22 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Desființarea hotarului dintre Moldova și Țara Românească – Basorelief pe Monumentul Unirii, Focșani

 

1443 – Prima atestare documentară a localității Racovița

Atestată documentar în 22 mai 1443 Racovița, împreună cu alte șapte localități învecinate: Boița, Plopi (dispărută), Sebeșu de Jos, Sebeșu de Sus, Tălmaciu, Tălmăcel și Turnu Roșu, au făcut parte din Scaunul filial al Tălmaciului, ca subunitate administrativă a Scaunului Sibiului, fiind înglobat la rândul său în 1453 în autoadministrarea sașilor din cele Șapte Scaune.

Se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken, ceea ce îndreptățește să considerăm că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. În prezent este comuna Racovița din județul Sibiu.

1476 – Prima atestare documentară a dregătoriei pitar în Moldova

În Evul Mediu, pitarul era un dregător din Moldova și Țara Românească, „mai marele brutarilor” însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii proaspete pentru domn și pentru curtea domnească. Prima mențiune documentară a pitarului datează din 22 mai 1476, în Moldova, iar în Țara Românească din 25 aprilie 1489. A făcut parte din sfatul domnesc și avea mai mulți subordonați. Cu timpul importanța sa s-a redus considerabil, iar în secolul al XIX-lea a rămas boier fără dregătorie.

1660 – Bătălia de la Gilău

Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczy al II-lea, a fost detronat de Dieta Transilvaniei la 3 noiembrie 1657, la cererea Sublimei Porți, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan (cu Polonia, 1657), dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Atunci, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău. Rănit în bătălia de la Gilău, a murit în cetatea Oradea câteva zile mai târziu, la doar 39 de ani. Obsesia pentru putere a adus numai moarte și nenorocire, principatul fiind supus la biruri mai mari de către otomani și apoi cucerit de către austrieci.

1809 – S-a născut Constantin Al. Kretzulescu

22 mai 1809, București – 21 martie 1884, București

Om politic, membru de onoare (din 1871) al Academiei Române, fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu și fratele lui Nicolae Kretzulescu. Și-a făcut studiile în țară, la școala grecească. În 1831 s-a înrolat în armată cu gradul de sublocotenent, servind până în 1840, când a părăsit oștirea cu gradul de maior, fiind numit prefect al județului Brăila. A devenit apoi procuror la Înalta Curte, de unde a demisionat în 1842 și a petrecut mai mulți ani în Franța, Anglia, Italia, studiind literatura, filosofia, istoria. Întors în țară, a trăit retras până în 1857, când a fost numit președinte al Comitetului din Muntenia pentru alegerile Divanului Ad-hoc. A deținut de două ori funcția de prim-ministru: 27 martie–6 septembrie 1859, al Țării Românești; 1 martie–4 august 1867 al României. A mai fost ministru al Cultelor, ministru de Justiție și ad-interim la Război.

1841 – S-a născut Eduard Caudella

22 mai/3 iunie 1841, Iași, Principatul Moldovei – 15 aprilie 1924, Iași

Compozitor de muzică de operă, violonist, dirijor, profesor și critic muzical. Tatăl său, Francisc Caudella (1812–1868), muzician autodidact, a venit din Viena și s-a stabilit la Iași, în 1830, fiind violoncelist pe lângă trupele de teatru franceză și germană. A început studiile muzicale la Scheia și Iași, apoi le-a continuat la Berlin și Frankfurt cu Hubert Ries, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard. Între 1861–1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. A predat la Școala de Muzică, a fost rector al Conservatorului (1892–1901). Între elevii săi s-au numărat Athanasie Theodorini, Mircea Bârsan, Mircea Anghelescu și dirijorul Antonin Ciolan. A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui Caudella lucrarea sa pentru vioară Impresii din copilărie. A înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost, în cadrul Conservatorului din Iași. A mai dirijat și orchestrele de la teatrul românesc, de la trupa de teatru german și de la opera italiană. A realizat o serie de compoziții proprii, fiind întemeietorul operei românești: Harță Răzeșul, Hatmanul Baltag, Fata răzeșului, Traian și Dochia.

Eduard Caudella – Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră

1858 – A început Conferința de la Paris

Conferință a reprezentanților celor șapte puteri, Marea Britanie, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia și Regatul Sardiniei, întrunită în baza hotărârilor Congresului de la Paris din 1856, între 10/22 mai–7/19 august 1858, privind organizarea Principatelor Române. La final, va adopta documentul intitulat Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei, prin care se stabilește viitorul statut politic, social și administrativ al Moldovei și Țării Românești. Convenția de la Paris a devenit legea fundamentală a Principatelor, în vigoare până în 1864.

1862 – Desființarea hotarului dintre Moldova și Țara Românească

Până pe 6 iulie 1862, Focșaniul era un orășel de graniță, împărțit în două, Focșani-Moldova, reședință a județului Putna, și Focșani-Muntenia, reședință a județului Râmnicu Sărat, despărțite de râul Milcov. În ziua de 22 mai 1862, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a emis Decretul de unificare a orașului Focșani, aprobând raportul de desființare a graniței dintre cele două Principate, prezentat de colonelul I. Ghica, ministrul de Război. A doua zi, același minister a transmis comandantului punctului de trecere de la Focșani că „granița s-a desființat, iar oamenii pot merge la casele lor”.

Decretul stipula, printre altele, că „ambele părți ale orașului Focșani, de dincoace și de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi reședința județului Putna”.

În Piața Unirii din Focșani, două monumente amintesc de Unirea de la 1859: Piatra de hotar și Monumentul Unirii – un obelisc cu scene din istoria neamului românesc și a Unirii Principatelor, cu principalele personaje.

1864 – S-a născut Roboz József

22 mai 1864, Dunapataj, Ungaria – 7 aprilie 1908, Cluj

Psihopedagog special cu rezultate remarcabile în timpul vieții. Provenea dintr-o familie mixtă, tată evreu (Rosenberg) și o mamă maghiară. Până în 1887 (23 de ani) a purtat numele tatălui, Rosenberg. A renunțat la acel nume, a adoptat numele mamei, Roboz, și de la acea dată s-a declarat romano-catolic. A înființat învățământul surzilor în Arad, corectarea defectelor de vorbire (Arad), a fost inspector cu problemele educării deficienților din Ministerul Învățământului de la Budapesta, a înființat primele cursuri de formare logopedică ale profesorilor și a publicat un număr de 14 cărți referitoare la educarea surzilor, orbilor, a debililor mintali și corectarea defectelor de vorbire. Dintre aceste cărți putem remarca ultima, editată în 1900 pe când era profesor la Institutul de Surdomuți din Timișoara și care este prima carte de logopedie tipărită în România, Mi a dadogás és hogyan lehet rajta segiteni? (Ce este bâlbâiala și cum poate fi ajutată?). [prof. Gheorghe Moldovan – Educarea surdomuților în România].

1865 – Convenția româno-austriacă privind reglementarea serviciului telegrafic

În iunie 1862, a fost încheiată, la Timișoara, o convenție între România, Austria, Imperiul Otoman și Serbia, privind reglementarea serviciului telegrafic între statele semnatare, fiind totodată, o recunoaștere a autonomiei statului român unificat. La 10/22 mai 1865, a fost semnată, la Viena, Convenția româno-austriacă privind reglementarea serviciului telegrafic. O lună mai târziu, România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris.

1865 – S-a născut Constantin Jiquidi

22 mai 1865, Iași – 15 decembrie 1899, București

Desenator și grafician, caricaturist. Chiar dacă și-a început cariera artistică cu pictura, la 16 ani fiind menționat primul său ulei, viața și cariera l-au îndreptat mai mult către grafică și desen. A debutat la vârsta de 17 ani cu Tipuri din Iași, apoi a colaborat la revista umoristică ieșeană Bobârnacul, fiind recunoscut ca un mare talent. Consacrarea definitivă s-a produs odată cu apariția, tot la Iași, a primului volum al albumului Caricaturi (1889). În același an s-a stabilit definitiv în București, fiind, pentru o scurtă perioadă, unul dintre cei mai apreciați desenatori ai capitalei, până la decesul său la numai 34 de ani, cauzat de ftizie (tuberculoză). A colaborat cu I.L. Caragiale, ca grafician, la Moftul român. A fost probabil primul desenator care a publicat benzi desenate în România, în revista Amicul Copiilor, în 1893. A fost tatăl graficianului Aurel Jiquidi.

Biografie / Expoziții / Galerie: Jiquidi Constantin [Artindex]

1879 – Parlamentul maghiar a votat Legea Trefort

Lege școlară, numită după inițiatorul Trefort Agoston, care prevedea obligativitatea predării în limba maghiară în toate școlile elementare din teritoriile anexate Ungariei, inclusiv în școlile confesionale române. Legea a iscat un șir de proteste, în special din partea mitropoliților de Sibiu și de Blaj și ale conducătorilor celorlalte minorități naționale.

1896 – S-a născut Emil Crăciun

22 mai 1896, Iași – 3 aprilie 1976, București

Medic, profesor universitar, cercetător, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române.A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1918, urmând specializări la Berlin și Paris. Doctor în Medicină și Chirurgie (1922), Doctor Docent (1929), a analizat cu preponderență cancerul, fiind autor a numeroase cărți, manuale universitare și articole medicale, A pus la Cluj bazele primului Institut Oncologic din România. Din lucrările sale: Bio-poncture rénale-biopsie par aspiration, Morfopatologia sistemului nervos, Anatomie patologică.

1905 – Aromânii din Imperiul Otoman au fost recunoscuți ca naționalitate

Sultanul Abdul Hamid al II-lea, intrat în cel de-al 29-lea an de domnie, a semnat iradeaua imperială din 9/22 mai 1905, prin care recunoștea milletul vlah (un exonim pe care străinii, inclusiv turcii, l-au atribuit tuturor românilor).

Aromânii din Imperiul otoman erau recunoscuți ca naționalitate, cu drepturi egale cu ceilalți nemusulmani, prin folosirea limbii materne în instituțiile educative și bisericești, posibilitatea de a înființa altele, cât și accederea la conducerea administrativă a localităților în care se aflau și chiar de a le conduce, prin muhtari (primari). A doua zi, ministrul otoman al justiției și cultelor trimitea patriarhului ecumenic o scrisoare, prin care îl înștiința de acordarea, pentru aromânii din statul turc, a dreptului de a folosi, fără nici un impediment, limba maternă în bisericile în care slujesc preoții lor, sub orânduirea canonică a Patriarhiei Ecumenice. Iradeaua avea, între altele, și menirea de a pune capăt nelegiuirilor, violențelor, jafurilor, terorii, omorurilor și asasinatelor (peste 400) împotriva românilor macedoneni, dezlănțuite sălbatic de bandele de antarți greci, organizate și finanțate de guvernul de la Atena și binecuvântate de Patriarhia de la Constantinopol.

1908 – S-a născut I.C. Chițimia

Ion Constantin Chițimia; 22 mai 1908, Albulești–Dumbrava, Mehedinți – 19 februarie 1996

Filolog, cercetător științific în domeniile literaturii și istoriei literare, comparatist și folclorist, profesor universitar și publicist. A studiat Filologia și Lingvistica la Universitatea București, având profesori pe Nicolae Cartojan și Ovid Densusianu. S-a specializat la Universitatea din Varșovia (1934–1938), unde s-a consacrat ca polonist. Era specializat în literatura veche, literatura poloneză și folclor. A făcut studii despre cultura și literatura română veche, civilizația și literatura poloneză, folclor și cărțile populare, literatură universală și comparată. A debutat publicistic cu teza de licență Cronicile slavo-române din secolul al XVI-lea, un studiu despre Cronica lui Ștefan cel Mare, publicat în 1939 în Cercetări literare. A publicat articole în periodice de specialitate, studii și antologii: Începuturile scrisului în limba română, Antologie de literatură populară (3 vol.), Cărțile populare în literatura românească (2 vol., împreună cu Dan Simonescu), Folcloriști și folcloristică românească, Folclorul românesc în perspectivă comparată, Probleme de bază ale literaturii române vechi, Istoria teatrului în Moldova.

1913 – S-a născut Tudor R. Popescu

Tudor Radu Popescu; 22 mai 1913, Brăila – 2 septembrie 2004, București

Jurist, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în drept internațional, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept din Iași. A făcut parte din primul Consiliu Științific al Institutului și a condus sectorul de Drept Internațional Privat. A adus contribuții importante la dezvoltarea dreptului privat român din ultima jumătate de veac, îndeosebi în materia dreptului civil, dreptului internațional privat și dreptului comerțului internațional.

1919 – Intervenția Armatei României în Pocuția

La 22 mai 1919, Marele Cartier General a ordonat Generalului Petala din Bucovina ca divizia a 8-a a Armatei Române să treacă frontiera bucovineană și să înainteze între Nistru și munții Carpați până la linia Nadvorna–Otânia–Niezviska, iar grupul de nord transilvănean să pună stăpânire pe linia de comunicații ce lega Colomeea de Sighetu Marmației. Ordinul s-a executat în ziua de 24 mai. La intrarea diviziei a 8-a în Pocuția a fost emisă o proclamație prin care era adus la cunoștința populației că „armata română nu se războiește cu armata ucraineană și nici cu populația civilă” și „asigura pe toți că trupele române vor respecta viața și averea tuturor locuitorilor pașnici și că administrația va continua să lucreze după vechile legi ale țării, executată de funcționarii proprii”. Rezistența opusă trupelor române a fost slabă. Comandamentul român a transmis și trupelor ucrainene scopul și necesitatea acțiunii sale, solicitând acestora retragerea la nord de calea ferată Stanislau–Nadvorna.

1919 – S-a născut Dumitru Ignea

22 mai 1919, Iași – 23 ianuarie 2009, Iași

Prozator, gazetar, editor, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Şcoala de perfecţionare în artele grafice din București în 1946. După ucenicie ca librar și tipograf la Libraria Socec, a fost combatant pe frontul de Est, căzând prizonier (1941–1945). A fost secretar de redacție la ziarul Lupta Moldovei, tipograf, redactor-șef la ziarul Opinia și la ziarul Canalul Dunăre–Marea Neagră (Constanța), redactor la Viața Românească, redactor-șef la lașul literar, Convorbiri literare, secretar al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor. A debutat cu proză la Tipograph (Cluj, 1937), ulterior cu două poeme în stil maiakovskian, A noastră este pacea și Dictatura proletară, în almanahul literar Pentru pace și cultură luptăm! (1969), iar editorial cu volumul Povestiri (1955), urmat de romanele Strada primăverii, Taina celor cincisprezece litere, Condamnat la moarte, Sub aripa timpului, La Crimeea, peste mare, precum și culegerea de povestiri Omul cu părul cărunt. Este autorul piesei de teatru Prietena mea, noaptea, adaptată și difuzată la Radio Iași (1974). A colaborat cu schițe, povestiri, reportaje, articole la Viața Românească, Gazeta literară, lașul nou, lașul literar, Convorbiri literare, Omul cu părul cărunt, Cronica, Steaua, Contemporanul etc. Scrierile sale, deși elaborate, având o anumită sfătoșenie specifică povestitorilor moldoveni, asociată uneori cu accente lirice, suferă de lipsa analizei psihologice, au dialoguri convenționale. De aceea, ele au o valoare strict documentară: aceea de a oferi exemplul unei literaturi de maximă obediență.

1920 – Vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia – Chișinău

15–25 mai 1920

În a treia zi la Chișinău, Regele Ferdinand I a vizitat Școala de viticultură și Stațiunea de enologie, apoi Cercul Militar. Regina Maria și Principesa Elisabeta au vizitat Ospătăria Populară pentru hrănirea celor nevoiași, unde au fost întâmpinate de părintele Vasile Guma.

Înaltele oficialități au ținut cont și de grupurile minoritare din provincie, considerându-se obligați să facă unele gesturi la adresa lor. În acest context, Regina Maria a vizitat opt spitale, Sinagoga, Biserica grecească, Biserica catolică, Biserica protestantă și Biserica armeană. În seara zilei de 22 mai, familia regală a luat trenul spre Cetatea Albă, unde a ajuns la 23 mai, iar la 24 mai suita regală a ajuns în Basarabeasca, ulterior în Bolgrad.

1924 – S-a născut Nicolae Bordașiu

Nicolae-Ioan Bordașiu; 22 mai 1924, Sălbociu, Bihor – 9 noiembrie 2018, București

Preot, fost paroh al Bisericii Sfântul Silvestru din București și deținut politic. A urmat cursurile Facultății de Teologie, având profesori pe Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Nae Popescu, Gala Galaction și ale Facultății de Farmacie din București. A făcut parte din grupul de tineri de la Rugul Aprins de la mânăstirea Antim unde, împreună cu alți 11, a primit binecuvântarea rugăciunii de la părintele Ioan cel Strein. A fost secretar și apoi președintele Asociației Studenților de Teologie. Pentru a contracara activitatea utecistă în rândul studenților, împreună cu Roman Braga și Gh. Domășneanu a înființat Asociația Tineretului Ortodox Studențesc (ATOS), fapt care a făcut să fie arestați mulți dintre ei în 1948. A stat ascuns ani îndelungați (1948–1955) prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit și arestat în 1955, au urmat ani grei de închisoare în Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud (1955–1964). După eliberare, a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul „Cantacuzino”, într-un colectiv care a preparat, pentru prima dată în România, gama globulina din sânge retro-placentar. A fost hirotonit diacon și apoi preot în 1969. În acest timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, având ca îndrumător pe Parintele Profesor Dumitru Stăniloae. În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a obținut, la Institutul Catolic, un Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle. A publicat studii (Frumusețea și însemnătatea preoției după Sf. Grigorie Teologul) și predici. Alături de părintele Galeriu, au intrat în legătură cu biserica San Silvestro din Roma și au obținut pentru biserica de aici, Sfintele Moaște ale Sf. Silvestru (2002). A fost decorat în 2017 cu cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală.

1926 – S-a născut Maya Belciu

22 mai 1926, Lugoj – 11 aprilie 2012, București

Actriță, prozatoare. A urmat Facultatea de Drept și Institutul de Teatru la Cluj. A jucat teatru la Cluj, Brăila și la Teatrul Național Timișoara. A fost actriță și la Teatrul Regional (dramă și estradă) din București. După renunțarea la cariera teatrală, a fost redactor al Editurii Meridiane. A scris poezie din copilărie, debutând la 14 ani, în 1940, la Timișoara. Re-debutul a avut loc în 1964, în Luceafărul, cu un fragment de roman. A debutat editorial cu romanul Blana de focă (1966). Alte romane apărute sunt: A XI-a poruncă, Dyonis sărmanu, La cules de vipere. După 1989 a publicat proză cu accente autobiografice: Vin americanii… destin amânat, Întâmplare cu Zâna Mirării (Premiul ASB).

1927 – S-a născut Ilie Măduță

22 mai 1927, Dezna, Arad – 11 septembrie 1989, Arad

Poet. A urmat Filosofia și Literele la Cluj. A fost inspector școlar în Ministerul Industriei Ușoare și referent tehnic la Prodexport Timișoara, apoi profesor la școli din Dezna și Mișca (Arad), liceul din Chișineu-Criș, predând Limba latină și Filosofia. După 1945 a fost condamnat de două ori din motive politice. A debutat la Scrisul bănățean în 1956, an în care a publicat și în ziarele locale din Arad și Timișoara, iar prima carte, Corabia autohtonă, i-a apărut în 1969. A colaborat îndeosebi la Orizont, Familia, Tribuna, iar sporadic și la alte publicații din țară. A fost distins cu Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara (1969) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură dedicată copiilor și tineretului (1982). Alte volume publicate: Măști de zăpadă, Tărâmul de flacără, Privighetoarea albă, Orarul păstrăvului și al mierlei, Aur și scrum.

1927 – S-a născut Otto Tellmann

22 mai 1927, Agnita – 10 ianuarie 2013, Fürth, Bavaria

Jucător și antrenor de handbal, care a jucat pe postul de pivot. După debutul la Voința Agnita, s-a transferat în 1949 la CCA București. Ca membru al echipei naționale de seniori a României a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial din 1961. Ca antrenor al echipelor CCA/Steaua București, Dinamo București a câștigat mai multe campionate naționale, Spartachiada Armatelor Prietene, Cupa Campionilor Europeni (1977) etc. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II. În 1985 a emigrat în Republica Federală Germania, unde a antrenat echipa feminină Nürnberg și cele masculine de seniori și tineret TV Bötzingen.

1932 – S-a reintrodus ora de vară în România

Ora de vară fost introdusă pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial (1917). După război s-a renunțat la folosirea ei, fiind reintrodusă în 1932, din aceleași rațiuni economice. Până în 1939 ora de vară a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932, din 22 mai), ora 00:00 și prima duminică din octombrie, ora 01:00. Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, și 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată până în 1979.

1933 – S-a născut Octav Grigorescu

22 mai 1933, București – 7 februarie 1987, București

Pictor, grafician, ilustrator de carte, profesor universitar și poet, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1961), făcând parte din Consiliul de conducere al uniunii. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a frecventat succesiv clasa de Pictură a lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna, cea de Sculptură a lui Dimitrie Onofrei și cea de Grafică a lui Vasile Kazar.

Pentru lucrarea de diplomă (1958) a realizat un ciclu de gravuri inspirate din viața muncitorilor din Maramureș. A debutat expozițional în 1959. Între 1955–1984 a întreprins numeroase călătorii de studii și documentare în străinătate: RD Germană, Italia, URSS, Cuba, Spania, Franța, Anglia. Din 1958 a fost conferențiar, apoi lector al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. S-a căsătorit cu pictorița Georgeta Năpăruș, în anul 1965. A avut expoziții personale la Galeriile Galateea, Apollo, Sala Dalles, Amfora din București, Galeria Laminima, Torino, Ravagnan, Galeria d’ Arte, Veneția, Galeria Trinita, Roma, Galeria Sagittario, Milano etc.

Biografie / Expoziții / Galerie: Grigorescu Octav [Artindex]

 1933 – S-a născut Emilian Dobrescu

22 mai 1933, București

Economist, politician comunist, membru titular (1990) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Economie a Universității „Lomonosov” din Moscova (1956). A fost Ministru Secretar de Stat, Consilier al Președintelui Republicii Socialiste România, deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1975–1989. Este și un specialist în compunerea de probleme de șah, fiind primul român care a primit de la FIDE titlul de mare maestru internațional pentru compunerea de studii de șah (1989), după ce în 1980 primise titlul de mare maestru.

1933 – A încetat din viață Ștefan Dimitrescu (18 ianuarie 1886 – 22 mai 1933)

Pictor și desenator realist–critic; unul din fondatorii asociației Arta română; profesor la Școala de arte frumoase din Iași.

1934 – S-a născut Constantin Rauțchi

22 mai 1934, Cazaci, Basarabia – 17 noiembrie 1984, București

Actor de teatru și film, de o deosebită expresivitate. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. După absolvire a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova și a interpretat pe această scenă roluri mari în Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Bunbury de Oscar Wilde, O chestiune personală de Al. Stein, Ultima generație de V. Nițulescu, Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, Arcul de triumf de Aurel Baranga. I s-a decernat în 1957 premiul concursului republican al tinerilor actori pentru rolul lui Pleșoianu din Ultima generație. S-a mutat la București, la Teatrul Național, în urma solicitării directorului acestei instituții, scriitorul Zaharia Stancu. Aici a jucat în Nora de Ibsen, Richard al III-lea de W. Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Mușatescu, Livada cu vișini de Cehov, Patima roșie de M. Sorbul. Ultimul rol a fost al lui Hagi Tudose din piesa cu același nume a lui Barbu Delavrancea, rol pe care l-a interpretat magistral. A debutat pe marele ecran în 1958, cu rolul studentului Nae din filmul Alo? Ati greșit numărul, iar ultimul film a fost Căutătorii de aur (1986). Alte filme: Bădăranii, Titanic vals, Străinul, Ciprian Porumbescu, Mastodontul, Prin cenușa imperiului, Capcana mercenarilor.

Mastodontul (1975) • Regia Virgil Calotescu. Cu: Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Liviu Ciulei, Olga Tudorache, Jean Constantin, Ernest Maftei, Constantin Rauțchi (Mutul), Emil Botta, Dan Nuțu

1935 – S-a născut Nicolae Corjos

22 mai 1935, Hotin, Regatul României/Ucraina – 27 februarie 2022

Regizor și scenarist. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (promoția 1957). A lucrat 22 de ani în Buftea ca asistent de regie și regizor secund, colaborând cu numeroși realizatori ca Malvina Urșianu, Mircea Mureșan, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie la filme ca: Străinul, Dacii, Răzbunarea haiducilor, Astă seară dansăm în familie, Ciprian Porumbescu, Nemuritorii, Toate pânzele sus!. A realizat, ca regizor și autor de scenarii, peste 50 de filme documentare. A jucat, ca actor, în filmul Baltagul. În 1979 a debutat ca regizor cu Ora zero. A regizat seria Liceenilor: Declarație de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenție, Liceenii Rock’ n’ Roll. Din 1989 a devenit pentru un timp profesor la Conservatorul de Muzică. A lucrat apoi în Consiliul Național al Audiovizualului și nu a mai făcut filme.

Liceenii (1987) • Tamara Buciuceanu-Botez, Ion Caramitru, Ștefan Bănică-junior, Mihai Constantin, Oana Sârbu, Cesonia Postelnicu, Tudor Petruț

1935 – S-a născut Romulus Lal

22 mai, 1935, Vălișoara–Balșa, Hunedoara – 10 iunie 2024

Scriitor, jurnalist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca. A fost profesor de Limba și literatura română în Cugir, iar din 1960 a început cariera de jurnalist la Scînteia Tineretului. Tentat de cinematografie, s-a mutat la Casa de Filme 1, activând ca redactor și scenarist. Din 1990, după pensionare, a continuat activitatea jurnalistică la diverse publicații. A scris: Epopeea Transfăgărășanului, Cazul Evelinei B. Romanul unei aventuri, A treia ecluză, Imperialii din Bocșari; cărți pentru copii: A intrat iarna-n oraș, Operațiunea Metroul, Vânătorii cu noroc și micuțul Martinel, Temerarii, Temerarii în curtea lui Vlad Țepeș, Zeus nu știa să scrie etc.

Cale liberă (1986) • Scenariul Romulus Lal, regia Nicu Stan. Cu: Emil Hossu, Enikő Szilágyi, Mircea Albulescu, Iurie Darie

1937 – Convenția româno–bulgară privind liniile de comunicații aeriene

Convenția româno–bulgară privitoare la exploatarea liniilor regulate de comunicații aeriene a fost semnată la Sofia la 22 mai 1937 și ratificată prin Decretul Regal nr. 1.401/30 martie 1938 privind ratificarea Convenției între Bulgaria și România privitoare la exploatarea liniilor regulate de comunicații aeriene, semnată la Sofia la 22 Mai 1937.

1939 – S-a născut Răzvan Theodorescu

Emil Răzvan Theodorescu; 22 mai 1939, Lespezi, Iași – 6 februarie 2023, București

Critic și istoric de artă, politician, membru titular (din 2000), vicepreședinte (din 2018) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie, la Universitatea București, devenind Doctor în Științe Istorice cu teza Elemente bizantine, balcanice și occidentale la începuturile culturii medievale românești (secolele X-XIV). A fost președinte al Radioteleviziunii Române, senator și ministru al culturii. A fost criticat pentru manipulările Televiziunii sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iunie 1990. A fost membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), al Academiei albaneze și Academiei macedonene. A publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate. Dintre lucrările sale: Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Bistrița, Biserica Stavropoleos, Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400), Itinerarii medievale, Apel la istorie, Drumuri spre ieri, Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI, Puțină Istorie. A fost laureat al Premiului Herder (1993) și distins cu Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Cavaler (1997) și în grad de Comandor (2003), Ordinul Național Pentru Merit în grad de Comandor (2000), Ordinul Crucea Moldavă (2003), Ordinul Crucea Sf. Apostol Andrei (2004), Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt (Ierusalim, 2004).

1941 – Academia de Agricultură din România

Prin votul Adunării generale, Societatea Națională de Agricultură a devenit o instituție cu caracter academic și s-a transformat în Academia de Agricultură din România, această transformare fiind dorită de o mare parte a membrilor societății dar și de Uniunea Sindicatelor Agricole.

A fost sprijinită de Constantin Garoflid și Ion Sichitiu, fostul și ministrul în funcție al Agriculturii și Domeniilor. În prezent poartă numele Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

1941 – S-a născut Adina Cezar

Elena Constantina Daneș; 22 mai 1941, Călimănești, Vâlcea – 17 martie 2024, București

Coregrafă, una dintre pionierii dansului contemporan românesc. Absolventă a Liceului de Coregrafie din București în 1957, a debutat ca balerină la Opera Națională din București. În 1965, a participat ca prim-balerină la Festivalul Champs Elysees, Paris în Le Marteau sans maître de Pierre Boulez, spectacol în premieră mondială. Din 1967 a devenit profesoară la Liceul de Coregrafie București. Bursieră a Guvernului Francez, a urmat Schola Cantorum din Paris (1969–1970), apoi a participat la cursuri la Academia de Dans Köln, Germania. A fondat grupul de dans Contemp în 1973, care a devenit prima companie de dans contemporan cu activitate artistică permanentă din România. În același an a avut loc primul spectacol din seria Nocturne la Teatrul Țăndărică București. A absolvit cursul de maeștri coregrafi al Consiliului Culturii din România (1983), a fost bursieră la Rambert Dance Company din Londra, Anglia și a British Council. Între 1992–1994 a fost lector colaborator la Academia de Teatru și Film din București. A realizat coregrafia și regia mai multor spectacole la Opera Română, Teatrul de Dans Clasic și Contemporan „Oleg Danovski” din Constanța, Opera Națională Română din Cluj-Napoca, Teatrul de revistă „Constantin Tănase” din București, Teatrul de Revistă din Constanța și la Cazino Victoria. A predat Dans modern și Coregrafie la Cursurile Internaționale de la Bari, Italia (1988), a fost profesor asociat la Universitatea Națională de Arte București (2014–2020).

Lumea dansului I In memoriam Adina Cezar [TVR Cultural]

1942 – S-a născut Ștefan Berindei

22 mai 1942, București – 5 august 2000, Werneck, Germania

Saxofonist, compozitor, aranjor și lider de formație de jazz. Provenea dintr-o familie cu lungi tradiții în jazzul românesc, fiind nepotul lui Emil Berindei (pionier al jazzului românesc) și fiul lui Mihai Berindei. Încă de la vârsta de 15 ani studia singur saxofonul alto ascultând discuri de jazz ale familiei. A studiat la Institutul Politehnic București, Facultatea de Electronică. După absolvire, a lucrat ca inginer de sunet, concomitent urmând Conservatorul Ciprian Porumbescu, secția Muzicologie, pe care l-a absolvit în 1974. În timpul facultății a cântat în formația Paul Ghențer, apoi cu un sextet alcătuit din George Nistor (trompetă), Cornel Meraru (trombon), Marius Popp (pian), Wolfgang Güttler (contrabas) și Adrian Ciceu (baterie). A participat la un turneu în RDG cu freetetul lui Richard Oschanitzky (1969), la cele trei ediții ale Festivalului de jazz de la Ploiești (1969, 1970, 1971), la Festivalul de jazz de la Sibiu din 1975 cu formație proprie. A fost realizator de rubrici în cadrul emisiunilor de divertisment ale TVR. În 1975 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania.

Concert extraordinar Aura Urziceanu (Sala Palatului, 1973) • Orchestrator și dirijor Richard Oschanitzky. Din formație: Johnny Răducanu–bas, Wolfgang Guttler–contrabas, Radu Goldiș–chitară, Ștefan Berindei și Dan Mândrilă–saxofon, Eugen Gondi–percuție și Ron Rully (soțul Aurei)–baterie

1942 – S-a născut Vasile Andru

Vasile Andrucovici; 22 mai 1942, Bahrinești, Rădăuți, Bucovina/Ucraina – 21 octombrie 2016, București

Prozator, teoretician și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1975). A absolvit Facultatea de Filologie, secția Franceză-Română, a Universității din Iași în 1965. A debutat în 1969 cu articole în România literară și a publicat mai mult de 25 de volume. A colaborat la România literară, Luceafărul, Tribuna, Convorbiri literare, Vatra, Viața Românească (unde a fost și redactor principal timp de 27 de ani). Din 1990 a structurat și coordonat Centrul de Practică Isihastă din București, a devenit redactor-șef al revistei Arhetip (apărută în doar 11 numere) și unul din principalii membri ai Grupului Yoga Pentru Restaurare Umană, GYPRU. Din scrierile sale literare: Yutlanda posibilă, Arheologia dorințelor, O zi spre sfârșitul secolului, Memoria textului, Cel mai îndepărtat paradis.

1944 – S-a născut Dan Munteanu Colan

22 mai 1944, Șoșdea–Măureni, Caraș-Severin

Scriitor. Este licențiat în Filologie romanică la Universitatea din București cu Diplomă de merit (1967), Doctor în Filologie romanică al Institutului de Lingvistică din București (1981) și, din 1998 profesor de Filologie romanicǎ la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria. A fost jurnalist la Scînteia, cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, visiting-professor la Universitatea din Oviedo, apoi la Universitatea Las Palmas din Gran Canaria (Spania), profesor din 1998. A publicat până în prezent 60 de cărți de lingvisticǎ, criticǎ literarǎ, traduceri literare, dar și gramatici, dicționare și manuale și aproximativ 250 de studii, recenzii și note bibliografice pe teme de lingvisticǎ. Activitatea sa profesionalǎ a fost recunoscutǎ prin acordarea unor importante premii atât în Spania, cât și în țară, printre care Premiul Centenarului Academiei Mexicane pentru lingvistică hispanică și Premiul național de traducere al Ministerului de Cultură din Spania; a fost inclus în ediția 2011 a enciclopediei americane WHO’S WHO, care enumeră personalitățile marcante din diverse domenii.

1946 – S-a născut Andrei Marga

22 mai 1946, București

Filosof, politolog și politician, profesor universitar, a fost ministru de Externe al României, ministru al Educației, rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, laureat al Premiului Herder (2005). Conform raportului publicat în data de 21 februarie 2014 de către CNSAS, Andrei Marga și soția sa Delia au fost informatori ai Securității Statului.

1948 – Retragerea cetățeniei Regelui Mihai

La cinci luni după abdicare, la 22 mai 1948, în ședința Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, s-a decis retragerea cetățeniei române pentru membrii familiei regale: Regele Mihai I, Regina-mamă Elena, Principesele Elisabeta și Ileana și Principele Nicolae, copiii Reginiei Maria și Regelui Ferdinand I.

Decizia Consiliului de Miniștri nr. 797/22 mai 1948 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 122/28 mai 1948:

„Consiliul de Miniștri, în ședința dela 22 Mai 1948;

Văzând raportul d-lui ministru al justiției;

În temeiul art. 41 pct. 5 din legea din 19 Ianuarie 1939, pentru dobândirea și pierderea naționalității române și legii din 9 Decemvrie 1940, pentru retragerea naționalității române a celor care în străinătate au purtări potrivnice îndatoririi de fidelitate față de țară,

Decide:

Art. I. Se retrage naționalitatea română următoarelor persoane: Mihai de Hohenzollern, fost rege al României; Elena, mama fostului rege al României; Elisabeta de Hohenzollern; Ileana de Habsburg și Nicolae de Hohenzollern. Art. II. D-l ministru al justiției este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.

Semnează: Dr. Petru Groza, Avram Bunaciu, Prof. Traian Săvulescu, Lothar Rădăceanu, Stanciu Stoian, Octav. Livezeanu, T. Iordächescu, Prof. ing. N. Profiri, Miron Constantinescu. Bucur Șchiopu, Dr. Fl. Bagdasar.”

În același timp, toate bunurile familiei regale erau trecute în proprietatea statului român. Abia după 48 de ani, fostului Rege Mihai i s-a redat cetățenia română prin Hotărârea de Guvern nr. 29/1997.

1948 – S-a născut Florea Dumitrache

22 mai 1948, București – 26 aprilie 2007, București

Jucător de fotbal, maestru emerit al sportului, subinginer. S-a legitimat în 1961 la Rapid București, a trecut după doi ani la TUG București, apoi la Dinamo (1964–1976), club în cadrul căruia a realizat marile performanțe ale activității sale de jucător: Campion național (1971, 1973, 1975), Cupa României (1968), Golgheter al campionatului național (1969, 1971), Fotbalistul nr.1 al României (1968, 1969). A mai jucat pentru: Jiul Petroșani, Corvinul Hunedoara, Minerul Știința Petroșani, având în total 358 prezențe în prima divizie și marcând 170 de goluri.

Atacant de mare valoare, a făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României, prezentă la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, numărându-se printre componenții săi de bază. A avut 31 de selecții în echipa națională, marcând 15 goluri. A fost un jucător remarcat prin driblingurile sale de excepție, foarte derutante, dar și prin eficacitatea și spectaculozitatea loviturilor de cap.

1956 – A încetat din viață Ion Călugăru (14 februarie 1902 – 22 mai 1956)

Prozator, romancier, dramaturg și gazetar; a scris în revistele avangardiste povestiri umoristice, piese de teatru.

1957 – A încetat din viață George Bacovia (4/16 septembrie 1881 – 22 mai 1957)

Cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

1964 – S-a născut Marius Oprea

22 mai 1964, Târgoviște

Istoric, poet și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat Istoria la Universitatea din București. A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin. A devenit Doctor în Istorie cu teza Rolul și evoluția Securității (1948–1964). A fost președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC). A debutat ca poet în volumul Pauza de respirație, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu și Andrei Bodiu. Dintre cărțile sale: Plimbare pe Ulița Tipografiei, Solo de tamburină, Banalitatea răuluiː O istorie a Securității în documenteː 1949–1989, Moștenitorii Securității, Adevărata călătorie a lui Zahei – Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins, Șase feluri de a muri, Turma păstorului mut, Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit.

1965 – Prima emisiune Teleenciclopedia

În seara zilei de 22 mai 1965, la ora 20.00, a debutat la Televiziunea Română, emisiunea Teleenciclopedia, una dintre cele mai longevive emisiuni din programele posturilor de televiziune din România. Emisiunea a fost difuzată în continuare pe TVR1 până în prezent, acum fiind programată sâmbăta la ora 18.45. Au fost prezentate documentare cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate, istorie etc.

Teleenciclopedia – Începuturile României moderne: Carol I (fragment)

Printre comentatorii Teleenciclopediei se numără: Mariana Zaharescu, Adela Mărculescu, Silviu Stănculescu, Traian Stănescu, Ion Caramitru, Sanda Țăranu, Florian Pittiș, Irina Petrescu, Lucia Mureșan, Petru Mărgineanu etc. Emisiunea a păstrat, de la început, același generic – un fragment din Momentul muzical pentru pian și orchestră de Nicolae Kirculescu.

Teleenciclopedia – generic

1970 – S-a născut Gheorghe Stroia

Gheorghe A. Stroia; 22 mai 1970, Adjud, Vrancea

Prozator, publicist, poet, exeget literar și de artă, promotor literar și cultural, editor, de profesie inginer. În toamna anului 2010 a înființat la Adjud atelierul de creație pentru tineret Hyperion și Cenaclul Literar Armonii. Este fondator și redactor-șef al revistei universale de creație și atitudine culturală Armonii Culturale, director al Editurii Armonii Culturale din Adjud, fondată la 15 iunie 2012, la comemorarea a 122 de ani de la trecerea în neființă a Luceafărului, cu scopul de a promova valorile culturale românești de pretutindeni, cu un portofoliu editorial de peste 100 de cărți în primul an de existență, lucrări de excepție ale scriitorilor din țară și din străinătate. Este, de asemenea, membru fondator și vicepreședinte al Asociației Cultural-umanitare Bogdania din Focșani, redactor-șef adjunct al revistei de creație literară Bogdania. Este membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA).

1972 – Conferința națională a scriitorilor din România socialistă

Conferința Națională din 22–24 mai l-a reales președinte pe Zaharia Stancu. A fost convocată în scopul stabilirii sarcinilor de viitor ale scriitorilor, în lumina Plenarei CC al PCR din 1971. Cu această ocazie s-a elaborat un program pentru înfăptuirea „minirevoluției culturale” în România, după modelul „revoluției culturale” chineze.

1978 – A încetat din viață Gheorghe Zane (11 aprilie 1897 – 22 mai 1978)

Economist, istoric al gândirii economice românești; membru titular al Academiei Române.

1982 – În presa franceză a izbucnit Afacerea Tănase

Scriitorul român Virgil Tănase, opozant al regimului de la București și exilat în Franța, unde a primit cetățenia franceză, a dispărut de la domiciliu. Ziariștii francezi au devenit interesați de subiect – dispariția din Paris a unui disident est-european cunoscut era un subiect de senzație. S-au formulat primele ipoteze. Prima – că Virgil Tănase a dispărut din motive care nu au legătură cu opoziția sa față de regimul comunist din România, un capriciu al unui artist, sau o modalitate de a-și rezolva cine știe ce probleme personale. A doua – că Virgil Tănase a fost răpit (și eventual asasinat) de autoritățile comuniste de la București. Pe 9 iunie 1982, președintele Franței, Francois Mitterrand, a anunțat într-o conferință de presă că responsabil pentru dispariția lui Virgil Tănase este regimul de la București și a promis dezvăluiri complete în câteva săptămâni. Caracterul cu totul neobișnuit al ieșirii președintelui Mitterrand a atras și mai mult atenția jurnaliștilor francezi. Pe 7 august, Le Nouvel Observateur a publicat articolul A treia ipoteză, sugerând că Virgil Tănase – despre care încă nu se știa nimic la acea dată – nu a fost răpit de Securitate. Dimpotrivă, era ținut ascuns de serviciul de contrainformații francez, DST, tocmai pentru a împiedica încercarea Securității de a-l asasina…

Povestea reală: În ianuarie 1982, Ceaușescu a cerut unuia dintre agenții săi să asasineze la Paris doi disidenți, scriitorii Virgil Tănase și Paul Goma, ambii cetățeni francezi. Dar, agentul Securității, Matei Haiducu, cunoscut drept Matthieu Forestier, a prezentat situația DST-ului, care a elaborat una dintre cele mai incredibile operațiuni din Războiul Rece: l-au răpit ei pe Virgil Tănase pentru a se crede că agentul și-a îndeplinit misiunea. Președintele Mitterrand, fiind la curent cu actul de manipulare, s-a exprimat public, lăsând să se creadă autenticitatea răpirii și anulându-și vizita de stat prevăzută în România. Conform surselor DST, toată operațiunea avea ca scop obligarea șefului Securității, generalul Pleșiță, de a se refugia în Franța. Însă planul a eșuat din cauza unei scurgeri de informații în presă inițiată de Jean-Louis Debré, judecător de instrucție. Pentru a se apăra, agentul secret și cele două potențiale victime au organizat o conferință de presă și au dezvăluit cazul.

Afacerea Tănase Documentar

1985 – A încetat din viață Ion Lotreanu (Ion Lăbușcă; 2 mai 1940 – 22 mai 1985)

Poet, prozator și eseist; redactor la revista Viața militară; secretar de redacție la revista Săptămîna.

2001 – A încetat din viață Ștefan Iacobescu (2 aprilie 1937 – 22 mai 2001)

Grafician și gravor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2002 – A încetat din viață Alexandru Todea (5 iunie 1912 – 22 mai 2002)

Episcop român unit; ales în clandestinitate la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma și recunoscut oficial după 1990; membru de onoare al Academiei Române; deținut politic.

2003 – Alpinistul Teodor Tulpan a atins Vârful Everest

Teodor Tulpan a cucerit cel mai înalt vârf montan din lume, vârful Everest (8848 m) din Masivul Himalaya, pe 22 mai 2003, la ora locală 10. Alături de Teodor au mai urcat pe vârf în cadrul aceleiași expediții, Everest 2003, Marius Gane, Lucian Bogdan și americanul de origine română, Gheorghe Dijmǎrescu. Teodor Tulpan este absolvent al Facultății de Științe Sibiu, specializarea Educație Fizică și Sport, și membru voluntar al SP Salvamont din 1995.

2005 – Ziariștii români răpiți în Irak au fost eliberați

Cei trei jurnaliști români, Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian – răpiți pe 28 martie la Bagdad – s-au întors în 22 mai în țară, la bordul unui avion militar. Ei fuseseră predați, cu o zi înainte, Ambasadei României din capitala Irakului. Au fost întâmpinați la Baza Aeriană 90 de președintele Băsescu și de premierul Popescu Tăriceanu.

După ce au fost ținuți 3 zile într-o locație din Bagdad, jurnaliștii răpiți au fost transferați la 1 aprilie în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberați după 55 de zile. Într-o declarație de presă, președintele României a mulțumit serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității arabe din țară care au contribuit la rezolvarea crizei. El a precizat că operațiunea de eliberare a ziariștilor a fost executată sută la sută de serviciile de informații ale statului român, „într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații și Direcția Generală de Informații a Apărării” și a menționat că statul român nu și-a negociat nici politica externă și nici nu a plătit răscumpărarea jurnaliștilor.

Filmul răpirii jurnaliștilor români în Irak

2007 – A încetat din viață Ralu Filip (30 august 1959 – 22 mai 2007)

Jurist și jurnalist; președinte al Consiliului Național al Audiovizualului (2002–2007).

2008 – A încetat din viață Gavril Matei–Albastru (3 octombrie 1943 – 22 mai 2008)

Poet și prozator; redactor la Almanahul Uniunii Scriitorilor, Luceafărul; director al Editurii România Press.

 

Ziua Unicității Reformate Maghiare

2009 – Convenția Generală din Debrețin a reînființat Biserica Reformată Maghiară

Din Conventul General fac parte Episcopiile Reformate din Ungaria, România (cele două episcopii ale Bisericii Reformate din România – Eparhia Ardealului și Episcopia de Piatra Craiului) și Serbia.

2011 – A încetat din viață Alexandru Ene I (19 septembrie 1928 – 22 mai 2011)

Fotbalist, a evoluat ca atacant la Metalul București, Dinamo București și Dinamo Brașov; golgheter în 1954.

2012 – A încetat din viață Irina Mavrodin (12 iunie 1929 – 22 mai 2012)

Poetă, eseistă, traducătoare, profesoară de literatură franceză la Universitatea din București și la Universitatea din Craiova.

2018 – A încetat din viață Cabiria Andreian Cazacu (19 februarie 1928 – 22 mai 2018)

Matematiciană cu o strălucită carieră în cercetare; prima femeie conferențiar la Universitatea din București; membră de onoare al Academiei Române.

2024 – A încetat din viață Costel Constantin (20 octombrie 1942 – 22 mai 2024)

Actor de teatru și film; a jucat pe scenă la Teatrul Național din Iași, Teatrul Național din București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită