~ Personalitatea zilei ~

Iancu de Hunedoara

cca. 1407, Hunedoara – 11 august 1456, Zemun, Serbia

A primit la naștere numele Ioan de Hunedoara, fiind cunoscut: Ioannes Corvinus (latină), Hunyadi János (maghiară), Janko Sibinjanin (sârbă), Ján Huňadi (slovacă), Johann Hunyadi (germană).

S-a născut într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite deosebite de către Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Tatăl său, român sau cuman, Voicu/Voik/Vajk Corvin, a fost „un gentilom destul de modest al comitatului pur românesc Hunedoara„, iar bunicul se numea Șerb/Csorba [Hunyadi Mór Bán – Genealogia familiei Hunyadi]. Mama lui a fost Erzsébet Morzsinai (Elisabeta de Margina), despre care se spune că ar fi fost de origine greacă și chiar înrudită cu basileii Bizanțului.

Tatăl său, Voicu și frații lui Mogoș și Radu, au fost ostași în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. Pentru că s-au distins în luptele antiotomane, Sigismund i-a răsplătit în anul 1409, dăruindu-le castelul de la Hunedoara, împreună cu pământurile care țineau de el, cu vreo 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint și fier. Atunci a primit familia Corvin și blazonul ei nobiliar (un corb cu aripile ușor desfăcute și cu un inel în cioc).

După obiceiul epocii, Voicu a luat numele Hunyadi (de Hunedoara), când a primit domeniul și castelul Hunedoarei, devenind un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la Hunedoara, unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său.

Iancu a copilărit la castelul de la Hunedoara și a plecat de tânăr în slujba unor nobili, pentru a învăța arta militară. Izvoare maghiare au semnalat prezența lui în slujba familiilor Csaky și Csanadi, apoi a despotului sârb Ștefan Lazarevici, apoi a familiei Ujlaki și a episcopului de Zagreb.

Pe la 1428-1429 s-a căsătorit cu Elisabeta Szilagyi, cu care a avut doi fii: Ladislau (născut în 1431) și Matia (născut la 24 februarie 1443, la Cluj, viitor rege al Ungariei).

În anul 1430 a intrat în serviciile regelui Sigismund de Luxemburg. L-a însoțit în Italia, pentru a-l ajuta pe ducele Milanului, Filippo Visconti, în lupta contra Veneției, a participat la campania lui Sigismund de preluare a tronului în Cehia.

După moartea acestuia (1437), a intrat în slujba lui Albert de Austria, noul rege al Ungariei, care l-a numit Ban al Severinului (1438–1441), împreună cu fratele său mai mic – pentru a pune capăt incursiunilor otomane, întărirea zonei de graniță și pregătirea unei ofensive antiotomane, avea nevoie de un om de încredere, bun cunoscător al artei militare și capabil de o sarcină de asemenea amploare. Încredințat cu prima sa demnitate importantă, Iancu a început și cariera politică. Iancu a întărit cetățile Severin, Gureni, Orșova și Mehadia, dar turcii avansau la Dunăre, amenințând Belgradul.

Ofensivă antiotomană a lui Albert de Austria în vara lui 1439 a fost un eșec, armata s-a dezintegrat și regele, întors bolnav din luptă, a murit. Regina văduvă Elisabeta aștepta totuși un fiu, dar Ungaria era instabilă din punct de vedere politic și sub amenințarea otomană.

A început un conflict pentru putere între marea și mica nobilime maghiară, primii se mulțumeau cu un rege tânăr, care să conducă numai cu numele, dar micii nobili doreau o regalitate puternică, capabilă să țină piept turcilor. Iancu a convins dieta de necesitatea instalării imediate a unui rege cu autoritate reală, susținând instalarea pe tronul Ungariei a regelui polonez Vladislav III Jagiello, care a acceptat și s-a instalat efectiv pe tronul Ungariei la Buda la 21 mai, sub titulatura Regele Vladislav I al Ungariei. Ruptura politică între cele două tabere a degenerat în război civil. Iancu, aflat de partea lui Vladislav, a condus armata regelui împotriva marilor nobili, pe care i-a înfrânt decisiv la Battaszek (1440). Ca răsplată pentru serviciile aduse, Vladislav l-a numit Voievod al Transilvaniei și comite al Timișoarei (1441–1446), păstrând și titlul de ban de Severin. În același timp, a plecat la Belgrad cu misiunea de a reorganiza apărarea cetății. A participat alături de Vladislav la toate războaiele unei epoci frământate, în împrejurările dificile generate de expansiunea otomană.

Iancu de Hunedoara – Curiozități pe care trebuie să le știi

După moartea prematură a regelui Vladislav I, Ioan de Hunedoara s-a impus politic, devenind guvernator și regent al Ungariei (1446–1453) și tutorele minorului Ladislau Postumul.

La preluarea funcției de guvernator, Iancu avea misiunea dificilă a reorganizării și pregătirii Transilvaniei în fața pericolului turcesc. Marii nobili, foarte puternici, păturile de jos, încă frământate după răscoala din 1437–1438 și de întețirea controlului feudal prin adoptarea Unio trium nationum, așa că, pentru a-și întări autoritatea, a adoptat o tactică de îmbunare a marilor nobililor, coroborată cu atragerea de partea sa a micilor nobili. A organizat armata în vederea viitoarelor lupte antiotomane, Sibiului și Brașovului le-a întărit zidurile de apărare. S-a ocupat de întărirea economiei transilvane. A instituit controlul asupra ocnelor de sare, aducătoare de mari venituri, la Brașov și Sibiu a înființat monetării, a repus în drepturi orașul Cluj, care fusese deposedat de acestea ca pedeapsă pentru susținerea răsculaților.

A reușit să imprime Ungariei o linie politică predominant antiotomană, conflictele din Europa Centrală cu Frederic III de Habsburg sau cu Jan Jiskra, aliatul acestuia și adevăratul stăpân al Slovaciei, trecând în plan secundar. A repurtat victorii antiotomane în Bătălia de la Sibiu și Bătălia de pe Ialomița (1442), Cruciada de la Varna (1443–1444).

În 1448 a primit titlul de Prinț (Princeps) de la Papa Nicolae al V-lea, continuând luptele antiotomane. A fost învins în bătălia de la Kosovo Polje (1448) din cauza superiorității numerice a turcilor și a trădărilor. După înfrângerea de la Kosovo Polje, a intrat în Moldova și l-a înscăunat pe vărul său, Bogdan al II-lea (tatăl lui Ștefan cel Mare).

A sfârșit răpus de ciumă la Zemun, în timpul Asediului Belgradului.

Mai mult: Ioan de Hunedoara [Wikipedia]; Iancu de Hunedoara [Enciclopedia României]

***** [In English] *****

Ioan de Hunedoara / John Hunyadi

(c. 1406 – 11 August 1456)

John Hunyadi was a leading Transylvanian military and political figure during the 15th century, who served as regent of the Kingdom of Hungary from 1446 to 1453, under the minor Ladislaus V.

He was the member of a noble family of Wallachian ancestry. Through his struggles against the Ottoman Empire, he earned for himself the nickname „Turk-buster” from his contemporaries. Due to his merits, he quickly received substantial land grants. By the time of his death, he was the owner of immense land areas, totaling approximately four million cadastral acres, which had no precedent before or after in the Kingdom of Hungary. His enormous wealth and his military and political weight were primarily directed towards the purposes of the Ottoman wars.

Hunyadi mastered his military skills on the southern borderlands of the Kingdom of Hungary that were exposed to Ottoman attacks. Appointed Ban de Severin / Ban of Szörény in 1439, appointed Voivode of Transylvania, Counts of the Székelys and Chief Captain of Belgrade in 1441 and head of several southern counties of the Kingdom of Hungary, he assumed responsibility for the defense of the frontiers. He adopted the Hussite method of using wagons for military purposes. He employed professional soldiers but also mobilized local peasantry against invaders. These innovations contributed to his earliest successes against the Ottoman troops who were plundering the southern marches in the early 1440s.

In 1442, Hunyadi won four victories against the Ottomans, two of which were decisive: in March he defeated Mezid Bey and the raiding Ottoman army at the Battle of Szeben in the south part of the Kingdom of Hungary in Transylvania and in September, he defeated a large Ottoman army of Beylerbey Şehabeddin, the Provincial Governor of Rumelia. This was the first time that a European army defeated such a large Ottoman force, composed not only of raiders, but of the provincial cavalry led by their own sanjak beys (governors) and accompanied by the formidable janissaries. Although defeated in the battle of Varna in 1444 and in the second battle of Kosovo in 1448, his successful „Long Campaign” across the Balkan Mountains in 1443–44 and defence of Belgrade (Nándorfehérvár) in 1456, against troops led personally by the sultan, established his reputation as a great general. The pope ordered that European churches ring their bells at noon to gather the faithful in prayer for those who were fighting. The bells of Christian churches are rung at noon to commemorate the Belgrade victory.

John Hunyadi was also an eminent statesman. He actively took part in the civil war between the partisans of Wladislas I and the minor Ladislaus V, two claimants to the throne of Hungary in the early 1440s, on behalf of the former. He was popular among the lesser nobility, and in 1445 the Diet of Hungary appointed him one of the seven „Captains in Chief” responsible for the administration of state affairs until Ladislaus V (by that time unanimously accepted as king) came of age. The next Diet went even further, electing Hunyadi as sole regent with the title of governor. When he resigned from this office in 1452, the sovereign awarded him with the first hereditary title in the Kingdom of Hungary, (perpetual count of Beszterce/Bistrița). He had by this time become one of the wealthiest landowners in the kingdom, and preserved his influence in the Diet up until his death.

This Athleta Christi (Christ’s Champion), as Pope Pius II referred to him, died some three weeks after his triumph at Belgrade, falling to an epidemic that had broken out in the crusader camp. However, his victories over the Turks prevented them from invading the Kingdom of Hungary for more than 60 years. His fame was a decisive factor in the election of his son, Matthias Corvinus, as king by the Diet of 1457. Hunyadi is a popular historical figure among Hungarians, Romanians, Serbs, Bulgarians, and other nations of the region.

More on: John Hunyadi [Wikipedia]

#IancudeHunedoara #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality