos, județul Dolj – 1993, Craiova

Prozator și publicist. A urmat, cu întreruperi, liceul la Craiova. Din 1925 a fost, pe rând, funcționar la Tribunalul Județean Dolj, bibliotecar la Editura și revista Ramuri, redactor și director la Gând și slovă oltenească, secretar al Teatrului Național din Craiova, profesor la Conservatorul Cornetti, a condus mulți ani filiala din Craiova a Uniunii Scriitorilor. A debutat publicistic în 1934 la Tinerimea doljeană și a colaborat la ziare și reviste craiovene: Presa Olteniei, Jurnalul, Cugetul românesc, Tribuna Olteniei, Vatra etc. Cele câteva volume de proză: Scrisori din satul meu, Fata din pădure, A fost într-o toamnă, Acolo cântă apele, Zbor în amurg, Poveștile Jiului certifică, prin tematica lor, un scriitor de esență realistă, atras, mai ales, de universul rural.

1909 – S-a născut Marcel Anghelescu

3 noiembrie 1909, Craiova – 22 februarie 1977, București

Celebru actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică de la Chișinău în 1933. A jucat roluri de comedie, dramă, roluri de compoziție, cu predilecție comice, pe scena Teatrului Național din Iași și a Teatrului Național din București: Lanțul slăbiciunilor, Pe răspunderea mea, Două lozuri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Bădăranii, Steaua fără nume etc., multe din rolurile de pe scenă ajungând și pe marele ecran. A avut peste 50 de apariții în filme și nenumărate la televizune: Ziua cumpătării (1942, debut), Escadrila albă, Lanțul slăbiciunilor, O scrisoare pierdută, Două lozuri, Ciulinii Bărăganului, Bădăranii, Castelanii, Steaua fără nume, Corigența domnului profesor, Dimitrie Cantemir, Frații Jderi, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, Războiul independenței etc. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1953), cu cel de de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (1964), Ordinul Meritul Cultural cl.I (1967) și a fost laureat al Premiului de stat.

Corigența domnului profesor (1966) • Regia Haralambie Boroș. Cu: Marcel Anghelescu, Ion Manu, Jules Cazaban, Silvia Fulda, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Mircea Crișan, Dem Rădulescu etc.

1909 – S-a născut I.D. Lăudat

Ion Dumitru Lăudat; 3 noiembrie 1909, Socu–Bărbătești, Gorj – 8 noiembrie 1996

Istoric literar. A absolvit Seminarul Teologic Central din București și Facultatea de Litere și Filosofie din Iași (1938), avându-i profesori pe pe Garabet Ibrăileanu, Iorgu Iordan și G. Călinescu. A devenit Doctor în Filologie în 1958. A fost profesor la Liceul național și Școala normală „Vasile Lupu” din Iași, la Colegiul „Nicolae Bălcescu” și liceul „Frații Buzești” din Craiova. În anul 1951 a devenit lector la Facultatea de Filologie a Universității ieșene, apoi conferențiar și profesor titular, predând cursuri de Folclor românesc, Istoria literaturii române vechi, Metoda predării limbii și literaturii române. A publicat numeroase studii și monografii, fiind considerat unul din cei mai buni specialiști în studiul literaturii române vechi. Fiind la origine cursuri universitare, cărțile lui se caracterizează printr-o sistematizare riguroasă a materialului, prin expunerea clară și obiectivă a faptelor: Dimitrie Cantemir în contemporaneitate, Radu Popescu, Personalități ale culturii românești.

1911 – S-a născut Petru Tocănel

3 noiembrie 1911, Barticești, Roman/Neamț – 1 decembrie 1992, Roma

Preot-călugăr franciscan conventual din România, teolog, jurist, profesor universitar. A absolvit școala primară în satul natal în 1924, an în care a intrat în Ordinul Fraților Minori Conventuali, Provincia „Sfântul Iosif” din România, și a început activitatea de pregătire pentru a deveni călugăr franciscan la gimnaziul de la Hălăucești, la liceu la Beiuș, apoi ca novice la Săbăoani. A studiat Filosofia și Teologia la Colegiul Franciscan „Sfântul Bonaventura” din Luizi-Călugăra (1932–1938), unde a fost sfințit preot în 1937. După al doilea război mondial, a contribuit la asigurarea asistenței spirituale a românilor catolici de rit latin din Roma. A fost asistent general al acestui ordin, profesor universitar de Drept și de Teologie la Vatican, avocat al Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana, judecător prosinodal în cadrul Congregației pentru Doctrina Credinței, consultor și comisar deputat în Curia Romană, votant al Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice și cercetător în domeniul științelor juridice și al istoriei Bisericii Catolice. Rămas în Italia din cauza războiului și apoi a regimului comunist impus în România, a continuat să se preocupe de situația franciscanilor din țara sa. Numele său este întâlnit în relație cu dezghețul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican, de după lucrările Conciliului Vatican II. Acesta s-a aflat începând cu 29 octombrie 1968 în București, în cadrul primei delegații oficiale de la Vatican de după expulzarea Regentului Nunțiaturii de la București.

 

Ziua Vânătorilor de Munte

1916 – S-au înființat trupele de Vânători de Munte

Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234/3 noiembrie 1916, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din București în Corpul Vânătorilor de Munte.

Organizarea inițială era de 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2.000 de soldați.

 

1918 – S-a născut Petru Buzgău

3 noiembrie 1918, Socodor, Arad – 1999, Arad

Pictor și grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Academia de Arte Frumoase, București, promoția 1943, secția Grafică și Pictură. Din 1949, a participat cu regularitate la expozițiile organizate de Filiala UAP, Arad. A fost distins cu Premiul pentru Gravură Muzeul Simu (București, 1943). A participat la numeroase expoziții de grup și personale.

O imagine: Buzgău Petru [Artindex]

1919 – Inaugurarea Universității Naționale a Daciei Superioare din Cluj

Istoricul Vasile Pârvan a susținut lecția inaugurală intitulată sugestiv Datoria vieții noastre, în fața unei audiențe impresionante formate din profesori, studenți, dar și din alți reprezentanți ai elitei românești transilvănene. A adus un omagiu jertfei depuse de tinerii ostași români la înfăptuirea unității naționale a statului. Textul, de mare însemnătate istorico-culturală, a fost pus în circulație autonom, apoi în volumul de autor, nu mai puțin notabil, Idei și forme istorice (1920).

1921 – S-a născut Andrei Ostap

3 noiembrie 1921, Chișinău, RSSM/Moldova – 5 ianuarie 1995, București

Sculptor și pictor român-moldovean de origine poloneză; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București din 1955. A urmat Școala de Arte și Meserii, unde a învățat desen ornamental și desen tehnic, a absolvit liceul cu note maxime. A participat la cel de-al doilea război mondial, în luptele de pe frontul de vest, contribuind la eliberarea Cehoslovaciei și Austriei, fiind rănit în lupte și decorat. După război, a vrut să se înscrie la Institutul de Arte Plastice din București, dar examenul de admitere se susținuse deja. A urmat Academia de Arte Plastice Guguianu, particulară, având profesori pe Camil Ressu și Corneliu Medrea. A absolvit cei trei ani de studii cu premiul întâi și a dat examen de admitere la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, fiind admis de o comisie specială direct în anul IV. Examenele teoretice nu i-au fost echivalate, trebuind să le susțină din nou într-un singur an. A absolvit în 1951 ca șef de promoție (premiul I și examenul de stat cu nota 10). A câștigat concursul organizat la Muzeul „Theodor Aman” primind „Bursa Paciurea”.

A urmat o perioadă de activitate intensă; ani la rând a fost în Comisia de îndrumare a Sindicatului Sanitar județean Brașov, ulterior membru în comitetul de conducere al secției de sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din București, șef de colectiv la mai multe lucrări de artă monumentală, participând astfel la formarea unor tineri artiști, pe care i-a instruit benevol, ajutându-i financiar pe cei mai săraci dintre ei. A fost autor a sute de sculpturi cu o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României și Republicii Moldova, expuse în întreaga lume. Multe dintre lucrările sale au fost donate pentru cauze umanitare.

Biografie ilustrată: Andrei OSTAP, sculptor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1922 – S-a născut Doru Bucur

3 noiembrie 1922, București – 7 iunie 1969

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Licențiat în Drept al Universității din București, a urmat studii libere de pictură, din 1938 participând la Saloanele Oficiale, apoi la expozițiile de artă românească (anualele de stat). În 1967 a deschis o expoziție personală la Galeria Galateea din București, în 1968 a expus in cadrul unui grup de încă 4 pictori la Galeria Simeza din Bucuresti și a participat la expozițiile de artă românească organizate peste hotare, la Praga, Paris si Koln. A primit premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru pictură (1968).

„Pictor autonom și caracter deliberat, Doru Bucur se situează prin arta sa în zona propriilor coordonate, apropiindu-se de expresionism, de cubism și de orfism, curente specifice începutului de secol XX. Preocupat de geometrizarea formelor și acordând culorii funcții imateriale, pictura sa este creată în apropierea subconștientului și a orfismului, instalându-se lent, ca o stare meditativă. În opera sa întâlnim simbolul, metafora, fantezia, elemente care se întrepătrund și care oferă vibrații din zona miturilor sau a fantasticului, provocând astfel privitorul la o călătorie în descoperire” [G.M.]. A primit premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru pictură (1968).

Biografie ilustrată: Bucur Doru [Artindex]

1923 – S-a născut Paul Cornea

3 noiembrie 1923, București – 7 octombrie 2018, București

Istoric, critic și teoretician literar. A urmat Liceul Evreiesc de Băieți Cultura din București, unde l-a avut profesor pe dramaturgul și eseistul Mihail Sebastian. A fost licențiat în Litere și Filosofie al Universității din București, secția Sociologie în 1948. A devenit Doctor în Filologie în 1971. A deținut funcții importante, înainte de 1990, în Consiliul Culturii, în domeniul cinematografiei, a fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. După 1990 a devenit secretar de stat în Ministerul Educației Naționale, decan al Facultății de Litere (1990–1993). A fost specialist în perioada Preromantismului românesc și a Romantismului, teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate și a teoriei literare. A inițiat și condus (din 1967) seria de Documente și manuscrise literare. Dintre lucrările sale: Studii de literatură română modernă, De la Alecsandrescu la Eminescu, Oamenii începutului de drum, Conceptul de istorie literară în cultura românească, Itinerar printre clasici, Aproapele și departele.

1923 – S-a născut Dan Berindei

3 noiembrie 1923, București – 23 decembrie 2021, București

Istoric, membru titular (din 1992) și vicepreședinte (din 2006) al Academiei Române. Personalitate marcantă a elitei intelectuale românești, s-a născut într-o familie de aristocrați, fiind descendent al voievodului Constantin Brâncoveanu. După ce a terminat liceul, făcând chiar și două clase într-un an,  a urmat Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din București, absolvind în 1945, cu calificativul Magna cum laude și a publicat primul studiu: Revoluția din 1848 în Franța și tinerii români aflați la Paris. A fost cercetător științific la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice și la Institutul de Istorie și Filosofie al Academiei Române. După îndepărtarea sa abuzivă din cercetarea științifică (1952–1955) de către regimul comunist aflat la putere, a fost rechemat după un timp la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București, unde a lucrat vreme de 45 de ani, fiind succesiv: cercetător, cercetător principal, secretar științific, vicepreședinte al Consiliului științific. În anul 1969 și-a luat doctoratul în Istorie cu teza Orașul București, reședință și capitală a Țării Românești (1459–1862). Din 1990 a îmbrățișat și cariera didactică, fiind profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București și profesor la Politehnica din București, unde a predat cursul de Istoria României în context universal și profesor la Universitatea Hyperion. A fost membru în biroul Asociației Internaționale de Istorie Contemporană a Europei, membru titular străin al Academiei Poloneze de Științe și Litere, președinte al Comitetului Național al Istoricilor din România și președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei. Din 2004 a fost membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române. A publicat peste 500 lucrări științifice, dintre care peste 50 de cărți, în special referitor la istoria politică universală și românească a secolelor XVIII-XX, precum și istoria culturii: Revoluția română din 1821, Societatea românească în vremea lui Carol I, Diplomația românească modernă, Revoluția română din 1848-1849: Considerații și reflecții, Românii și Europa în perioadele premodernă și modernă, Istoria Academiei Române etc.

1924 – S-a născut Grigore Beuran

3 noiembrie 1924, Țicleni, Prahova – 23 februarie 1999, Cluj-Napoca

Prozator și romancier. A fost fiul învățătorului și publicistului George Beuran, editor al săptămânalului Tineretul învățătoresc din Lipova. A urmat Facultatea de Drept a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj (1944–1948). Mobilizat în timpul războiului, a urmat Școala de ofițeri de rezervă de la Lipova și, împreună cu detașamentul de elevi ai școlii, a participat la Lupta de la Păuliș (13–20 septembrie 1944), fiind recunoscut ulterior ca veteran și decorat cu medalii de război. În timpul facultății a fost pedagog la Liceul Sanitar din Cluj, iar după absolvire, profesor la Liceul Comercial din Cluj, apoi jurisconsult, publicând mai multe articole în presa locală și fiind remarcat de conducătorii presei clujene. A devenit redactor la Tribuna pentru 17 ani, apoi la revista militară Scutul patriei, de unde s-a pensionat. Potrivit criticului Constantin Cubleșan, Grigore Beuran a întreținut relații cu organele de Miliție și de Securitate. A debutat cu epigrame în săptămânalul Tineretul învățătoresc (1943). A început să publice regulat la câțiva ani după război, în revistele Almanahul literar, Steaua, Tribuna, Scrisul bănățean, Cronica, Astra, Orizont etc. Debutul editorial a fost volumul de povestiri Ochi adânci (1962), urmat de cărțile de proză despre război: În Valea Mureșului, Ora 23 și Evadarea; romanul polițist Cifrul Petre Petrescu; volumul de nuvele Regăsire; romanul de aventuri Triplul mister; cartea de dezbateri politice Ancora n-a fost aruncată la timp; o piesă într-un act, Coțofana și câteva piese de teatru radiofonic cu subiecte de actualitate. Mai multe schițe și povestiri satirice publicate de-a lungul anilor în Tribuna au fost adunate în volumul postum Misteriosul povestitor din Atlantida, publicat de fiul său, Rareș Beuran. Volumul II al romanului Evadarea a fost amânat de la publicare de cenzură, de mai multe ori în ultimii ani ai regimului comunist și nu a mai fost publicat niciodată.

1926 – S-a născut Iulian Mihu

3 noiembrie 1926, București – 20 iunie 1999, București

Regizor de film, publicist. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1955). Primele sale două filme au fost scurtmetraje: La mere (1953), regizat împreună cu colegul său Manole Marcus și Jocurile copilăriei (1955). Primul lungmetraj, Viața nu iartă (1957), a fost ecranizarea unui roman scris de Alexandru Sahia. Dintre filmele sale: Poveste sentimentală, Felix și Otilia, Nu filmăm să ne-amuzăm, Alexandra și infernul, Marele singuratic, Lumina palidă a durerii.

Marele singuratic (1976) • Regia Iulian Mihu. Cu: George Motoi, Florența Manea, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Adriana Nemeș, Ion Caramitru, Petre Gheorghiu

1928 – A demisionat Guvernul Vintilă I.C. Brătianu

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Vintilă Brătianu (24 noiembrie 1927–3 noiembrie 1928). În timpul guvernării acestuia, s-a adoptat Legea pentru protecția muncii femeilor și minorilor, care stabilea durata zilei de lucru de 8 ore; a fost semnat Pactul Briand-Kellog; au fost tentative eșuate de stabilizare monetară prin contractarea unui împrumut extern; a avut loc Marșul asupra Bucureștiului. Eșuând în tentativa de a constitui un guvern de uniune națională, primul ministru a demisionat.

1928 – Inventatorul Anastase Dragomir a înregistrat, în Franța, o nouă cerere de brevet

Renumit pentru invenția unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil, Anastase Dragomir, împreună cu un alt inventator român, Tănase Dobrescu, a depus cererea de brevetare cu nr. FRD678566 19281103 din 3 noiembrie 1928 cu numele Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne (Nou sistem de montare al parașutelor la aparate de locomoție aeriană).

1933 – S-a născut Mariana Stoica

3 noiembrie 1933, București – 31 ianuarie 2009, București

Soprană, prim-solistă la Opera Națională Română din Cluj Napoca și a Operei Naționale București, remarcabilă în producțiile wagneriene. Și-a început cariera artistică la Opera Națională Română din Cluj Napoca în anul 1962 ca prim-solistă. Din anul 1968 și până în 1986, a putut fi urmarită în spectacole ale Operei Naționale București. Pe scenele din România, dar și din Europa, a interpretat un repertoriu foarte bogat, jucând în roluri titulare în Lohengrin, Walkiria și Olandezul zburător de Richard Wagner, Othelo, Aida și Bal Mascat de Giuseppe Verdi, Tosca, Manon Lescaut și Turandot de Giacomo Puccini, Carmen de Georges Bizet, Gioconda de A. Ponchielli etc.

Arii de Wagner și Puccini interpretate de Mariana Stoica

1936 – S-a născut Mircea Moldovan

Mircea-Sorin Moldovan; 3 noiembrie 1936, Blaj, Alba – 8 aprilie 2020, Câmpina

Regizor de film apreciat pentru comediile și filmele istorice, dar și documentare. A fost licențiat al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Actorie (1959) și Regie film (1968). A fost actor la Teatrul Național din Craiova și la Teatrul de Stat din Sibiu, regizor și director general (1991–1993) al Studiourilor „Sahia”, director general al postului de televiziune Soti (1993–1994), consilier parlamentar, membru și președinte al Consiliului Național al Audiovizualului, CNA. Spectacolele de teatru în regia sa sunt mai puțin numeroase, dar trebuie menționat Horea, montat la Teatrul de Stat din Turda, premiat la Festivalul de Teatru de la Oradea. Filme: Toamna bobocilor, Pintea, Iarna bobocilor, Convoiul, Totul se plătește, Expediția, Ziua cea mai lungă.

Toamna bobocilor (1975) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Draga Olteanu-Matei, Marin Moraru, Dumitru Furdui, Maria Ploae, Emil Hossu, Sebastian Papaiani, narator: Octavian Cotescu

1936 – A încetat din viață Filip Lazăr (6 mai 1894 – 3 noiembrie 1936)

Compozitor și pianist, membru fondator al Societătii Compozitorilor Români, membru fondator și președinte al Societății Muzicale Triton; a compus muzică simfonică, de cameră, de teatru, corală, vocală.

1938 – S-a născut Nicolae Dragoș

Nicolae Răcănel; 3 noiembrie 1938, Cleșnești–Glogova, Gorj

Poet, scriitor, jurnalist și traducător, profesor. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București (luându-și licența în 1960). A fost profesor la Târgu Cărbunești, după care, în 1962, a început o lungă carieră în presă: redactor la Viața studențească, redactor-șef la Scînteia tineretului, Luceafărul, șef de secție la Scînteia, Ordinea. A mai colaborat la România literară, Ramuri, Contemporanul etc. A debutat cu poezie în Luceafărul (1958) și editorial cu volumul de versuri Moartea Calului Troian (1968). Alte volume: Coloana de-a lungul, Zăpezi fără întoarcere, Scrisoare în sat, Scutier la umbra clipei, Fabule cu sau fără morală, Fântâna din oglinzi.

1938 – S-a născut Cornel Meraru

3 noiembrie 1938, București – 3 februarie 2023

Compozitor, aranjor și saxofonist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A urmat Școala militară de muzică din București (1950–1957) și cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (1967–1972). Din 1967 a fost membru al Big Bandului Radio (șef partidă trombon), constituind o prezență artistică de seamă pentru activitatea interpretativă, de improvizație și orchestrație a acestui ansamblu de renume. Aranjor și compozitor, a contribuit prin activitatea sa la prestigiul vieții muzicale românești, fiind autor al unor lucrări șlagăre de neuitat, răsplătite cu numeroase premii. Pentru melodia Zborul alb, a primit Premiul II la Festivalul UGSR 1983, iar la concursul Melodii ʼ84, a primit Premiul II, pentru melodia Noul dans (1985).

Cornel Meraru / Dan V. Dumitriu – Fântâni de cer • Gina Pătrașcu

1940 – S-a născut Dieter Acker

3 noiembrie 1940, Sibiu – 27 mai 2006, München

Compozitor și profesor universitar german originar din România. A studiat pianul, orga, teoria muzicii cu Franz Xaver Dressler, apoi a urmat cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, la clasa de compoziție a lui Sigismund Toduță. În 1969, s-a folosit de ocazia primei ieșiri din România pentru a rămâne cu soția în Germania (unde i se permisese să participe la cursurile de vară din Darmstadt), iar din 1972 a devenit profesor de compoziție la Hochschule für Musik din München. În 1985 a fost profesor invitat la Academia de muzică din Beijing, China. A compus lucrări simfonice, concertante, camerale, corale, unele dintre ele fiind distinse cu premii de compoziție: Primăvara pragheză, Johann Stamitz, Lions International Düsseldorf, Henriette Reine etc.

Dieter Acker – Fioretten I für Flöte solo (1972) • Marianne Henkel

1942 – S-a născut Claudiu Iordache

3 noiembrie 1942, București – 20 noiembrie 2021

Eseist, poet și prozator, deputat, membru al Uniunii Scriitorilor. A studiat la Institutul Politehnic din Timișoara, dar a întrerupt studiile și a absolvit Facultatea de Istorie de la Universitatea Craiova. A lucrat la diverse publicații: Expres, Privirea, Lumea Magazin, Opinii paralele, Curentul, Republica. A participat la Revoluția Română din 1989, fiind membru în Comitetul Revoluționar înființat în balconul Operei din Timișoara, a aderat la Frontul Salvării Naționale, fiind primul președinte al acestuia din județul Timiș și vicepreședinte la nivel național, a fost membru fondator al Frontului Democratic Român, al partidului Convenția Solidarității Sociale, consilier de Stat la Președinția României. Lucrări publicate: Iisus s-a născut la Timișoara, România pierdută, Singur între români, Fata și moartea, Polul de putere, Agonia postdecembristă, Românul frumos. A fost distins cu Medalia Revoluția Română din Decembrie 1989, ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2004) etc.

1943 – S-a născut Alexandru Ecovoiu

3 noiembrie 1943, București

Romancier contemporan. Deși a debutat în anii ’80, a intrat în atenția publicului și a criticii literare abia în 1995, o dată cu publicarea romanului Saludos (Premiul Uniunii Scriitorilor din România 1996, Premiul Revistei Observator–München 1998). Talentul și l-a confirmat prin publicarea romanului Stațiunea (Premiul Academiei Romane 1997). A mai scris: Sigma, Ordinea, După Sodoma.

1947 – A încetat din viață A.C. Cuza (Alexandru C. Cuza; 8 noiembrie 1857 – 3 noiembrie 1947)

Profesor de economie politică la Universitatea din Iași; om politic, militant antisemit, deputat; membru titular al Academiei Române.

1948 – Naționalizarea instituțiilor sanitare particulare

Marea Adunare Națională a României a adoptat Decretul nr. 302/3 noiembrie 1948 privind naționalizarea instituțiilor sanitare particulare, întreaga asistență medicală trecând în seama statului.

1948 – Naționalizarea industriei cinematografice

Marea Adunare Națională a României a adoptat Decretul nr. 303/3 noiembrie 1948 privind naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice, astfel un total de 383 cinematografe și un platou de 200 mp au trecut în proprietatea statului.

1952 – S-a născut Onisim Colta

10 iunie 1952, Baia Sprie, Maramureș – 7 octombrie 2022, Arad

Artist plastic, scenograf, cadru didactic universitar, membru din 1980 al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Arad, membru al Association Internaționale des Arts Plastiques din 1995. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj, secția Pictură, la clasa Paul Sima în 1976. Din 1975 a participat cu regularitate la expozițiile anuale ale Filialei Arad UAP în galeriile Alfa, Arta, Delta precum și la expozițiile artiștilor arădeni la Szarvas, Gyula, Kaposvar și Bekescsaba (Ungaria), Zrenjanin (Iugoslavia) și Heidelberg (Germania).

A avut expoziții personale în țară: Arad, Cluj, București, Timișoara, Târgu Mureș, Oradea, Baia-Mare, Bistrița și în străinătate: Grecia, Germania, Ungaria, Maroc etc. A urmat un stagiu de perfecționare profesională post-universitară, de cinci ani în cadrul Centrului Special de Perfecționare Profesională București în Scenografie (1978–1980; 1983–1985). Din 1976 a fost scenograf la Teatrul de Stat din Arad, unde a montat peste 70 de spectacole. A fost conferențiar universitar la Facultatea de Arte Vizuale Oradea (1998–2005), președinte (1994-1998), vicepreședinte (din 1998) al Filialei Arad a UAP, redactor artistic la Revista ARCA din 2000. În 2006 a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale cu mențiunea Summa cum laude. Din 2003 a publicat în paginile revistei ARCA, comentarii plastice, studii, însoțite de reproduceri, pe marginea operei unor artiști plastici români contemporani: Liviu Suhar, Zamfir Dumitrescu, Mihai Mănescu, Marin Gherasim, Constantin Flondor, Paul Gherasim sau Liviu Mocan. Lucrări ale sale se află în colecții de stat în România, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Vatican, iar  în colecții particulare în România, Franța, Italia, Grecia, Germania, Olanda, Israel, SUA, Belgia, Elveția, Japonia, Ungaria, Singapore, Slovacia.

Imagini: Onisim Colta [sensoarte.ro]

1953 – A încetat din viață Haralamb Vasiliu (17 ianuarie 1880 – 3 noiembrie 1953)

Agrochimist; cofondator al Facultății de Științe Agricole a Universității din Iași, al cărei prim decan a fost; membru post-mortem al Academiei Române.

1956 – A fost deschisă prima stagiune permanentă a Operei de Stat din Iași

Opera de Stat din Iași a fost înființată la 1 ianuarie 1956 și își desfășoară activitatea în clădirea Teatrului Național, construit în 1896, după un proiect al arhitecților austrieci Fellner și Helmer, cei care au proiectat și operele din Viena, Zurich, Odessa, Zagreb, Cluj etc. Prima sa stagiune a debutat în seara de 3 noiembrie 1956 cu spectacolul Tosca de Giacomo Puccini, sub bagheta dirijorului Radu Botez, regia artistică fiind semnată de Hero Lupescu, iar scenografia de Zoltan Gerzanich. A devenit o tradiție ca anual, în deschiderea stagiunii la Opera de Stat din Iași să fie prezentată opera Tosca.

Giacomo Puccini – Tosca • Opera de Stat Iași, Dirijor David Crescenzi, Cu: Cellia Costea, Alin Stoica, Lucian Petrean

1967 – S-a născut Maria Răducanu

3 noiembrie 1967, Huși, Vaslui

Cantautoare și cântăreață. A studiat Vioara și Chitara și Literatura franceză la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași și la Universitatea București. Are o voce de tip soprano, cu o largă deschidere interpretativă, combinând jazz, etno-jazz, muzică veche europeană și fado cu muzică populară românească. Are o predilecție de a interpreta cântece din repertoriul artistei Maria Tănase, cu care a fost comparată adesea, dar a fost de asemenea considerată a fi reprezentativă pentru „noul val românesc” de jazz. A lansat numeroase albume: Ziori (cu Marc Ribot la chitară și bas și Nicolai Adi Chiru la chitară), Pure Music (The End Film, cu Krister Jonsson la chitară), Troika – Chansons Russes (cu Maxim Belciug la chitară), La Tarara – Chansons Espagnoles (cu Maxim Belciug la chitară), Cântece din Rǎsǎrit / Chants du Levant (cu Jan Roder la chitară bas), Lumini (cu Mircea Tiberian la pian), Viața Lumii (cu Mircea Tiberian Quartet), Colinde (cu Vlaicu Golcea la dublu bas și Sorin Romanescu la chitară), Pe vale (cu Vlaicu Golcea la dublu bas și Sorin Romanescu la chitară – nominalizare pentru cea mai bună creație jazz).

Cristina • Maria Raducanu (vocal, România), Krister Jonsson (guitar, Sweden), Derek Shirley (double-bass, Canada), Michael Griener (drums, Germany)

1970 – A încetat din viață Ștefan Gh. Nicolau (10 iunie 1874 – 3 noiembrie 1970)

Medic dermatolog; membru titular al Academiei Române; membru al Academiei de Științe Medicale din România; membru al societăților de dermatologie din Argentina, Bolivia, Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia, Spania, Turcia și Statele Unite.

1971 – Plenara Comitetului Central al PCR

București, 3–5 noiembrie 1971

Nicolae Ceaușescu a prezentat Expunerea cu privire la programul PCR pentru îmbunătățirea activității ideologice, ridicarea nivelului general al cunoașterii și educația socialistă a maselor.

A fost adoptat programul ideologic al partidului, bazat pe Tezele din iulie. Plenara a marcat o cotitură ideologică și politică a partidului, în sensul că a pus capăt perioadei scurte de relativă liberalizare care urmase Congresului al IX-lea al PCR (1965). A început o perioadă neostalinistă în politica internă, o înăsprire a politicii în domeniul culturii și față de intelectuali. Plenara a constituit, totodată, semnalul consolidării puterii personale a lui Nicolae Ceaușescu și al declanșării cultului personalității.

1986 – S-a născut Mihai Lazăr

Mihăiță Alexandru Lazăr;. 3 noiembrie 1986, Iași

Jucător de rugby în XV profesionist care evoluează ca pilier. A jucat patru ani pentru Poli Iași, apoi la clubul francez CA Saint-Étienne Loire Sud Rugby, la acel moment în Fédérale 1, primul eșalon valoric rugby amator în Franța, la clubul Pays d’Aix în Pro D2, al doilea eșalon valoric profesionist francez, la clubul de Top 14 Castres Olympique, cu care a fost campion a Franței în 2013, devenind cel de-al șaselea rugbist român care a cucerit „Scutul lui Brennus”. În prezent joacă la Grenoble. A fost selecționat pentru prima dată la echipa națională a României în 2008 și a strâns peste 50 de selecții pentru Stejari, înscriind două eseuri. A participat la Cupa Mondială de Rugby 2011, marcând un eseu în meciul cu Scoția. A fost ales din nou la linia întâi la Cupa Mondială de Rugby 2015.

1990 – A încetat din viață Virgil Ianovici (13/26 octombrie 1900 – 3 noiembrie 1990)

Geolog, mineralog; profesor la Universitatea din București; membru titular al Academiei Române; membru corespondent al Academiei de Științe din România.

1991 – Mitingul organizat de Frontul Popular din Moldova la Chișinău

A avut loc un miting în cadrul căruia demonstranții au cerut unirea Republicii Moldova cu România și demisia președintelui Mircea Snegur, căruia i s-a reproșat receptivitatea față de apelurile lui Boris Elțîn de a strânge relațiile cu Federația Rusă. În urma acestui miting, a fost adoptată stema de stat a Republicii Moldova.

1992 – A încetat din viață Ion Dumeniuk (5 mai 1936 – 3 noiembrie 1992)

Lingvist, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean.

1995 – A încetat din viață Bucur Mitrea (23 octombrie 1906 – 3 noiembrie 1995)

Numismat și arheolog; șeful secției Numismatică la Muzeul Național de Antichități/Institutul Național de Arheologie.

2005 – A încetat din viață Adrian Rațiu (28 iulie 1928 – 3 noiembrie 2005)

Compozitor, muzicolog și profesor de armonie la Universitatea de Muzică din București.

2013 – Manifestația Pro Europa de la Chișinău

Miting al coaliției de guvernare din Republica Moldova, la Chișinău, în data de 3 noiembrie 2013, organizat de 3 partide care formau coaliția: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Democrat din Moldova și Partidul Liberal Reformator.

A fost cea mai amplă manifestație politică din Republica Moldova, de la Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, întrunind în jur de 100.000 de oameni, după cum au anunțat organizatorii. Inițial poliția a anunțat că au fost aproximativ 60.000 de oameni, însă ulterior printr-un comunicat oficial a declarat că au fost prezenți circa 117.000 de oameni. Întreaga manifestare s-a încheiat cu citirea și adoptarea prin vot deschis a Declarației de la Chișinău, care afirma că „opțiunea europeană este singura corectă pentru viitorul țării noastre, interesul național major și unica șansă pentru a asigura drepturile, libertatea și prosperitatea tuturor cetățenilor […] Viitorul Republicii Moldova se decide acum! Viitorul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană!”.

2015 – Protestele post-Colectiv din România

3–9 noiembrie

Protestele spontane de stradă, numite de presă Revoluția Colectiv sau Revoluția CTRL-ALT-DEL, au debutat la începutul lunii noiembrie 2015 în București, în urma tragicului incendiu din clubul Colectiv, ca reacție la corupția generalizată din administrația statului.

În ziua de 1 noiembrie, în Piața Universității din București a fost organizat un marș de comemorare a victimelor incendiului, la care au participat 8.000 de persoane; ulterior mulțimea s-a îndreptat către locul tragediei, unde se mai aflau alte 2.000 de persoane venite să aducă un ultim omagiu celor dispăruți.

Ca urmare a declarației primarului sectorului 4 că nu are ce să-și reproșeze, pentru că, din punctul lui de vedere clubul Colectiv funcționa legal, a fost organizat în ziua de 3 noiembrie 2015, tot în Piața Universității, un miting pentru demiterea acestuia. Mitingul de la București a început la ora 18:00 și a adunat până în momentul încheierii, la ora 1:30, 25.000 de persoane. Aceștia au scandat lozinci și au cerut demisia lui Cristian Popescu-Piedone dar și a premierului Victor Ponta și vice-prm-ministrului Gabriel Oprea.

A doua zi, pe 4 noiembrie, Guvernul Victor Ponta, dar și primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, au demisionat.

Protestele au continuat în următoarele zile, extinzându-se și în majoritatea orașelor din țară, dar și în diaspora, mai întâi la Paris și la Londra, apoi și la Roma, Torino, Milano, Madrid, Copenhaga, Berlin, New York etc. În București au ieșit pe străzi peste 30.000 de oameni, strigând „Peste tot corupție, nicăieri justiție”, „Corupția ucide”, „Vrem spitale, nu catedrale”, „Colectiv”.

2020 – A încetat din viață Varlaam Almăjanu (5 mai 1978 – 2/3 noiembrei 2020)

Preot ortodox, teolog, starețul Mănăstirii Partoș.

2023 – A încetat din viață Angela Marinescu (Basaraba-Angela Marcovici; 8 iulie 1941 – 3 noiembrie 2023)

Poetă, jurnalistă, psiholog; membră a Uniunii Scriitorilor din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită