~ Personalitatea zilei* ~

„Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună”

Lucian Blaga

9 mai 1895, Lancrăm–Sebeș, Alba – 6 mai 1961, Cluj

În cultura română, Lucian Blaga reprezintă cea mai mare personalitate creatoare a secolului XX. A fost filosof, poet, dramaturg, eseist, traducător de poezie, jurnalist, profesor universitar și diplomat, membru titular (din 1936) al Academiei Române. Opera sa constituie o sinteză personală de mare originalitate, de profundă inspirație națională, alimentată de o uimitoare deschidere spre cele mai variate aspecte ale spiritului uman: filosofie și știinţă, istorie şi religie, şi îndeosebi domeniul complex şi controversat al artelor.

A fost al nouălea copil al preotului Isidor Blaga și al Anei (născută Moga). Este interesant că viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani, dar odată ce a vorbit, orice îngrijorare ridicată cu privire la inteligența sa a fost rapid risipită. A parcurs primele clase la Școala primară germană din Sebeș, apoi a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, avându-l profesor, printre alții, pe unchiul său Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de Teoria Dramei și paroh al Bisericii „Sf. Nicolae” din Brașov. A fost ales președinte al Societății literare a liceului brașovean. După moartea tatălui său, familia s-a mutat la Sebeș.

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), iar doi ani mai târziu a călătorit în Italia, unde a căutat prin biblioteci cărți de filosofie și a vizitat situri istorice. Ca filosof, a debutat în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914).

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea (1914–1916), finalizate cu licență în 1917. A studiat apoi Filosofia și Biologia la Universitatea din Viena (1916–1920), obținând titlul de Doctor în Filosofie cu teza Kultur und Erkenntnis și luând contact cu expresionismul. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica omului politic Coriolan Brediceanu și sora compozitorului Tiberiu Brediceanu, care-i va deveni soție.

Lucian Blaga – Din părul tău

În toamna anului 1918, a trimis un manuscris lui Sextil Pușcariu, care a publicat succesiv poeziile în Glasul Bucovinei, însoțite de prezentarea manuscrisului în articolul din 3/16 ianuarie 1919, Un poet: Lucian Blaga.

În perioada Marii Uniri, s-a aflat în țară, luând parte la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

A publicat în 1919, placheta de versuri Poemele luminii – care se deschide cu memorabila Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – volumul fiind reeditat, în același an, la Editura Cartea Românească din București. Totodată s-a publicat și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu, ambele fiind tipărite la Biroul de Imprimare Cosânzeana din Sibiu.

La 16 decembrie 1920, s-a căsătorit, la Cluj, cu Cornelia Brediceanu, cea care i-a fost alături la bine și la rău – ea i-a trimis primele poezii lui Sextil Pușcariu la Cernăuți spre publicare, l-a sprijinit să-și facă o carieră diplomatică, i-a îngăduit, cu dragoste, „muzele” și alte surse de inspirație. Cei doi au locuit la Cluj până în 1926, apoi l-a urmat în detașările diplomatice, ajutându-l la întocmirea rapoartelor, pentru a-i lăsa mai mult timp de creație filosofică și literară.

Prima sa dramă, Zamolxe, a apărut în ziarul Voința (1920) și în volum în 1921. Academia Română i-a decernat Premiul „Adamachi” pentru debut în 1921, iar Universitatea din Cluj a premiat piesa Zamolxe (1922).

Zamolxe Teatru radiofonic • Ion Marinescu, Ionescu Gion, Mariana Mihuţ, Mircea Albulescu, Constantin Codrescu, Sandu Sticlaru, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Motoi, Costel Constantin, Jeanine Stavarache, Ion Caramitru

Sandu Sticlaru, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Motoi, Costel Constantin, Jeanine Stavarache, Ion Caramitru

A publicat primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernăuțeană Die Brucke (Podul) în 1922.

Viziunea filozofului a fost împărtășită de poet, a cărui operă lirică demonstrează influența expresionismului german, dar expresionismul său are o nuanță distinct românească, constituind căutarea filoanelor tradiționale române. Opera sa lirică – Poemele luminii, Pașii profetului, În marea trecere, Laudă somnului – manifestă și o preocupare pentru miracol, care se face simțită și în piesele sale, care pot fi percepute drept teatru de idei poetice. Piesele sale tratează teme ca istoria și naționalismul, subiecte religioase și mitice grevate pe fondul miturilor populare românești. Meșterul Manole, cea mai cunoscută piesa a sa, tratează ideea eroismului și a sacrificiului, necesare creației.

https://www.youtube.com/watch?v=9xx_daTqxTk

Meșterul Manole Teatru radiofonic • Ion Marin, Valeria Seciu

În 1924–1925, a locuit în Lugoj, a fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic, Cuvântul.

În 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural și consilier de presă la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna (aici venind pe lume, la 2 mai 1930, fiica celor doi, Ana Dorica – Dorli) și Viena, subsecretar de stat la Ministerul de Externe și ministru plenipotențiar al României în Portugalia.

În anul 1930, a realizat, împreună cu poetul Hermann Hauswirth lucrarea Antologie de poezie populară românească. În anul 1937, a fost ales membru al Academiei Române, discursul de recepție fiind intitulat Elogiul satului românesc.

Discursul integral: Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga (1); (2); (3) [Vrancea einformatii.ro]

După o perioadă de aproape șapte ani în diplomație, a devenit profesor la Universitatea din Cluj-Napoca, unde s-a creat special pentru el catedra de Filozofia culturii, domeniul principal al activității sale de intelectual, cursurile fiind inaugurate cu prelegerea Despre plenitudinea istorică. Universitatea a fost mutată temporar la Sibiu după Dictatul de la Viena. În refugiu la Sibiu (1940–1946), a redactat, începând cu 1943, revista Saeculum, care a apărut un an.

În această perioadă a tipărit și cele patru trilogii care configurează gândirea sa filozofică: Trilogia cunoașterii cu cele trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă (1943); Trilogia culturii: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii (1944); Trilogia valorilor: Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare (1946); Trilogia cosmologică. În sistemul său metafizic, accentul cade atât pe problema ontologică și cosmologică, cât si pe căutarea gnoseologică.

După revenirea la Cluj a Universității, a conferențiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, având un rol major în formarea tinerilor care făceau parte din Cercul literar de la Sibiu.

Lucian Blaga – Hronicul și cântecul vârstelor Audiobook, Cap. I

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj.

Și-a pus semnătura pe numeroase eseuri și studii filosofice: Filosofia stilului (1924), Fețele unui veac (1925), Daimonion (1930), Despre personanță (1935), Cultura minoră și cultura majoră (1937); volumele de versuri: În marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curțile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943); piese de teatru: Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Fapta (1925), Învierea (1925), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Arca lui Noe.

Lucian Blaga – Liniște • Andrei Pavel

Viziunea filozofului a fost împărtășită de poet, a cărui operă lirică demonstrează influența expresionismului german, dar expresionismul său are o nuanță distinct românească, constituind căutarea filoanelor tradiționale române. Opera sa lirică – Poemele luminii, Pașii profetului, În marea trecere, Laudă somnului – manifestă și o preocupare pentru miracol, care se face simțită și în piesele sale, care pot fi percepute drept teatru de idei poetice. Piesele sale tratează teme ca istoria și naționalismul, subiecte religioase și mitice grevate pe fondul miturilor populare românești. Meșterul Manole, cea mai cunoscută piesa a sa, tratează ideea eroismului și a sacrificiului, necesare creației.

Meșterul Manole Teatru radiofonic • Ion Marin, Valeria Seciu

În 1924–1925, a locuit în Lugoj, a fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic, Cuvântul.

În 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural și consilier de presă la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena, subsecretar de stat la Ministerul de Externe și ministru plenipotențiar al României în Portugalia.

După o perioadă de aproape şapte ani în diplomaţie, a devenit profesor la Universitatea din Cluj-Napoca, unde s-a creat special pentru el catedra de Filozofia culturii, domeniul principal al activităţii sale de intelectual. Universitatea a fost mutată temporar la Sibiu după Dictatul de la Viena. În refugiu la Sibiu (1940–1946), a redactat, începând cu 1943, revista Saeculum, care a apărut un an.

După revenirea la Cluj a Universității, a conferențiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, având un rol major în formarea tinerilor care făceau parte din Cercul literar de la Sibiu.

Lucian Blaga – Hronicul și cântecul vârstelor Audiobook, Cap. I

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj.

A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră pentru motive de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. A fost ani întregi în dizgrația regimului, pentru că era „exponent al regalității și burgheziei“. Drept urmare, fusese scos de la catedră la 1 aprilie 1949 și îndepărtat din Academia Română, iar multe dintre cărțile lui au fost trecute în incriminantul „Index librorum prohibitiorum“. Adversitățile cu care s-a confruntat Blaga în timpul vieții vor fi mai bine percepute dacă ne gândim că în anii ’50, când Blaga a fost nominalizat pentru premiul Nobel, autoritățile române ale timpului nu i-au permis să răspundă anunțului făcut de Academia Regală din Suedia.

Lucian Blaga – Lacrimile • Iuliana Mușetescu

Din anii negri ai valurilor de arestări și epurări politice (1953–1958), Blaga ne-a lăsat în scris mărturia zguduitoare a acestei stări de neliniște și insecuritate, când i se părea că aude „bătăi în ușă”: „Nu mă scol să deschid. Sunt încredințat că ființa care a bătut va intra cu deschizătoarea de uși și porți. […] Odată trezit nu mai dorm. Mă zvârcolesc până se crapă de zi, căci la această oră mai e posibilă, din clipă în clipă, vizita nocturnă. Mă văd mereu cuprins în conul de lumină al unei lămpi electrice, și aud un glas cu modulații moscovite: Sunteți arestat!“.

A murit la vârsta de 66 de ani, într-un moment în care nu-și epuizase nici pe departe resursele creatoare, moartea sa prematură fiind deznodământul inevitabil al lungilor ani de persecuție a regimului comunist, care l-au transformat pe Blaga într-un paria social. Dar, dacă autoritățile vremelnice i-au impus tăcerea, opera pe care ne-a lăsat-o Lucian Blaga va rămâne nemuritoare.

Mai mult: Lucian Blaga [Wikipedia]; De citit: A fost o dragoste tare ca granitul. Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu [Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare]

Lucian Blaga – Cântec în noapte • Tatiana Stepa

***** [In English] *****

“Such a deep silence surrounds me that I think I hear moonbeams striking on the windows”

Lucian Blaga

9 May 1895, Lancrăm-Sebes, Alba County – 6 May 1961, Cluj

In the Romanian culture, Lucian Blaga represents the greatest creative personality of the 20th century. He was a philosopher, poet, playwright, essayist, poetry translator, journalist, university professor and diplomat, a full member (since 1936) of the Romanian Academy. His work constitutes a personal synthesis of great originality, of profound national inspiration, fueled by an astonishing openness to the most varied aspects of the human spirit: philosophy and science, history and religion, and especially the complex and controversial field of the arts.

Interestingly, the future poet did not speak until he was four years old, but once he did, any concerns raised as to his intelligence were quickly put to rest. He published his first poems in 1910, and two years later he traveled to Italy, where he scoured libraries for books on philosophy and visited historical sites.

Lucian Blaga recitând poezia Trezire

In 1914 he published Notes on Intuition in Bergson, his first philosophical article. In 1919 his first volume of poetry, Poemele luminii (Poems of Light), was published. His thesis titled Culture and Cognition earned him a Ph.D. in philosophy in 1920.

Returned in Romania in 1920, Blaga published plays and more poems. He and a group of prominent Romanian writers established the journal Gîndirea (Thought) which was devoted to exploring Romanian national identity and which becames the most influential literary magazine of its days. In 1921 the Romanian Academy presented Blaga with the Adamachi Award and in 1922 his thesis was published.

Narrowly missing to win the 1956 Nobel Prize for Literature because of Soviet government interference, Blaga created the field of philosophy of culture and the concept of Mioritic Space, both of which became key concepts in the development of a Romanian national identity.

More on: Lucian Blaga [Wikipedia]

*****

Lucian Blaga – Risipei se dedă florarul • Nicu Alifantis

#LucianBlaga #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită