Râmnicu-vâlcea,acum -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

20 Mai în istoria românilor

Râmnicu Vâlcea, Tecuci, Ilie Matei, Nicu Stănescu, Niki Atanasiu, Ion Dumitrescu, Corneliu Coposu, Geo Șerban, Mircea Drăgan, Bianca Ionescu, Miodrag Belodedici

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima atestare documentară a localității Râmnicu Vâlcea

 

1134 – Prima atestare documentară a localității Tecuci

În Scrisoare despre Tecuciu, publicată de Alexandru Papadopol Calimah în revista Convorbiri literare în 1893 și preluată apoi de Theodor Ciuntu în Dicționarul geografic statistic și istoric al județului Tecuciu (1897) și mai apoi în Marele dicționar geografic al Romîniei (1902), se face referire la un hrisov din 20 mai 1134 al Domnului Bârladului, Ivanco Rostislavovici, neguțătorilor de Misivria sau Mesembria cărora „le acordă să nu plătească vamă la descărcarea mărfurilor în orașul Domniei Sale Galați, ci numai la Bârlad, în Tecuciu și în celelalte orașe ale Domniei Sale…”. 1134 Tecuci,acum

1388 – Prima atestare documentară a localității Râmnicu Vâlcea

Prima mențiune documentară a apărut la 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân a confirmat Mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în „orașul domniei…numit Râmnic”.

Râmnicu Vâlcea (2017)

1395 – Tratat de cooperare militară antiotomană Țara Românească – Transilvania

1395 Mircea Cel Bătrân Tratat Militar

Semnând Tratatul de cooperare militară antiotomană, Mircea cel Bătrân a devenit astfel membru în alianța antiotomană. Exprimând raporturile tensionate între domnitor și marea boierime, tratatul îl dezavantaja, dar satisfăcea interesele boierimii muntene, care asumându-și prerogativele domniei, își manifesta intenția de a se integra stărilor sociale privilegiate din Transilvania reprezentate în Dietă. În același timp, tratatul prevedea ca biserica ortodoxă din Transilvania să fie așezată sub jurisdicția Mitropoliei de la Târgoviște.

1595 – Tratatul de la Alba Iulia Transilvania – Țara Românească

Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă 1595 Tratatul De La Alba Iulia Sigismund Bathoryși succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai Viteazul a trimis o delegație a Stărilor din Țara Românească la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene. Delegația, compusă din 13 persoane, condusă de mitropolitul Eftimie și din care mai făceau parte episcopii Luca al Buzăului și Teofil al Râmnicului, marele vornic Mitrea, vornicul Hristea, logofeții Dimitrie, Preda și Borcea, vistiernicul Dan, postelnicul Teodor, clucerul Stamate, Radu Buzescu și Vintilă, a negociat aderarea la această alianță și a semnat la Alba Iulia un tratat cu Sigismund Bathory prin care Mihai devenea vasal al acestuia. În schimbul ajutorului împotriva turcilor, Mihai Viteazul devenea membru în alianța antiotomană, Liga Sfântă. 1595 Tratatul De La Alba Iulia Mihai Viteazul. Portret Egidius Sadeler, Praga 1601Ei și-au depășit atribuțiile inițiale, probabil din dorința de a îngrădi puterea domnului sporind-o simultan pe a lor. Țara Românească era subordonată principelui Ardealului, iar domnul ei, marilor boieri. Cu toate acestea, Mihai a acceptat tratatul, deoarece Transilvania era singurul stat vecin care îi putea asigura ajutor în lupta împotriva turcilor. Suzeranitatea lui Sigismund Bathory asupra Țării Românești semnifica și necesitatea alcătuirii unui organismn politic și militar în stare să se opună Imperiului Otoman. Victoriile din 1595, alianța cu habsburgii și pacea cu turcii, i-au permis lui Mihai emanciparea de sub suzeranitatea pricipelui Transilvaniei.

1826 – S-a înființat Școala Centrală din Craiova

Școala Centrală din Craiova a fost o instituție de învățământ preuniversitar. S-a înființat oficial la 20 mai 1826, iar construcția a început în 1832, fiind finalizată în noiembrie 1842. 1826 Colegiul Național Carol IDin 23 octombrie 1933, cu prilejul sărbătoririi centenarului liceului (cu 7 ani mai târziu), instituția a primit numele Colegiul Național „Carol I”. Din 1947 până în 1997 s-a numit Liceul „Nicolae Bălcescu”,  apoi colegiul și-a reluat vechiul nume, „Carol I”.  Bustul lui Bălcescu, din holul mare al Colegiului a fost postat în fața intrării în Teatrul Liric.

1865 – Prima expoziție națională de produse agricole și industriale românești

Organizată din inițiativa lui Ion Ionescu de la Brad și a lui Petre S. Aurelian, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale” a fost organizată în casele lui Ion Heliade Rădulescu, din Târgul Moșilor, București și inaugurată la 20 mai 1865. Expoziția era socotită ca o „serbare care poate contribui, precum fiecine vede, la dezvoltarea și înflorirea industriei naționale, la puterea și mărirea României” [din presa vremii].

1875 – A fost semnată, la Paris, Convenția Metrului

La 20 mai 1875, un tratat internațional cunoscut sub numele de Convention du Mètre (Convenția Metrului) a fost semnat de către 17 state: Argentina, Austro-Ungaria, Belgia, Brazilia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Peru, Portugalia, Rusia, Spania, Suedia, Norvegia, Elveția, Turcia, Statele Unite ale Americii și Venezuela. Acest tratat are ca principal scop, asigurarea comparabilității etaloanelor internaționale și naționale ale unităților de măsură metrice, implicit a măsurărilor în lume.

Urmare a demersurilor susținute din perioada 1880–1883, Legea pentru aderarea Regatului României La Convenția Metrului din 20 mai 1875 a fost votată de Camera Deputaților la 23 februarie 1883 și de Senat la 28 februarie, fiind publicată în Monitorul Oficial din 10 martie 1883.

 

Ziua Financiarului Militar

Marcată din anul 2006

1891 – S-a înființat Direcția a 7-a a Contabilității, Controlului și Pensiilor a Ministerului de Război

Înaltul Decret Regal nr. 6625/20 mai 1891 de înființare a Direcției a 7-a a Contabilității, Controlului și Pensiilor constituie momentul de referință în istoria oștirii române, în dezvoltarea și afirmarea structurii financiar-contabile. Se împlinea astfel o mai veche năzuință a armatei și anume aceea de a avea o structură specializată în cadrul unei administrații adecvate care să-i asigure cele necesare pentru trai, întreținere și dotare, o pregătire completă din timp de pace pentru situații de criză sau război. De-a lungul acestei bogate istorii, structura a avut denumiri diferite: Direcția financiară, Direcția contabilitate și buget, Direcția financiar-contabilă, însă misiunea principală a fost mereu aceeași: gestionarea responsabilă și eficientă a fondurilor armatei și asigurarea nevoilor de finanțare a structurilor militare în vederea îndeplinirii cu succes a misiunilor care le revin.

1895 – S-a născut Ilie Matei

20 mai 1895, Cernicari, Galați – 31 martie 1969, Iași

1895-1969 Chimistul Ilie MateiChimist, specialist în chimie macromoleculară, profesor universitar, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Chimie la Universitatea „Al.I Cuza” din Iași, urmată de o specializare la Berlin. A obținut titlul de Doctor în Chimie în 1931. A fost profesor la Facultatea de Chimie Industrială din Iași și la Institutul de Medicină din Iași, director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” (1951–1963). A avut o bogată activitate științifică, fiind distins cu titlul de Profesor emerit (1964). Din opera sa: Sinteze și xantine arilate la nucleul piramidic, Curs de chimie organică.

1899 – S-a născut Mihail Ghermănescu

20 mai 1899, București – 19 iunie 1962, București

Matematician specializat în analiză matematică, teoria numerelor, algebră, mecanică generală și balistică. Deși părinții săi au fost profesori de muzică, a fost atras de matematică, pasiunea pentru aceasta manifestându-se încă din primii ani de școală. În clasa a V-a, a auzit de Gazeta Matematică, s-a abonat, a devenit corespondent constant, rezolvând și realizând probleme din anul 1914. A ajuns să studieze toată matematica predată în liceu, pentru a putea rezolva problemele. Când a terminat clasa a VI-a a început să studieze calculul integral, considerat materie de universitate. A urmat Facultatea de Științe din București, secția Matematică, fiind licențiat în 1921. Doctoratul l-a susținut la Universitatea din Cluj în 1933, în fața unei comisii compuse din Dimitrie Pompeiu, Theodor Angheluță și Simion Stoilow. A fost profesor la licee din București: „Cantemir Vodă”, „Gh. Șincai”, „Spiru Haret”, „Gheorghe Lazăr”, conferențiar de Matematici generale la Politehnica din Timișoara și șef de catedră la Academia Tehnică Militară „Ferdinand I” din București. A făcut cercetări în domeniul ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, teoriei funcțiilor, teoriei numerelor (ecuații diofantice), geometriei, mecanicii generale și balisticii. A publicat peste 200 de memorii și articole de matematică pure și aplicate. Din lucrările sale: Ecuații funcționale, Ecuațiile fizicii matematice.

1903 – S-a născut Nicu Stănescu

20 mai 1903, Ploiești – 17 aprilie 1971, București

Reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz, dintr-o veche familie de lăutari. A început să învețe vioara de la tatăl său, Gheorghe Stănescu, apoi de la fratele său Gheorghe și teoria muzicală cu Boris Koffler. A studiat cu George Enescu, apoi cu profesoara Cecilia Nițulescu-Lupu. A urmat Conservatorul de Muzică din București, absolvit în 1927 cu premiul I. A fost angajat la Filarmonica București, a cântat ca solist în diverse restaurante, alcătuindu-și în timp propria formație, a cântat alături de Grigoraș Dinicu. A înregistrat la casa de discuri His Master’s Voice, a avut numeroase apariții la Radio.
1903-1971 Nicu Stănescu ViolonistÎn 1947 a preluat conducerea Orchestrei Ciocârlia a Sindicatului Artiștilor Instrumentiști, apoi Orchestra „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor și Orchestra populară a Comitetului Radio. Sub bagheta sa au evoluat importanți muzicanți, din repertoriul său făcând parte piese culese de la reprezentanții muzicii populare și lăutărești a mahalalelor orășenești, până la propriile lucrări. A fost distins cu Premiul de Stat, cl.I (1950–1951), titlul Artist emerit (1954), Ordinul Muncii cl.III (1954), titlul de Maestru Emerit al Artei, Ordinul Meritul Cultural cl.II (1968), Medalia Chitara de bronz, decernată de Academia Franceză de Muzică de Divertisment din Paris (1970) etc.

Hora lui Nicu Stănescu

1907 – S-a născut Niki Atanasiu

20 mai 1907, București – 24 noiembrie 1967, București

Mare actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de artă dramatică București (1928), la clasa Lucia Sturdza-Bulandra. A jucat în registrul comic. 1907-1967 Niki AtanasiuA avut o bogată activitate teatrală la Teatrul Național București, începînd din 1924 și cinematografică, unde a jucat în roluri interpretate în prealabil pe scenă. A jucat pe scena Naționalului în Decanul, Don Juan, Mitică Popescu, Femeia îndărătnică, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului, Ultima oră, Mielul turbat, Citadela sfărâmată, Apus de soare, Bădăranii, Nora etc., iar pe ecran în: O scrisoare pierdută, Citadela sfărâmată, Telegrame, Bădăranii, Porto-Franco. A fost distins cu titlul de Artist Emerit, Artist al Poporului din Republica Populară Romînă, Ordinul Muncii cl.III și Ordinul Meritul Cultural cl.I.

Citadela sfărâmată (1957) Regia Marc Maurette și Haralambie Boroș. Cu: Marcela Rusu, György Kovács, Ion Finteșteanu, Niki Atanasiu, Septimiu Sever, Petre Gheorghiu

1910 – S-a născut Nadia Popovici

Nadejda Ajder; 20 mai 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – 3 ianuarie 1985, București

Pictoriță din România, născută într-o familie aristocrată rusă; obligată, la doar 7 ani, să se refugieze împreună cu familia din cauza Revoluției Ruse din 1917. A ajuns într-o primă etapă în Japonia, iar apoi la Chișinău, de unde a venit la București, unde a studiat la Școala de Belle Arte, la clasa Ceciliei Cuțescu Storck. Aici l-a cunoscut pe sculptorul Ion Grigore Popovici, cu care s-a căsătorit. Au avut un fiu, Constantin Popovici care, urmând calea tatălui său, a devenit și el sculptor și o fiică, Eliza Popovici-Palade, pictoriță.

Imagini: NADIA POPOVICI, 1972 [Modernism]

1913 – S-a născut Ion Dumitrescu

20 mai 1913, Oteșani, Vâlcea – 6 septembrie 1996, București

Compozitor român de muzică cultă, din familia muzicală Dumitrescu. A urmat Seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi Academia de Muzică din București, unde i-a avut profesri pe Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ionel Perlea, Alfonso Castaldi, Constantin Brăiloiu, George Breazul etc. 1913-1996 Ion Dumitrescu CompozitorA fost profesor de Armonie, contrapunct și compoziție la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, membru corespondent al Académie des Beaux-Arts de l’Institut de France și al Academiei Tiberine din Roma. A organizat Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, fiind secretar, apoi președinte al Uniunii (1953–1977). A contribuit la elaborarea și aplicarea Legii drepturilor de autor în domeniul muzical, la înființarea Editurii Muzicale, care a avut un timp tipografie proprie – lucru deloc neglijabil, având în vedere particularitățile tipăriturii muzicale. În 1977 a fost înlăturat brutal de la conducerea Uniunii, din ordinul lui Ceaușescu, pentru că a refuzat să devină membru PCR – l-a înfruntat pe Ceaușescu, care i-a cerut imperativ să intre în partid, spunându-i că nu poate face asta, tocmai pentru are formație teologică și e credincios. A compus muzică simfonică, de cameră: Cvartet de coarde, Sonata pentru pian, Ursul, Căprița; muzică vocală, de scenă: pentru Hamlet, Regele Lear, Macbeth, Mincinosul, Lucreția Borgia, Vlaicu-Vodă, Avram Iancu, Madame Bovary, Apus de soare, Corsarul, Nevestele vesele din Windsor, Horațiu, D’ale carnavalului, Don Carlos, legate de activitatea dirijorală și de compozitor la Teatrul Național din București (1941–1947), de film, aranjamente de folclor, muzică de balet etc.

Ion Dumitrescu – Preludiu simfonic (1952) • Orchestre National de l’ORTF

1914 – S-a născut Corneliu Coposu

20 mai 1914, Bobota, Sălaj – 11 noiembrie 1995, București

Jurist și ziarist, politician, liderul opoziției din România postcomunistă. La numai 16 ani, a intrat la Facultatea de Drept și Științe de Stat la Universitatea din Cluj. După absolvire, în 1934, s-a înscris la Doctorat, pe care l-a obținut după 3 ani. În această perioadă a fost campion de haltere cu Clubul Sportiv Universitar. În 1933 a înființat filiala Cluj a PNȚ, iar în 1935 a fost ales președinte al Uniunii Studenților Democrați din Universitatea Cluj și președinte al Tineretului Național Țărănesc. 1914-1995 Corneliu Coposu PoliticianFiind un ziarist politic talentat, a lucrat la cotidianul țărănist clujean România Nouă, condus de Zaharia Boilă. După cedarea Ardealului de Nord-Vest s-a refugiat la București, colaborând la ziarul refugiaților transilvăneni. A fost șef de cabinet al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, încă din studenție, apoi director de cabinet, secretar politic, președinte al filialei PNȚ Sălaj, secretar general adjunct al PNȚ. A fost martor și participant la nenumărate evenimente politice importante, fapt care i-a permis ulterior să prezinte informații inedite și detaliate. A fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România, arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Între 1946–1989 a fost permanent urmărit de Securitate; dosarul său de urmărire informativă având 38 de volume. Pe 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului București a autorizat funcționarea primului partid postcomunist, PNȚ-CD, seniorul Corneliu Coposu fiind primul președinte al partidului (1990–1995).

Memorialul Durerii – Corneliu Coposu, un destin

1917 – Primul Congres al Țăranilor din Basarabia

În perioada mai 1917–ianuarie 1918 au avut loc trei congrese ale țăranilor, de fapt, lupte pentru putere politică și economică, proprietate, dar și rivalități identitare. Primul congres, între 20–24 mai, s-a deschis la Chișinău, gubernia Basarabia, fiind organizat la inițiativa trimișilor Guvernului Provizoriu de la Petrograd. Au fost neînțelegeri de la început: Senatorul Sokolov a ținut o cuvântare în rusește, moldovenii au cerut traducerea ei, când se făcea această traducere, rușii au plecat… Erau două curente antagoniste, rușii, care doreau colonizarea Basarabiei și moldovenii care se opuneau.

1918 – S-a născut George Meniuc

20 mai 1918, Chișinău – 8 februarie 1987

Poet, prozator, eseist, publicist și traducător din Republica Moldova. A început să compună versuri de la 14 ani (1932), iar în 1934 a publicat prima poezie, La țară, în revista Mihai Eminescu. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București în 1940, având profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian etc. 1918-1987 George Meniuc ScriitorA debutat editorial cu placheta de versuri Interior cosmic (1939), urmată de volumul de eseuri Imaginea în artă (1940). După absolvirea facultății, s-a reîntors la Chișinău. Regimul sovietic l-a constrâns la oportunism – a activat modest în publicistică și a scris poezie de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii, abandonând modernismul „inacceptabil”. A fost membru al PCUS din 1953. A fost redactor-șef al revistei Nistru. Abia în 1969 i-a fost reconsiderată poezia din anii 1937–1940, fiind republicată în volumul Vremea Lerului. În 1972 i-a fost decernat Premiul de Stat al RSSM pentru literatură, iar în 1982 a obținut titlul de Scriitor al poporului din Moldova. A scris volume de poezii: Cântecul zorilor, Strofe lirice, Florile dalbe, Toamna lui Orfeu; nuvele: Delfinul, Umbre, Nostimă și cu picățele, Caloian, Micul Icar, Vagonul, Accidentul etc.; eseuri: Imaginea în artă, Iarba fiarelor, Cadran solar.

1920 – Vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia – Chișinău

15–25 mai 1920

La Chișinău familia regală a ajuns pe 20 mai, pentru trei zile. Regina Maria relata în jurnalul său primele impresii: „Străzile erau pline de mulțimi entuziaste, toate școlile erau aliniate. Ovații puternice și flori aruncate. Întregul oraș este proiectat în linii drepte, cu foarte mult spațiu peste tot […] Fără îndoială teritoriul este românesc, cu populație românească”. Au asistat la un Te-Deum oficiat în Catedrala Nașterea Domnului, la care au participat toți capii bisericii și toți stareții mănăstirilor din Basarabia. 1920 Familia Regală La Chișinău, Catedrala Nașterea DomnuluiSeara, la cina oficială în cinstea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, în sala Primăriei, Regele a rostit un discurs, în care menționa: „O privire mișcătoare în inima mea a vrut ca astăzi, în ziua Sfintei Înălțări, când toată România se va ruga pentru sufletele sutelor de ostași ai săi care, cu viața lor, au pecetluit Hrisovul de întregire a neamului românesc, să ne aflăm în capitala unuia din frumoasele ținuturi unit pe veci cu Regatul Meu”.

După masă, suita regală a vizitat Muzeul Zemstvei, apoi separat, Regele a vizitat Liceul Militar, iar Regina a vizitat orfelinatul de copii, azilul de bătrâni, Liceul nr. 1 de Fete, Conservatorul, școala de țesătoare și căminul invalizilor de război.

Mai mult: Vizita regală în Bucovina și Basarabia [Regina Maria]

1923 – A apărut la București periodicul Clipa

Revistă teatrală, plastică, muzicală și literară, a apărut săptămînal la București (20 mai 1923–2 iunie 1940), sub conducerea regizorului și scenaristului Horia Igiroșanu, având printre colaboratori pe Ion Pillat, Tudor Arghezi, George Mihail Zamfirescu, Aron Cotuș, Mihail Dragomirescu.

1928 – Căpitanul Gheorghe Bănciulescu a obținut locul 1 la Concursul Aviatic Internațional de la Băneasa

A fost primul aviator din lume care a zburat cu proteze la ambele picioare. În 1926, Căpitanul Bănciulescu, împreună cu mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, al companiei francoromâne de transport aerian, a decolat de pe aeroportul Le Bourget cu destinația București, pentru obți1928 Gheorghe Bănciulescu Concursul Aviatic, 1925nerea unui record de viteză. După 1000 de km în condiții meteo defavorabile, deasupra orașului Linz, cerul a fost învăluit de ceață și cu toate eforturile de a urca la o altitudine mai mare, avionul s-a izbit de o creastă a muntelui și s-a prăbușit la Visoka Hole (Podișul înalt, Cehoslovacia). Mecanicul Ion Stoica a murit în drum spre spital, iar lui Bănciulescu i-au fost amputate picioarele. După zile și nopți chinuitoare în spitalele din Cehoslovacia, România și Germania, după marele efort de a se obișnui cu mai multe rânduri de proteze, cu ajutorul comandantului său, Gheorghe Negrescu, și a prietenului Mihai Pantazi, în iulie 1927, Gheorghe Bănciulescu a revenit la manșă, devenind primul pilot din lume care a condus un avion având proteze în loc de picioare. Pentru acest fapt, președintele francez, Louis Barthou, i-a conferit în octombrie Legiunea de Onoare cu grad de cavaler. În primăvara lui 1928, a avut loc primul miting aerian pe Aerodromul Băneasa, unde mii de spectatori, printre care și soția sa, au urmărit acrobațiile lui aeriene. Cu acea ocazie a aflat că soțul său zboară din nou, cu toate că, înainte de miting îi promisese că nu se va mai urca niciodată în carlinga unui avion. A continuat să piloteze, din 1933 participând la raiduri aeriene de mii de km.

1930 – S-a născut Geo Șerban

20 mai 1930, Iași – 9 iulie 2022

Istoric și critic literar, jurnalist. A absolvit în 1948 Liceul Militar de la Curtea de Argeș, dar nu a urmat o carieră militară. A debutat ca elev, sub îndrumarea lui Laurențiu Fulga, la Glasul armatei (1947), fiind și redactor la aceeași publicație timp de câteva luni. 1930-2022 Geo Șerban Istoric LiterarA urmat Facultatea de Filologie, secția Limba română, a Universității București (1949–1953), încă din timpul facultății fiind redactor la revista Flacăra (1949–1968), o vreme fiind, în paralel, corespondent la București al revistei clujene Steaua sau redactor la Viața Românească. Din 1964 și până la pensionare a fost redactor la Secolul 20, de asemenea, a activat și în redacția revistei Realitatea evreiască.  Debutul literar propriu-zis, a avut loc în Revista literară a lui M.R. Paraschivescu (1947). A colaborat la Națiunea, Contemporanul, Viața Românească etc. A debutat editorial ca îngrijitor și prefațator al unei ediții din Traian Demetrescu. A îngrijit ediții din M. Kogălniceanu, Alecu Russo, Alexandru I. Odobescu, Traian Demetrescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, B. Fundoianu, Paul Celan, Jacques G. Costin. A îngrijit antologii: Idei trăite. Carte de înțelepciune. Este autorul volumelor: Exegeze, Ispita istoriei. Investigații, precizări, demersuri metodologice, Întâlniri cu Marcel Iancu, Dimensiunea Sebastian.

1938 – S-a născut Dan Mănucă

20 mai 1938, Dolheștii Mari, Suceava – 7 mai 2017, Iași

Critic și istoric literar, eminescolog și autor al unor lucrări de referință pe teme literare, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1974). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași în 1960, iar în 1973 a devenit Doctor în Filologie al Universității din Iași cu teza Critica literară junimistă. 1864–1885. 1938-2017 Dan Mănucă CriticA fost traducător la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” din Iași, profesor la școli din județul Iași, cercetător științific la Institutul de Filologie română „Al. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iași (1963–2009), director al acestui institut din 1990. În paralel, profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”, fiind conducător științific de doctorat, specialitatea Literatură română. A debutat ca publicist în 1959 cu o recenzie de critică literară în revista Iașul literar. Debutul editorial a avut loc în 1971 cu volumul Scriitori junimiști; au urmat volumele Argumente de istorie literară, Pe urmele lui Mihail Sadoveanu, Lectură și interpretare, Analogii, Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului, Pelerinaj spre ființă, Opinii literare. În 1979 a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, iar Dicționarul general al literaturii române, vol. I-II, a fost distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (2004). A colaborat cu studii, articole, cronici, recenzii și note la numeroase ziare și reviste, printre care: Iașul literar, Convorbiri literare, România literară, Luceafărul, Ramuri, Ateneu, Cahiers roumains d’études littéraires, Cronica etc. A fost redactor-șef adjunct al revistei Convorbiri literare.

1943 – Chile a rupt relațiile diplomatice cu România

Relațiile bilaterale dintre România și Republica Chile datează din 1911, cînd s-a deschis primul Consulat Onorific al Chile la București. În 1943, în timpul celui de-al doilea război mondial, Chile a suspendat relațiile diplomatice cu Romania, pentru a fi reluate în 1965.

1945 – S-a născut Mircea Drăgan

20 mai 1945, București – 16 Mai 2023

Compozitor, instrumentist, orchestrator și aranjor, band-leader. A învățat pianul de la 4 ani; a urmat Conservatorul din București. A început să cânte cu formația Sideral (1965–1968), apoi a fost conducătorul formațiilor Mondial (1968–1971) și Romanticii (1972–1990). 1945-2017 Compozitorul Mircea DrăganDin ’84 s-a dedicat compoziției; a început să compună din ’69, dar succesele au venit ceva mai târziu, cu Soare și foc, albumul cu Romanticii, Mâine, piesa care a câștigat premiul de compoziție și interpretare în Germania. A participat la mai toate festivalurile care se țineau în România, Festivalul de la Mamaia, Festivalul Muzicii de dans, Festivalul de la Costinești, Melodia Anului, la toate a luat premii, piesele sale au fost bine primite de public. În paralel, din 1978, s-a dedicat celei de-a doua profesii a sa, aceea de regizor muzical, ieșind la pensie din televiziunea română chiar din această funcție. A colaborat cu Teatrul de revistă „Constantin Tănase” la câteva spectacole, a fost director al Editurii Muzicale a UCMR, autor al noului format al revistei Actualitatea Muzicală. A făcut parte din juriu la festivaluri ca Euro Music Vision (2015–2022), Mamaia copiilor (2013, 2014, 2015, 2016), Crizantema de aur (2016), Eurovision (2000–2010), Mamaia (1994, 2007-2012); Steaua Carpaților (2010, 2011). În 2005 a publicat cartea Muzica vieții mele.

Mircea Drăgan – Și mereu voi cânta • Mircea Drăgan & Romanticii

1946 – S-a născut George Lusztig

Gheorghe Lusztig; 20 mai 1946, Timișoara

Matematician și profesor american, evreu originar din România, unul dintre cei mai importanți matematicieni ai secolului XX. În liceu a câștigat medalii de argint la Olimpiade Internaționale de Matematică (1962 și 1963). A absolvit Facultatea de Matematică a Universității din București în 1968, între timp publicând primele sale două cercetări, Un mod de geometrie plană afină pe un câmp finit (1965) și Construcția unui fascicul universal pe poliedre arbitrare (1966). A fost angajat asistent la Universitatea din Timișoara. 1946 George Lusztig MatematicianParticipând la conferințe în Italia, apoi în Anglia, la universitățile din Warwick și Oxford, l-a întâlnit prima dată pe Michael Atiyah, care l-a invitat la Institutul de Studii Avansate din Princeton, SUA. I-a fost refuzat dreptul de a merge la studii în SUA, dar i s-a aprobat deplasarea la o conferință la Bonn, de unde a plecat la Princeton și nu s-a mai întors în România. La Institutul de Studii Avansate din Princeton, a studiat cu Michael Atiyah timp de doi ani, și-a luat al doilea titlu, apoi Doctoratul în 1971 cu o teză în domeniul teoremei indicelui operatorilor eliptici. A fost Research Fellow, apoi profesor de Matematică la Universitatea Warwick în Anglia (1977–1974). A publicat împreună cu Roger Carter un articol de mare importanță On the modular representations of the general linear and symmetric groups. A lucrat o vreme la Institutul de Înalte Studii Științifice din Paris, unde a colaborat cu Pierre Deligne, raportând despre această cercetare, On the discrete series representations of the classical groups over a finite field. A făcut o clasificare completă a reprezentărilor complexe ireductibile ale grupurilor finite Chevalley.

1949 – Reorganizarea Radioficarii și Radiodifuziunii

A fost adoptat Decretul nr. 216/20 mai 1949 pentru organizarea Radioficarii și Radiodifuziunii din Republica Populara Română, care a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 32/23 mai 1949, dată la care a intrat în vigoare. Societatea Română de Radiodifuziune și-a schimbat denumirea în Comitetul de Radioficare și Radiodifuziune. Comitetul a fost subordonat politicii statului, având „sarcina” de a „contribui la realizarea politicii guvernului […] de natură a educa, organiza și mobiliza întregul popor muncitor pentru construirea socialismului în Republica Populara Română”.

1949 – S-a reorganizat Agenția Română de Presă, AGERPRES

Instituția, înființată în 1889, s-a numit, de-a lungul vremii, Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română, Agenția Telegrafică Română „Orient-Radio” – RADOR. După instaurarea puterii comuniste, Decretul nr. 217/20 mai 1949 a consființit crearea Agenției Române de Presă AGERPRES de pe lângă Consiliul de Miniștri, cu preluarea personalului și patrimoniului RADOR și, totodată, a abrogat legea privind funcționarea RADOR. Primul director al AGERPRES a fost Ion Popescu-Puțuri.

1949 – Reorganizarea Agenției Române de Presă, AGERPRES

Marea Adunare Națională a emis Decretul nr. 218/20 mai 1949 pentru organizarea Direcției Generale a Presei și tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 23 mai 1949. Sub această denumire au funcționat, până în 1975, cenzura presei și a tipăriturilor – nimic nu putea fi imprimat fără viză, pe fiecare pagină, din partea DGPT. După 1965 a devenit Consiliul de Stat al Presei şi Tipăriturilor.

1949 – S-a născut Ion Boloș

20 mai 1949, Fărcașa, Maramureș – 22 decembrie 2022, Satu Mare

Medic cardiolog, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1983 și membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din 1992. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj în 1974. Debutul absolut a fost cu proză în Luceafărul (1968). A publicat volumele: Fântâna vulturilor (1978, Premiul de debut al Editurii Dacia), Întoarcerea fiilor, Vizitele necunoscutei, Călători ca apele, Iubește-ți clipa, Despre societatea vitelor eroine, În numele tatălui. „O alianță între observația realistă de tradiție ardelenească și sondarea stărilor tulburi sau imponderabile reușește Ion Boloș, medic de profesie, prin revelarea surselor ancestrale și a resurselor psihologice ale comportamentului personajelor” [Laurențiu Ulici].

1958 – Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia

În ultima zi a întrunirii (Moscova, 20–24 mai) s-a legiferat decizia de retragere a tuturor trupelor sovietice staționate în România, măsură justificată prin faptul că țara noastră nu avea graniță comună cu nici o țară nesocialistă și nu era, deci, amenințată direct de forțele militare ale NATO. Trupele sovietice staționate din 1944, fără întrerupere, pe teritoriul României au fost retrase, în urma tratativelor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cu Nikita Hrușciov, în lunile iunie și iulie ale aceluiași an.

1959 – S-a născut Ion Marcel Fandarac

1959 Ion Marcel Fandarac Scriitor20 mai 1959, Băcani, Vaslui

Avocat, scriitor, jurnalist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, afiliat la Organizația Internațională a Jurnaliștilor, OIJ. Este licențiat în Drept, cu master în Dreptul afacerilor, Administrație Publică Europeană, Relații Politice Internaționale, membru al UNBR–Baroul București. A debutat în revista Amfiteatru, în 1984 și editorial la Cartea Românească, în 1988 cu secțiunea Bună ziua, bună seara din antologia Prier. Cărți publicate: Domnișoara Karma, Înger de pază, Proprietarul de îngeri, Sertarul lui Dumnezeu, Amintirile Sufletului etc.

1960 – S-a născut Valeriu V. Cotea

20 mai 1960, Iași

Horticultor, oenolog și profesor, membru corespondent (din 2019) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Horticultură Iași (1980–1984) și a obținut titlul de Doctor în Agronomie în 1991, specializarea Horticultură. S-a specializat în oenologie la École Nationale d’Ingénieurs des Travaux Agricoles Bordeaux, la Universitatea din Londra, Colegiul Wye, la Institutul de Microbiologie și Biochimie, Geisenheim, Germania etc. 1960 Valeriu V. Cotea OenologA fost inginer stagiar producție la IAS Copou, asistent cercetare la USAMV Iași în plantații de viță de vie și laborator; urmând apoi o carieră didactică, de la asistent universitar la Facultatea de Horticultură, disciplina Oenologie și la Facultatea de Agronomie, disciplina de Viticultură și Oenologie, la profesor (din 1999), la USAMV Iași. A elaborat peste 200 de lucrări științifice în domeniile: chimia vinului, nanomateriale în industria viticolă, ecologia viței de vie, tehnologii invovative în industria vinului, compusi sanogeni din vinuri etc. A fost distins cu Premiul „I.C. Teodorescu” al Academiei de Științe Agricole și Silvice (2007), Premiul „Ion Ionescu de la Brad” al Academiei Române (2007, 2008, 2011), Premiul „Teodor Bordeianu” al Academiei de Științe Agricole și Silvice (2009), Premiul „Gheorghe Ionescu Sisești” al Academiei Române (2010), Ordinul Național Serviciul Credincios în gradul de Cavaler etc.

1961 – S-a născut Bianca Ionescu

Bianca Ionescu-Ballo; 20 mai 1961

Soprană, prim solistă la Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”. A studiat la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, la clasa de Canto Arta Florescu și este, din 2005, Doctor în muzică, în domeniul operetei românești. 1961 Bianca Ionescu SopranăCa prim-solistă a Operetei a apărut în numeroase spectacole, în roluri principale: Mam’zelle Nitouche, Liliacul, Sânge vienez, O noapte la Veneția, Voievodul țiganilor, Paganini, Văduva veselă, Secretul lui Marco Polo, Poveste din Cartierul de Vest, Victoria și-al ei husar, Contesa Maritza, Frumoasa Elena, Vila cu iluzii, Lăsați-mă să cânt, musicalul Rebecca. Repertoriul său include și roluri în spectacolele Bal la Savoy, Rosemary, Floarea din Hawai, Logodnicul din lună, Paris, mon amour, London A New Story, Călătorie în lumea filmului și a musicalului. A jucat în filmele Cucoana Chirița (1986) și Chirița în Iași (1987), regizate de Mircea Drăgan. A sustinut concerte cu aproape toate filarmonicile din țară și cu Orchestra Națională Radio, alături de care a înregistrat numeroase arii de operetă. În 1994 a preluat conducerea corului de copii Minisong, a înființat corul Ministars și are turnee în aproape întreaga lume, atât ca solistă vocală, cât și ca dirijor de cor. Este director general interimar al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”.

Johann Strauss II – Liliacul Aria Adelei

1961 – S-a născut Viorel Gavrilă

20 mai 1961, București

Compozitor și dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor Bucuresti, din 1986. A absolvit Liceul de artă „George Enescu” București, profil Violoncel, în 1980. 1961 Viorel Gavrilă CompozitorEste angajat la Teatrul de Revistă Majestic Ploiești. A debutat în 1979 (încă elev de liceu) la Radiodifuziunea Română. A compus peste 270 de piese de muzică ușoară, muzica a 24 spectacole de revistă și pentru copii pentru Teatrul de Revistă Majestic Ploiesti, Teatrul de Revistă Deva, Teatrul Național Craiova, Teatrul „Constantin Tanase” Bucuresti. A colaborat cu soliști vocali: Dan Spătaru, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Mihaela Runceanu, Monica Anghel, Laura Stoica, Gabriel Dorobanțu, Sanda Ladosi, Adrian Enache, Nico etc. Din 1997 pregateste concurenții la secțiunea interpretare a Festivalului Național Mamaia. Predă cursuri de canto.

Viorel Gavrilă / Text Eugen Rotaru – Dă, Doamne, cântec • Laura Stoica

1964 – S-a născut Miodrag Belodedici

20 mai 1964, Socol, Caraș-Severin

Fost fotbalist, actualmente director al centrelor de juniori ale Federației Române de Fotbal. 1964 Miodrag Belodedici FotbalistS-a remarcat ca fotbalist pe post de libero, fundaș central, la Steaua București (1983–1989; Cupa Campionilor Europeni: 1985–1986; Supercupa Europei: 1987; Divizia A: 1984–1985, 1985–1986, 1986–1987, 1987–1988, 1988–1989, 2000–2001; Cupa României: 1984–1985, 1986–1987, 1998–1999; Supercupa României: 2000–2001) și la Steaua Roșie Belgrad (1989–1992; Cupa Campionilor Europeni: 1990–91; Cupa Intercontinentală: 1991; Prima Ligă Iugoslavă: 1989–1990, 1990–1991, 1991–1992; Cupa Iugoslaviei: 1989–1990).  A mai jucat la cluburile: Valencia CF, Real Valladolid, Villarreal CF, Atlante. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II, iar în 2012 a fost ambasadorul Finalei UEFA Europa League. A avut 53 de participări la meciuri ale echipei naționale (1984–2000), în care a marcat 5 goluri.

1969 – A încetat din viață Victor Daimaca (22 august 1892 – 20 mai 1969)

Astronom, matematician și pedagog; singurul român descoperitor de comete (chiar două!).

1974 – A încetat din viață Ion Pas (Ioan M. Pascu; 6 octombrie 1895 – 20 mai 1974)

Romancier și traducător; membru al CC al PMR; ministru al artelor; președinte al Comitetului Radiodifuziunii Române.

1974 – A încetat din viață Ion Gh. Popescu-Zeletin (30 ianuarie 1907 – 20 mai 1974)

Silvicultor, specialist în biometria forestieră și în amenajarea pădurilor; membru corespondent al Academiei Române.

1975 – A încetat din viață I. Dongorozi (Ion Dongorozi; 4 ianuarie 1894– 20 mai 1975)

Prozator; autor de manuale școlare.

1978 – S-a născut Dan Sociu

20 mai 1978, Botoșani

Scriitor contemporan, cunoscut mai ales pentru operele sale poetice, considerat unul dintre poeții reprezentativi ai generației douămiiste, alături de Elena Vlădăreanu și Claudiu Komartin. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. 1978 Dan Sociu PoetA obținut Premiul Festivalului romano-canadian de poezie „Ronald Gasparic”. Pentru volumul de versuri cîntece eXcesive, a primit în 2005. În anul 2006, revista 22, în urma voturilor a peste douăzeci de critici literari, l-a desemnat ca fiind cel mai bun tânăr poet al momentului. În prezent, lucrează ca redactor al editurii Polirom și publică în reviste și ziare românești, precum și în reviste din Austria (Wienzeille), Suedia (Ord & Bild și Lyrikvännen), Polonia (Lampa), SUA (Circumferince – University of Columbia), Serbia, Spania. A publicat volume de versuri: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut, 2002), fratele păduche, cîntece eXcesive (Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 2005), Pavor nocturn, Poezii naive și sentimentale (Premiul Radio România Cultural), Vino cu mine știu exact unde mergem (Premiul Observator cultural pentru poezie), Uau! (Premiul Observator cultural pentru poezie, 2014), 17 poezii. Traduce din engleză – a scos prima antologie în limba română a poeziilor lui Charles Bukowski, Dragostea e un cîine venit din iad (2007), o antologie din poeziile lui Seamus Heaney, Țara mlaștină și alte poeme (2009) etc.

1981 – S-a născut Oana Mujea

Oana Stoica Mujea; 20 mai 1981, Ștefănești, Argeș

Scriitoare, scenaristă și autoare de nuvele și romane polițiste, fantastice. 1981 Scriitoare Oana MujeaA urmat Facultatea de Electronică și Inginerie Electrică din Pitești, înainte de a se orienta spre jurnalism, în 2005. În același an și-a început cariera ca scriitoare și a publicat primul său roman, intitulat Stăpânul: Răpirea Zeilor. A fost jurnalistă pentru o scurtă perioadă de timp și apoi scenaristă la Media Pro Pictures. S-a lansat în scrieri de ficțiune-crimă polițistă, fiind acum autoarea a peste douăzeci de cărți, inclusiv scrieri literare pentru copii și tineri și multe alte povestiri. Alte volume: Colecționarul de obiective, Dinastii (3 vol.), Parfumul Văduvei Negre, Sărutul Morții, Greșelile trecutului, Jucătorul, Mascarada, Noaptea de Sfântul Andrei etc.

1982 Rita Chirian Scriitoare

1982 – S-a născut Rita Chirian

20 mai 1982, Botoșani

Scriitoare, traducătoare și profesoară de Limba și literatura română la colegiul național „Gheorge Lazăr” din Sibiu. Colaborează la revistele: Cultura, Convorbiri literare, Cuvântul, Transilvania etc., deține o rubrică permanentă de critică în revista Euphorion. A publicat volume de poezie: Sevraj (Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut, 2007), Asperger și de proză: poker face, Casa fleacurilor.

1988 – A încetat din viață Ana Aslan (1 ianuarie 1897 – 20 mai 1988)

Medic; director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie; a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital; membră titulară a Academiei Române.

1990 – Primele alegeri libere în România de după cel de-al doilea război mondial

Electoratul s-a pronunțat asupra președintelui țării (prin vot direct) și a celor două Camere ale Parlamentului, Camera Deputaților și Senatul (vot proporțional pe liste). 1990 Primele alegeri postcomunisteAlegerile s-au încheiat cu victoria foștilor comuniști (FSN) și alegerea lui Ion Iliescu în funcția de președinte al României (Duminica Orbului).

2005 – Filmul Moartea domnului Lăzărescu a obținut premiul Un Certain Regard la Cannes

Bazat pe un caz real, scenariul scris de Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu prezintă povestea unui pensionar, interpretat de Ioan Fiscuteanu, care are ghinionul de a se îmbolnăvi în seara unui mare accident rutier, ceea ce duce la plimbarea sa între mai multe spitale, fără să primească îngrijiri medicale la timp. Este inspirat din cazul real al unui pacient din Dolj, Florin Nica, care în 2001 a fost refuzat de trei ori la internare și care a murit. Filmul a fost clasificat ca tragicomedie și comedie neagră, fiind promovat în Statele Unite ale Americii drept comedie. A fost premiat multiplu, cu Premiul Un certain Regard la cea de-a 58-a ediție a Festivalului de la Cannes și Premiul special al juriului la Festivalul internațional al filmului de la Chicago 2006.

Moartea domnului Lăzărescu (2005) • Regia Cristi Puiu. Cu: Ioan Fiscuteanu, Luminița Gheorghiu, Gabriel Spahiu, Florin Zamfirescu etc.

2015 – A încetat din viață Viorica Enescu (31 ianuarie 1945 – 20 mai 2015)

Atletă, maestră a sportului și antrenor emerit de atletism.

2017 – A încetat din viață Harry Coradini (Harald Kölbl; 20 februarie 1944 – 20 mai 2017)

Muzician român de etnie germană; solist vocal al trupei rock Progresiv TM.

2017 – A încetat din viață Dan Găureanu (Victor Dan Găureanu; 15 noiembrie 1967 – 20 mai 2017)

Scrimer specializat pe sabie; campion a României (1993, 1994, 1998); laureat cu bronz pe echipe la Campionatul Mondial (1994, 2001); antrenor de scrimă al lotului olimpic de sabie.

2018 – A încetat din viață Hanibal Dumitrașcu (9 ianuarie 1964 – 20 mai 2017)

Psiholog, conferențiar universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București.

2020 – A încetat din viață Pimen Zainea (Vasile Zainea; 25 august 1929 – 20 mai 2020)

Cleric ortodox, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților; în perioada 1975–1977 a colaborat cu Securitatea;  în 1992 l-a invitat pe Regele Mihai la Putna, la celebrarea Paștilor.

2020 – A încetat din viață Alice Mănoiu (22 august 1931 – 20 mai 2020)

Critic de film, jurnalistă, scriitoare.

2021 A încetat din viață Ion Dichiseanu (20 octombrie 1933 – 20 mai 2021)

Actor de film, radio, scenă, televiziune și voce și scriitor.

2022 – A încetat din viață Aurel Romila (10 august 1934 – 20 mai 2022)

Medic psihiatru, șef al Catedrei de Psihiatrie de la UMF „Carol Davila“ din București (1994–2004); președinte-fondator al Asociației Psihiatrilor Liberi din România (APLR).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „20 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns