8 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A fost redeschisă Școala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi – Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi Iași (Pictură de Carol Popp de Szathmari)

 

1392 – Prima atestare documentară a stolnicului și paharnicului în Țara Românească

În Evul Mediu, stolnicul (din slavonă „stolu” – masă) era un dregător din Țara Românească și Moldova, dar și în Polonia, Lituania și Rusia țaristă, care se îngrijea de masa domnului și se ocupa de aprovizionarea curții domnești cu produsele alimentare necesare. În împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea pe domn și gusta mâncarea acestuia pentru a se asigura că nu era otrăvită. Aproviziona curtea cu pește și era mai mare peste bucătărie. A făcut parte din sfatul domnesc, dar nu avea o importanță prea mare. Era cel mai mare peste grădinari, pescari și peste toate bălțile formate de brațele Prutului și Nistrului. Stolnicii au dispărut odată cu reformele introduse de Alexandru Ioan Cuza.

Paharnicul era un rang boieresc la curtea domnilor din Țara Românească și Moldova, care desemna dregătorul care avea în grijă băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia, pentru a se convinge că nu este otrăvită.

Dregătoriile de stolnic și de paharnic apar menționate documentar pentru prima dată în 8 ianuarie 1392 în Țara Românească și în data de 18 noiembrie 1393 în Moldova.

1595 – Oastea munteană i-a înfrânt pe turci la Silistra

După declanșarea revoltei antiotomane, la 13 noiembrie 1594 (când a ucis creditorii turci, ceea ce a echivalat cu o declarație de război), Mihai Viteazul a atacat și pustiit malurile Dunării cu scopul de a institui controlul asupra acestui segment al marelui fluviu.

Au fost atacate, rând pe rând, Giurgiu (dar cetatea n-a putut fi cucerită), Târgul de Floci (8 decembrie 1594), Hârșova (1 ianuarie 1595) și Silistra (8 ianuarie 1595).

1788 – S-a născut Pavel Kiseleff

Pavel Dmitrievici Kiseliov; 8/19 ianuarie 1788, Moscova, Imperiul Rus – 26 noiembrie 1872, Paris, Franța

General rus, considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus, în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei. Între 1829–1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. A fost Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituții din istoria Moldovei și Valahiei. Aceste regulamente organice au fost introduse în Țara Românească în 1831 și în Moldova în 1832. Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856–1862, a sprijinit unirea Principatelor Române.

1849 – Masacrul de la Aiud

Răsculații români și sași din Munții Apuseni de sub comanda lui Axente Sever și Simion Probu Prodan au intrat în Aiud la 8 ianuarie 1849 (zi de Crăciun, după calendarul iulian). După ocuparea orașului, părăsit de unitățile revoluționare maghiare, unele surse indică că a început un măcel, alte surse doar că au fost mici jafuri, comise mai ales de sași. Aproximativ 800-1000 femei, bătrâni și copii maghiari ar fi fost torturați și omorâți cu securi și furci, iar Colegiul Național Bethlen și valoroasa sa bibliotecă au fost incendiate. Teroarea s-ar fi terminat la 17 ianuarie. Trupurile morților ar fi fost aruncate în șanțurile cetății. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacru, dar a fost găsit nevinovat la proces. La fel, preotul greco-catolic Simion Probu Prodan a fost găsit nevinovat de către autoritățile imperiale.

1864 – A fost redeschisă Școala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi Iași

Școala a fost înființată în 15 decembrie 1855, de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, sub numele Școala Preparandală.

La 8 octombrie 1863 Alexandru Odobescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, l-a numit director pe Titu Maiorescu. Acesta, înainte de deschiderea cursurilor, a mers la Berlin, unde a studiat organizarea unei școli normale și metodele didactice întrebuințate. Pe lângă studii de pedagogie, s-au introdus lecții de gramatică, compunere, psihologie, dictare, aritmetică, caligrafie, muzică și agronomie. Până la Titu Miorescu școala se numea când Institutul Preparandal, când Școla Vasiliană sau Școala Preparandală de la Trei Sfetitele. Titu Maiorescu a stabilit numele Școala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi Iași. La data de 8 ianuarie 1864, școala s-a deschis, iar printre cursanții înscriși în anul întâi se afla și Ion Creangă.

1873 – S-a născut Iuliu Maniu

8 ianuarie 1873, Bădăcin–Pericei, Sălaj – 5 februarie 1953, închisoarea Sighet

Om politic, conducător al Partidului Național Român din Transilvania, deputat, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Și-a efectuat studiile la Universitatea din Cluj, Facultatea de Drept (1891–1896), pe care le-a continuat la Budapesta și la Viena, unde a devenit Doctor în Drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Mitropoliei greco-catolice și profesor de Drept civil la Academia Teologică greco-catolică din Mica Romă a Transilvaniei. Și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. A debutat totodată ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR. A fost deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, de mai multe ori. În 1915 a fost încorporat în Armata Comună austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a fost demobilizat în 1918, întorcându-se la Arad. Împreună cu personalități de primă mărime ale Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania, precum Gheorghe Pop de Băsești și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat, s-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Ulterior a fost prim-ministru al României (noiembrie 1928–iunie 1930; iunie 1930–octombrie 1930; octombrie 1932–ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926–1933, 1937–1947). După 23 august 1944, a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale. Deținut politic după 1947, a decedat în închisoarea Sighet.

1886 – A încetat din viață Gheorghe Cuciureanu

1814, Botoșani – 8 ianuarie 1886, Iași

Medic și om politic, membru de onoare (din 1871) al Academiei Române. A studiat medicina la Heidelberg şi München, unde, în 1837 a devenit Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza De infanticido ac de variis vitae infantis post partum argumentis (Despre pruncucidere și diverse subiecte din viața unui copil după naștere). S-a stabilit în Iași pe la 1837, fiind unul dintre primii medici titrați din Moldova. Oferea consultaţii gratuite, fiind apreciat de mitropolitului Veniamin Costachi şi de Comitetul Sănătăţii. A fost protomedic al Moldovei, organizând serviciul sanitar, medic primar și epitrop al Spitalului Sf. Spiridon, unde a înființat patru noi clinici, mărind numărul de paturi. A introdus în Moldova cele mai noi tehnici medicale, printre care vaccinarea antivariolică. În plan politic, a fost deputat de Iași (1851–1858), ministru al Cultelor și Instrucției Publice al Moldovei înainte de unire (1858–1859) și ministru al Lucrărilor Publice (1861).

1887 – S-a născut Ștefan Meteș

27 decembrie 1886/8 ianuarie 1887, Geomal, Alba – 30 iunie 1977, Cluj-Napoca

Preot și istoric, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A studiat la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, (1901–1909), Institutele teologice din Arad, Sibiu și Caransebeș și la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filosofie (1912–1914). A fost învățător în Geomal, învățător și preot paroh în Boholt–Șoimuș, Hunedoara, director al Arhivelor Statului din Cluj, organizând această instituție. A fost deputat în primul Parlament al României întregite, mai târziu subsecretar de stat în Ministerul Instrucțiunii. În timpul regimului comunist, a fost deținut mai mulți ani în închisoarea de la Sighet. A publicat Iucrări despre istoria Bisericii românești din Ardeal și studii de istorie socială și locală. Din opera sa: Șerban Vodă Cantacuzino și Biserica românească din Ardeal, Viața bisericească a românilor din Țara Oltului, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX. (Cercetări de demografie istorică).

1891 – S-a născut Al Cezar T. Stoika

Alexandru Cezar Titus Stoika; 8 ianuarie 1891, București – august 1940, Siberia, URSS

Poet, publicist și traducător. Frate cu poetul Constantin T. Stoika și cu publicistul Titus T. Stoika. Ca elev, a scris poezie lirică, anecdote, cugetări, pe care le-a publicat în revistele: Tinerimea Literară și Artistică (Pitești), Curierul Liceului (Ploiești), Ecoul Oltului (Slatina) etc. Reîntors la București în 1912, a desfășurat o bogată activitate literară și jurnalistică, publicând poezii și proză scurtă în Noua Revistă Română, Văpaia, Versuri și proze (Iași). A tradus piesa Semiramida de Sar Peladan, cu care au fost inaugurate Arenele Romane (Teatrul Antic sub cerul liber). A urmat cursurile Facultății de Drept și Filozofie din București (1911–1913), întrerupte de război. A luat parte ca voluntar la Campania din Bulgaria cu Regimentul 1 Infanterie și la Regimentul 40 Călugăreni în Bazargic (1915). A condus plutonul în luptele de la Avrig și Porumbacu, fiind rănit în luptă (septembrie 1916). S-a retras în Basarabia, la Orhei, a redactat Gazeta Orheiului, a fost redactor literar al ziarului Frăția Românească, a luat parte activ la mișcarea națională de unire a Basarabiei cu patria mamă. În 1928, s-a mutat la Chișinău unde, împreună cu fratele Titus a profesat avocatura și a continuat să scrie versuri, proză și articole pe probleme sociale, politice, literare, publicate în Vieața Basarabii, Moldova de la Nistru, Moldova de Răsărit (fondată de tatăl său, Titus Ștefan Stoika), Dreptatea, Bugeagul etc. A fost membru fondator al Asociației Ziariștilor Presii din Basarabia (Chișinău), membru al Asociației Presei Române, membru fondator al Societății Scriitorilor Români din Basarabia, președinte al Societății de Belle Arte din Basarabia. A deținut funcții de înaltă responsabilitate, recunoscut mai ales pentru înalta calitate de avocat pledant. Din opera sa: Fiori de primăvară (1912); În ritmul vieții (1913); Miragiile sufletului (Femeile între ele) (1913); Basarabia, pământ românesc (în colaborare, 1924); Cincinat Pavelescu (1938). A tradus din Baudelaire, Verlaine, Lermontov, Heine etc. Când, în 1940, Chișinăul a fost ocupat, Cezar, bolnav de inimă nu s-a putut refugia în România. Deși i-a fost dat aviz favorabil să fie transferat în România, nu a venit. S-a stins undeva în Siberia.

1898 – S-a născut Alexandru Săvulescu

8 ianuarie 1898, Roman, Neamț – 11 decembrie 1961

Fotbalist și apoi antrenor de fotbal, care a antrenat echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 și la Campionatul Mondial de Fotbal din 1938.

1899 – S-a născut Ion Jovin

8 ianuarie 1899, Felnac, Arad –3 august 1994

Medic, întemeietorul oncologiei și radioterapiei românești, profesor al Facultății de Medicină din București, președinte al Societății Române de Radiologie, membru post-mortem (din 2017) al Academiei Române. În 1916 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta, dar în 1917 a fost nevoit să-și întrerupă studiile ca urmare a încorporării în armata austro-ungară. A fost trimis pe front, în Italia, la Piave. Aici l-a cunoscut pe Iuliu Maniu, cu care a legat o prietenie strânsă, devenind totodată și medicul său personal. A participat la evenimentele premergătoare Marii Uniri de la Alba Iulia, ca telefonist al Consiliului Național Român și ca delegat supleant al Societății studenților români „Petru Maior” din Budapesta. După studii în domeniul radioterapiei și radiologiei în Franța și Statele Unite, s-a reîntors în țară, hotărât fiind să organizeze și în România un centru anticancer, pe model francez, cu o secție de chirurgie și una de radium și roentgenterapie. Primul centru a fost găzduit de Spitalul Colțea și beneficia de 2 posturi de roentgenterapie și 6 paturi. În 1933 centrul de oncologie a fost mutat de la Spitalul Colțea la Spitalul Filantropia, Ion Jovin fiind la conducerea lui până în 1940. A fost primul cadru universitar arestat de regimul comunist, fiind condamnat pentru motivul de a fi fost medicul lui Iuliu Maniu. A fost încarcerat pentru un an la penitenciarul din Craiova, a urmat apoi o perioadă de patru ani la canalul Dunăre–Marea Neagră. Dat uitării în țară pe întreaga perioadă comunistă, medicul Jovin a primit recunoașterea meritelor sale pe plan internațional. Astfel, în 1956 a fost ales membru de onoare al Societății Franceze de Radiologie, în 1970 a fost numit membru de onoare al Societății Braziliene de Radiologie, în 1973 i s-a decernat Medalia ”Antoine Beclere”, o distincție medicală deosebită, neacordată până în acel moment niciunui medic din estul Europei.

1904 – S-a născut Dumitru A. Isăcescu

8 ianuarie 1904, Galați – 10 octombrie 1977, București

Chimist, membru corespondent (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Chimie a Universitatea București și a susținut teza de doctorat intitulată Acțiunea iodului și a derivaților halogenați asupra oxinitroderivaților alcalini, devenind Doctor în Științe Chimice. A ocupat diferite funcții didactice la Facultatea de Științe din București, Facultatea de Medicină din București, Facultatea de Chimie a Universității din București. A desfășurat o intensă activitate în cadrul Ministerului Apărării Naționale, care înființase o secție „G” (gaze) pe lângă Laboratorul de chimie organică al Facultății de Științe din București. Împreună cu prof. Costin D. Nenițescu, a inițiat și a realizat cercetări în domeniul gazelor de luptă, ca arsinele, lewisita, iperita, lumânări fumigene și toxice. A adus o contribuție de seamă în separarea și caracterizarea acizilor naftenici și a derivaților fenolici din fracțiunea petrol lampant, în studierea chimiei furfurolului, domeniu în care a elaborat noi metode de sinteză a unor produși macromoleculari cu utilitate industrială.

1915 – S-a născut Iosif Pervain

8 ianuarie 1915, Cugir, comitatul Hunedoara – 16 mai 1982, Cluj-Napoca

Istoric literar, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre cei mai importanți cercetători ai Școlii Ardelene. Din 1939 a urmat o carieră didactică universitară, fiind totodată șeful Sectorului de Istorie literară de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj, profesor universitar și șef de catedră la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Rector al Institutului Pedagogic din Oradea. Din lucrările sale: Studii de literatură română, George Bariț și contemporanii săi (10 vol.), Românii în periodicele germane din Transilvania (3 vol.), Istoria literaturii române (vol.I-III) (Editura Academiei, coordonator, în colaborare).

1915 – S-a născut Aurel Tita

8 ianuarie 1915, Risipiți/Unirea, Dolj – 14 octombrie 1994, București

Poet, traducător și profesor. A absolvit Școala Normală Superioară din București, în urma căreia a obținut licență în Litere și Filosofie. A debutat cu versuri în revista Picătura de rouă din Craiova (1931), fiind elev, iar primul sau volum de versuri a fost Undeva, în amintire… (Craiova, 1935). A colaborat la: Picătura de rouă, Arhivele Olteniei, Familia, Azi, Ramuri, Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Vremea, Tribuna, Iașul literar, Argeș, Gazeta literară, Tomis, Viața Românească etc. Alte opere: Mic îndreptar de omenie, Gheorghe Lazăr. Poem dramatic în versuri, Ca să ai un cer al tău…, Gravitația flăcării, Cantilene.

1919 – Adunarea Națională a sașilor de la Mediaș

Adunarea Săsească de la Mediaș, din 26 decembrie 1918/8 ianuarie 1919, a fost rodul unei perioade de negocieri și discuții, prin care conducătorii sașilor transilvăneni și-au exprimat speranța poporului lor că va putea să-și păstreze și să-și consolideze identitatea națională în noua patrie, că-și va putea dezvolta liber cultura, că-și va putea folosi nestânjenit limba maternă în viața publică. Au fost dezbateri aprinse, iar ședința a durat aproape opt ore. S-a propus ca adunarea să pronunțe fie rămânerea la Ungaria, fie o Transilvanie cantonală, după modelul Elveției.

În cele din urmă, textul declarației sașilor de recunoaștere a Unirii a fost adoptat în unanimitate. Se hotărâse aderarea la Marea Unire. Manifestul Către poporul nostru a fost preluat și tipărit de ziarul local Mediascher Wochenblatt (Gazeta săptămânală de Mediaș), fiind distribuit participanților. „Poporul săsesc din Transilvania se pronunță, conform principiilor de autodeterminare, pentru unirea Transilvaniei cu România. Salută poporul român și îl felicită pentru îndeplinirea idealurilor sale naționale. Poporul săsesc ia act nu numai de un proces istoric de importanță mondială, ci și de dreptul legitim al poporului român pentru unire și formarea unui stat”, spunea proclamația de la Mediaș, care sublinia și faptul că „pe deplin conștient poporul săsesc se consideră, de acum înainte, ca parte a statului român; el consideră pe fiii și fiicele sale ca cetățeni ai acestui stat”.

1919 – A încetat din viață Stan Poetaș (5 decembrie 1870 – 8 ianuarie 1919)

General de armată în timpul Primului Război Mondial; a luptat la Mărăști, Mărășești și Oituz; a condus bătălia de la Neajlov–Argeș (Bătălia Bucureștilor); decedat pe front.

1921 – S-a născut Radu Botezatu

8 ianuarie 1921, Iași – 11 ianuarie 1988, București

Geofizician, specialist în domeniul geofizicii aplicate, membru corespondent al Academiei Române. A absolvit în 1945 Facultatea de Mine și Metalurgie, din cadrul Școlii Politehnice timișorene. A fost inginer la Societatea petroliferă Româno-Americană Moreni, șef de echipă Prospecțiuni geofizice, șef serviciu Gravimetrie la Centrala Petrolieră Muntenia și la Comitetul Geologic, ulterior îndeplinind funcții administrative importante, respectiv: inginer șef și director al Întreprinderii de Prospecțiuni și Laboratoare (a Comitetului Geologic) și adjunct al ministrului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1970 a obținut titlul de Doctor în Științe, iar în 1974 a devenit Doctor Docent. A fost profesor universitar la Departamentul de Geofizică, Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București. Din lucrările sale: Prospecțiuni geofizice, Metode geofizice de cercetare a subsolului, Interpretarea geologică a prospecțiunilor geofizice, Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri.

1928 – S-a născut Manole Marcus

8 ianuarie 1928, București – 12 octombrie 1994, București

Regizor de film, în special de comedie. A absolvit în 1955 Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În deceniul ’50, când cultura românească a fost subordonată proletcultismului, Manole Marcus a realizat un număr de filme de comedie, tributare stilului proletcultist al epocii în care a lucrat. Către a doua jumătate a anilor 1960, regizorul a abordat un ton mai grav. Realizări notabile: Viața nu iartă, Zodia Fecioarei, Canarul și viscolul, Puterea și adevărul, Actorul și sălbaticii, Operațiunea Monstrul, Orgolii, Non Stop, Mitică Popescu, Marea sfidare etc. A scris scenariul pentru filmul Cianura și picătura de ploaie.

Canarul și viscolul (1969) • Regia Manole Marcus. Cu: Florin Gabrea, Maria Rotaru, Mircea Albulescu, Anna Széles, Nineta Gusti, Jean Constantin etc.

1928 – A încetat din viață Dumitru Georgescu-Kiriac (6/18 martie 1866 – 8 ianuarie 1928)

Compozitor, profesor, dirijor de cor și folclorist; a fondat Societatea Compozitorilor români în 1920 și Corala Carmen.

1931 – Premiera filmului Ecaterina Teodoroiu

Filmul Ecaterina Teodoroiu, intitulat și Eroina de la Jiu, relatează un episod eroic din Primul Război Mondial. În prim planul acțiunii este personajul Ecaterina Teodoroiu, cercetașa pornită de acasă să-și caute fratele pe front, și care, aflând că fratele a murit în luptă, se decide să lupte în locul lui, căzând eroic în luptă, având pe buze vorbele „Înainte băieți! Pentru țară și rege!”.

În film apar interpreți neprofesioniști, care-și joacă propriile roluri (mama Ecaterinei Teodoroiu, comisarul Pompilian), precum și fragmente din jurnale de actualități (vizita Reginei Maria la un spital de război, scene de pe front). A fost sonorizat ulterior, după ce a fost turnat fără sunet, „cu muzică și efect”, cum se sublinia în presă, aranjamentul muzical utilizând motive românești, în rest filmul conținând zgomote de luptă și câteva replici. A fost regizat de Ion Niculescu-Brună, în distribuție: Felicia Frunză (în rolul Ecaterinei Teodoroiu), Mitela Cambureanu, Mielu Constantinescu, Marietta Rareș, Aristide Ștefănescu. A fost o reprezentație de gală, în prezența întregii familii regale, a guvernului, a corpului diplomatic, a înalților demnitari ai statului, la sala Femina.

Ecaterina Teodoroiu (1930)

1932 – A încetat din viață Constantin Hamangiu (31 decembrie 1869 – 8 ianuarie 1932)

Jurist, specialist în drept civil; a contribuit la realizarea Codului Civil, a Codului General Român și a Codului Comercial; membru de onoare al Academiei Române.

1933 – S-a constituit Frontul Plugarilor

Organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în 8 ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor. Inițiată în județul Hunedoara, (după plecarea lui Petru Groza din Partidul Poporului, al generalului Alexandru Averescu), mișcarea s-a răspândit curând în Banat, iar apoi și în celelalte zone ale României.

În septembrie 1935 Frontul Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România, MADOSZ, iar la 6 decembrie 1935, la Țebea, sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența PCR, pe atunci în ilegalitate) și cu Partidul Socialist. Membri marcanți ai organizației au fost, alături de Petru Groza: Miron Belea, Ion Moga Fileriu, Romulus Zăroni și Octav Livezeanu. La 12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului National Democrat (FND), împreună cu PCR și alte partide de stânga. A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în Romania, alături de PCR. La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul asa-zisului Bloc al Partidelor Democrate, care a sfârșit prin a se autodizolva în 1953.

1939 – S-a născut Silviu Catargiu

8 ianuarie 1939, Capul Codrului, Suceava – 17 ianuarie 2016, Galați

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1968 și președinte al Filialei Galați între anii 1974–1990. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1965, secția sculptură, clasa Romulus Ladea. Din același an s-a stabilit la Galați și a participat la toate expozițiile Filialei Galați a UAP și la manifestările interjudețene. Până la pensionare a fost profesor la mai multe școli. A participat la expoziții naționale în București (1968–1980). la tabere naționale de sculptură: Măgura Buzăului, Galați, Tabăra națională de sculptură în lemn de nuc, Muzeul de Artă Vizuală Galați. Din lucrările sale de artă monumentală: Bachus (Focșani), Aurora (Măgura Buzăului), Pasărea apelor (Galați), Vasile Alecsandri, bust monumental, (satul Vasile Alecsandri, comuna Braniștea, județul Galați), Icar (Muzeul de Artă Vizuală, Galați), Reculegere (Luncavița, Tulcea), Rugăciune (Brăila) etc. A fost distins cu Medalia Meritul Cultural, cl.I, Categoria C – Arte Plastice (2004).

Biografie ilustrată: Catargiu Silviu [Artindex]

1939 – A încetat din viață Caton Theodorian (14 mai 1871 – 8 ianuarie 1939)

Dramaturg, poet, scriitor, romancier și publicist.

1940 – A încetat din viață Charles Drouhet (22 ianuarie 1879 – 8 ianuarie 1940)

Istoric și critic literar, comparatist, profesor universitar, român de origine franceză; autor (singur sau în colaborare) de manuale de limbă franceză pentru învățământul secundar; s-a impus mai ales ca istoric al literaturii române și franceze.

1944 – S-a născut Dan Ștefănică

8 ianuarie 1944, Câmpina – 17 decembrie 2010, București

Compozitor, instrumentist, orchestrator, dirijor, și profesor, membru al Uniunii Cineaștilor din România și al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost absolvent al Academiei de Muzică din București, secția Compoziție, profesori Marțian Negrea, Alfred Mendelsohn, Anatol Vieru. A susținut, ca pianist și dirijor, concerte de jazz (1964–1971) a întreprins turnee artistice ca pianist de muzică ușoară și jazz. A fost membru fondator al Societății Culturale Teatrul din Turn, Sighișoara (1997). A compus muzică de teatru: Pygmalion; muzică ușoară: Pasărea măiastră; muzică de film: Jachetele galbene, Domnișoara Aurica, Cel mai iubit dintre pământeni, Crucea de piatră, Terente – Regele bălților, Dulcea saună a morții etc.

Domnișoara Aurica (1985) • Regia Șerban Marinescu, muzica Dan Ștefănică. Cu: Marga Barbu, Marcel Iureș, Gheorghe Visu, Dan Condurache, Dorel Vișan, Olga Tudorache, Valentin Uritescu,  Enikõ Szilágyi, Bianca Brad

1949 – S-a născut Marin Burlea

8 ianuarie 1949, Crețești, Vidra, Ilfov – 26 octombrie 2018, Iași

Medic pediatru, profesor universitar, specialist în gastroenterologia pediatrică, politician, membru al Academiei de Științe Medicale (din 2014). A urmat Facultatea de Medicină, secția Pediatrie a Institutului de Medicină și Farmacie Iași (1967–1973). A efectuat stagiul obligatoriu rural în Reviga, Ialomița, a devenit, prin concurs, medic pediatru la Leagănul de Copii Tătărași, urmând secundariatul în Pediatrie în Spitalul Clinic de Copii Iași. A devenit medic specialist pediatru la Spitalul de Copii, Clinica a-II-a Pediatrie, Serviciul Terapie Intensivă. În 1995 a obținut titlul de Doctor în Științe Medicale, cu teza Corelaţii clinicoendoscopice şi histobacteriologice în afecţiunile esogastroduodenale la copil. În plan didactic, a parcurs treptele ierarhiei universitare de la șef de lucrări, conferențiar și, din 2002, profesor universitar și șef de clinică. A fost manager general al Spitalului de Urgențe pentru Copii „Sf. Maria” (1990–1997 și 2002–2009); membru al Comisiei Senatului, prorector (2004–2006, 2011–2012) al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore .T Popa” Iași, senator în Parlamentul României, președintele ales al Societății Române de Pediatrie și fondatorul Școlii de Vară de Pediatrie. A fost membru în board-ul European Paediatric Association, European Academy of Paediatrics și co-Președinte al Societății Româno-Italiene de Pediatrie și al Societății Româno-Turce de Pediatrie. A publicat peste 300 de lucrări științifice, o mare parte fiind indexate în reviste de circulație internațională. În cadrul Congresului al 14-lea International Workshop on Neonatology (Cagliari, Italia), la inițiativa Grupului de Nefrologie și Urologie Neonatală, în octombrie 2018, a fost creat Premiul Internațional „Marin Burlea” destinat tinerilor cercetători. A fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler.

1954 – S-a născut Lucian Vasiliu

8 ianuarie 1954, Puiești, Vaslui

Scriitor contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A ratat în 1972 admiterea la Facultatea de Drept din București, din motive de dosar politic necorespunzător, dar a urmat Facultatea de Filologie din Iași, Secția Română-Franceză (1976–1981). A debutat în revista Convorbiri literare în 1985. A inițiat reapariția revistei Dacia literară (la 150 de ani de la interzicerea ei). A fost ales director al Complexului muzeistic Iași, cu sediul la Palatul Culturii. A coordonat Muzeul Literaturii Române din Iași, cu sediul la Casa Vasile Pogor. din scrierile sale: Mona-Monada, Fiul omului, Mierla de la Casa Pogor, Dincolo de disperare, Atelier de potcovit inorogi, Sciatica de Copou, Iașii între legendă și istorie.

1959 – S-a născut Ovidiu Pecican

Ovidiu Coriolan Pecican; 8 ianuarie 1959, Arad

Scriitor, istoric și publicist. Absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1985, a devenit Doctor în Istorie în 1998. Este profesor universitar la Facultatea de Studii Europene, precum și cercetător la Institutul de Antropologie Culturală din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 2008 a fost numit ambasador național al Anului European al Dialogului Intercultural. Împreună cu Sorin Mitu, Lucia Copoeru, Virgiliu Țârău și Liviu Țârău este coautor al manualelor de Istorie pentru clasele a XI-a și a XII-a. A realizat emisiuni TV: Clujul trăit, Agartha Club, Sarea-n bucate, Transparențe. Debutul absolut a fost în Flacăra roșie din Arad (1978), iar debutul editorial în 1985 în antologiile Gustul livezii, O planetă numită anticipația și Romanul românesc în interviuri, fiind prezent în culegeri de povestiri SF. Este membru al grupului de intelectualii ardeleni Provincia. A înființat la Cluj revista culturală independentă Avalon. Din iulie 2021 este directorul revistei Steaua.

1972 – A încetat din viață Iosif Bertok (23 ianuarie 1891 – 8 ianuarie 1972)

Operator imagine și regizor de film; operator de front în Serviciul cinematografic al Armatei austro-ungare în anii primului război mondial.

1978 – A încetat din viață Sarina Cassvan (Sara Cassvan-Pas; 3 ianuarie 1894 – 8 ianuarie 1978)

Romancieră și traducătoare; a scris literatură pentru copii, unul dintre primele volume de reportaje românești.

1979 – S-a născut Adrian Mutu

8 ianuarie 1979, Călinești, Argeș

Fotbalist care a jucat pe postul de atacant sau extremă stânga, antrenor. A fost legitimat la FC Argeș Pitești (a marcat 11 goluri în 41 de jocuri), Dinamo București (a înscris 26 goluri în 18 jocuri, având un rol foarte important la câștigarea campionatului și a cupei României), Inter Milano, Hellas Verona, Chelsea Fotball Club, Juventus Torino, ACF Fiorentina, Cesena, Petrolul Ploiești. În septembrie 2004, a fost găsit pozitiv cu cocaină la un test anti-dopping.

A jucat pentru echipa națională 71 de meciuri și a marcat 35 goluri. A evoluat la turneele internaționale Euro 2000 și Campionatul European de Fotbal 2008, unde a marcat singurul gol al naționalei române în meciul contra Italiei, dar a și ratat un penalty în ultimele 10 minute ale aceluiași meci. A primit Medalia Meritul Sportiv cl.III (2008). A fost cel mai bun marcator din istoria naționalei României, cu 35 de goluri înscrise, record pe care îl împarte cu Gheorghe Hagi. După retragerea din activitatea competițională, a fost antrenor la FC Voluntari (a salvat echipa de la retrogradare), la echipa de rezerve a clubului Al Wahda FC din Emiratele Arabe Unite, la echipa națională de tineret a României (pe care a calificat-o la Campionatul European U21, 2021), FC U Craiova 1948, Rapid București, Neftçi Baku.

1986 – S-a născut Crina Semciuc

8 ianuarie 1986, Galați

Actriță de televiziune și film. A absolvit Liceul de Artă, secția Actorie și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică. Și-a făcut debutul în televiziune în telenovela Mincinoasa, pe postul Acasă TV, urmat de Daria, iubirea mea. În 2007 a devenit emblema Campaniei de promovare a programului Sibiu, Capitală Culturala Europeană 2007. A jucat și în sezonul 2 al serialului Cu un pas înainte la postul de televiziune Pro TV. A jucat și în filme pentru marele ecran: California Dreamin’ (nesfârșit), Funeralii fericite, #Selfie, #Selfie 69, Povestea unui pierde-vară, Marocco, Oameni de treabă.

#Selfie (2014) Official Trailer

1990 – Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat – PNȚCD

La 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului București a înregistrat prima cerere de înscriere a unui partid, aceea a Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), noua titulatură a partidului istoric interzis de regimul comunist în 1947, Partidul Național Țărănesc (PNȚ), pusă în acord cu apartenența la Internaționala Creștin Democrată. Corneliu Coposu, personalitate emblematică a rezistenței anticomuniste, a fost cel care a organizat PNȚ chiar în noaptea de 22/23 decembrie 1989, lansând imediat și un Apel către țară, semnat, printre alții, de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu și Niculae Ionescu Galbeni. Tot atunci s-a fondat Partidul Creștin Național Țărănesc (PCNȚ). La 28 decembrie 1989 cele două formațiuni politice menționate au fuzionat, formând PNȚCD (Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat), continuatorul tradițional al politicii Partidului Național Țărănesc, partid istoric interzis de comuniști în 1947. La 8 ianuarie, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat – PNȚCD s-a reînscris oficial la tribunal, fiind înregistrat oficial la Tribunalul Municipiului București la 11 ianuarie. Primul președinte al PNȚCD a fost Corneliu Coposu. Ulterior, a fost adoptată o declarație programatică în care se preciza că instaurarea democrației, a unei economii libere și a libertății religioase reprezentau principalele obiective ale partidului.

1990 – Înființarea Agenției Române de Presă, ROMPRES

Au trecut mai bine de 100 de ani de la constituirea, la București, a Societății Orient Radio (Rador), agenție telegrafică de presă (1921). Rador era la început o afacere privată (apărută la inițiativa lui Noti Constantinde, secretar la Legația română din Paris, și Sebastian Șerbescu, avocat), dar statul român a cumpărat, prin Ministerul de Externe, totalitatea acțiunilor agenției, în anul 1926, devenind astfel prima agenție de presă oficială a României. Prin Legea din 24 martie 1926 aceasta a devenit Societatea Rador – Agenție de informații telegrafice. După instalarea regimului comunist, prin Decretul nr. 217 din 20 mai 1949 se hotăra organizarea Agenției Române de Presă Agerpres de pe lângă Consiliul de Miniștri, prin preluarea personalului și a patrimoniului Rador, primul director al Agerpres fiind Ion Popescu-Puțuri.

Prin Decretul CFSN nr. 30/8 ianuarie 1990 privind înființarea ROMPRES – Agenție de presă, în vigoare de la 9 ianuarie 1990, s-a înființat, în subordinea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ROMPRES – Agenție de presă, succesoare a agențiilor naționale Rador și Agerpres – prin reorganizarea Agenției Române de Presă Agerpres, care s-a desființat. Din iulie 2008, Agenția Națională Rompres a revenit la numele Agerpres.

1992 – Demersuri pentru aderarea României la Consiliul Europei

Cererea de aviz privind admiterea României în Consiliul Europei a fost adresată APCE, de către Comitetul de Miniștri al CE.

1992 – Relații diplomatice România – Federația Rusă

După dispariția URSS, la 8 ianuarie 1992 s-a convenit ca reprezentanțele diplomatice și consulare ale URSS în România să fie considerate reprezentanțe diplomatice și consulare ale Federației Ruse, iar misiunea țării noastre la Moscova să fie considerată Ambasadă a României în Federația Rusă.

1992 – A încetat din viață Anton Dumitriu (31 martie 1905 – 8 ianuarie 1992)

Filosof, matematician și logician; profesor universitar și om politic liberal, român de origine greacă.

1999 – A cincea mineriadă – Ziua a cincea

Protestele din Valea Jiului au continuat. La fața locului au venit senatori de la București, dar nu au reușit să aplaneze conflictul. Între timp comisiile de forță de muncă teritoriale au anunțat că viitorii disponibilizați nu au de ce să se teamă, existând cereri de: redactor radio tv, operator radio tv, confecționer textil și informatician [sic!]. Într-un interviu, senatorul Cataramă spunea că „minerii sunt dispuși să se sacrifice de dragul reformei”. Se va vedea că nu…

2000 – A încetat din viață Martha Kessler (Martha Bugariu-Kessler; 9 aprilie 1930 – 8 ianuarie 2000)

Mezzosoprană; a făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicii „George Enescu” București timp de 30 de ani.

2001 – A încetat din viață Anatol Ghermanschi (7 august 1941 – 8 ianuarie 2001)

Critic literar, eseist, traducător, profesor; membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov.

2016 – A încetat din viață Sergiu Savin (6 noiembrie 1941 – 8 ianuarie 2016)

Regizor de teatru și televiziune; scenograf; profesor; pictor de icoane.

2019 – A încetat din viață Cornel Trăilescu (11 august 1926 – 8 ianuarie 2019)

Dirijor, compozitor și pianist; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România; și-a dedicat Operei Naționale București mai mult de o jumătate de veac, din cei peste 90 de ani de viață.

2021 – A încetat din viață Iancu Țucărman (30 octombrie 1922 – 8 ianuarie 2021)

Inginer agronom; supraviețuitor al pogromului de la Iași și al „trenului morții” Iași-Podu Iloaiei.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită