~ Personalitatea zilei* ~

 

Grigoraș Dinicu

Grigore Dinicu; 3 aprilie 1889, București – 28 martie 1949, București

 

Grigoraș Dinicu a fost violonist virtuoz și compozitor, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională.

Născut în cartierul Scaune al lăutarilor bucureșteni, a trăit de mic copil în atmosfera muzicii populare. Tatăl său, Ionică Dinu, originar din Pitești, era un muzicant foarte cunoscut, care cântase in Franța și Rusia, coleg de taraf cu vestitul Sava Pădureanu, fost lăutar al țarului Rusiei. Mama sa era fiica lui Angheluș Dinicu, celebru naist al vremii și sora a lui Dimitrie Dinicu, care, dupa ce studiase violoncelul la Viena, a devenit prim-violoncelist al orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. Dupa câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat, împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universala de la Paris, cu ocazia inaugurarii Turnului Eiffel, unde au cucerit vizitatorii expoziției interpretând Ciocârlia.

Primele lecții de vioară le-a luat de la Moș Zamfir, un lăutar bătrân, care l-a învățat să cânte Doina haiducului, Lume, lume, soro lume, Arde foc la București și chiar Ciocârlia. Muzică la gramofon a ascultat pentru prima oară, când avea 13 ani, în casa din București a muzicianului german Rudolf Malcher. A urmat Conservatorul de muzică din București, unde a studiat vioara și compoziția, fiind nevoit, pentru a se întreține, să cânte la diferite manifestări ocazionale, precum tradiționalul Târg al Moșilor și prin localurile de la Șosea.

Căruța Poștei (The Mail Wagon) • Grigoraș Dinicu

După doi ani de practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice, a devenit solist al acestei formații. Deși dornic să-și continue studiile de muzică cultă, cu micul salariu primit nu-și putea asigura existența și astfel s-a angajat șef de taraf la restaurantul-grădină de la Bufet, unde cânta în fiecare seară, cucerind asistența: „Cine ascultă vioara lui Grigoraș aude și vede în același timp muzica”, exclama Alexandru Vlahuță. Timp de șase luni a cântat în restaurantul Gambrinus al lui I.L. Caragiale, un mare amator de muzică, continuându-și între timp studiile la Conservator, aprofundând repertoriul clasic.

Hora Mărțișorului • Grigoraș Dinicu

În 1913 a încheiat un contract cu restaurantul lui Ionică Enescu, unde a cântat timp de 22 de ani.

Odată cu izbucnirea primului război mondial, a organizat concerte de binefacere și în spitale pentru răniți sau bolnavi de tifos exantematic.

După război și-a alcătuit propriul său ansamblu, împreună cu țambalagiul Vasile Budișteanu (tatăl lui Ionel Budișteanu), un virtuoz al acestui instrument. A fost epoca de glorie a lui Grigoraș Dinicu, când arta lui a primit recunoaștere internațională. Politicianul Victor Filotti l-a luat la Budapesta, prezentându-l lui Rácz Laci, cel mai renumit lăutar al Ungariei, supranumit prințul lăutarilor. Se spune că, după ce l-a ascultat, Laczi ar fi spus: „Dacă eu sunt prințul lăutarilor, românul ăsta pare să fie un adevărat rege al lor”.

Grigoraș Dinicu – Hora staccato • James Ehnes

După război, a urmat cariera internațională la Green Park Hotel din Londra, la vestitul Empire din Monte Carlo, la Ambassadeur, cel mai mare restaurant parizian. A participat la Expoziția Internațională de la Paris (1937), Expoziția Mondială din New York, (1939) S-a angajat la restaurantul Modern din Sărindar, unde îl asculta cu regularitate Ionel Perlea și, uneori, George Enescu. În 1946, a venit să-l revadă Yehudi Menuhin, pentru care a interpretat, pentru ultima dată, Ciocârlia.

Ciocârlia • Grigoraș Dinicu

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigora%C8%99_Dinicu

 

Sârba lui Pompieru • Grigoraș Dinicu

 

***** [In English] *****

Grigoraș Dinicu

3 April 1889, Bucharest – 28 March 1949, Bucharest

 

Grigoraș Ionică Dinicu was a Romanian composer and violinist or violin virtuoso. He is most famous for his often-played virtuoso violin showpiece Hora staccato (1906) and for making popular the tune Ciocarlia, composed by his grandfather Angheluș Dinicu for nai (the Romanian pan flute). It is rumored that Jascha Heifetz once said that Grigoraș Dinicu was „the greatest violinist” he had ever heard.

Ceasornicul • Grigoraș Dinicu

He was born in the neighborhood of the lautari (fidlers) but he attended the Bucharest Conservatory. After graduation he played violin with the Orchestra of the Ministry of Public Instruction, and also performed as a soloist.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Grigora%C8%99_Dinicu

*****

 

Fr. Kreisler – Plaisir d’amour • Grigoraș Dinicu

 

#GrigorasDinicu #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită