~ Personalitatea zilei* ~

„Nu eu am ales naiul, naiul m-a ales pe mine!”

Gheorghe Zamfir

6 aprilie 1941, Găești, Dâmbovița

 

Gheorghe Zamfir este un naist virtuoz și compozitor.

Avea înclinații muzicale din copilărie, fiind atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. La vârsta de 14 ani (1955), s-a înscris la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”), cu intenția de a studia acordeonul, dar a fost acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, demonstrând o abilitate extraordinară pentru acest instrument.

Călușarii

A urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pe care l-a absolvit cu o dublă specializare, Pedagogie (1966) și Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005 a susținut doctoratul, obținând calificativul Summa cum laude pentru teza Naiul – geneză, evoluție și semnificație.

Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), a reușit să cucerească aplauzele întregii planete. A modificat forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. A introdus naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducându-l în atenția publicului modern. Este membru al Societății Compozitorilor din Franța din anul 1972.

Gheorghe Zamfir şi Nicolae Botgros – Mai ţii minte, măi, dragă Marie şi Lino, Leano

După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, a dedicat un concert lui Dumnezeu, căzând în dizgrația cuplului Ceaușescu. A fost nevoit să plece în exil. „Urlând de durere, cu inima sfâșiată în bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: „Pleci și nu te mai întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!”. Exilul a fost absolut teribil pentru mine. Dacă nu plecam din țară eram arestat, condamnat și poate pierdut fizic”.

Doina de Jale

Cariera sa a continuat și în exil, bucurându-se de succes mondial. A primit numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formație rock din Montreal. În 1995 s-a căsătorit la Paris cu Marie Noëlle, de care a divorțat. În anul 2015 s-a recăsătorit cu Nicoleta Beca, solistă de muzică populară.

Johann Sebastian Bach – Air

Se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate. De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir a primit numeroase premii, distincții și medalii, printre care: Medalia Vaticanului, Ordinul Meritul Cultural al Franței, Ofițer și Cavaler al Franței, Belgiei și Luxemburgului, Medalia de aur a Asociației din cadrul Academiei de Artă, Științe și Litere a Franței – de două ori, Premiul Internațional Omnia pentru întreaga operă muzicală, în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” (2009) etc.

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir

 

Ciocârlia

***** [In English] *****

”I didn’t choose the pan-flute, it chose me!”

Gheorghe Zamfir

born April 6, 1941, Gaesti, Dambovita, Romania

 

Thanks to countless TV ads hawking collections of his music, Gheorghe Zamfir is almost universally recognized as the Master of the Pan Flute. While that title may be cause for smirking in some quarters – whether because of its over exposure or a general distaste for easy listening music – it’s true that Zamfir was single-handedly responsible for popularizing an ancient, traditional Eastern European instrument that was in danger of dying out for lack of interest.

At first focusing on Romanian folk melodies, classical material and original compositions, Zamfir’s popularity in Europe and America led him to cover pop songs, soundtrack themes, and the like, all supported by soft, lush orchestral arrangements.

Gheorghe Zamfir [UNTOLD 2021]

Interested in music from a young age, he learned to play gypsy songs on the accordion while tending his family’s goat pasture. At 14, his father enrolled him at the Bucharest Academy of Music, where he switched to the pan flute. He immediately displayed a gift for the nearly forgotten instrument, quickly learning to bend pitches and improvise (skills that were rarely associated with it). He went on to study at Conservatory of Bucharest, where he learned music theory, piano, and conducting.

Ennio Morricone – Theme for Once Upon A Time in America

While a student in the ’60s, he toured and made some recordings in tandem with his instructor Fanica Luca; those recordings were discovered by Swiss musicologist Marcel Cellier, who broadcast a radio show devoted to Eastern European folk music. Cellier, who also played the organ, invited Zamfir to Switzerland and the two began performing duo concerts together (1969). In the meantime, Zamfir also took over conductorship of the Romanian folk ensemble Ciocârlia and in 1970 formed his own ensemble. Cellier produced Zamfir’s earliest recordings in 1970–1971, and helped promote him around Europe. Zamfir caught his big break in the English-speaking world when the British religious television show The Light of Experience adopted his recording of Doina De Jale – a traditional Romanian sad song – as its theme. Popular demand forced Epic Records to release Doina De Jale as a single in 1976, and it climbed all the way to number four on the U.K. charts. That helped pave the way for a consistent stream of album sales in Britain, Australia, America, and continental Europe over the next few decades. The biggest of those albums included Solitude (1973), The Romance of the Panflute (1982) and The Lonely Shepherd (1984). Additionally, he scored several films and had a European hit in 1979 with the theme from the Dutch film Der Verlaten Mijn, a collaboration with arranger James Last.

André Rieu & Gheorghe Zamfir – The Lonely Shepherd

He staged numerous world tours and performed at Carnegie Hall for the first time in 1981; by this time, classical adaptations were coming to dominate his repertoire, which separated him technique-wise from the raft of mostly

European imitators that had sprung up during the late ’70s. Many of Zamfir’s recordings aimed to create a sense of spiritual tranquility, and some of his compositions were religious in nature.

Gheorghe Zamfir & James Last – Ciocarlia

That preoccupation resulted in his exile from Romania in 1982, when he violated official Communist doctrine by declaring at a concert that his music was dedicated to God. He emigrated to Montreal, where Western popular music crept ever more firmly into his choices of material. In the United States, ubiquitous TV commercials for his albums made Zamfir a household name. He played on much of Bill Conti’s score for The Karate Kid in 1984, and that year also performed the theme for Sergio Leone’s Once Upon a Time in America. Zamfir subsequently settled into a comfortable, consistent recording schedule, turning out new product on a regular basis for a variety of labels.

He returned in Romania after 1989.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir

*****

 

Gheorghe Zamfir Greatest Hits

 

#GheorgheZamfir #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită