17 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mircea cel Bătrân

 

1411 – Cu sprijinul lui Mircea cel Bătrân, Musa Çelebi a devenit sultan

Aflat la apogeul puterii sale, Mircea cel Bătrân a sprijinit pe rând, între 1409–1411, diferiți pretendenți (Musa și Mustafa, fiii lui Baiazid I, șeicul Bedr-ed-Din) la conducerea Imperiului Otoman. Din cronicile otomane aflăm că Mircea l-a invitat pe Musa Çelebi în Țara Românească, în 1409. Mai mult, fiul lui Baiazid s-a căsătorit cu o fiică a lui Mircea cel Bătrân. „Stăpânitorul Țării Românești […] a trimis o solie […], cerând trimiterea lui Musa lângă el. În același timp, Mircea scrisese o epistolă de garanție și lui Musa Çelebi prin care îl înștiința că, atunci când va sosi în acea parte, îi va pune la dispoziție țara sa și îi va da de soție pe fiica sa”, scria istoricul otoman Hoca Sadeddin Efendi. În februarie 1410, Musa Çelebi a trecut Dunărea pe la Silistra, la turcii răsculați din Rumelia, sprijinit de un corp de oaste românesc, comandat de Dan, nepotul lui Mircea, și de sârbii conduși personal de despotul Ștefan Lazarevici. Forțele conduse de Musa au obținut o victorie ușoară împotriva celor conduse de beilerbeiul Rumeliei. Süleyman, care se afla în Anatolia, a trecut Bosforul cu ajutorul aliaților săi bizantini și a reușit să-l învingă pe fratele său în lupta de la Kosmidion, de lângă Constantinopol (iunie 1410). Musa s-a retras în apropierea Țării Românești, și-a regrupat forțele și, în anul următor, a reușit să cucerească Edirne, urcând pe tronul tatălui său (17 februarie 1411). Se părea că obiectivul lui Mircea cel Bătrân era atins: ginerele lui conducea partea europeană a unui Imperiu Otoman divizat.

1435 – Prima atestare documentară a comisului în Moldova

Comisul era un dregător din Moldova și Țara Românească în evul mediu, care avea grijă de caii și de grajdurile curții domnești, precum și de aprovizionarea lor cu furaje. Ținea evidența cailor, transporta caii trimiși de domn sultanului și îl însoțea pe domn la ceremoniile în care erau prezenți caii domnești și în special tabla-bașa, calul dăruit de sultan domnului. A fost atestat documentar pentru prima dată în Țara Românească în 1415, iar în Moldova la 17 februarie 1435. Denumirea provine din limba latină și a fost împrumutată din Bizanț, prin filieră bulgară.

1506 – Domnul Moldovei, Bogdan al III-lea a contractat căsătoria cu Elisabeta, sora regelui Poloniei

Odată urcat pe tron, Bogdan al III-lea cel Chior, fiul voievodului Ștefan cel Mare, a cerut mâna Elisabetei, sora regelui Alexandru al Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți. Fiind refuzat de două ori, Bogdan a pustiit Polonia. În cele din urmă, la 17 februarie 1506 s-a făcut o înțelegere privind căsătoria cu unele promisiuni favorabile în ceea ce privește catolicismul în Moldova. La scurt timp, regele Poloniei a murit, iar succesorul său nu a mai aprobat căsătoria. După o serie de devastări reciproce, la 4 octombrie 1509, Bogdan al III-lea a fost învins lângă Hotin, pe Nistru și la 17 ianuarie 1510 s-a încheiat pacea, Bogdan renunțând la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice.

1568 – Pacea de la Adrianopol

Tratatul de pace turco-austriac, semnat la 17 februarie 1568 în orașul otoman Adrianopol (azi, Edirne), a fost încheiat de către reprezentanți ai Sfântului Împărat Roman Maximilian al II-lea, conducător al Monarhiei Habsburgice și sultanul Selim II. Tratatul a pus capăt războiul austro-turc (1566–1568) și a însemnat o perioadă de 25 de ani de pace relativă între cele două imperii. S-a prevăzut delimitarea granițelor celor două imperii, precum și obligația austriecilor de a plăti un tribut turcilor. Împăratul Maximilian a fost de acord să plătească un „cadou” anual de 30.000 de ducați și a acordat în esență autoritatea otomanilor în Transilvania, Moldova și Țara Românească.

1655 – Răscoala seimenilor și a dorobanților

17 februarie–27 iunie 1655

Răscoala a avut loc ca reacție a mercenarilor (majoritatea de origine sârbească) la intenția lui Constantin Șerban Basarab, domnul Munteniei, de a desființa corpul seimenilor și a-i da afară din țară. Răscoala a izbucnit în Țara Românească, la 17 februarie 1655, atingând mari proporții. De partea lor au trecut darabanii, o parte din roșii, meșteșugari din București și țărani dependenți (rumâni, având ca principale centre orașele cu garnizoane: București, Târgoviște, Rușii de Vede, Târgșor, Ploiești, Gherghița etc. Boierii surprinși de răsculați erau măcelăriți în fața familiilor lor, multe boieroaice au fost necinstite, au fost uciși călugări și negustori. Au fost jefuite averile boierilor, odoarele scumpe bisericești și averile negustorilor. În răscoală a murit și boierul Papa Brâncoveanu, tatăl viitorului domn Constantin Brâncoveanu, fiul său putând fi salvat doar pentru că a fost substituit cu un copil de țigan. Domnul și boierii munteni au cerut ajutorul principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea, domnului Moldovei, Gheorghe Ștefan și pașei de Silistra. Prizonier de facto al seimenilor, Constantin Șerban a părăsit, în taină, tabăra de la Gherghița, refugiindu-se la Siyavuș, pașa de Silistra, răsculații fiind nevoiți să aleagă un nou domn, pe fostul mare spătar Hrizea (Hrizică).

1803 – S-a născut Edgar Quinet

17 februarie 1803, Bourg-en-Bresse, Franța – 27 martie 1875, Versailles, Franța

Scriitor, istoric, om politic și poet francez. În perioada 1842–1846 a fost profesor la Collège de France, unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre pașoptiștii români.În 1852, după moartea primei sale soții, s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica scriitorului român Gheorghe Asachi. A rămas cunoscut și ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române. Ediția completă a scrierilor lui Edgar Quinet a fost publicată de către soția sa, Hermione Asachi, în 30 de volume, în perioada 1877–1882.

1836 – S-a născut Iosif Goldiș

Ioan Goldiș; 17 februarie 1836, Socodor, Arad – 23 martie 1902, Arad

Episcop ortodox, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. A studiat la gimnaziile din Szarvas (Ungaria) și Arad, la Institutul teologic Arad, Academia de Drept din Debrețin, Facultatea de Filosofie a Universității din Pesta. A fost funcționar în administrația de stat, s-a călugărit în 1869 la Hodoș-Bodrog sub numele losif, a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, apoi protosinghel, a devenit profesor la Institutul teologic din Arad, profesor de Limba și literatura română la Liceul de Stat din Arad, administrator protopopesc la Arad, director al Institutului teologic-pedagogic, președinte vicar (și arhimandrit) al Consistoriului ortodox român din Oradea, episcop al Aradului din 1899 până la moarte. A fost unchiul politicianului Vasile Goldiș. A publicat articole în foile bisericești de la Arad: Speranța, Lumina (unde a fost și redactor), Biserica și Scoala, sau în publicații laice: Arad es Videk, Alfold, Neue Arader Zeitung și o Gramatică a limbii maghiare (1884).

1864 – S-a născut Gheorghe Wassilko de Serecki

17 februarie 1864, Berhomet pe Siret, Bucovina, Imperiul Austriac/Ucraina – 24 martie 1940, Cernăuți, România/Ucraina

Politician și patriot român din Imperiul Austro-Ungar, membru ereditar al Camerei Superioare (Herrenhaus) a imperiului, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. După primul război mondial a fost deputat în Parlamentul României, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Ca student, a fost membru al fraternității studențești Danubia, dar a stat și în strânsă legătură cu asociația liberală România Jună. Atât înainte, cât și după primul război mondial, a fost un mare sprijinitor a societății culturale Junimea, al carei președinte de onoare a și fost.

1866 – Banca României

La 17 februarie/1 martie 1866 și-a început activitatea la București Banca României, ca bancă de scont și emisiune, constituită prin transformarea filialei din București a Banque Imperiale Ottomane (cu capital majoritar englez), ceea ce a supărat Poarta otomană. După retragerea privilegiului de emisiune, banca a continuat operațiile bancare sub numele de Bank of Roumania. Activitatea băncii a fost posibilă în urma unei concesiuni acordate de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 19 octombrie 1865 (valabilă până în 1903). Banca României a fost creată în baza capitalului străin în principal englez și francez. Primul președinte al Consiliului de administrație a fost Ion Ghica. În urma victoriei războiului de Independență, prin ieșirea de sub tutela otomană, s-a creat alternativa unei instituții financiare naționale, ceea ce a dus la crearea oficială a Băncii Naționale, la 17 aprilie 1880.

1867 – Crearea statului dualist Austro-Ungaria

Termenul german ”Ausgleich” se referă la „compromisul” din 5/17 februarie 1867 prin care s-a fondat dubla monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák, în urma înfrângerii Austriei în războiul din 1866 de către Prusia și Italia și din cauza tensiunilor interne provocate de maghiari care puteau să ducă la compromiterea existenței Imperiului austriac.

Sub această nouă organizare, guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun suveranul, în aceeași persoană, ministerele pentru politica externă, economică și militară. În cadrul său, Marele Principat al Transilvaniei era dizolvat și încorporat Ungariei, desființându-i-se autonomia.

1873 – George Pop de Băsești a susținut necesitatea de șosele și drumuri de fier în ținutul Sălajului

Ca deputat al parlamentului de la Budapesta, în ședința din 17 februarie 1873, Gheorghe Pop de Băsești „[…] combate proiectul ministrului de comunicații de a favoriza căile ferate în dauna șoselelor. El arată foarte plastic cum se îneacă bieții oameni din Sălaj, Cluj și Satu Mare în noroiu. Sunt anotimpuri când nimeni nu pleacă nimeni la drum. Are nevoie de cinci-șase tovarăși. Abia cu caii dela mai multe căruțe ei pot scăpa de înpotmoliri. Vrând să caracterizeze protecționismul șovin al Statului Ungar, el aseamănă cu mama vitregă care, în loc să împartă pâinea în mod egal între copii, o dă toată copilului ei.” [Ioan Georgescu – George Pop de Băsești, 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni].

1881 – S-a născut Ion Manolescu

17 februarie/1 martie 1881, Breaza, Prahova – 27 decembrie 1959, București

Actor de teatru. A debutat în 1905, jucând la Teatrul Național din București, în Compania Davila, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Municipal din București etc. A jucat în numeroase piese de teatru: Strigoii, Cadavrul viu, Năpasta, Suflete tari, Frații Karamazov, Anna Karenina, Nora, Sărutul în fața oglinzii. A jucat și în filme: Răzbunarea, Amorurile unei prințese, Pe valurile fericirii. În 1919 a înființat și a condus primul Sindicat al Artiștilor Dramatici și Lirici din România. A ocupat și funcția de inspector general al teatrelor. În 1962 i-a apărut volumul de Amintiri. A fost distins cu Steaua României cl.I, în grad de Cavaler, Ordinul francez în grad de Comandor, a fost laureat al Premiului de Stat și Artist al Poporului.

Mihai Eminescu – Pe aceeași ulicioară • Recită Ion Manolescu

1884 – S-a născut Ion D. Enescu

17 februarie 1884, Curtea de Argeș – 1973, București

Arhitect, om politic. A fost subsecretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice în mai multe guverne interbelice, conducător al Colegiului arhitecților din România. Printre operele sale se numără clădirea Teatrului Dramatic din Galați sau Palatul Arhiepiscopal din Constanța.

1890 – S-a născut Ioan Missir

17 februarie 1890, West Hoboken, SUA – 30 noiembrie 1945, Botoșani

Avocat, scriitor și om politic; ultimul primar al Botoșaniului înainte de instalarea comunismului. Provenea dintr-o cunoscută familie cu origini armenești, din care făcea parte și junimistul Petru Th. Missir. Părinții săi au emigrat în SUA, unde li s-au născut cei patru copii. Familia a revenit acasă, la Botoșani, în 1894. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea București, după care a avut o scurtă carieră în politică. Întors la Botoșani, s-a înscris în Barou, apoi a plecat, voluntar, pe front. Jurnalul în care-și nota conștiincios cele mai mici amănunte i-a fost sursă de inspirație pentru scrierile de mai târziu. A scris romanul de război Fata moartă, care l-a consacrat imediat după lansare (1937), fiind elogiat de către criticii literari și având mai multe ediții. A fost premiat de către Societatea Scriitorilor Români (1938) și de către Academia Română (sesiunea 1937–1938) și a fost primit în Societatea Scriitorilor Români cu derogare de la statut. A avut două mandate de primar (1931–1932 și 1941–1944). A reușit să extindă orașul, l-a condus în perioada războiului, a asigurat aprovizionarea și mai ales, fiind un anti-comunist total, a sprijinit pe cât a putut armata română. Avea în grijă trenurile cu trupe care treceau prin zona de nord. Când au venit rușii, a fost ultimul din administrație care a părăsit orașul. A murit în 1945, când ar fi aflat că toată țara va fi bolșevizată și că va fi un stat comunist, spuneau membrii comunității armene.

1891 – S-a născut Mihail Romniceanu

17 februarie 1891, București – 13 februarie 1960, închisoarea Râmnicu-Sărat

Avocat, profesor la Facultatea de Drept din București, politician liberal, senator, ministru de finanțe, administrator al Băncii Naționale. Licențiat în drept, cu studii la Paris, a fost membru al Partidului Național Liberal, membru în Comitetul executiv al PNL, senator de Hunedoara (1933), ministru de Finanțe al României în guvernele Sănătescu și Rădescu. În timpul campaniei electorale, a fost agresat de comuniști. Nu a putut face nimic pentru împiedicarea abuzurilor și falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. La 7 ianuarie 1946, a fost cooptat în guvernul Petru Groza (7 ianuarie 1946 – 29 noiembrie 1946), ca ministru de stat fără portofoliu din partea PNL, ca și Emil Hațieganu (PNȚ), fapt care, deși nu a produs nici o modificare în modul de guvernare, a liniștit puterile occidentale, astfel că, la 6 februarie 1946, ca urmare a acestui „surogat de înțelegere” cu partidele istorice, SUA și Marea Britanie au recunoscut Guvernul României și Regele Mihai a încetat greva regală. Ca administrator al Băncii Naționale, după venirea lui Groza la putere și în complicitate cu acesta, a procedat în 1945 la o emisiune nespus de mare de monede de aur (cocoșei), ca subterfugiu ca să nu ia rușii tot aurul. În 1948 a fost scos din învățământul universitar, apoi arestat și internat la penitenciarul Jilava pentru acțiune contra clasei muncitoare, desfășurată „în timpul burgheziei”, fiind încadrat la înaltă trădare. A fost condamnat la 12 ani temniță grea, a trecut prin penitenciarele Craiova, Jilava, Gherla, Pitești, Dej, Sighet, Văcărești și a murit în detenție, în închisoarea Râmnicu-Sărat.

1898 – Prima audiție a Sonatei pentru vioară și pian de George Enescu

În ziua de 15 februarie, ziarele anunțau deja concertul organizat de Societatea Colonne la Nouveau-Théâtre: actul al II-lea al tragediei Psyche de Lully și prima audiție a Sonatei pentru vioară și pian de George Enescu, în interpretarea compozitorului la vioară și a lui Alfred Cortot, la pian. Era vorba despre Sonata I pentru pian și vioară în re major, op. 2, dedicată lui Joseph Hellmesberger jr., profesorul de vioară al lui George Enescu de la Conservatorul din Viena. Lucrarea a fost compusă la Paris și terminată la data de 2 iunie 1897.

George Enescu – Sonata I pentru pian și vioară în re major, op. 2 • Pian: Irina Staicu, Vioară: Avy Abramovici

1898 – A încetat din viață Alexandru Beldiman (30 decembrie 1832 – 17 februarie 1898)

Ziarist și publicist, fervent activist împotriva domnitorilor străini și susținător al Unirii Principatelor sub un domn pământean; prefect de Ilfov; prefect de poliție la București; fondator al ziarului Adeverulu (1871).

1910 – S-a născut Alfred Mendelsohn

4/17 februarie 1910, București – 9 mai 1966, București

Compozitor și pedagog. Tatăl său, Leon Mendelsohn, prim-violist al Orchestrei Filarmonicii din București, a fost colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum și compozitor al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa era pianistă, cu o bogată activitate concertistică. A studiat între 1927–1931 la Academia de Muzică (Akademie für Musik und darstellende Kunst) din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt și la Conservatorul din București cu Mihail Jora. A fost dirijor al Operei din București (1944–1963). A fost membru al PMR din 1945, îndeplinind funcțiile de secretar al subsecției, respectiv președintele secției Muzică a ARLUS, membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a CC, director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor), deputat în Sfatul Popular București, secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, redactor la revista Muzica. A fost un autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor partidului comunist și ideologiei comuniste. În mai 1956, alături de Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul artistului.

Partita (Preludiu și Fugă) pentru vioară solo • Vioară Daniel Podlovschi

1917 – S-a născut Ioana Radu

Eugenia (Jana) Braia; 17 februarie 1917, București – 19 septembrie 1990, București

Interpretă de romanțe și muzică populară, a doua femeie motociclist din România. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia, La ieftenirea traiului din Craiova (Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă) a învățat și cules primele cântece populare și lăutărești. În ianuarie 1936 a mers în București, unde s-a înscris la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați. S-a prezentat cu cântecele În pădure la Stroești, Dorule și-o boală grea. Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu, i-a ales pseudonimul artistic: Ioana Radu. A debutat la radio în 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, acompaniată de Ansamblul Serenada condus de Sandu Marian. A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).

Ioana Radu – Leliță Ioană

1921 – S-a născut Vera Călin

Vera Clejan; 17 februarie 1921, București – 27 decembrie 2013, Los Angeles, SUA

Istoric literar, eseistă și traducătoare stabilită în SUA din 1976. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946). A debutat în 1944 în paginile cotidianului Ecoul. După război a lucrat ca redactor la Editura de stat pentru literatură, ESPLA. A predat la Facultatea de Litere a Universității din București, mai întâi cursuri de Limbă engleză, iar mai apoi cursuri de Literatură universală și comparată. Scrieri: Furtuna în cancelarie, Metamorfozele măștilor comice, Omisiunea elocventă, Post-scriptum. Însemnări 1997–2002.

1923 – A încetat din viață Teodor T. Burada (3 octombrie 1839 – 17 februarie 1923)

Folclorist, etnograf și muzicolog; membru corespondent al Academiei Române.

1924 – S-a născut Sever Suciu

17 februarie 1924, Gâmbuț, Mureș – 2 august 1997, Târnăveni

Sculptor având arta cu ecouri adânci în sculptura naivă populară. Școala absolvită s-a redus la șapte clase primare, urmate în comuna natală, restul vieții acumulând serioase cunoștințe, autodidact, mai ales de filosofie, istoria și estetica artelor. Din 1949 și până în 1974 (când s-a pensionat) a fost muncitor la Combinatul Chimic Târnăveni. A sculptat în piatră: Iubirea de unire, Echilibru antic, Suferința, Nașterea filosofilor și lemn: Pomul vieții, Împăratul Carpaților, Apostolul sărac, Alegorie dacică, Regina muzicii și a pictat în stilul naiv.

Mai mult: Sever Suciu – fețele timpului de Daniela Cecilia Bogdan [Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia-Mare]

1925 – S-a născut Angel Grigoriu

17 februarie 1925, Brăila – 11 septembrie 2001, București

Textier de muzică ușoară, cântăreț, producător, membru al grupului Trio Grigoriu, alături de frații săi, George și Cezar. Trioul a interpretat mai întâi jazz, apoi muzică ușoară.

La Cabana „Trei Brazi” – Muzica Florentin Delmar, Versuri F. Delmar, S. Mar

Compozițiile proprii (semnate de George Grigoriu, pe versurile lui Angel Grigoriu) au apărut de la finele anilor 1950 și s-au bucurat de un succes foarte mare la public.

Trio Grigoriu interpreteaza un potpuriu de slagare ale anului 1972

1925 – S-a născut Eleodor Focșeneanu

17 februarie 1925, Câmpina – 22 aprilie 2015, București

Jurist, avocat, om de litere și traducător. A urmat Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie (Limba spaniolă) din București, finalizând licența de drept în iulie 1947. Refuzându-i-se înscrierea în Baroul Prahova, a urmat Institutul ”Maxim Gorki” de Limbă și Literatură Rusă, apoi s-a înscris în 1951 în Colegiul de Avocați din Prahova, unde a profesat până în 1974, când a intrat în Colegiul Avocaților București, până la pensie. A fost admis la doctorat în domeniul Drept civil, promovându-și examenele și teza Dreptul de traducere, dar, susținerea tezei fiindu-i condiționată de avizul Partidului Comunist, a renunțat la acest demers. În paralel, a fost traducător și cercetător cu preocupări în domeniul dreptului constituțional. Ca avocat, a rămas cunoscut drept primul avocat al Regelui Mihai I după 1989.

1927 – S-a născut Titel Constantinescu

17 februarie 1927, Râmnicu Sărat, Buzău – 13 mai 1999, București

Poet, dramaturg, prozator și regizor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București în 1952 și IATC, secția Regie film în 1968. A desfășurat o carieră de 30 de ani de regizor la Radio București, la departamentul Teatru radiofonic. Ca scriitor, a debutat la vârsta de 10 ani, cu povestiri, în revista Universul copiilor prefigurând vocația de autor pentru copii, publicând în timp versuri și povestiri în reviste pentru copii. A colaborat cu versuri și proză scurtă și la Viața românească, Gazeta literară și Iașul literar. Editorial a debutat în 1950 cu volumul Povești, urmat de Ne jucăm, S-au întors graurii, Oul năzdrăvan, Copii în august, Greierul casei, Fetița, soarele și cocostârcul, La umbra cailor sălbatici, Frica și… alte spaime, etc. Ca dramaturg a scris piesa într-un act Bătrâni la poartă (teatru de păpuși), Cântecul Jianului, dar și scenarii și adaptări pentru teatru radiofonic, după scriitori de seamă ai literaturii române și universale, la cele mai multe semnând și regia.

Titel Constantinescu – Minciuna • Lectura: Damian Victor Oancea

1929 – S-a născut Olimp Vărășteanu

17 februarie 1929, Gratia, Teleorman – 18 octombrie 2007, București

Regizor de film de animație. A absolvit Institutul de Arte Plastice București. La începutul anilor 50, la Studioul cinematografic București a lucrat alături de Bob Călinescu, realizând animația filmelor acestuia, Vulpea păcălită și Veniți mâine. În 1955 a debutat ca regizor cu Pățania vulpoiului, continuând colaborarea cu Bob Călinescu, fie ca scenarist, fie ca regizor pe scenariile acestuia. S-a specializat în tehnica cartoanelor decupate, fiind creatorul personajelor Bălănel sau Pătrățel. A lucrat frecvent în colaborare – scenariu și regie – cu Florin Anghelescu. Din filmele sale: Vulpoiul campion, Zdreanță, Superstițiosul, Variațiuni (Leul de argint, Veneția, 1970), Voinicelul, Nimic despre Arhimede, Anotimpul fericit, Iedul neascultător, La scăldat; seriile Pic și Poc, Pătrățel, Aventurile lui Gore și Grigore etc.

Pătrățel – Scamator

1929 – S-a născut Nicolae Dan Cristescu

17 februarie 1929, Chelmenți, Cernăuți, România/Ucraina – 6 martie 2020, Iași

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Matematică a Universității din București, absolvind-o în anul 1951 în specialitatea Mecanică. În 1955 și-a luat Doctoratul în Matematică și Fizică, iar în 1967 a obținut titlul de Doctor Docent. A fost preparator la Institutul de Geologie și Tehnică Minieră, apoi a predat la Facultatea de Matematică a Universității din București, de la asistent, promovând apoi destul de repede ierarhia gradelor didactice, până la profesor, șef de catedră, apoi rector (1990–1992). A fost visiting professor la The Johns Hopkins University, Baltimore, profesor consultant la Drexel Institute of Technology din Philadelphia, profesor și graduate research professor la Universitatea din Gainesville, Florida, Departamentul Ingineriei Aerospațiale și Mecanice. A fost invitat să țină prelegeri la numeroase și prestigioase institute de învățământ superior de profil din străinătate: Polonia, Marea Britanie, Franța, SUA, Canada, Germania, Olanda. Activitatea sa științifică și de cercetare a fost axată pe domeniile care înglobează plasticitatea dinamică, mecanica rocilor și pământurilor, reologia, mecanica particulelor materiale, mecanica pulberilor, mecanica corpurilor solide deformabile.

1930 – S-a născut Vali Niculescu

17 februarie 1930, București

Soprană, considerată una dintre vocile de aur ale operetei române. În 1950 a fost admisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la Facultatea de Instrumente și Canto, specialitatea Canto clasic, unde a studiat cu profesoara emerită Arta Florescu (Canto) și cu renumiții profesori Jean Rânzescu, Constantin Bobescu și Ioan Chirescu. A debutat în București, pe scena Teatrului de Operă și Balet în rolul Rosinei din Bărbierul din Sevilla și a câștigat notorietate în Răpirea din Serai și Faust. A câștigat premii naționale și internaționale, a fost laureată a concursului internațional de interpretare Mozart din Salzburg (1956) și s-a clasat pe primul loc la concursul național al tinerilor soliști la categoria canto în 1962. S-a angajat la Teatrul Național de Operetă unde a primit roluri principale în opere comice, operete și muzicaluri din repertoriul național și internațional. A interpretat roluri memorabile în: Nunta lui Figaro, Traviata, Rigoletto, Lakme, Elixirul dragostei, Liliacul, Voievodul țiganilor, Mam’zelle Nitouche, Contesa Maritza, Țara surâsului, Poveste din cartierul de vest, Ana Lugojana, Piatra din casă.

Francis López – Secretul lui Marco Polo Aria lui Mi Tzu Ti

1932 – S-a născut Doru Popovici

17 februarie 1932, Reșița – 5 martie 2019, București

Compozitor, muzicolog, scriitor și ziarist. A studiat la Conservatorul din Timișoara și la cel din București cu Mihail Jora, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski etc. S-a specializat în Germania pentru a învăța tehnici moderne de compoziție cu György Ligeti, Karlheinz Stockhausen și Iannis Xenakis. În 1968 a început colaborarea cu Societatea Română de Radiodifuziune și a fost jurnalist muzical pentru Săptămâna. Creația sa muzicală cuprinde o arie largă de genuri, muzică simfonică: Poem pentru orchestră, Concert pentru orchestră, Simfonia I, Simfonia a IV-a „În memoria lui Nicolae Iorga”, Pastorale din Oltenia; muzică de teatru: Prometeu, Noaptea cea mai lungă, Întâlnire cu George Enescu; muzică de operă, instrumentală, vocală: Meditație lirică, Creanga de aur, O iubire imposibilă, În marea trecere, Omagiu lui Burebista, Izbânda împlinirii; corală: Patru madrigale, Omagiu lui Eminescu, Sonet de dragoste, Madrigale bănățene, Rugăciune, dar din anii ’60 s-a focalizat cu precădere asupra muzicii de cameră: Sonata pentru violoncel și pian, Elegie pentru violoncel și pian, Sonata pentru două violoncele, Sonata bizantină pentru vioară solo, Sonata bizantină pentru oboi solo.

Imnul Sfintei Maria pentru voce, flaut, vioară, violă, violoncel, pian, op.125

1933 – A treia curbă de sacrificiu

În urma marii crize economice mondiale din 1929–1933, în România s-au aplicat 3 reduceri drastice ale salariilor. La 1 ianuarie 1931, a intrat în vigoare prima curbă de sacrificiu, salariile fiind diminuate cu o cotă de 10%–23%; s-a sistat acordarea de sporuri, iar la avansările în funcție nu mai cresteau veniturile. În septembrie 1932, la a doua curbă de sacrificiu, salariile erau diminuate cu 10%–12%, aducând statului economii de 5 miliarde lei. A treia curbă de sacrificiu, aprobată de Parlament la 13 februarie 1933, a intrat în vigoare de la 17 februarie și a adus o nouă reducere a salariilor și a pensiilor cu 10–12,5%.

1935 – S-a născut Ioan Ladea

17 februarie 1935, Zărnești, Brașov – 15 martie 2001

Medic, autor de cărți despre acupunctură, disident, scriitor. A fost arestat în 1948, la doar 13 ani, pentru o pretinsă participare la acțiuni legionare, dar a fost eliberat după câteva luni, din lipsă de probe. A fost reîncarcerat la finele anilor 50 și a făcut trei ani de recluziune, fiind coleg de celulă cu Petre Țuțea. Fire nonconformistă și rebelă, a terminat cu greu studiile medicale și s-a apucat de matematici, paralel cu studiul limbii chineze. A fost pasionat de literatură, de muzică (wagnerian împătimit), de filosofie și de tot ceea ce înseamnă marea cultură. Studiul limbii chineze l-a familiarizat cu doctrina daoistă și, prin ea, cu acupunctura, fiind, în opinia multor specialiști, un deschizător de drumuri în România. Școala de acupunctură creată de dr. Ioan Ladea înseamnă zeci de medici acupuncturiști, de la București la Los Angeles, care îi continuă abordarea tradiționalistă, cu accent pe dimensiunea spirituală, după cum se poate citi în lucrarea sa Acupunctura, apărută în 1999. Nu în ultimul rând, numele dr. Ioan Ladea înseamnă unul dintre puținii români care au avut curajul și rectitudinea de a se alătura protestului lui Paul Goma în anii de grea dictatură ceaușistă ai deceniului șapte.

1939 – S-a născut Constantin Dicu

17 februarie 1939

Regizor și scenarist de film și de televiziune. A absolvit studii postuniversitare de regie de film. A debutat în 1980 cu Cântec pentru fiul meu, un Omul de marmură în versiune… Buftea. A realizat numeroase spectacole TV. Filme regizate: Serenadă pentru două vârste, …Escu, Capul de rățoi, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, Ciocârlia, Amantul Marii Doamne Dracula.

Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1998) • Horațiu Mălăele, George Alexandru, Maia Morgenstern, Ion Chelaru, Daniela Nane, Ovidiu Niculescu etc.

1940 – S-a născut Constantin Oprișiu

17 februarie 1940 – 26 iulie 2018

Jurnalist de radio, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Absolvent al Facultății de Filosofie din București, și-a început activitatea în 1974 ca reporter la Radio București, la Societatea Română de Radiodifuziune. De-a lungul anilor a fost redactor, publicist, comentator și coordonator la Radiojurnal, realizator la Radiojurnalul Radio România Actualități. A fost și purtător de cuvânt al Asociației Criminaliștilor din România.

1941 – S-a născut Mihai Ursachi

7 februarie 1941, Strunga, Iași – 9/10 martie 2004, Iași

Poet și traducător. A urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1957–1961). În anii 1961–1964 a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porțile de Fier. A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan. În 1981, când a emigrat în SUA, a intrat în viața universitară, fiind, pe rând, asistent de Limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand și lector la Universitatea Statului California. A revenit în România după Revoluție, fiind numit director al Teatrului „Vasile Alecsandri” din Iași (1990–1992). În 2001, a fost candidatul propus de România pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Scrieri: Inel cu Enigmă, Missa Solemnis, Poemul de purpură și alte poeme, Marea înfățișare, Arca, Nebunie și lumină, Benedictus.

1942 – S-a născut Ilie Cioartă

17 februarie 1942, Mierea, Gorj

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. A debutat în anul 1968 la Bienala de pictură.

A avut expoziții în saloanele de grafică din țară și străinătate, la Praga, Sofia, Budapesta, Varșovia, iar după 1990 expune doar în Franţa, Italia, Belgia.

Biografie ilustrată [Vatra Meșerilor și Creatorilor de Patrimoniu]

Mai mult: Lumină de august – despre pictura psiho-poetică a lui Ilie Cioartă de Ana Amelia Dincă [Artindex]

1947 – A încetat din viață Elena Văcărescu (21 septembrie 1864 – 17 februarie 1947)

Scriitoare română stabilită în Franța; membră de onoare a Academiei Române; laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze.

1950 – S-a născut Octavian Doclin

Octavian Chisăliță; 17 februarie 1950, Doclin, Caraș-Severin – 10/11 februarie 2020

Poet, profesor. A urmat cursurile Institutului Pedagogic Oradea, secția Română-Franceză (1969–1972). A fost profesor în Bixad, Satu Mare, apoi referent la Centrul Județean de Cultură și Civilizație Tradițională Caraș-Severin, din 1977 până în 2010, când s-a pensionat. A colaborat la Arca (Arad), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Knijevnijivot, Luceafărul, Meridianul Timișoara, Orizont, Poesis, Semenicul (Reșița), Transilvania, Tribuna, Vatra, Viața românească. A primit mai multe premii literare pentru volumele de poeme A te bucura de eroare, Agresiunea literei pe hârtie, 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte, Urma pașilor în vale.

1951 – S-a născut Octavian Bellu

Octavian Ioan Atanase Bellu; 17 februarie 1951, Ploiești

Antrenor de gimnastică, a coordonat activitatea lotului olimpic de gimnastică feminină. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS), promoția 1974, specializarea Gimnastică. Fost practicant al atletismului, voleiului și baschetului, el și-a început cariera ca profesor de educație fizică la Valea Călugărească, a devenit apoi antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv Petrolul din Ploiești, apoi antrenor la lotul olimpic feminin de gimnastică din Deva (din 1981), iar în 1990 a devenit antrenor coordonator. A pregătit loturi olimpice care au participat la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice, 16 ediții ale Campionatelor Mondiale, 13 ediții ale Campionatelor Europene, 5 ediții de Cupă Mondială, 11 ediții ale Campionatelor Europene de Juniori. A fost declarat de World Records Academy ca „cel mai de succes antrenor din lume” cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur și un total de 305 la Campionatele Mondiale, campionatele Europene și la Jocurile Olimpice.

1951 – S-a născut Ion Lilă

17 februarie 1951, București

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat cu poeme în Viața Românească (1970). A debutat editorial cu volumul de povestiri Ploaie amară (1978), după care a publicat, în ritm alert, alte volume de proză, povestiri și romane: Cu pieptul în bătaia vântului, Cascadorul, Peștele cel mic, Lumea, de la început, Să visezi în crângul de salcâmi, Ca vântul pe câmpie, Luna de pe cer, Învingatorului i se dau flori, precum și povestiri pentru copii: Hai să fim prieteni, Aventurile lui Pălăriută, O poveste cu pantofi.

1952 – S-a născut Stelian Tănase

17 februarie, 1952, București

Scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1977. Înainte de 1989, a scris trei cărți, din care două au fost interzise de cenzura comunistă, fiind publicate abia după căderea regimului comunist. A fost un participant activ la evenimentele protestatare, revoluționare, din 21–22 decembrie 1989, a devenit membru și primul președinte al Grupului pentru dialog social, GDS, unul dintre fondatorii și redactorul-șef al revistei 22, dar și una dintre cele mai active personalități publice implicate în demonstrațiile maraton intrate în istoria postcomunistă sub numele de fenomenul Piața Universității. În 2014 a fost președintele Societății Române de Radio și Televiziune. După alegerile din 1996, a ieșit din viața politică activă și s-a dedicat activităților sale de scriitor, realizator media, precum și carierei profesionale în domeniul științelor politice.

1953 – S-a născut Nina Josu

17 februarie 1953, Țiganca, l Cantemir, Moldova

Poetă și ziaristă din Republica Moldova, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1977.. A studiat la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”⁠ din Moscova (1971–1976). După o scurtă activitate la Glasul Națiunii, a colaborat la săptămânalul Literatura și arta. În 1993, a reactivat Asociația pentru Literatură și Cultură Română Astra „Onisifor Ghibu”, devenind președinta acesteia. A publicat volume de poezie: La șezători, Trecere în alb, Stare totală, Dorul, Steaua de dimineață. A primit premiul „Iancu Flondor” (Rădăuți, 1992) și premiul „Dimitrie Bolintineanu” (Târgu Jiu, 1994) etc. A fost distinsă cu Medalia Jubiliară 70 de ani ai Academiei de Științe din Moldova.

1954 – A încetat din viață Mihail Manicatide (7 noiembrie 1867 – 17 februarie 1954)

Medic pediatru; profesor la Facultățile de Medicină din Iași și București; considerat fondatorul școlii științifice românești de pediatrie.

1958 – Instituirea de măsuri privind asigurarea ordinii de stat

Decretul nr. 89/17 februarie 1958 privind înființarea locurilor de muncă obligatorii prevedea internarea în colonii de muncă obligatorie, pe o perioadă între 2–4 ani, a persoanelor care, prin manifestările lor, puneau în pericol sau încercau să pună în pericol ordinea de stat. Chiar în condițiile achitării de către instanțele de judecată a unor astfel de persoane, Ministerul de Interne putea aplica o pedeapsă privativă de libertate de până la doi ani.

1958 – A încetat din viață Tala Birell (Natalie Bierl; 10 septembrie 1907 – 17 februarie 1958)

Actriță de teatru și film în Viena, născută în România.

1961 – A încetat din viață Sever Pop (27 iulie 1901 – 17 februarie 1961)

Lingvist și profesor; ales post-mortem membru al Academiei Române.

1969 – S-a născut Răzvan Lucescu

17 februarie 1969, București

Fost jucător de fotbal și antrenor. A jucat pe postul de portar la echipele: Sportul Studențesc, FC Național, FC Brașov, Rapid București, FCM Bacău și la echipa națională. A antrenat FC Brașov, Rapid București, Echipa Națională (2009–2011), Petrolul Ploiești, Skoda Xanthi (Grecia), PAOK Salonic, Al-Hilal Riad. A fost vicepreședinte al clubului Rapid București, cu care a cucerit Cupa României și a dus echipa în sferturile de finală ale Cupei UEFA, performanță pentru care a primit Medalia Meritul Sportiv – cl.II cu o baretă (2006). Din mai 2021, este antrenorul echipei elene PAOK Salonic.

1971 – A încetat din viață Miron Radu Paraschivescu (2 octombrie 1911 – 17 februarie 1971)

Poet, eseist, publicist și traducător.

1972 – A încetat din viață Ion Petrovici (2/14 iunie 1882 – 17 februarie 1972)

Filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic; profesor la Universitatea din Iași; membru titular al Academiei Române; membru de onoare al Academiei de Științe din România.

1975 – A încetat din viață Rudolf Schweitzer–Cumpăna (7 mai 1886 – 17 februarie 1975)

Pictor și grafician; profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București; membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

1981 – S-a născut Tiberiu Bălan

Tiberiu Gabriel Bălan; 17 februarie 1981, Ocna Mureș, Alba

Fotbalist retras din activitate, care a jucat în postul de mijlocaș lateral. S-a aflat sub contract cu Sportul Studențesc din 2002, dar de-a lungul timpului a mai fost împrumutat la FC Timișoara sau Unirea Urziceni cu care a devenit campion al României și a jucat în Liga Campionilor, iar în 2011 a fost lăsat liber de contract pentru a se transfera la Steaua. A jucat în 7 meciuri ale echipei naționale (2005–2011).

1987 – Revolta spontană a studenților din Iași

Sute de studenți ieșeni au ieșit în stradă spre orele serii pentru a protesta față de condițiile mizere din căminele studențești. Revolta a fost inițiată de fetele din campusul studențesc Pușkin. Tocmai se întorseseră la studii, după minivacanța de iarnă, și au decis că nu mai pot suporta lipsurile: pene de curent, camere neîncălzite și fără apă caldă. „Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm” – a fost sloganul care a mobilizat și a scos în stradă sute de studenți din centrul universitar Iași, sătui de mizeria din cămine. Revolta spontană a băgat în sperieți autoritățile comuniste ale vremii. După destrămarea acestora, mulți dintre studenți au fost exmatriculați sau persecutați.

1986 – A încetat din viață Dimitrie Știubei (30 august 1901, Bacău – 17 februarie 1986, Mettmann, RFG)

Pictor, unul dintre cei mai reprezentativi pictori de marine, portretist, ilustrator de carte, machetator de mărci poștale, creator de afișe și calendare, decorator de interioare de nave, creator de intarsii și comandor român al Marinei Militare Regale Române.

1986 – A încetat din viață Rolf Bossert (Rolf Günther Bossert; 16 decembrie 1952, Reșița, Caraș-Severin – 17 februarie 1986, Frankfurt am Main, RFG)

Poet de limba germană originar din Banat.

1987 – A încetat din viață Pavel Boțu (14 iulie 1933 – 17 februarie 1987)

Poet și publicist român basarabean; președinte și prim-secretar al comitetului de conducere (1971–1987) al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1965–1971).

1991 – S-a născut Mirela Lavric

Elena Mirela Lavric; 17 februarie 1991, Pungești, Vaslui

Atletă, care s-a specializat la proba de 800 de metri. A început atletismul la vârsta de 13 ani. În 2007 ea a cucerit aurul la 800 m atât la Campionatul Mondial de Juniori U18 (Ostrava, Cehia) cât și la Campionatul European de Juniori U20 (Hengelo, Țările de Jos). Anul următor, la Campionatul Mondial de Juniori U20 de la Bydgoszcz (Polonia) a câștigat medalia de aur cu timpul de 2:00.06, stabilind un nou record al competiției. A câștigat, în continuare medalii de aur la Campionatul European de Juniori U20 Novi Sad 2009; Campionatul Mondial de Juniori U20 Moncton 2010; Campionatul European de Tineret U23    Tampere 2013 și Jocurile Francofoniei Nisa 2014. A reprezentat România la Jocurile Olimpice de vară din 2012.

1993 – Revenirea la scrierea cu „â” în interiorul cuvântului și a formei „sunt” în loc de „sînt”

Prin Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind revenirea la „â” și „sunt” în grafia limbii române s-a revenit la unele reguli ortografice în vigoare înainte de 1948. A intrat în vigoare la data de 8 martie.

1996 – A încetat din viață Alexandru Roșca (23 august 1906 – 17 februarie 1996)

Psiholog; cercetător științific; Om de știință emerit al RSR; membru titular al Academiei Române.

1997 – S-a constituit Asociația Camerelor de Comerț din zona Mării Negre

În cadrul unei reuniuni desfășurate la Centrul Român de Afaceri Marea Neagră de la Mangalia, în 17 februarie 1997.

1999 – A șasea mineriadă – Lupta de la Stoenești

Mineriada din februarie 1999 a fost cea de a șasea și ultima acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă. Decizia Curții Supreme de Justiție de a-l pune în detenție pe Miron Cozma pentru 18 ani, sub învinuirea organizării celei de a patra mineriade, din septembrie 1991, a provocat o nouă mineriadă. În loc să se predea, Cozma a pornit din nou spre București, în zorii zilei de 17 februarie, urmat de 2.500 de mineri, îmbarcați în 50 de autobuze. Primul baraj al forțelor de ordine, aflat în dreptul localității Brădești, Dolj, a fost depășit de către protestatari. La Stoeneștii de Olt i-au așteptat mascații, jandarmii, tancurile, dar și trupele speciale ale SRI. Au fost distruse autobuzele, iar minerii au fost atacați cu grenade lacrimogene și loviți violent. Miron Cozma a încercat să se refugieze în Caracal, însă a fost capturat pe drum, fiind arestat la ora 9 a aceleiași zile, alături de 500 de mineri. Ministerul de Interne a prezentat bilanțul înfruntării: 36 de victime.

2000 – A încetat din viață Constantin Georgescu (27 mai 1933 – 17 februarie 2000)

Actor, prozator, profesor și traducător.

2001 – A încetat din viață Richard Wurmbrand (24 martie 1909 – 17 februarie 2001)

Predicator și misionar creștin luteran; deținut politic în regimul comunist; autor a peste 18 cărți tipărite în peste 70 de limbi.

2012 – A încetat din viață Ion Nicolescu (19 ianuarie 1943 – 17 februarie 2012)

Poet și prozator.

2016 – A încetat din viață Gelu Barbu (14 aprilie 1932 – 17 februarie 2016)

Balerin și coregraf; fiul compozitorului Filaret Barbu; prim balerin al Operei Naționale București; stabilit în Spania.

2017 – A încetat din viață Lidia Stăniloae (Lidia Stăniloae-Ionescu; 8 octombrie 1933 – 17 februarie 2017)

Fiziciană, scriitoare, traducătoare; fiica părintelui profesor Dumitru Stăniloae.

2019 – A încetat din viață Maria Teslaru (12 aprilie 1955 – 16/17 februarie 2019)

Actriță de film, radio, teatru, televiziune și voce; a jucat la Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București.

2020 – A încetat din viață Dan Drăghici (12 noiembrie 1957 – 17 februarie, 2020)

Sculptor, profesor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Buzău.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită