4 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A apărut publicația Organulu Luminarei, gazeta beserecesca, politica e literaria

 

1536 – Prima atestare documentară a localității Băilești

Primele descoperiri arheologice care dovedesc locuirea vetrei orașului datează din perioada anilor 680–1025, principala ocupație a primilor locuitori constituind-o, încă din epoca pietrei, agricultura. Ca nume de localitate, Băilești, provine de la numele Băilă, un neam fruntaș de oieri care au făcut popas de iernare, ani la rând, în această zonă și astfel a apărut satul Băilești. Prima atestare documentară, din 4 ianuarie 1536, din timpul domniei lui Radu Paisie, amintește că Băileștiul exista încă din vremea Domnitorului Mircea cel Bătrân.

1745 – S-a născut Benkő Ferenc

4 ianuarie 1745, Târgu Lăpuș, Maramureș – 16 decembrie 1816, Aiud, Imperiul Habsburgic/Alba

Naturalist, mineralog și pastor reformat transilvănean. A studiat Teologia și Științele naturii la Universitatea din Jena și la Universitatea din Göttingen. După întoarcerea în Marele Principat al Transilvaniei a activat ca pastor la Biserica reformată din Sibiu. Între 1783–1784 a călătorit prin toată Transilvania, explorând toate aspectele istoriei naturale. A fost numit profesor de Istorie naturală, Geografie și Limba germană la Colegiul din Aiud în 1790, păstrând acest post până la moarte. A fost primul profesor care a scris și a susținut prelegeri, a fost întemeietorul Muzeului de Științe Naturale din Aiud, căruia i-a lăsat moștenire propria sa colecție, de 2.120 de specimene de minerale.

1798 – Constantin Hangerli, noul Domn învestit de Imperiul Otoman, a ajuns la București

Constantin Hangerli (cca. 1760 – 18 februarie 1799) a fost domn al Țării Românești între 22 noiembrie 1797–18 februarie/1 martie 1799, fiind numit special de turci pentru a face față bandelor lui Osman Pazvantoglu, un fost demnitar otoman, care jefuiau și terorizau întreaga regiune a Dunării din Bulgaria și Țara Românească. A ajuns la București la 4 ianuarie 1798, încălcând obiceiul local de a intra în oraș prin Calea Șerban Vodă, intrând pe Podul Mogoșoaiei. S-a oprit la Mănăstirea Văcărești pentru a se pregăti pentru inaugurarea oficială, unde a rămas mai mult de o lună, înainte de a se stabili temporar în Mănăstirea Sf. Sava, până când Curtea Nouă a fost complet reparată.

1841 – S-a născut Petru Poni

4 ianuarie 1841, Săcărești–Cucuteni, Iași – 2 aprilie 1925, Iași

Chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic, pionier al școlii românești de chimie, membru titular (din 1879) și președinte (1898–1901 și 1916–1920) al Academiei Romane. A absolvit Gimnaziul Central din Iași (1859). Ca bursier la Paris s-a specializat în Chimie fizică și Mineralogie la College de France și Universitatea Sorbona. Întors în țară, în 1865 s-a angajat profesor la Liceul Național, apoi la Școala Militară din Iași. În 1878 a fost numit șef al Catedrei de Chimie a Universității din Iași unde a predat timp de 33 de ani. Aici a înființat: primul laborator de Chimie al Universității din Iași (1882), Catedra de Chimie organică (1891), un nou laborator de chimie, după model german, alături de Anastasie Obregia, în noua clădire a Universității din Iași (1897). În 1903 a introdus un nou curs: Studiul chimic al petrolului. A cercetat peste 80 de minerale culese din diverse zone ale țării și chiar a descoperit două minerale noi, denumite de el broștenită și badenită. A cercetat apele minerale din țară și a făcut observații meteorologice în Moldova, A publicat primele manuale de fizică și de chimie în limba română, Cursul de chimie elementară și cel de Noțiuni de fizică. A colaborat la înființarea unor societăți științifice în România: Societatea română de științe (1890) și Societatea de științe (1900), și a fost membru al Societății de științe naturale din Moscova. A fost decorat de către împăratul Franz Joseph al Austriei cu Marea cruce al Ordinului Franz Joseph (1903). În plan politic, s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național Liberal din aceea vreme, fiind ales, în mai multe rânduri, deputat și senator, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, în această ultimă calitate, a elaborat Legea învățământului primar și primar normal care a reglementat pentru prima dată activitatea școlilor pentru adulți. A fost primar al Iașiului (9 aprilie–11 iulie 1907; 1922). În semn de apreciere, Institutul de Chimie Macromoleculară al Academiei Române poartă numele „Petru Poni”.

1847 – A apărut publicația Organul luminării

Organulu Luminarei, gazeta beserecesca, politica e literaria a apărut la Blaj, din inițiativa lui Timotei Cipariu, săptămânal între 4 ianuarie 1847–28 aprilie 1848 și 12 mai–29 septembrie 1848. Redactor responsabil a fost Timotei Cipariu, iar redactori I.I. Mány și Aron Pumnul.

Urmărea răspândirea de cunoștințe care să meargă la „mintea și inima poporului”, cultivarea dragostei pentru limba strămoșească, dezvoltarea învățământului, recunoașterea drepturilor naționale ale românilor ardeleni, propagarea ideii de egalitate între toate naționalitățile. Avea un caracter preponderent filologic. S-a transformat în timpul revoluției de la 1848 în Organul național. A fost prima gazetă tipărită în Transilvania în întregime cu caractere latine.

1856 – Memoriul lui Dimitrie Brătianu adresat Lordului Palmerston

În mai 1856, Dimitrie Brătianu a adresat un memoriu împăratului Franței, Napoleon al III-lea.Aflat la Londra în decembrie același an, Dimitrie Brătianu a adresat Lordului Palmerston un memoriu explicativ asupra Revoluției Române, solicitând guvernului britanic sprijinul pentru unirea Moldovei cu Țara Românească. În ambele documente, a subliniat faptul că, în interesul consolidării echilibrului politic în Orient, era necesară unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat independent, condus de un principe străin, dintr-o familie domnitoare prietenă, având o domnie ereditară, statul aflându-se sub garanția colectivă a puterilor europene.

1877 – S-a născut Sextil Pușcariu

4 ianuarie 1877, Brașov – 5 mai 1948, Bran

Filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist, membru titular (din 1914) al Academiei Române. A urmat studii superioare universitare la Leipzig (1895–1899), Paris (1899–1901) și Viena (1902–1904) și a devenit Doctor în Filosofie al Universității din Leipzig (1899), respectiv Docent pentru Filologia românească la Universitatea din Viena (1906). A fost profesor, apoi titularul catedrei de Limbă și literatură română timp de zece ani, decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți. A inițiat și condus Glasul Bucovinei, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. A participat activ la unirea Bucovinei cu România. În 1919 i s-a oferit postul de ministru al Bucovinei la București, dar a refuzat, preferând să rămână om de știință. A organizat Universitatea Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România (Fosta Universitate „Franz Josef”), fiind aici profesor de Filologie română, primul rector român al Universității din Cluj, a pus temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. A fost membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922–1925), reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică. A condus revista Cultura din Cluj. După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, și-a manifestat simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar a acceptat să devină membru al senatului legionar. După 23 august 1944, ziarul comunist România liberă publica rubrica Figuri de trădători, vizând profesori universitari și alți intelectuali; printre aceștia și Sextil Pușcariu. A refuzat să emigreze, deși a fost invitat să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. A fost anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier. Din scrierile sale: Studii istroromâne (3 vol.), Dicționarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniță), Istoria literaturii române. Epoca veche, Călare pe două veacuri, Brașovul de altădată, Memorii, Spița unui neam din Ardeal.

1882 – Celebrul circ Krembser din București a fost mistuit de flăcări

În dezastru au pierit și 33 dintre cei mai frumoși cai ai circului. Însuși Regele Carol I s-a dus la locul tragediei.

1891 – S-a născut Ticu Archip

Sevastia Archip; 4 ianuarie 1891, Târgoviște – 31 martie 1965, București

Prozatoare și autoare de opere dramatice. A fost licențiată a Facultății de Matematică a Universității din București, asistentă universitară la Facultatea de Matematică și mai apoi profesoară de matematică la liceul de fete Regina Maria. A fost membră fidelă a Cenaclului Sburătorul, din 1924, și a colaborat la Cetatea literară, Tiparnița literară, Reporter, Vremea etc. A făcut parte din comitetul de redacție al Revistei Scriitoarelor și Scriitorilor Români, revistă în care a publicat în 1932 piesa Gura de leu, jucată la Teatrul Național în 1935. A tradus din James Conrad, Alexandre Dumas, Oscar Wilde, Jules Verne, Maxim Gorki. A fost o antifeministă hotărâtă. Din operele sale: Colecționarul de pietre prețioase, Aventura, Patul fraților, Trilogia Soarele negru, din care au apărut doar primele două romane, Oameni, Zeul.

1894 – S-a născut I. Dongorozi

Ion Dongorozi; 4 ianuarie 1894, Tecuci – 20 mai 1975, București

Prozator, om de cultură. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București și la Institutul Pedagogic din același oraș. A debutat ca scriitor după primul război mondial în revista Convorbiri Literare și a colaborat la revistele Ramuri, Universul literar, Scrisul românesc, Rampa și Adevărul literar și artistic. A fost profesor de Geografie și Filosofie la câteva licee din Craiova și București, director al Teatrului Național din Craiova (1926–1927). În această ultimă calitate, a introdus reprezentațiile teatrale duminicale în școli, închisori și cazărmi, a organizat conferințe cu invitați de prestigiu și a organizat turnee prin întreagă Oltenia. În 1931 a fost numit prefect al județului Caraș. A fost coautor de manuale, împreună cu Simion Mehedinți. Proza sa scurtă, scrisă într-un stil sămănătorist pitoresc, a apărut în mai multe volume: Cum s-a despărțit tanti Veronica, Filimon Hâncu, La hotarul dobrogean, Signor Berthelotty, Socoteli greșite, Examen de bacalaureat, Ancheta, Țucu, Reprezentație de adio și Belfer îndrăgostit, după o pauză de nouă ani, Castelul preutesei și Chipuri de copii. Timp de peste un deceniu nu a mai scris, revenind cu o nouă perspectivă ideologică, conform cerințelor regimului comunist, așa cum reiese din volumele A deraiat un expres, Vâltori și Stea de cinema.

1896 – S-a născut Eugen Angelescu

Eugen I. Angelescu; 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea – 19 februarie 1968, București

Chimist, fondator al școlii românești de chimie coloidală, membru fondator al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. Între 1915–1920 a urmat Facultatea de științe a Universității din București, a studiat la Sorbona, obținând titlul de Doctor în Chimie în 1924, la Roma. Din 1928 a fost conferențiar, apoi profesor de Chimie fizică în cadrul Universității București, catedra de Chimie Agricolă. Din 1948 a fost profesor al Facultății de Chimie din cadrul Universității București și prorector al aceleiași universități (1958–1960). Ca cercetător a studiat relațiile dintre structura și proprietățile fizico-chimice ale compușilor organici, absorbția și solubilitatea selectivă în dizolvanți polari și în amestecuri de dizolvanți. A cercetat și natura combinațiilor moleculare dintre aminele aromatice și acizii alifatici, cinetica unor reacții chimice ale compușilor organici, a elaborat anumite metode chimice și fizico-chimice pentru analizarea și caracterizarea unor compuși organici destinați industriei.

1897 – S-a născut Vespasian Pella

4/17 ianuarie 1897, București – 24 august 1952, New York

Jurist, diplomat, profesor universitar, membru corespondent (din 1941) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Drept din Iași și a obținut diploma de Doctor în Drept la Universitatea din Paris în 1920, cu teza Des incapacités résultant des condamnations pénales en droit international (Incapacități rezultate din condamnări penale în temeiul dreptului internațional). A fost profesor asociat și titular la catedra de Drept penal și procedură penală a Universității din Iași și a Universității din București, profesor invitat la Institutul de Înalte Studii Internaționale din Paris, Institutul Universității de Înalte Studii Internaționale din Geneva și la Academia de Drept Internațional de la Haga. A fost unul dintre fondatorii Asociației Internaționale de Drept Penal, creată în 1924, raportor la Conferința interparlamentară de la Washington; președintele grupului român la Conferințele balcanice. Lista publicațiilor sale include zeci de lucrări științifice, majoritatea publicate în franceză. Volumul La criminalité collective des États et le droit pénal de l’avenir (1925) a fost elogios apreciat în societatea academică europeană, iar autorul a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1926, pentru promovarea pacifismului și a răspunderii colective a statelor.

1899 – S-a născut Emil Petrovici

4 ianuarie 1899, Begheiți, comitatul Torontal/Serbia – 7 octombrie 1968, Bucerdea Grânoasă, Alba

Lingvist și folclorist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A urmat cursurile liceale la Brașov și Oradea, Seminarul Teologic Ortodox din Arad. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, aparține primei promoții de studenți de după Marea Unire. Și-a completat studiile ca bursier în Franța, la Sorbona, obținând licența în Litere în 1926. A fost asistent la Laboratorul de fonetică experimentală de pe lângă Muzeul Limbii Române din Cluj, ulterior conducător al acestuia. A susținut, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, teza de doctorat intitulată De la nasalité en Roumain (1930). A urmat studii de specializare în slavistică la Universitatea din Sofia. A fost profesor la catedra de slavistică a universității clujene, șef de catedră la Universitatea din București și apoi la cea din Cluj, director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj. Lucrarea sa de căpătâi rămâne Atlasul lingvistic român, partea a II-a, pentru care a întocmit un chestionar cuprinzând 4.800 de poziții, cu care a efectuat, între anii 1930–1938, 88 de anchete lingvistice (trei dintre ele, consacrate dialectelor sud-dunărene, fiind realizate de Ștefan Pașca și Theodor Capidan). A fost fondator și redactor responsabil al revistelor Cercetări de lingvistică, Romanoslavica, membru fondator și președinte al Asociației Slaviștilor din România, membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe etc. Din lucrările sale: Graiul carașovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională, Folclor de la moții din Scărișoara, Note de folclor de la românii din Valea Mlavei, Studii de dialectologie și toponimie. A decedat în accidentul feroviar de la Bucerdea.

1915 – S-a născut Mircea Popa

4 ianuarie 1915, Kovin, Banatul sârbesc – 17 august 1975, București

Dirijor și compozitor, artist emerit. A urmat Conservatorul Municipal din Timișoara, unde l-a avut profesor de Armonie pe Sabin Drăgoi și-a desăvârșit studiile muzicale la Conservatorul din Cluj, cu Marțian Negrea, George Simonis, Jean Bobescu, Augustin Bena etc. În paralel cu Conservatorul a urmat și Facultatea de Drept. A început activitatea dirijorală la Opera Română din Cluj în 1939, transferată în perioada refugiului la Timișoara, a fost apoi dirijor al Filarmonicii Ardealul (astăzi Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj). A revenit la Timișoara odată cu înființarea Filarmonicii Banatul, cumulând funcția de prim dirijor la Operă și dirijor permanent la Filarmonică (1947–1964). S-a dedicat în paralel și compoziției. În 1964 s-a transferat la Opera Română din București, activitatea dirijorală fiindu-i curmată în 1968, în urma unui atac cerebral în timpul unei repetiții cu opera Oedip de George Enescu. „Mircea Popa era tipul educatorului de orchestră, foarte exact, deosebit de economic în alegerea cuvintelor prin care își formula indicațiile. Era în același timp un muzician multilateral, un pianist excelent, un profund cunoscător al tuturor genurilor muzicale, simfonic, operă și chiar jazz” [Dirijorul Alexandru Sumski, într-un interviu].

Mircea Popa – Trei madrigale pentru cor mixt pe versuri de Lucian Blaga (1972) • Corul a Radioteleviziunii Române, Dirijor Aurel Grigoraș

1926 – Parlamentul a ratificat hotărârea Consiliului de Coroană privind îndepărtarea prințului Carol de la succesiune – Actul de la 4 ianuarie

După hotărârea Consiliului de Coroană din 31 decembrie 1925, s-a decis convocarea Parlamentului; pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai I ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan.

Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de Actul de la 4 ianuarie, Reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului Țărănesc nu au participat la vot, în semn de protest față de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regenței. Carol a încetat astfel să fie membru al familiei domnitoare, devenind o simplă persoană particulară; Regele Ferdinand I a hotărât ca acesta să poarte numele de Carol Caraiman, „în amintirea locului unde s-a născut”. În scurt timp, Principele Mihai a devenit rege al României la vârsta de nici șase ani, prima sa domnie durând până în iunie 1930, când a fost detronat de tatăl său.

1926 – S-a născut Margareta Niculescu

4 ianuarie 1926, Iași – 19 august 2018, Charleville-Mézières, Ardennes, Franța

Artist păpușar, regizoare, profesoară și directoare a Teatrului Țăndărică. În timp ce lucra ca jurnalistă independentă, a descoperit o trupă de păpușari care concepeau arta lor ca o artă teatrală și își orientau creațiile lor în consecință. În acea epocă, teatrul de păpuși nu era nici organizat nici profesionalizat, atât în România, ca și în multe alte țări. Existau trupe mici, cu personaje și repertorii provenite din tradiția populară. Studentă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), din București, s-a oferit să asocieze trupa pe care o promova cu trupa Teatrului Țăndărică, condus de unul dintre profesorii săi de la IATC, Nicolae Massim, cu condiția de a fi numită la conducerea teatrului. A ajuns astfel directoare a Teatrului Țăndărică, la doar 23 de ani și a rămas în această funcție timp de 37 de ani (1949–1986). A conferit teatrului o reputație internațională, materializată prin acordarea Premiului Erasmus în 1978. Principalele realizări la Țăndărică sunt piesele: Umor pe sfori (unde a îmbunătățit cadrul figurativ printr-o varietate de materiale în realizarea figurinelor: țesături, obiecte, arcuri metalice etc.), Mâna cu cinci degete, Cartea cu Apolodor a poetului suprarealist Gellu Naum, Eu și materia moartă, Cele trei femei ale lui Don Cristóbal după Federico García Lorca, Cabarettissimo, Ninigra și Aligru, Pisica ce mergea numai singură după Rudyard Kipling, Făt-Frumos din Lacrimă după Mihai Eminescu. Teatrul Țăndărică a fost invitat în multe țări, dând reprezentații la Magdeburg, Belgrad, Namur, Sofia, Cairo, Lübeck și Copenhaga, punând în scenă la Copenhaga, de exemplu, o transpunere a piesei Peer Gynt a lui Henrik Ibsen. A condus Institutul Internațional de Teatru de Păpuși și a fost cofondatoare, împreună cu Jacques Félix, a Școlii Naționale de Artă a Marionetelor din Charleville-Mezieres. A obținut titlul de artist emerit în 1962 și Ordinul Meritul Cultural Român, în grad de Comandor (2003).

Prof.Margareta Niculescu – regizor și director de teatru

1931 – S-a născut Nora Iuga

Eleonora Almosnino; 4 ianuarie 1931, București

Poetă, romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. A fost licențiată a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, specializarea Germanistică (1953), unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. A început să scrie versuri din clasa a doua la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cânta la vioară, ea a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte; atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. A fost profesoară de Limba germană, bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Editura Enciclopedică. Din anul 2000 a deținut funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie și inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”, membră în Consiliul de conducere, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București. La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar, în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din Girafa albastră, o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial. A publicat volume de poezie: Vina nu e a mea, Scrisori neexpediate, Piața Cerului, Autobuzul cu cocoșați, Fetița cu o mie de riduri, Dactilografa de noapte, Ascultă cum plâng parantezele și de proză: Săpunul lui Leopold Bloom, Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Lebăda cu două intrări, Hai să furăm pepeni, Blogstory. A fost distinsă cu Ordinul Crucea de Merit în rang de Cavaler al Republicii Federale Germania, acordat de președintele Joachim Gauck.

Scriitoarea Nora Iuga – Interviu

1933 – S-a născut Tudor Balteș

Iosif Bucur; 4 ianuarie 1933, Târgu-Mureș – 25 iulie 1979, Târgu-Mureș

Poet și traducător. A fost contabil la CLDC și Procuratura Târgu-Mureș; agent de asigurări la ADAS; pedagog; corector la Steaua roșie și Vatra; metodist pe probleme de literatură la Centrul creației populare al județului Mureș; membru în colectivul redacțional al revistei Vatra. A făcut numeroase traduceri și a colaborat la periodicele Vatra, Familia, Viața românească, Transilvania, Tribuna, Steaua, România literară, Tomis, Pagini mureșene, Steaua roșie, Foaia noastră (Ungaria). Din scrierile sale: Sfârșitul verii, Sat pustiu, Pagini mureșene etc. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri din literatura minorităților conlocuitoare (1978).

1934 – Constantin I.C. Brătianu a fost ales președinte al Partidului Liberal

După asasinarea lui I.G. Duca, Delegația Permanentă a PNL l-a propus drept președinte al partidului pe Dinu Brătianu, ultimul reprezentant al dinastiei Brătianu, fapt aprobat de Comitetul Central al partidului.

În mod surprinzător, în aceeași zi, pentru prima dată în istoria Partidului Național Liberal, nu președintele partidului a fost cel desemnat să preia scaunul de prim-ministru, ci Gheorghe Tătărescu.

1940 – S-a născut Ștefan Iaută

4 ianuarie 1940, Bicaz – 3 ianuarie 2016, Piatra Neamț

Pictor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Neamț. A urmat cursurile Liceului de Artă „Octav Băncilă“ din Iași (1955–1959), după care a fost student la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ București (1960–1966). Din anul absolvirii și până la pensionare a predat desenul în orașul Craiova, iar în noiembrie 2000 s-a întors definitiv pe plaiurile natale, stabilindu-se la Piatra Neamț. A pictat, în ulei și acuarelă, peisaj, portret, scene de interior.

Vernisajul expoziției artistului Ștefan Iaută

1942 – S-a născut Ovidiu Hotinceanu

4 ianuarie 1942, Suceava – 7 martie 1973, București

Poet. Fiu al unui avocat, Hotinceanu a urmat studiile liceale la Craiova, înscriindu-se apoi la Facultatea de Construcții din București, fără a o absolvi. A publicat volumele: Sămânța (debut editorial, 1969), Brusc, să deschizi fereastra, Cămașa de apoi, O zi de toamnă, anonimă, Versuri. „A murit la puțină vreme după ce împlinise 31 de ani, fiind cel mai tânăr dispărut al promoției, și probabil poetul cel mai repede uitat din pleiada de autori debutați la sfârșitul anilor ‘60 și începutul anilor ’70” [Claudiu Komartin în revista Poesis Internațional Nr. 28/2021].

1944 – S-a născut Michael Shafir

4 ianuarie 1944, București – 9 noiembrie 2022

Politolog și jurnalist româno-israelian, considerat unul dintre cei mai mari specialiști în antisemitism și Holocaust în Europa centrală și de Est. În perioada comunismului a emigrat în Israel, absolvind două facultăți la Universitatea din Tel Aviv, în 1973, cu un doctorat apreciat, Intelectualul și Partidul. PCR și intelighenția creatoare în perioada Ceaușescu (1981). A urmat o carieră universitară ascendentă la Universitatea Tel Aviv, predând Științe Politice, a fost directorul departamentului de știri pentru străinatate la Kol Israel, director-adjunct al Departamentului pentru Cercetarea Opiniei Publice la Radio Europa Liberă, Munchen, preluând apoi direcția secției române a Departamentului de analiză și cercetare al aceluiași post de radio. S-a întors în țară în anul 2005, având dublă cetățenie (română și israeliană). A fost profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai”.

1945 – S-a născut Eugen Bunaru

Eugen Barbeș; 4 ianuarie 1945, Timișoara

Poet, publicist, filolog și profesor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția Română-Germană (1968). A fost profesor de Limba română, apoi bibliotecar școlar și coordonator al Cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, începând din 1996. A colaborat la Forum studențesc, Amfiteatru, Orizont, Familia, Viața Românească, Poesis, România literară, Contrapunct, Ariergarda etc. Volume publicate: Alegerea surâsului, Datorii nocturne, Fragment de tăcere, Ochiul postum, Travestire în transparența unei zile, Noblețea din aer, Tinerețea unei umbre.

1946 – S-a născut Mihai Constantinescu

4 ianuarie 1946, București – 29 octombrie 2019, București

Cântăreț de muzică ușoară. A făcut parte din corul de copii al Radiodifuziunii, iar în anul 1964 a intrat în grupul Mondial și au început să-i apară primele piese. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în 1973. În paralel, a urmat Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu. A cântat cu Modern Group, trupa lui Petre Magdin, a făcut parte din trio-ul lansat de Titus Munteanu cu Olimpia Panciu și Marius Țeicu, a scris muzică pentru Anastasia Lazariuc. A efectuat turnee în toate țările ex-socialiste, în Germania, în SUA și în câteva state din Vestul Europei.

Mihai Constantinescu – Un zâmbet o floare

1946 – S-a născut Sorin M. Rădulescu

4 ianuarie 1946, București

Sociolog, profesor universitar și scriitor. A urmat cursurile Facultății de Filosofie, Secția de Sociologie din Universitatea București (1969–1972). A lucrat inițial la Laboratorul de Sociologie Urbană (în prezent, Centrul de Sociologie Urbană și Regională – CURS) , asistent la catedra de Sociologia Medicinei a IMF București (actuala Universitate de Medicină și Farmacie „Carol Davila”), la revista Viitorul Social și la Centrul de Cercetări Sociologice (devenit, după 1989, Institutul de Sociologie al Academiei Române) din București. În anul 1981 a obținut titlul de Doctor în Filosofie. După 1989, a predat la Facultatea de Sociologie din București și la alte facultăți, în anul 1999 dobândind titlul de profesor universitar. Până în martie 2017, când s-a retras din activitate, a funcționat în calitate de cercetător științific la Institutul de Sociologie al Academiei Române și redactor șef al Revistei Române de Sociologie. Domeniul principal al studiilor și cercetărilor sale a fost și este sociologia devianței, unde a publicat, singur sau în colaborare, un număr de 41 cărți dedicate problemei criminalității, delincvenței juvenile, sexualității, bolilor psihice, violenței în familie, abuzului de droguri, sinuciderii etc., între care și două cărți de memorialistică. Este membru al Comitetului de Cercetare a Devianței și Controlului Social de pe lângă Asociația Internațională de Sociologie și, de asemenea, membru al Societății Române de Criminologie și Criminalistică.

1948 – S-a născut Dana Diaconu

4 ianuarie 1948

Filolog și istoric literar. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice din București în 1965. Este Doctor în Filologie din 1982. A debutat în Analele Universității „Al.I. Cuza” (1976). Profesoară titulară de Literatură spaniolă la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Litere, Departamentul de Limbi si Literaturi Străine, Catedra de Limbi Clasice, Italiană și Spaniolă, predă Istoria literaturii spaniole, Evoluția literaturii: diacronia formelor și a genurilor și Literatura hispano-americană. A fost profesor-invitat la universități din Germania ( Konstanz ) și Spania (Universitatea Autonomă Madrid, Universitatea din Cáceres, Universitatea din Oviedo). A publicat numeroase articole, recenzii, evocări, interviuri și traduceri în Convorbiri literare, Luceafărul, Dacia Literară etc. Din lucrările sale: Lecturi hispanice, Madrid 2000 și traduceri: Madridul sub clar de lună, Educația sentimentală.

1954 – A încetat din viață Elena Farago (Elena Paximade; 29 martie 1878 – 4 ianuarie 1954)

Poetă; a scris poezii pentru copii; fondatoare a revistei literare Năzuința.

1956 – A încetat din viață Octavian Roske

4 ianuarie 1956, București – 14 ianuarie 2023

Filolog, cercetător științific, conferențiar universitar. A urmat Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Engleză-Română, a Universității din București (1977–1981). Din 1998 a devenit Doctor în Filologie, specialitatea Literatură comparată. A fost profesor de Limba engleză la Liceul Agro-industrial din Hotarele (Giurgiu), bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, consilier la Ministerul Culturii, expert în Comisia pentru cercetarea abuzurilor din Camera Deputaților, referent la Ministerul Culturii, asistent universitar, lector, iar din anul 2000, conferențiar la Universitatea București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Catedra de Engleză, prodecan al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București (2000–2004) și din 2008, Șeful Catedrei de Engleză. A fost, de asemenea, cercetător științific la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, secretar științific al Consiliului Științific al aceluiași Institut și redactor-șef al revistei Arhivele totalitarismului. Coordonatorul colecțiilor Dezbateri, Dicționare, Documente, Memorii, Sinteze și Studii, publicate sub egida Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului. A fost membru în comitetul de redacție al revistei Lingua Romana, publicată de Department of French and Italian, Bringham Young University, Provo, UT, Statele Unite, membru al Comisiei centrale pentru acordarea certificatelor de traducător în și din limbi străine, al Centrului pentru formare, educație permanentă și management în domeniul culturii, București.

1965 – S-a născut Cătălin Neghină

Emil Cătălin Neghină; 4 ianuarie 1965

Poet, autor dramatic, actor, muzician, artist plastic și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași, secția TCM (1984–1986), Academia de Artă Teatrală Târgu Mureș (1991–1995) și masterate de Vorbire și limbaj în artele spectacolului și Scriere dramatică ambele la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. De la absolvire, joacă pe scena Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. A jucat în peste 80 de spectacole de teatru pe scenă și în spații neconvenționale, prezintă anual zeci de recitaluri de poezie și chitară. A expus pictură, sculptură, grafică, instalație și fotografie în peste 25 de expoziții personale și de grup, a cioplit lemne în trei tabere de sculptură. A fost jurnalist cultural la ziare sibiene, a fost primul redactor șef al primului post particular de radio din Tg. Mureș, Uni-Plus, a fost profesor de Artă dramatică în licee din Sibiu. A scris piese de teatru: Pisica albastră, Nopțile gri ale pisicii albastre, Sărbători fericite sau…, Capcană pentru floretă și portjartier și versuri: Inima din creier, Turnul respiră, Alfabetariu cu Han.

Cătălin Neghină – Nopțile gri ale pisicii albastre • Ana Maria Bălescu

1969 – Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială

A intrat în vigoare Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 21 decembrie 1965, la sesiunea a 20-a. România a aderat la Convenție prin Decretul nr. 345/28 iulie 1970 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.

1969 – S-a născut Lia Bugnar

4 ianuarie 1969, București

Dramaturg, scenaristă, regizor, actriță de scenă, film și voce și scriitoare.A absolvit în 1995 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, clasa profesor Sanda Manu. A avut apariții importante în teatru, în piese ca Patul lui Procust, Levant, Poate Eleonora etc. Talentul ei de actriță este dublat de cel de scriitoare. Scenariile ei au devenit sau sunt pe cale de a deveni filme. Scenariul său Cobai a stat la baza lungmetrajului Camera ascunsa în regia lui Bogdan Dumitrescu, După ea a câștigat concursul de scenarii organizat de CNC, Impecabilul și Maine e azi au fost achiziționate pentru a fi turnate în Italia.

Felii Teatru radiofonic de Lia Bugnar

1971 – A încetat din viață Ștefan Braborescu (31 august 1880 – 4 ianuarie 1971)

Ofițer, actor, regizor, scriitor și pedagog; rectorul Institutului de Teatru din Cluj; profesor și rector la Institutul de Artă Teatrală din Timișoara.

1973 – A încetat din viață Gherase Dendrino (2 septembrie 1901 – 4 ianuarie 1973)

Compozitor și dirijor; a compus operetă, muzică ușoară, muzică de film etc.

1977 – S-a născut Horia Colibășanu

4 ianuarie 1977, Timișoara

Alpinist și medic stomatolog. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, din Timișoara în 2001, lucrând ca medic stomatolog în Timișoara. Practică și alte sporturi: atletism, ski, ciclism, înot. Este primul român care a ajuns pe vârfurile K2, Kangchenjunga, Manaslu, Dhaulagiri și Annapurna. Primele ascensiuni notabile au fost în 1998 – Gumachi (3.805 m), Elbrus (5.648 m). Au urmat: Khan Tengri (7.010 m; 1999), Matterhorn (4.462 m; 2003), K2 (8.611 m; 2004), Manaslu (8.163 m; 2006), Dhaulagiri (8.167 m; 2007), Shishapangma Central Summit (8.013 m; 2009), Annapurna (8.091 m; 2010), Makalu (8.481 m; 2011), Manaslu (8.163 m; 2016), Everest (8.848m; 2017), Kangchenjunga (8.586 metri; 2022), Broad Peak (8.051m), toate fără oxigen suplimentar. A fost distins cu Premiul Sportivul Anului 2007 la Alpinism de Altitudine acordat de către Federația Română de Alpinism și Escaladă (împreună cu Alexandru Găvan); Diploma de excelență acordată de către Ambasada României la Madrid și medalia de aur Meritul Sportiv din partea Guvernului Navarrei (2008), distincția Spirit of Mountaineering în cadrul premiilor Piolet d’Or (2009), Premiul Sportivul Anului 2010 la Alpinism acordat de către Federația Română de Alpinism și Escaladă etc.

1977 – A încetat din viață Horváth István (10 octombrie 1909 – 4 ianuarie 1977)

Poet și prozator autodidact; a primit Premiul de Stat în 1951.

1978 – S-a născut Maria Obretin

4 ianuarie 1978, Călărași

Actriță de film, scenă, televiziune și voce. Decisă să fie actriță încă de la 6 ani și jumătate, a intrat la Facultatea de Litere din București, secția Limbi Clasice, pentru a aștepta creativ și instructiv trei ani, întrucât dorea să fie în clasa profesoarei Sanda Manu. A intrat la actorie din prima încercare și a absolvit în 2003, la clasa Sanda Manu și Ion Cojar. A continuat cu un masterat la clasa Adrian Pintea. S-a numărat printre membrii fondatori ai Teatrului Desant (2005). A jucat pe scenele mai multor teatre: Teatrul Act, Teatrul Luni de la Green Hours, în filme: DN 1A, Vaca finlandeză, Funeralii fericite, București NonStop, A Quiet Place (Un loc liniștit) de Ronny Dörfler (prezentat la Berlinale 2016), 6,9 pe scara Richter regia Nae Caranfil, Octav regia Serge Ioan Celebidachi, Călugărița regia Corin Hardy etc. și serialele TV Umbre și Vlad.

Funeralii fericite (2013) • Regia Horațiu Mălăele. Cu: Horațiu Mălăele, Crina Semciuc, Igor Caras-Romanov, Sandu Mihai Gruia, Dorina Lazăr, Maria Obretin (Invitată 2), Gheorghe Ifrim

1989 – S-a născut Ioana Strungaru

Ioana Crăciun; 4 ianuarie 1989, Trușești, Botoșani

Canotoare multiplu medaliată, legitimată în prezent la CS Botoșani. Prima sa medalie din carieră a obținut-o la Campionatele Mondiale de Juniori din 2007 de la Beijing, unde a cucerit medalia de bronz cu echipajul de 8+1. La Campionatele Europene a câștigat medalii de aur la Brest 2009, Montemor-o-Velho 2010 și Belgrad 2014 (cu echipaj de 8+1) și medalii de bronz la Plovdiv 2011 și Varese 2012 (cu echipaj de 4+1) și la Poznań 2015 (cu echipaj de 8+1). La Campionatele Mondiale a câștigat medalii de argint la Poznań 2009 și Chungju 2013 și de bronz Karapiro 2010 (toate cu echipaj de 8+1). La Jocurile Olimpice de vară Rio de Janeiro 2016, echipajul român de 8+1 a obținut medalia de bronz.

1990 – CFSN a decis amnistierea de infracțiuni și grațierea unor pedepse

Prin publicarea Decretului-Lege nr. 3/4 ianuarie 1990 privind amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse al CFSN s-a stabilit amnistierea infracțiunilor politice săvârșite după 30 decembrie 1947. Au fost amnistiate și alte tipuri de infracțiuni, ceea ce a dus la eliberarea a circa 18.000 de deținuți de drept comun.

1990 – A luat ființă Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România

Forum tutelar al minorității cehe și slovace din țara noastră, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România (cehă: Demokratický svaz Slováků a Čechů v Rumunsku; slovacă: Demokratický zväz Slovákov a Čechov v Rumunsku) este un partid politic etnic din România care reprezintă comunitățile slovacilor și cehilor din această țară. A fost fondat la 4 ianuarie 1990 la Nădlac, scopul uniunii fiind păstrarea și dezvoltarea identității naționale și culturale a slovacilor și cehilor din România, dar și reprezentarea acestor două minorități, apărarea drepturilor și libertăților lor democratice. Primul președinte a fost Ondrej Ján Štefanko.

1994 – A încetat din viață Constantin Vișoianu (4 februarie 1897 – 4 ianuarie 1994)

Jurist, diplomat, publicist și om politic țărănist; ministru de externe în Guvernul Sănătescu (2) și în Guvernul Nicolae Rădescu.

1998 – A încetat din viață Vasile Veselovski (18 decembrie 1925 – 4 ianuarie 1998)

Compozitor de muzică ușoară; creatorul multor șlagăre îndrăgite.

1999 – Greva minerilor din Valea Jiului – A cincea mineriadă

A fost cea de a cincea acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă (4–23 ianuarie). Aproape 15.000 de mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului au început o grevă pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile, amenințând că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, dar guvernul nu s-a arătat dispus să cedeze în fața greviștilor.

Au avut loc mai multe runde de negocieri eșuate cu Comisia de Buget-Finanțe a Senatului, condusă de Viorel Cataramă. Trupele de jandarmi au intrat în dispozitiv pe Defileul Jiului construind baricade, inclusiv prin detonarea stâncilor peste DN 66. Ministerul Industriilor s-a angajat să anuleze datoriile Companiei Naționale a Huilei din Valea Jiului, cu condiția ca sindicatele să găsească mijloacele pentru a reduce cu 30% deficitele acestei companii. Această propunere a fost respinsă de mineri.

2006 – A încetat din viață Irving Peter Layton (Israel Pincu Lazarovici; 12 martie 1912 – 4 ianuarie 2006)

Poet și scriitor canadian de etnie evreiască, originar din România.

2016 – A încetat din viață Doina Simionescu (28 februarie 1947– 4 ianuarie 2016)

Artistă plastică, desenatoare, gravor și pictoriță; membră a Uniunii Artiștilor Plastici.

2017 – A fost învestit Guvernul Sorin Grindeanu

Consiliu de miniștri PSD-ALDE, aflat la guvernare în perioada 4 ianuarie–29 iunie 2017. În urma alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, câștigate de PSD, care a obținut majoritatea relativă în Parlament, după ce președintele Klaus Iohannis a refuzat prima propunere a PSD pentru funcția de premier și anume Sevil Shhaideh, a fost propus Sorin Grindeanu, desemnat premier de către președinte la 30 decembrie. Modificarea prin ordonanță de urgență a codurilor penal și de procedură penală în ianuarie 2017 a stârnit mari proteste de stradă împotriva guvernului, care a abrogat ulterior modificarea legislativă. În 8 februarie, guvernul a rezistat unei moțiuni de cenzură inițiate de opoziție. Un conflict între Liviu Dragnea, președintele PSD, și primul ministru a escalat în iunie 2017 și s-a materializat în cereri repetate pentru demisia premierului, care nu le-a dat curs. PSD și ALDE și-au retras sprijinul politic și toți miniștrii în afară de premier și ministrul Comunicațiilor și-au depus demisia. În pofida cooptării fostului premier Victor Ponta în funcția de secretar general al guvernului, cabinetul a căzut la 21 iunie 2017 în urma unei moțiuni de cenzură a propriului partid.

2018 – A încetat din viață Aharon Appelfeld (אהרון אפלפלד–Erwin (Aharon) Appelfeld; 16 februarie 1932 – 4 ianuarie 2018)

Scriitor israelian originar din Bucovina; supraviețuitor al Holocaustului din Bucovina și Transnistria (1941–1944); profesor de literatură ebraică la Universitatea Ben-Gurion din Beer Șeva; a câștigat premii literare prestigioase în Israel, Franța și Germania.

2019 – A încetat din viață Eugeniu Iordăchescu (9 noiembrie 1929, Brăila – 4 ianuarie 2019)

Inginer constructor, inventator și profesor; a salvat, prin translare, mai multe biserici ce urmau a fi demolate din ordinul lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80 ai secolului trecut; are invenții referitoare la problemele de deplasare a construcțiilor și la protecția antiseismică a clădirilor.

2021 – A încetat din viață Mariana Popa (10 octombrie 1949 – 4 ianuarie 2021)

Una dintre cele mai longevive balerine din România; a făcut parte din colectivul care a fondat secția de estradă a Teatrului „Alexandru Davila” Pitești.

2022 – A încetat din viață Toader Bârsan (29 februarie 1944 – 4 ianuarie 2022)

Sculptor în lemn, artizan, „meșterul porților Maramureșului”; ambasador al turismului maramureșean.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită