~ Personalitatea zilei* ~
Octav Băncilă
4 februarie 1872, Botoșani – 3 aprilie 1944, București
Octav Băncilă a fost un apreciat pictor realist, tributar ideilor socialiste.
S-a născut într-o familie de țărani. Când avea doar 4 ani i-a murit tatăl și s-a mutat împreuna cu mama sa la Iași, locuind la sora sa, Sofia, căsătorită cu Ioan Nădejde, fondatorul revistei Contemporanul. Surorile sale, Ecaterina și Sofia l-au crescut cu dragoste, iar cumnatul a fost cel care i-a descoperit și încurajat talentul.
Încă din primii ani de gimnaziu era preocupat de desen, caietele sale fiind pline de schițe care reprezentau chipuri, în diferite ipostaze, unele dintre acestea erau realizate însă destul de stângaci.
A studiat la Școala de Arte Frumoase din Iași, având profesori pe C.D. Stahi, Emanoil Bardasare și G. Panaiteanu-Bardasare. Studiile l-au purtat apoi în Italia și Franța, apoi în Germania, la Academia de Arte Frumoase din München (1893–1898), condusă de Nikolaos Gyzis, fiind influențat de Fritz von Uhde, Fritz Mackensen, Leopold Graf von Kalckreuth, Heinrich von Zügel și mai ales de Franz von Lenbach.
În a doua jumătate a anului 1898, a revenit în ţară şi a efectuat stagiul militar, apoi și-a amenajat un mic atelier în curtea Gimnaziului „Ștefan cel Mare”. A fost profesor de caligrafie și desen la Școala normală „Vasile Lupu”, pe dealul Copoului.
Încă din anii tinereții a fost influentat de opiniile politice ale revistei Contemporanul. A militat în arta sa pentru o creație cu accente democratice și progresiste, fiind primul pictor român în a cărui creație s-a simțit adeziunea politică la drepturile pentru dreptate și libertate. În 1913 a pictat la Agapia, unde l-a cunoscut pe Gala Galaction, care i-a devenit prieten.
A lăsat posterității o operă caracterizată de un realism critic foarte puternic. Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească. Acestea au fost: tematica proletariatului,
tematica țărănească,
tematica evreiască
și tematica țigănească.
La toate acestea s-a adaugat tematica militară, fiind unul dintre primii artiști plastici români care au criticat prin opera lor, starea materială precară a armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În timpul primului război mondial a participat la expoziția Arta Română cu peste 130 de tablouri, moment în care a fost elogiat de Nicolae Tonitza.
Octav Băncilă a avut şi o puternică activitate politică. A fondat în anul 1919, împreună cu C.I. Parhon și cu Paul Bujor Partidul Muncitor, de orientare socialistă. Formaţiunea a avut o viață scurtă, fuzionând în scurt timp cu Partidul Țărănesc. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societate. Începând cu anul 1905, tematica proletariatului a făcut parte integrantă din creația artistului, primele lucrări, Muncitorul și Muncitor în repaus fiind unele dintre cele mai bune din întreaga sa carieră.
A fost căsătorit cu Ana Popovici, ce doi având nu mai puţin de 10 copii.
Totodată, a pictat portretele personalităților ieșene. În 1900 a deschis o expoziție în sala de decoruri aflată în Teatrul Național din Iași, unde a expus peste o sută de picturi în ulei, acuarele, guașe, pasteluri și desene. În 1901 a deschis o expoziție în palatul Neuschotz din Iași, care a inclus numeroase lucrări cu peisaje din Bucium, flori și multe portrete de evrei săraci dintre care s-a remarcat, Aparul. În anii care au urmat, pictorul a mai expus picturi doar prin vitrinele magazinelor.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Peticarul, Muncitorul, Grevistul și Spălătoreasa. După moartea sa, în 1944, cele mai cunoscute lucrări au fost selecționate pentru expoziții la Paris, Budapesta și Moscova.
Mai mult: Octav Băncilă [Wikipedia]
Fotografii: Băncilă, Octav [Artindex]
***** [In English] *****
Octav Băncilă
4 February, 1872 Botosani – 3 April 1944, Bucharest
Octav Băncilă was a Romanian realist painter and left-wing activist.
Born in a peasants family, he remained an orphan at age 4, and was raised in Iaşi by his much older sister and her husband, who first encouraged Octav’s talent and passion for art. He entered the Fine Arts School in Iaşi, where he was taught by Gheorghe Panaiteanu Bardasare, Constantin Daniel Stahi, and Emanoil Bardasare, graduating in 1893. Between 1894 and 1897, he lived and studied abroad on a scholarship: first in Italy and France, and finally in Germany, where he studied under Nicholaos Gysis at the Akademie der Bildenden Künste in Munich (it is not known whether he ever graduated).
Upon his return, he attempted to open a studio in downtown Iaşi, but financial constraints forced him to settle on the outskirts; it was during that time that Băncilă began exploring his major themes: the lives of peasants, factory workers, impoverished Jewish traders and artisans, conscripted soldiers, and of nomadic Roma people. After 1901, he taught calligraphy and art in primary schools in the city. Impressed by the outcome of the 1905 Revolution in the Russian Empire, he was soon active in socialist circles, and became an acquaintance of major intellectual figures on the Left, including Gala Galaction and Paul Bujor.
Băncilă’s major themes were the lives of peasants, factory workers, impoverished Jewish traders and artisans, conscripted soldiers and Gipsies.
He remained critical of social and political developments inside Greater Romania, was supportive of strike actions in the Jiu Valley, and used his art to attack anti-Semitic trends in Romanian society. Towards the end of his life, he became to emphathise with communism (he was not, however, affiliated with the Communist Party of Romania).
More on: Octav Băncilă [Wikipedia]
#OctavBancila #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 3 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 18 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 9 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 3 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 16 Mai în istoria românilor
Pingback: 24 Iulie în istoria românilor
Pingback: 22 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 26 Octombrie în istoria românilor