~ Personalitatea zilei ~

 

Vlad Țepeș

Vlad al III-lea; 1431, Sighișoara, Regatul Ungariei/Mureș – 14 decembrie 1476, București

 

Fiul lui Vlad Dracul și al Anastasiei, una din fiicele lui Alexandru cel Bun (după alte surse, al unei nobile transilvănene),

a fost Domnul Țării Românești de trei ori: octombrie–decembrie 1448,  20 august 1456–25 decembrie 1462 și 8 noiembrie 1845–14 decembrie 1476.

Tatăl său fusese primit în Ordinul Dragonului, ordin cavaleresc din Estul Europei care avea ca scop oprirea extinderii Imperiului Otoman, asemeni ordinelor Cavalerilor de Malta sau Cavalerilor Teutoni, înființat în anul 1408 de Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Sigismund de Luxemburg. Simbolul acestei societăți militaro-religioase era un dragon („drac” în româna medievală), iar datorită acestui simbol, tatăl său a primit supranumele „Dracul”.

În timpul domniei tatălui, Vlad a fost ostatic al sultanului Murad al II-lea până în 1448, la fel și fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos, până în 1462. Fratele mai mare al lui Vlad, Mircea, și tatăl lor au fost uciși după ce Iancu de Hunedoara, regent-guvernatorul Ungariei, a invadat Țara Românească în 1447 și l-a instalat Domn pe Vladislav al II-lea, vărul lui Vlad. Iancu de Hunedoara a lansat o campanie militară împotriva otomanilor în toamna anului 1448, iar Vladislav l-a însoțit în campania acestuia din Kosovo. Eliberat la moartea tatălui său (17 ani), susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe împrumutate de la pașa Mustafa Hassan, Vlad al III-lea a luat pentru prima dată domnia Țării Românești, în octombrie 1448, de la Vladislav al II-lea, în timp ce acesta era plecat din țară. În noiembrie, după groaznica înfrângere a creștinilor în această bătălie, Vladislav al II-lea s-a întors cu trupe muntene și moldovene din campanie și l-a răsturnat pe Vlad, care și-a căutat refugiu în Imperiul Otoman înainte de sfârșitul anului, apoi a plecat în Moldova în 1449 sau 1450 și mai târziu în Ungaria. Domnise pentru doar o lună și istoria nu a consemnat informații despre luptele sale din această perioadă.

În 1452, la ordinele Domnului muntean Vladislav, a avut loc un atentat asupra sa, din care a ieșit nevătămat. Relațiile dintre Ungaria și Vladislav s-au deteriorat ulterior, iar în 1455, Iancu de Hunedoara i-a dat lui Vlad un post de comandă în armata sa. Un an mai târziu, în timp ce Iancu de Hunedoara se pregătea să meargă la Belgrad pentru a se lupta cu Mahomed al II-lea Cuceritorul, Vlad era la comanda trupelor care păzeau trecătorile montane dintre Valahia și Transilvania, în zona săsească. După vestea marii victorii creștine, Vlad a trecut din nou Carpații și, cu sprijin maghiar, și-a recâștigat tronul, la 20 august 1456, iar Vladislav al II-lea a fost executat public. Conștient că nu poate le ține piept otomanilor, a acceptat vasalitatea, dar, în paralel, a înlăturat și opoziția internă. A executat boierii munteni partizani ai lui Vladislav, a intrat în conflict cu sașii ardeleni, care au susținut adversarii la tron, Dan și Basarab Laiotă (frați ai lui Vladislav) și Vlad Călugărul (frate vitreg nelegitim al lui Vlad). Vlad a prădat satele săsești, ducându-i pe oamenii capturați în Țara Românească, unde i-a tras în țeapă, pacea fiind restabilită în 1460.

A fost vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. A avut dese conflicte cu negustorii brașoveni – conform detractorilor sași din Transilvania, el ordona deseori ca osândiții să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, strangulați, spânzurați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii etc. De asemenea, punea să li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însă supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla Țepeș. Această formă de execuție a folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile pe care le făcea împotriva sașilor din Transilvania erau în același timp și acte de protecționism menite să promoveze activitățile comerciale din Țara Românească.

A fost căsătorit de trei ori – cu Cneajna Bathory, o nobilă din Transilvania, apoi cu Jusztina Szilagyi și apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui Matei Corvin. Din căsătoriile sale au rezultat cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea cel Rău din a doua și Zaleska – din a treia căsătorie. Se pare că Radu s-a stabilit în Moldova și a pus bazele ramurii moldovenești a neamului Drăculeștilor.

După ce și*a consolidat tronul, a trimis un sprijin militar de câteva mii de soldați vărului său Ștefan, care a luat tronul Moldovei după două bătălii contra lui Petru Aron, în aprilie 1457.

În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Sultanul Mahomed al II-lea, i-a cerut lui Vlad să-i aducă omagiu personal, dar Vlad i-a tras în țeapă pe cei doi trimiși ai sultanului.

În 1459 a refuzat să mai plătească tributul anual de 10.000 de galbeni turcilor și a încheiat o alianță cu Matia Corvin în 1460. Otomanii au încercat să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, însă fără succes, autorii, Hamza pașa, beiul de Nicopole și Catavolinos, diacului sultanului fiind trași în țeapă împreună cu toți soldații care-i însoțeau.

În iarna 1461–1462 Vlad Țepeș a organizat o campanie surpriză la sud de Dunăre, devastând o zonă întinsă, ocupând Cetatea Nicopole, peste 20.000 de turci pierind sub armele valahilor. Sultanul Mahomed al II-lea a pornit o campanie de pedepsire în primăvara 1462, în fruntea unei armate de circa 100–120.000 de oameni și 175 de nave de război, cu care să asedieze Cetatea Chilia, în timp ce efectivele Domnului valah nu depășeau 30.000 de oșteni. Armata otomană a trecut noapte Dunărea, îndreptându-se direct spre Târgoviște (4 iunie 1462). Domnul valah a aplicat tactica străveche a hărțuirii: pustiirea pământului, otrăvirea fântânilor, atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană, apoi a avut loc atacul de noapte din 16–17 iunie 1462, despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462.

Mulți turci au fost uciși, iar sultanul, conform relatărilor, „a părăsit în ascuns tabăra în chip rușinos”; văzând „marea pierdere suferită de ai săi” a dat ordin de retragere. În apropierea Târgoviștei îl aștepta o pădure de țepi în care atârnau o mulțime de turci. În fața acestei priveliști, turcii „s-au înspăimântat foarte tare„, iar sultanul a recunoscut că „nu poate să ia țara unui bărbat care face lucruri așa de mari” și care „ar fi vrednic de mai mult„.

La plecare, sultanul l-a lăsat la Târgoviște, ca Domn pe fratele lui Țepeș, Radu cel Frumos. Spre deosebire de Vlad, care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu oferea boierilor pacea și prietenia cu sultanul, fiind atrași de partea lui. Părăsit de cea mai mare parte a boierilor, dar având încă o oaste destul de numeroasă cu care a avut și o ultimă victorie asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Țepeș a trecut în Transilvania pentru a se întâlni cu aliatul său Matia Corvin. În noiembrie 1462, în loc să primească ajutorul aliatului său, a fost arestat sub acuzația de trădare și încarcerat la Visegrád vreme de 12 ani, apoi a locuit 2 ani la Buda cu domiciliu forțat.

A fost eliberat în 1475, la cererea lui Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, fiind recunoscut Domn al Țării Românești pentru a treia oară în 8 noiembrie 1475, dar fost asasinat în decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat și capul trimis sultanului, care l-a așezat într-o țeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Țepeș.

Pentru români, imaginea lui Vlad Țepeș este a voievodului în timpul căruia puteai bea apă din fântâna Cetății Târgoviște, cu un pocal din aur,  fără ca acesta să  fie furat (surse istorice confirmă existența acestei cupe, care a fost folosită până când Vlad Țepes a murit).

Mai mult: Vlad Țepeș [Wikipedia]

 

***** [In English] *****

Vlad the Impaler

1431, Sighișoara, Kingdom of Hungary/Romania – 14 December 1476, Bucharesti

 

Vlad III, commonly known as Vlad the Impaler or Vlad Drăculea, was Voivode of Wallachia three times: October–December 1448, 20 August 1456–25 December 1462, and 8 November 1845–14 December 1476. He is often considered one of the most important rulers in Wallachian history and a national hero of Romania.

He was the second son of Vlad Dracul, who became the ruler of Wallachia in 1436. Vlad and his younger brother, Radu, were held as hostages in the Ottoman Empire in 1442 to secure their father’s loyalty. Vlad’s eldest brother Mircea and their father were murdered after John Hunyadi, regent-governor of Hungary, invaded Wallachia in 1447. Hunyadi installed Vlad’s second cousin, Vladislav II, as the new voivode. Hunyadi launched a military campaign against the Ottomans in the autumn of 1448, and Vladislav accompanied him. Vlad broke into Wallachia with Ottoman support in October, but Vladislav returned, and Vlad sought refuge in the Ottoman Empire before the end of the year. Vlad went to Moldavia in 1449 or 1450 and later to Hungary.

Relations between Hungary and Vladislav later deteriorated, and in 1456 Vlad invaded Wallachia with Hungarian support. Vladislav died fighting against him. Vlad began a purge among the Wallachian boyars to strengthen his position. He came into conflict with the Transylvanian Saxons, who supported his opponents, Dan and Basarab Laiotă (who were Vladislav’s brothers), and Vlad’s illegitimate half-brother, Vlad Călugărul. Vlad plundered the Saxon villages, taking the captured people to Wallachia, where he had them impaled (which inspired his cognomen). Peace was restored in 1460.

The Ottoman Sultan, Mehmed II, ordered Vlad to pay homage to him personally, but Vlad had the Sultan’s two envoys captured and impaled. In February 1462, he attacked Ottoman territory, massacring tens of thousands of Turks and Muslim Bulgarians.

Mehmed launched a campaign against Wallachia to replace Vlad with Vlad’s younger brother, Radu. Vlad attempted to capture the sultan at Târgoviște during the night of 16–17 June 1462. The Sultan and the main Ottoman army left Wallachia, but more and more Wallachians deserted to Radu. Vlad went to Transylvania to seek assistance from Matthias Corvinus, King of Hungary, in late 1462, but Corvinus had him imprisoned.

Vlad was held in captivity in Visegrád from 1463 to 1475. During this period, anecdotes about his cruelty started to spread in Germany and Italy. He was released at the request of Stephen III of Moldavia in the summer of 1475. He fought in Corvinus’s army against the Ottomans in Bosnia in early 1476. Hungarian and Moldavian troops helped him to force Basarab Laiotă (who had dethroned Vlad’s brother, Radu) to flee from Wallachia in November. Basarab returned with Ottoman support before the end of the year. Vlad was killed in battle.

The name ”Dracula”, which is now primarily known as the name of a vampire, was for centuries known as the sobriquet of Vlad III. Diplomatic reports and popular stories referred to him as Drăculea already in the 15th century. He himself signed his two letters as „Drakulya” in the late 1470s. His name had its origin in the sobriquet of his father, Vlad ”Dracul” („Vlad the Dragon” in medieval Romanian), who received it after he became a member of the Order of the Dragon. Dracula is the Slavonic genitive form of Dracul, meaning „[the son] of Dracul (or the Dragon)”. In modern Romanian, ”Dracul” means „the devil”, which more contributed to Vlad’s reputation. He is known as Vlad Țepeș (or Vlad the Impaler) in Romanian historiography. This sobriquet is connected to the impalement that was his favorite method of execution. The Ottoman writer Tursun Beg referred to him as ”Kazıklı Voyvoda” (Impaler Lord) around 1500 and Mircea Ciobanul (the Shepherd), Voivode of Wallachia, used this sobriquet when referring to Vlad III in a letter of grant on 1 April 1551.

Books describing Vlad’s cruel acts were among the first bestsellers in the German-speaking territories. In Russia, popular stories suggested that Vlad was able to strengthen his central government only by applying brutal punishments, and many 19th-century Romanian historians adopted a similar view. Vlad’s patronymic inspired the name of Bram Stoker’s literary vampire, Count Dracula.

More on: Vlad the Impaler https://en.wikipedia.org/wiki/Vlad_the_Impaler [Wikipedia]

 

Vlad Țepeș (Film artistic, 1979) • Directed by Doru Năstase. Cast: Ștefan Sileanu, Ernest Maftei, Emanoil Petruț, Teofil Vâlcu, Alexandru Repan, Constantin Codrescu, George Constantin, Constantin Barbulescu, Ion Marinescu, Silviu Stănculescu, Vasile Cosma

 

#VladTepes #VladtheImpaler #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality