~ Personalitatea zilei* ~
Ion Voicu
8 octombrie 1923, București – 24 februarie 1997
Ion Voicu a fost un violonist de reputație mondială. S-a născut într-o familie de muzicieni–lăutari: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu, cu care împarte și aceeași zi de naștere.
Ciprian Porumbescu –Balada pentru vioară și orchestră
Pe la vârsta de 4–5 ani, a primit o vioară, așa cum își dorea. Încântat peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui, dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama sa i-a luat profesor de vioară un student de la Conservator cu care a studiat câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun.
Grigoraș Dinicu – Hora mărțișorului
Printre cei care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la Academia Regală de Muzică, unde a intrat direct în anul V, reușind să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, ca student al renumitului profesor George Enacovici.
Johannes Brahms –Concert pentru vioară și orchestră în Do major, op. 77, part I • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Enescu, Vioară Ion Voicu
Primul său loc de muncă a fost cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, care nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut să poftească afară; de fapt, Voicu cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, rugându-l pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a interpretat câteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: „Acum înțeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este făcut pentru o carieră solistică.” …Și așa a început cariera solistică a artistului.
Ludwig van Beethoven – Concert pentru vioară și orchestră în Re major, op. 61, Partea a III-a • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Mircea Basarab, Vioară Ion Voicu
În anul 1941, a debutat pe scenă la Ateneul Român, fiind remarcat, la unul dintre concerte, de marele George Enescu, care i-a oferit, ulterior, câteva lecții. În 1950, a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucureștene, iar în 1955, a plecat să aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova, unde a studiat timp de doi ani cu Abram Iampolski și David Oistrach.
Niccolo Paganini – Concertul Nr. 1 Partea I • Dresdner Philharmonic, Dirijor Heinz Bongartz, Vioară Ion Voicu
În cei 55 de ani de carieră, Ion Voicu a susținut mii de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin. Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară Stradivarius, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim. Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din București timp de zece ani. A contribuit la crearea Orchestrei de Cameră în 1969, cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale.
Piotr Ilici Ceaikovski – Concert pentru vioară și orchestră în Re major, op. 35, Partea I • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Miltiades Caridis, Vioară Ion Voicu
A desfășurat și o intensă activitate didactică în cele mai prestigioase universități ale lumii, de la Academia Internațională Mozart din Salzburg la universitățile din Paris, Geneva, Viena sau la Academia Internațională Menuhin. A fost numit vicepreședinte al Concursului Internațional „Ceaikovski” și a fost membru în juriile mai multor competiții internaționale: Concursul Internațional „Bach”, Concursul „Carl Flesch” de la Londra, Concurs Internațional „Sibelius”, Concursul „Folkstone-Menuhin” ș.a.
Mai mult: Ion Voicu [Wikipedia]
Johann Sebastian Bach – Double Violin Concerto (3 mvt) • Ion Voicu & Yehudi Menuhin (1973)
***** [In English] *****
Ion Voicu
October 8, 1923, Bucharest – February 24, 1997
Ion Voicu was a Romanian violinist and orchestral conductor.
Voicu was born into a family of professional musicians. He started his musical training when only six years old, with 200 years of musical tradition in his background. A child prodigy, he was admitted at the Bucharest Royal Academy of music and completed its seven years course in only two years as a pupil of the renowned Romanian professor George Enacovitch. Later on Ion Voicu polished his art under the guidance of such celebrated violin masters namely George Enesco and David Oistrakh.Ph.D. at the Tchaikovski Conservatory.
After graduating in 1940, he became violinist with the National Radio Orchestra of Romania, where he was noticed by the conductor, Willem Mengelberg. Voicu made his debut as a soloist with the orchestra soon after. In 1946, he won the first prize at a musical competition organized in Bucharest by George Enescu and Yehudi Menuhin.
Niccolo Paganini – Witch’s Dance
In 1949, Voicu first appeared as a soloist with the George Enescu Philharmonic Orchestra and he achieved great acclaim as a participant in their 1957 tour of Belgrade. In 1969 he founded the award-winning Bucharest Chamber Orchestra and between 1972–1982, he was the director of the Philharmonic.
Locatelli – Violin Sonata in G • Violin Ion Voicu, Piano Dagobert Buchholz
Ion Voicu have given in a fifty five years period of his career, thousands of concerts all over the world: Paris, New York, London, Rome, Vienna, Tokyo, Berlin, Stockholm, a.s.o. His annual tours have gained him enthusiastic acclaims everywhere, as respected critics attest … „Ion Voicu has magic in his fingers and his bow„, „He has poet’s mind and skill of a hand that makes one think of a conjurer„, „Zauberer auf Saiten„, „Beifallstürme für Ion Voicu„, „Ein Teufelsgeiger„, „Sa technique est éblouissante et sa sonorité charmeuse„, „Il est parmi les élus„, „Ion Voicu se situe sur le plan des plus grands maîtres du violon„, „He is one of the greatest violinists„, „A lesson of violinistic art„, „Un grand soir avec Ion Voicu„, „Voicu kann man zweifellos zu den besten Geigern zählen„, „A star of international musical life„, „Ion Voicu gehört neben Zino Francescatti zu den grössten„, „Il se place aux premiers rangs des violonistes du monde entier„, „Le concert inoubliable de Ion Voicou„, „Voicu ist in der Reihe der hervorragendsten Künstler„, „He was triumphal!„.
Mai mult: Ion Voicu [Wikipedia]
*****
Ion Voicu & Marcel Budală – Dragoste de Țigan (Gipsy Love)
#IonVoicu #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality #universalmusic
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 26 septembrie în istoria românilor
Pingback: 3 Octombrie în istoria românilor
Pingback: Ciprian Porumbescu
Pingback: 13 Februarie în istoria românilor
Pingback: Pablo de Sarasate
Pingback: Niccolò Paganini
Pingback: 1 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: Ciprian Porumbescu
Pingback: 10 Iulie în istoria românilor
Pingback: 11 Octombrie în istoria românilor