~ Personalitatea zilei * ~
Anna de Noailles
Ana Elisabeta Brâncoveanu, contesă de Noailles; 15 noiembrie 1876, Paris – 30 aprilie 1933, Paris
Anna de Noailles a fost scriitoare și poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea.
S-a născut în familia boierească Brâncoveanu, mama ei, de origine greacă și bulgară, Raluca Moussourus a fost o cunoscută muziciană, muza compozitorului polonez Ignacy Paderewski, care i-a dedicat mai multe dintre compozițiile sale, iar tatăl, Prințul Grigore Brâncoveanu, era ultimul descendent pe linie masculină al voievodului Constantin Brâncoveanu. Era verișoara prințului Antoine Bibesco, a prințesei Martha Bibescu și a Elenei Văcărescu.
Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu contele Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles (1873–1942) în 1897. Cuplul a devenit curând vedeta înaltei societăți pariziene. Au avut un fiu, contele Anne-Jules de Noailles (1900–1979).
Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar în 1901 a publicat un volum antologic, Le Cœur innombrable, cu un succes remarcabil.
Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet unii dintre cei mai mari scriitori francezi ai Parisului secolului XX: Pierre Loti, Francis Jammes, André Gide, Frederic Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, François Mauriac, frații Daudet, Robert de Montesquiou-Fezensac, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob, având relații de prietenie cu elita intelectuală, literară și artistică a vremii. Prietenia dintre Marcel Proust și Anna de Noailles s-a închegat în 1899, la Amphion, când scriitorul petrecuse vara nu departe de Villa Brancovan. Anna de Noailles a rămas o reprezentantă a ceea ce criticii francezi numesc la Belle Époque literară.

Opera ei a fost comparată cu cea a unor Swinburne și d’Annunzio, iar textele ei au fost considerate ca fiind „Dionysiac–extatice, senzuale, erotice, jucăușe, câteodată violente și mereu marcate de un tragic curent subteran”. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus: „Madam’, în Franța sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne și dumneavostră”.
A fost atât de populară încât diverși artiști notabili ai vremii i-au pictat portretul, inclusiv Antonio de la Gandara, Kees van Dongen, Jacques Émile Blanche și portretistul britanic Philip de Laszlo. În 1906, imaginea ei a fost sculptată de Auguste Rodin; modelul din lut poate fi văzut astăzi la Muzeul Rodin din Paris, iar bustul din marmură finalizat este expus la Muzeul Metropolitan din New York.
A scris trei romane, o autobiografie și numeroase culegeri de poezie: L’Ombre des jours, Les Éblouissements, Les Vivants et les Morts, Poème de l’amour, L’Honneur de souffrir, Derniers Vers et Poèmes d’enfance, Le Livre de ma vie (Cartea vieții mele).
A murit la vârsta de 56 de ani, și a fost înmormântată în cimitirul Père Lachaise.
A fost prima femeie membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises și apoi a exclusivistei Academii Franceze, care i-a acordat marele premiu pentru literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. De asemenea, a fost aleasă membră de onoare a Academiei Române, alături de Elena Văcărescu, fiind primele femei admise în această instituție.
Mai mult: Ana, contesă de Noailles [Wikipedia]
Exposition: la ville d’Évian célèbre la comtesse Anna de Noailles / Orașul Évian o celebrează pe contesa Anna de Noailles
***** [In English] *****

Anna de Noailles
15 November 1876, Paris – 30 April 1933, Paris
In full Anna-Élisabeth, Princess Brâncoveanu, Countess de Noailles was a poet, a leading literary figure in France in the pre-World War I period. The daughter of a Romanian prince (Grégoire Bibesco-Bassarab) and a Greek noble mother (the former Ralouka Mussurus, a musician, to whom the Polish composer Ignacy Paderewski dedicated several of his compositions), she adopted France and its language for her life and writings even before her marriage to a French count.
Her friends included the novelists Marcel Proust and Colette and the poets Paul Valéry and Jean Cocteau. In her literary salon she kept most of the writers of her time under the spell of her artful conversation.
Starting with her first collection, Le Coeur innombrable (The Numberless Heart, 1901), which was crowned by the Académie Française, Noailles composed nine volumes of poetry, among which Les Éblouissements (Resplendence, 1907), and L’Honneur de souffrir (The Honour of Suffering, 1927), three novels (among which the delightful Le Visage émerveillé, 1904), a book combining novellas with a series of meditations on gender relations, Les Innocentes, ou La Sagesse des femmes, (1923), a collection of prose poems, Exactitudes, (1930), and an autobiography spanning her childhood and adolescence, Le Livre de ma vie, (1932). Her lyricism draws from the Romantic themes of the 19th-century poets Alfred de Vigny and Alphonse de Lamartine. Her later works reflect her fear of the thought of the inevitable collapse of her physical powers.
Anna de Noailles was the first woman to become a Commander of the Legion of Honor, the first woman to be received in the Royal Belgian Academy of French Language and Literature, and she was honored with the Grand Prix of the Académie Française in 1921. She was also elected an honorary member of the Romanian Academy, alongside Elena Văcărescu, being the first women admitted to this institution.
More on: Anna de Noailles [Wikipedia]
*****
Anna de Noailles

#AnnadeNoailles #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality
---------- *Ediție revizuită și adăugită


Pingback: 22 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 18 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 27 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 30 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 11 Iunie în istoria românilor
Pingback: 23 Iulie în istoria românilor
Pingback: 12 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 18 Octombrie în istoria românilor – Amintirile Bunicuţei Virtuale