19 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ștefan Procopiu (19 ianuarie 1890 – 22 august 1972)

 

1629 – A încetat din viață Anastasie Crimca

cca. 1560, Suceava – 19 ianuarie 1629, Suceava

Cleric ortodox, om de cultură, preot la Biserica domnească din Suceava, episcop de Roman, iar din 1608 mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava, păstorind până la moarte. În 1602 a ctitorit o bisericuță, devenită apoi bolniță, iar mai tîrziu biserica monumentală a mănăstirii care se va numi Dragomirna. În calitate de mitropolit a luat măsuri pentru o mai bună desfășurare a vieții mănăstirești și pentru scutirea slujitorilor Bisericii de dări. A avut o atitudine potrivnică închinării lăcașurilor așezămintelor din afara țării și împotriva călugărilor străini aflați în mănăstirile moldovene (în marea lor majoritate greci). A îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor țării. A înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), primul atestat documentar în mediul urban de la noi. Se cunosc peste 25 de manuscrise din timpul său, majoritatea împodobite cu miniaturi: Tetraevanghele, Liturghiere și o Psaltire la Dragomirna, iar restul (cărți de cult, vieți de sfinți etc.) în biblioteci de peste hotare (Moscova, Sankt Petersburg, Lvov, Viena etc.).

1806 – S-a născut Alecu Donici

Alexandru Donici; 19 ianuarie 1806 (data botezului), Piatra-Bezin/Donici, Orhei – 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț

Poet, fabulist basarabean. A început în tinerețe o carieră militară, absolvind liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache. În 1825 a fost trimis sublocotenent în regimentul Ekaterinburg, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, a revenit la baștină și a activat la început în Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamț. În Marea arhondologie a boierilor Moldovei istoricul Mihai Răzvan Ungureanu a citat un document în care se menționa că Donici Aleco era „prezident Giudecătoriei Neamțul” și „agă”, la 1846. A debutat cu traduceri din Pușchin și Krîlov în revista moscovită Teleskop. În colaborare cu Constantin Negruzzi a tradus și publicat Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir, poemul lui Pușkin Țiganii (scris de poetul rus după vizitarea Basarabiei), și alte creații ale clasicilor literaturii universale. A avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale moravurile proaste în societatea umană; sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca, Doi cîini.

1821 – În Țara Românească s-a constituit Comitetul de Oblăduire

Constituit la 19/31 ianuarie, Comitetul de Oblăduire a fost un organism provizoriu, alcătuit din marii boieri pământeni, cu menirea să asigure conducerea Țării Românești până la stabilirea succesorului fostului domnitor, Alexandru Suțu, decedat cu o zi înainte, fiind o regență compusă din cei mai puternici boieri autohtoni. În contextul internațional, în care mișcările generale sociale și naționale au zdruncinat continentul european, dar și în America Latină, în condițiile intensificării mișcărilor de eliberare națională a popoarelor din Peninsula Balcanică supuse Porții și adâncirii antagonismului dintre Imperiul țarist și Imperiul otoman, mari boieri din partida națională, Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire dar și ai Eteriei, au fost cei care au încheiat un act de colaborare cu Tudor Vladimirescu prin care i-au făgăduit slugerului, să-i acorde tot sprijinul dacă va ridica poporul la arme.

1847 – A încetat din viață Antoinette Murat (Marie Antoinette Murat, Princesse Murat; 3 ianuarie 1793, Labastide-Murat, Cœur-de-Causse, Republica Franceză – 19 ianuarie 1847, Sigmaringen, Germania)

Prințesă consort de Hohenzollern-Sigmaringen; bunica paternă a Regelui Carol I al României.

1857 – A fost încheiat protocolul privind noua frontieră din sudul Basarabiei țariste

În urma înfrângerii Rusiei în Razboiul Crimeei, după încheierea Tratatului de pace de la Paris din 18/30 martie 1856, s-a încheiat la Chișinău un protocol privind noua frontieră dintre Basarabia țaristă și Moldova. A urmat o îndelungată procedură de trasare a noului hotar, astfel încât abia la 1/13 martie 1857 autoritățile țariste au predat guvernului Moldovei teritoriul din partea de sud a Basarabiei, situat în preajma Dunării și Prutului. Noua frontieră începea de la Marea Neagră, la est de lacul Burnaz, trecea la sud de localitatea Tatarbunar, de-a lungul Valului lui Traian de Jos până la râul Ialpug, urma apoi cursul acestui râu până la confluența lui cu Ialpugelul, de unde continua de-a lungul Ialpugelului, pe la est de satul Sărățica, încheindu-se la Prut, între satele Cotul Morii și Nemțeni. Așadar, Rusia a retrocedat Moldovei o porțiune din județul Akkerman, întregul teritoriu subordonat Administrației Speciale a orașului Ismail, cea mai mare parte a întinderii județului Cahul și un sector din componența județului Chișinău, unde administrația română a organizat, în 1864, 3 județe – Bolgrad, Cahul și Ismail. Teritoriul a reintrat timp de 22 de ani în componența Moldovei, respectiv din 1859 a României, între anii 1856–1878.

1885 – S-a născut Ionel Gh. Brătianu

19 ianuarie 1885, Craiova – 31 martie 1921, Sinaia

Compozitor și muzicolog, fiul compozitorului Gheorghe Brătianu. A absolvit Conservatorul de Muzică din București în 1905. A fost profesor de muzică vocală la Seminarul Nifon Mitropolitul și la Liceul „Gh. Șincai”. A dirijat spectacole de operetă la Compania lirică română „C. Grigoriu” din București și la Teatrul de operetă „N. Leonard”. A compus muzică de teatru, simfonică, de cameră, vocală și corală: Liturghia pentru cor bărbătesc, Florăreasa, fiind autorul binecunoscutelor cântece patriotice Pui de lei și Imnul eroilor.

Pui de lei. Versuri Ion Nenițescu, muzica Ionel Gh. Brătianu • Corul de băieți al Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași

1889 – A încetat din viață Ludovic Wiest (Ludwig Wiest; 25 martie 1819, Viena – 19 ianuarie 1889, București)

Violonist, compozitor, dirijor și pedagog austriac, naturalizat român; prim-violonist la Opera Italiană și la Societatea Filarmonică Română și dirijor la Teatrul Național.

1890 – S-a născut Ștefan Procopiu

19 ianuarie 1890, Bârlad – 22 august 1972, Iași

Fizician, profesor universitar și inventator, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A fost licențiat al secției Fizico–Chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris. A fost asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București, a funcționat la catedra de Fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, fiind clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919) și a devenit șef de lucrări la catedra universitară sus-amintită. A urmat studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând la Laboratoire de récherches physique. A devenit Doctor în Științe Fizice la Sorbona (5 martie 1924); până atunci avea deja publicate 30 de lucrări. A fost numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionare, a fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până în 1941, când a devenit decan al Facultății de Științe a Universității Iași. A descoperit magnetonul Bohr-Procopiu, alături de Bohr (1919) și Efectul Procopiu de depolarizare a luminii, a publicat 177 de lucrări științifice. Desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel, a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific și Ordinul Steaua României.

1893 – S-a născut Laura Dragomirescu

19 ianuarie 1893, Craiova – 5 ianuarie 1981, București

Traducătoare din limba germană, preferând teatrul. A făcut studii universitare la București. S-a căsătorit cu criticul literar Mihail Dragomirescu. A debutat cu schițe în Dunărea din Galați (1916). A colaborat la Îndreptarea literară. A impresionat prin performanța de a tipări în 5 ani (1940–1944) mai multe volume cuprinzând traduceri din Goethe, între care unele apăreau atunci pentru prima dată în românește. Traducerea lui Faust de Goethe a primit Premiul „Udriște Năsturel” al Academiei Române (1940). A mai tălmăcit în română din Henrik Ibsen, Theodor Storm, Jules Verne, Georg Buchner etc.

1905 – A încetat din viață Iacob Felix (Iacob Dimitrie Felix; 6 ianuarie 1832, Horschitz, Boemia/Hořice v Podkrkonoší, Republica Cehă – 19 ianuarie 1905, București)

Medic român de origine cehă-austriacă; o personalitate științifică în domeniul igienei; membru titular și vicepreședinte (1885–1886) al Academiei Române

1908 – Premiera Simfoniei nr. 1 de George Enescu

George Enescu a terminat Simfonia nr. 1 în Mi bemol major în 1905, iar premiera absolută a avut loc în 21 ianuarie 1906 la Théâtre du Châtelet din Paris, la cel de-al paisprezecelea concert al seriei 1905–1906 a Concertelor Colonne, dirijate de Édouard Colonne, publicată în același an la Paris. Premiera din România, interpretată de Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, sub bagheta compozitorului, a avut loc la 19 ianuarie 1908, în sala Teatrului Național din București.

George Enescu – Simfonia nr. 1 în Mi bemol major • Orchestra Simfonică Europeană, Prim-dirijor: Cristian Florea

1917 – S-a născut Georg Scherg

Georg Kurmes; 19 ianuarie 1917, Brașov – 20 decembrie 2002, Bodelshausen, Germania

Pedagog, prozator, poet, dramaturg și traducător de limbă germană, membru al Asociației scriitorilor din România. În anii de liceu, a avut primele încercări literare, a studiat în paralel și muzica, dând lecții particulare de vioară și de limbi străine. A studiat filologia în Germania și Franța, la Gießen, Berlin și Paris (1935–1937), a servit în armata română la Târgu Mureș (1938–1941), apoi și-a continuat studiile de filologie în Tübingen și Strassburg. În 1942 s-a căsătorit cu Erma Teindel, o tânără din Transilvania. A debutat cu volumul de teatru Giordano Bruno în 1954. A fost șef de catedră la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj, specialitatea germanistică. În 1958 a fost arestat, iar după un an de arest preventiv și perindări prin închisori, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, într-un proces public, pentru că ar fi instigat împotriva statului comunist. A trecut prin închisorile din Codlea, Jilava, Gherla și lagărele de muncă silnică de la Grădina, Stoenești și Periprava. A cerut emigrarea în RFG, împreună cu soția și fiul cel mic, dar numai în martie 1990 a reușit să plece; s-a stabilit în apropiere de Tübingen, la Mössingen-Belsen și apoi la Bodelshausen. A călătorit prin lume (Grecia, Turcia, Franța, Italia etc) în căutarea unor locuri istorice și culturale cruciale. Din scrierile sale: Die Erzählungen des Peter Merthes, Die verhohlene Münze, Die Schuldbürger, Goa Mgoo oder die Erfindung der Unsterblicheit. A tradus mult din literatura română, din Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica, Ion Caraion, Marin Preda, Nicolae Breban, Laurențiu Fulga etc.

1919 – S-a născut Bălașa Ionescu

19 ianuarie 1919, Vlădaia, Mehedinți – 1997

Pictoriță, profesoară. A absolvit Școala de Arte Frumoase din București în 1943, unde a studiat pictura cu profesorii: Francisc Șirato, Eustațiu Stoenescu, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Oscar Han, Cornel Medrea. A fost profesoară la Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza” din București. Lucrările sale au fost expuse în numeroase expoziții personale sau de grup, în București, Cairo, Alexandria sau Damasc, în perioada 1952–1997.

Picturi de Bălașa Ionescu • Muzica: Brahms – Hungarian Dance Nr. 5, interpretat de Gheorghe Zamfir

1919 – S-a născut Marin Dumitrescu

19 ianuarie 1919, Comani, Drăgănești-Olt, Olt – 27 aprilie 2021

Pilot moto legendar; multiplu campion la motociclism viteză (125 cmc) și campion la motocros. A activat la cluburile Steaua și Dinamo. Între anii 1945–1975 a fost multiplu Campion National Absolut la Coastă si Circuit – „adunătorul tuturor titlurilor de campion absolut la coastă și circuit” [Almanah Auto 1973]. Avea în total peste treizeci de titluri de Campion National Absolut și la grupe. În 1967 a luat locul II General la Raliul Transbalcanic; a fost Vice Campion Absolut în 1969 și 1973, Campion Național Absolut în 1968, Campion National Clasa II în 1970, Campion National Clasa III 1972, Campion National Clasa IV în 1969, 1973, 1974, Campion National Clasa VI în 1976. A debutat în 1948 în cursele de viteză pe circuit, cu Jeep-uri modificate. Între 1949–1958, a strâns majoritatea titlurilor de campion absolut de viteză pe circuit și coastă. A concurat și în raliuri, alături de Petre Vezeanu. Ultimul titlu de campion l-a câștigat cu Dacia 1300, în anul 1976. A construit două automobile performante de competiție, utilizând mecanica BMW 328 la Uzina Vulcan (1946), prima mașină românească performantă de concurs (Dacia 1300, 1973). A fost fondator al cluburilor Unirea Tricolor, Club Politehnica Bucuresti, unde a fost și antrenor. În anul 1978 a scris autobiografia Un sfert de veac la volanul bolizilor. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

1920 – S-a născut Ion Gherman

19 ianuarie 1920 – 13 august 2013

Medic epidemiolog, specialist în parazitologia clinică, profesor universitar, scriitor. A absolvit Facultatea de Medicină în 1946 și Facultatea de Științe Naturale în 1948 la Cluj. S-a specializat în malariologie, parazitologie, hematologie, gastroenterologie. A obținut titlurile de Doctor în Medicină, Doctor Docent. Autoritate medicală în parazitologia clinică, a condus departamentul de profil din cadrul Centrului de Gastroenterologie al Spitalului Clinic Fundeni (1960–1990), a fost profesor și șef al catedrei de Parazitologie la Universitatea din Kinshasa (Zair) și la Universitatea Ecologică din București. A publicat și comunicat peste 350 de lucrări științifice și este autorul a 30 de monografii de specialitate. A fost membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, cu o bogată activitate editorială, mai ales în direcția stabilirii adevărului istoric privind soarta românilor din Bucovina, Basarabia și Ținutul Herța, al cărui fiu a fost. A fost membru al Societății de Patologie comparată din Paris și al Societății Regale de Medicină tropicală și Higienă din Londra. A publicat lucrări științifice: Epidemiologia bolilor parazitare, Coprologie clinică, Boala hidatică și literare: Viața… cu împliniri și neîmpliniri, Pentru un alt mod de a trăi. A fost președinte al Societății Culturale Ținutul Herța. A fost distins cu Medalia de Aur a Societății de Cruce Roșie din România (1982).

1921 – S-a născut Ion Istrati

19 ianuarie 1921, Alba–Hudești, Botoșani – 25 ianuarie 1977, Iași

Prozator, poet, dramaturg, jurnalist și publicist. A absolvit, după studii de medicină abandonate, Facultatea de Drept și Facultatea de Litere la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. A început să scrie poezii ca elev, debutul propriu-zis producându-se în 1947, în revista Flacara, cu povestirea Vin brașovenii. A avut o bogată activitate redacțională și publicistică: redactor la Lupta Moldovei, redactor responsabil la Iașul Nou, corespondent la Scînteia etc. A colaborat cu poezii și proză la: Almanahul literar (Cluj), Bucovina literară (Cernăuți), ziarul Bucovina, Flacăra, Convorbiri literare, Gazeta literară, Iașul literar, Moldova literară, Steaua, Zori noi etc. De-a lungul celor trei decenii consacrate scrisului, au apărut sub semnătura lui 36 de volume de poezie, proză, piese de teatru, printre care: Bostanii, Balada Bicazului, Căruța cu cai, Macazul, Din neagra țărănie, Prin țara Moldovei, Cu dragă inimă, Poveștile Ilenei, Lumea lumilor mele, Satul fără țărani, Păsări călătoare.

1922 – S-a instalat Guvernul Ion I.C. Brătianu (6)

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Ion I.C. Brătianu, în perioada 19 ianuarie 1922–27 martie 1926. Pe fondul nemulțumirii populației, liberalii conduși de Ionel Brătianu au determinat demisia Guvernului Alexandru Averescu (2), cu scopul revitalizării economiei secătuite de război, prin aplicarea unei politici economice protecționiste și de sprijinire a burgheziei industriale („prin noi înșine”). Pe 15 octombrie 1923 a participat la momentul solemn al încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul Național-Liberal a dominat viața politică interbelică, extinzându-se la scara noului teritoriu, iar guvernele Brătianu au avut în vedere racordarea României la noile realități postbelice: votul universal, reforma agrară, Constituția din 1923, Legea pentru organizarea armatei, Legea pentru organizarea și exproprierea căilor ferate, Legea pentru învățământul primar, Legea organizării judecătorești, Legea pentru înființarea Patriarhiei Române, Legea pentru unificarea administrativă, Legea electorală.

1926 – S-a născut Dumitru Felician Lăzăroiu

19 ianuarie 1926, Ploiești – 26 septembrie 2018, Paris

Inginer, inventator și profesor universitar. A absolvit în 1949 Facultatea de Electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic din București, unde i-a avut profesori pe academicienii C. Budeanu, I.S. Gheorghiu, A. Avramescu. A obținut titlul de Doctor Inginer în 1969 la aceeași facultate, pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de FEANI. Între anii 1950–1955 a fost asistent la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, succesiv la disciplinele: Aparate electrocalorice, Tracțiune electrică, apoi șef de catedră la Mașini electrice, Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice. În 1955 a fost demis din învățământ, din dispoziția Securității. A revenit în 1956 trecând prin toate gradele universitare la Universitatea Politehnică București. În paralel cu activitatea din învățământul superior, a activat în industria electrotehnică, electronică și a echipamentelor de automatizare, în proiectare, cercetare și management. După cererea de emigrare din 1982, a fost demis din învățământ, fiind repartizat forțat, inginer principal la Întreprinderea de Aparate și Unicate pentru Cercetare (IAUC) București, până la obținerea pașaportului de emigrare. A deținut 9 brevete (cu colaboratori), cea mai mare parte în domeniul servomotoarelor pentu acționări automatizate (cu întrefier axial și rotor disc), înregistrate de asemenea în Franța, SUA, Germania, Japonia.

1927 – S-a născut Romica Puceanu

19 ianuarie 1927, București – 24 octombrie 1996, București

Solistă de muzică lăutărească, supranumită „regina cântecului lăutăresc”, apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale. A fost fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat pe disc în anii ’30 o variantă antologică a baladei Meșterul Manole). A început să cânte alături de tatăl său din 1934, a debutat la 14 ani la Hanul Galben din Târgoviște, iar apoi s-a impus ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), verii ei, interpretând cântece de mahala. Din 1944 era deja numită „Regina noastră” (a țiganilor). Și-a făcut numele cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca și Herăstrău. A înregistrat primele piese la casa de discuri Electrecord, debutând discografic cu două discuri de ebonită, reeditate ulterior pe disc de vinil, primul album cu taraful fraților Gore. Din 1970 a început turnee în străinătate: SUA, Japonia, China, Israel (împreună cu Doina Badea), RDG. A colaborat cu violonistul Florea Cioacă și acordeonistul Andrei Mihalache și, mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. A cântat în diverse restaurante bucureștene: Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman, Capitol, Continental, Monte Carlo din Cișmigiu, Intercontinental, Hotel Flora, pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, alături de Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Nicu Constantin. În 1986 s-a mutat la New York, iar în 1991 a revenit în România. A decedat în urma unui accident rutier.

Romica Puceanu – Aș munci la plug și coasă

1930 – S-a născut Slavomir Popovici

19 ianuarie 1930, Vârșeț, Iugoslavia – 20 decembrie 1983, București

Regizor de film documentar, român de origine sârbă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în 1956, în cadrul singurei promoții din istoria institutului care a avut ca opțiune specializarea Film documentar. Imediat după absolvire a fost angajat la studioul cinematografic „Alexandru Sahia”, unde, de-a lungul carierei sale a regizat mai mult de cincizeci de filme documentare, multe dintre ele scrise în colaborare cu soția sa, Gabriela Ionescu. Interesul său pentru experimentul estetic în scurtmetraje ca Uzina, Romanțe aspre sau Soarele negru nu era bine primit de forurile superioare, regizorul fiind obligat în mai multe rânduri să-și remonteze filmele. Acestea au fost însă selecționate în festivaluri internaționale de film ca Obserhausen (Romanțe aspre în 1965 și Letopisețul lui Hrib în 1973), Cracovia, Leipzig sau Florența (Bun ca ziua în 1974), iar în 1969 a primt premiul pentru cel mai bun film documentar la Festivalul Internațional de Film din Panama. O selecție din filmele sale: Mamaia (1959), Drumurile Crișanei, Centenarul CEC, Io Ștefan Voievod, 450 de ani de la tîrnosirea bisericii mînăstirii Argeș, Soarele negru (broderii), București – 1944, Parisul de altă dată, Trenuri și gări de altă dată, Pământul și șarpele, Procesul din Dealul Spirii, Oscar Han, Pictura votivă brîncovenească, Holde, Mutarea bisericii Olari, Nunta pe Valea Carașovei etc.

Letopisețul lui Hrib (1973)

1930 – S-a născut Aurel Nedel

19 ianuarie 1930, Vaidei–Romoș, Hunedoara – 19 ianuarie 2014, Vaidei–Romoș, Hunedoara

Pictor, membru fondator și Președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1956, la clasa Alexandru Ciucurencu. Între 1961–1962, a fost asistent la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. După o lungă perioadă în București, unde s-a distins ca unul dintre pictorii proeminenți ai României, pictând flori, naturi statice, peisaje, nuduri, portrete, s-a retras în satul natal (1997), unde a încercat șă pună pe pânză sufletul românesc. Lucrările sale pot fi regăsite în muzee și colecții particulare din Franța, Statele Unire ale Americii, Germania, Olanda, Italia, Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Rusia, Polonia, Bulgaria, Belgia, Anglia, Japonia, Israel și Canada.

Biografie ilustrată  [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1930 – S-a născut Ludovic Bács

Bács Ludovic; 19 ianuarie 1930, Petrila, Hunedoara – 30 iunie 2015, București

Muzician maghiar din România, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor universitar. A început studiile muzicale în orașul natal, Petrila. A studiat inițial vioara, cu Joseph Faubich. În timpul liceului a fost admis ca instrumentist în formația simfonică a orașului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între 1948–1951 și-a continuat studiile la Conservatorul de muzică din Cluj, apoi, între 1951–1956, a obținut o bursă și a urmat studii de perfecționare la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova. În 1957 a fost repartizat la orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al Orchestrei de studio Radio București, devenită, în 1990, Orchestra de Cameră Radio. În 1966 a fondat formația de muzică veche Musica Rediviva, la pupitrul căreia a evoluat în calitate de dirijor. A efectuat numeroase turnee în țară și în străinătate (Polonia, Spania, Germania, Olanda, Elveția, URSS, Italia, Austria) cu aceste orchestre și a realizat nenumărate înregistrări. Repertoriul său cuprinde lucrări muzicale în stil renascentist, baroc, clasic, modern și contemporan, românești și universale. De-a lungul întregii sale activități, a promovat un imens fond de lucrări vechi românești, pe care le-a transcris, armonizat și orchestrat pentru a le aduce în fața publicului. A acordat o deosebită atenție și lucrărilor compozitorilor români contemporani (Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Cornel Țăranu, Aurel Stroe, Dan Dediu, Cristian Crețu și Christian Muck), prezentând foarte multă muzică românească în primă audiție absolută. Între 1962–1968 a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de Dirijat orchestră, Citire de partituri, Muzică de cameră.

Ludovic Bács – Dansuri românești din secolul al 18-lea • Orchestra de Concert a Universității Naționale de Muzică din București, Dirijor Bogdan Vodă

1932 – S-a născut Constantin Drăghici

19 ianuarie 1932, București – 9 aprilie 2015, București

Solist vocal, compozitor, orchestrator. Încă din timpul liceului, la Cluj, a fost remarcat de Livia Pop, profesoara sa de canto. A fost angajat timp de trei ani în Ansamblul Doina al Armatei în București. În 1956 s-a întors în Cluj și s-a angajat în Corul Operei iar în 1957 a intrat la Conservator. A interpretat roluri în operele și opretele stagiunilor clujene. A fost remarcat de Ion Dacian și, la invitația acestuia, a venit la București, din 1960 făcând parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București. A continuat studiile la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, absolvit în anul 1962. A abordat și muzica ușoară de estradă.

Constantin Drăghici – A căzut o frunză-n calea ta Cerbul de aur 1968

În 1961 a debutat la televiziune cu piesa Nu ești de vină tu de Enrico Fanciotti. A devenit o prezență constantă a emisiunilor realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț. Alături de Teatrul „Constantin Tănase” a făcut turnee în Franța, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. A înregistrat pentru case de discuri din Germania (Amiga, Show, BASF) și a participat la inaugurarea canalului german de televiziune în culori. A petrecut o bună perioadă din viață în SUA. În 1982, în urma unui contract la Town Hall, New York, i s-a oferit un angajament pentru un an; a cântat în programe de night club, musicaluri. În Los Angeles a colaborat cu Margareta Pâslaru și cu formația lui Radu Goldiș.

Constantin Drăghici – N-ar trebui (1986)

1941 – Asasinarea maiorului Döring

La 19 ianuarie a fost asasinat, în fața hotelului Ambasador, maiorul Hellmuth Döring, de la Misiunea Militară germană pentru Armata de Uscat de către un agent britanic de origine greacă. Constantin Petrovicescu, ministru al Afacerilor Interne a fost  înlocuit cu generalul Dimitrie Popescu, incidentul fiind folosit ca pretext pentru declanșarea Rebeliunii legionare din 21–23 ianuarie.

1942 – S-a născut Daniela Anencov

19 ianuarie 1942

Actriță, crainic, moderator de emisiuni TV. În 1958, la un an de la înființarea Televiziunii Publice, în echipă era cooptată și eleva de liceu Daniela Anencov, pe post de crainic TV. Și-a împărțit viața de scenă cu emisiunile dedicate copiilor la Televiziunea Română. În 1960 era partenera unei păpuși celebre, Așchiuță, în emisiunea Daniela și Așchiuță. Actriță, la începuturi, la Teatrul Dramatic din Constanța și mai târziu la Teatrul „Ion Creangă” și Excelsior, unde a jucat în piese ca: Matiaș Gâscarul, Scufița roșie, Capra cu trei iezi, Azilul de noapte, după 1990, Daniela Anencov a dat viață unui alt personaj îndragit de cei mici, Clovnul Hapciu în emisiunea Ba da, ba nu, realizată de Liana Săndulescu. După 5 decenii dedicate copiilor – pe scenă, sau la Televiziune – Daniela Anencov a fost răsplătită cu premiul UNITER pentru teatru pentru copii.

Daniela și Așchiuță (1968)

1943 – S-a născut Ion Nicolescu

19 ianuarie 1943, Buzau – 17 februarie 2012, Buzău

Poet și prozator. A absolvit Liceul „B.P. Hasdeu” din Buzău (1961) și a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962–1968). A debutat publicistic în ziarul Steagul roșu din Bacău (1966), iar editorial cu volumul de versuri Indulgențe (1969), conținând poeme ludice și parodice. A colaborat cu poezie și articole la diverse reviste, în special la Luceafărul. A fost autorul unor versuri cântate de Nicu Alifantis sau de Florian Pittiș, un poet apreciat de Ion Barbu sau de Al. Piru. Alte volume de versuri: Ironice, Mioritada, Retorica, Vox populi vox dei, Scrisori de serviciu. „Reprezentant de seamă al avangardei anilor ’70, buzoianul a fost și ultimul boem autentic al literaturii noastre, ignorat de autorități, ocolit de confrați, uitat de critici și de editori în ultimii, tragici, 20 de ani de viață” [Adi Pârvu – Modernitatea unui mare poet: Ion Nicolescu].

Mai mult: Astăzi se împlinesc 9 ani de la moartea poetului buzoian Ion Nicolescu de Popescu Roberto George [Știri din surse Buzău]

1946 – S-a născut Georgeta Stoleriu

19 ianuarie 1946, București

Soprană și profesoară de canto. La vârsta de cinci ani a fost remarcată de către Viorel Cosma. Ulterior, baritonul Petre Ștefănescu Goangă a recomandat-o profesoarei Iolanda Mărculescu, care i-a fost profesoară la Conservatorul din București, absolvit în 1970. A urmat apoi cursuri de specializare la Hochschule für Musik „Franz Liszt” din Weimar, cu Lore Fischer. A abordat aproape exclusiv muzica de cameră și vocal-simfonică, repertoriul său cuprinzând lucrări dintr-o arie stilistică vastă, de la cele baroce, la cele specifice Renașterii și Evului Mediu și cele contemporane. Concertând în foarte multe țări europene, dar și în SUA. cu o prezență constantă în stagiunile Filarmonicii „George Enescu” și Radiodifuziunii, membră a cunoscutei formații camerale Studioul de muzică veche, are și o prodigioasă activitate pedagogică în cadrul Universității Naționale de Muzică din București. A mers în turnee și la festivaluri în Franța, Germania, Austria, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Italia, Moldova, Maroc, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia, Elveția, Statele Unite etc. A fost membră în jurii la diferite concursuri internaționale, laureată cu numeroase premii și medalii, în țară și în străinătate.

Imn pentru Sfânta Fecioară Maria • Georgeta Stoleriu & Ansamblul Contemporan

1948 – Desființarea barourilor de avocați

În urma instalării regimului comunist, prin Legea nr. 3/17 ianuarie 1948 pentru desființarea Barourilor și înființarea Colegiilor de Avocați din România, intrată în vigoare la 19 ianuarie, „în locul Barourilor se înființează Colegiul de avocați pe județe cu sediul în capitala județului, iar în locul Uniunii Barourilor, Uniunea Colegiilor de avocați din România”.

1950 – S-a născut Corneliu Popel

19 ianuarie 1950, Darabani, Botoșani – 18 iunie 1978, Iași

Poet și profesor de limba română. A fost absolvent al Facultății de Filologie a Univității din Iași în 1973. După terminarea studiilor universitare, a fost profesor de limba română în comuna Tibana, Iași. A debutat cu versuri, ca elev, în ziarul Zări noi din Suceava (1965), publicând ulterior și în lașul literar, Alma mater, Cronica, Amfiteatru, Ateneu, Luceafărul, Convorbiri literare etc. A debutat editorial cu volumul de versuri Frații mei blânzi (1974). Alte volume: Aurea saecula, Elogiul intelepciunii, Voce eterna: pro patria.

1951 – A încetat din viață Constantin C. Nottara (1/13 octombrie 1890, București – 19 ianuarie 1951, București)

Compozitor și violonist, critic muzical; membru fondator și dirijor al Orchestrei Municipiului București; dirijor al Orchestrei Radio și membru fondator al Societății compozitorilor români; fiul actorului Constantin I. Nottara.

1957 – A încetat din viață Barbu Lăzăreanu (Baruch Lazarovici; 5 octombrie 1881, Botoșani – 19 ianuarie 1957, București)

Istoric și critic literar, publicist și bibliograf și militant comunist; a înființat și condus în calitate de rector prima universitate muncitorească din România, transformată ulterior în Academia „Ștefan Gheorghiu”; membru titular al Academiei Române.

1964 – A încetat din viață Constantin Argeșanu (17 septembrie 1892, Târgu Dealului/Ștefănești, Argeș – 19 ianuarie 1964, București)

Ofițer de geniu, pilot, general, traducător, poet și prozator; Comandant al Aeronauticii Regale Române; a luptat în primul război mondial; membru al Societății Scriitorilor Români.

1968 – S-a născut Lucian Pînzaru

19 ianuarie 1968, Dorohoi, Botoșani – 16 februarie 2021, Galați

Actor de teatru. A absolvit Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași în anul 1994 la clasa profesorilor Geta Angheluță și Emil Coșeru. A debutat ca actor pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați pe 28 ianuarie 1995 în rolul Artur din spectacolul Tango de Slawomir Mrozek. A fost unul dintre actorii emblematici ai Teatrului din Galați, de-a lungul celor 26 de ani de carieră, interpretând peste 100 de roluri în spectacole ca: Revizorul, D’ale carnavalului, Școala nevestelor, Comedia erorilor, Becket, Leul în iarnă, A douăsprezecea noapte, Spionul balcanic, Livada de vișini, Mincinosul, Afacerea Protar (Ultima oră), Nebuna din Chaillot, Năpasta, Cerere în căsătorie, Visul unei nopți de vară, Salba Dracului etc. A jucat și la Teatrul „Maria Filotti” Brăila, Teatrul de Stat Constanța și Teatrul „George Ciprian” Buzău. A jucat în filmul A fost sau n-a fost? regizat de Corneliu Porumboiu și multi-premiat la Cannes 2006, TIFF 2006 și Galele Gopo.

Interviu cu Lucian Pînzaru (2020)

1971 – A încetat din viață Martin Bercovici (24 august 1902, Bârlad – 19 ianuarie 1971, București)

Inginer energetician; unul dintre pionierii planurilor de electrificare a Romaniei; membru titular (din 1963) al Academiei Române, membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România.

1973 – S-a născut Tania Popa

19 ianuarie 1973, Căușeni, Republica Moldova

Actriță de teatru, film, televiziune, radio, și voce. După absolvirea liceului cu notă maximă, la recomandarea lui Florin Zamfirescu, a obținut o bursă pentru frecventarea cursurilor UNATC (1990–1994), la clasa prof. Grigore Gonța. A fost angajată la Teatrul Național București în 1994. A primit Premiul pentru interpretare feminină la Bienala UCIN pentru anii 1996/1997, Ordinul Meritul Cultural, cl.I (2004). Se numără printre actorii implicați în campania UNITER, Artiștii pentru Artiști. Realizează costume de scenă din 2016 și deține un atelier de creație vestimentară. În film a debutat în 1992, în Balanța, urmat, printre altele, de: Aici nu mai locuiește nimeni, Patul lui Procust, Occident, The Marksman, My Mother, My Bride and I, Amintiri din Epoca de Aur, Poziția copilului, America, venim!, Ana, mon amour etc. Interpretează muzică rusească.

Aici nu mai locuiește nimeni (1995) • Tamara Crețulescu, Valeriu Popescu, Tania Popa, Ileana Stana Ionescu, Sanda Toma etc.

1973 – A încetat din viață Romulus Cândea (7/19 octombrie 1886, Avrig, Sibiu – 19 ianuarie 1973, Avrig, Sibiu)

Istoric; profesor de Istorie bisericească și discipline pedagogice; membru corespondent al Academiei Române.

1977 – A încetat din viață Dona Barta (15 septembrie 1931, Bacău – 19 ianuarie 1977, București)

Regizoare de film documentar și scenaristă; a regizat multe filme, majoritatea cu scop educativ.

1981 – A încetat din viață Catinca Ralea (5 octombrie 1929, București – 19 ianuarie 1981, București)

Regizoare de film, actriță și traducătoare; realizatoare de emisiuni radio-TV; a condus secția de limbă engleză la Radio.

1985 – S-a născut Horia Tecău

19 ianuarie 1985, Constanța

Fost jucător de tenis de câmp, în competițiile la dublu. A fost, în competiții la dublu, campion la Wimbledon (2015) și la US Open (2017), finalist la Wimbledon (2010, 2011, 2012) și semifinalist la Australian Open (2012, 2015) și Roland Garros (2015). Cea mai bună clasare: la simplu – 326 (4 aprilie 2005) și la dublu – 2 (23 noiembrie 2015). A fost component al lotului național de Cupa Davis al României. A avut parteneri pe Florin Mergea, Bruno Echagaray, Robert Lindstedt, Dick Norman, Jean-Julien Rojer.  A câștigat și un titlu la dublu-mixt. S-a retras din activitate în 2021.

1985 – A încetat din viață Ovid-Aron Densușianu (22 martie 1904, Făgăraș – 19 ianuarie 1985, București)

Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet; profesor la Universitatea din București; membru titular al Academiei Române; fiul filologului Ovid Densușianu.

1986 – A încetat din viață Iftimie Bârleanu (6 octombrie 1916, Măzănăești–Drăgoiești, Suceava – 19 ianuarie 1986, Iași)

Sculptor, autor de monumente; membru, președinte al Filialei Iași și vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici.

1989 – A încetat din viață Mihai Pop Bruchenthal (15 ianuarie 1908, Derna, Bihor – 19 ianuarie 1989, Oradea)

Compozitor, folclorist, dirijor și profesor.

1996 – A încetat din viață Elly Roman (7 mai 1905, București – 19 ianuarie 1996, București)

Compozitor de muzică corală, operetă și autor a numeroase șlagăre de muzică ușoară.

1999 – A cincea mineriadă – Marșul până la Târgu-Jiu

Pe șoseaua spre Târgu Jiu erau amplasate baraje succesive din stabilopozi de beton. În câteva locuri, în special pe poduri, trupele ministerului de interne au abandonat camioane grele, cu roțile scoase. La fiecare baraj minerii înlăturau stabilopozii, iar jandarmii, după un schimb de pietre și gaze lacrimogene de câteva minute, se retrăgeau cu autobuzele spre urmatoarea baricadă. După forțarea barajelor din Defileul Jiului, minerii au intrat în Târgu-Jiu. Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a demisionat în seara zilei de 19 ianuarie, după ce minerii au trecut de toate barajele forțelor de ordine din Defileul Jiului. Președintele Constantinescu a anunțat că autoritățile sunt hotărâte să împiedice repetarea descinderilor minerilor în Capitală din 1990 și 1991. Minerii au refuzat să negocieze cu o comisie guvernamentală desemnată în acest sens. Armata a avertizat ca va interveni „dacă forțele de ordine nu ar reuși să controleze situația”.

Miron Cozma a purtat, pe toată perioada acțiunilor de protest, uniformă de miner, iar toți ceilalți au fost îmbrăcați în haine de stradă, pentru a nu se putea aprecia corect proporția dintre mineri și ceilalți civili care participau la mitinguri, cei mai mulți neavând nici o legătură cu CNH. Liderului Minerilor i-a fost pus la dispoziție, de către un om de afaceri din Petroșani, un elicopter, cu care survola traseul pe care urmau să îl parcurgă ortacii săi, prin Defileul Jiului (din datele anchetei ulterioare).

2010 – A încetat din viață Sergiu Chiriacescu (Sergiu Tiberiu Chiriacescu; 18 octombrie 1940, Unirea, Călărași – 19 ianuarie 2010, Brașov)

Inginer, specialist în dinamica mașinilor; profesor universitar și rector (1990–2004) al Universității Transilvania Brașov; politician, senator PSD; membru corespondent al Academiei Române.

2011 – A încetat din viață Mișu Ionescu (Mihai Ionescu; 19 noiembrie 1936, Ploiești – 19 ianuarie 2011, București)

Fotbalist; a activat pe postul de portar al echipei Petrolul Ploiești și în echipa națională; declarat, în sezonul 1965–1966, cel mai bun portar de fotbal din România; antrenor și președinte al clubului petrolist; în întreaga sa activitate, nu a suferit nicio sancțiune.

2014 – A încetat din viață Aurel Nedel (19 ianuarie 1930, Vaidei–Romoș, Hunedoara – 19 ianuarie 2014, Vaidei–Romoș, Hunedoara)

Pictor; membru fondator și Președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.

2015 – A încetat din viață Justin Capră (Virgilius Justin Capră; 22 februarie 1933, Măgureni, Prahova – 19 ianuarie 2015, Ploiești)

Inventator, profesor și inginer; a realizat peste 130 de invenții, dintre care 72 sunt prototipuri de automobile cu consum redus de combustibil, 7 aparate de zbor și 15 motoare neconvenționale și un jet pack.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită