Cătălina Buzoianu (1938-2019) -cover
Personalitatea zilei

Cătălina Buzoianu

(13 aprilie 1938 – 3 august 2019)

~ Personalitatea zilei ~

 

Cătălina Buzoianu (1)Cătălina Buzoianu

13 aprilie 1938, Brăila – 3 august 2019

 

Regizoare de teatru, cotată printre cei mai importanți regizori de teatru din România.

Mama, profesoară de economie politică, s-a ocupat de educația fiicei. A luat lecții de pian și de balet, câștiga olimpiadele la literatură, dar și la economie politică.

A urmat o școală de comerț. O întâmplare fericită a adus-o în lumea teatrului – regizorul Horea Popescu i-a propus rolul unei fetițe în Moralitatea Doamnei Dulska. Apoi, pentru aproape un deceniu, a fost actriță la teatrele din Baia Mare și Timișoara, jucând în Egor Bulîciov și alții de Gorki, Într-un ceas bun! de Rozov, Vlaicu și feciorii săi de Lucia Demetrius, Anton Pann de Lucian Blaga, rolul titular din Ecaterina Teodoroiu de Nicolau Tăutu.

A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Regie, la clasa Ion Olteanu. A absolvit cu succes în 1969, susținându-și examenul cu piesa Pictură pe lemn de Ingmar Bergman, fiind considerată deja o voce regizorală promițătoare la finalul studiilor.

A fost repartizată la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, apoi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973.  Remarcată de la începutul carierei, și criticii, și publicul au început să o asocieze cu inovația, cu avangarda, cu un stil atipic, numai al ei, într-o continuă, neobosită, căutare.

În perioada 1979–1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, unde a realizat Maestrul și Margareta după Bulgakov, Să îmbrăcăm pe cei goi, Ca frunza dudului din rai și multe, multe altele.

Paul Zindel – Efectul razelor gama asupra anemonelor Teatru TV, preluat de la Teatrul Mic • Olga Tudorache, Adriana Șchiopu, Rodica Negrea, Monica Mihăescu

A fost apoi regizor permanent la Teatrul „Bulandra”, până la pensionare în 2006. Aici a pus în scenă Patul lui Procust după Camil Petrescu. A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați, una din cele mai cunoscute reușite în acest sens fiind premiera de la Teatrul „Bulandra” cu O dimineață pierdută după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu.

Gabriela Adameșteanu – Dimineață pierdută Teatru TV, preluat de la Teatrul „Bulandra” Partea I • Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu-Botez, Rodica Tapalagă, Irina Petrescu, Victor Rebengiuc, Valentin Uritescu, Ion Besoiu, Mihai Constantin

A regizat teatru TV: Efectul razelor gamma asupra anemonelor (1977), Vocea umană (1990), Trenul din zori nu mai oprește aici (1994).

Tennesee Williams – Trenul din zori nu mai oprește aici (1993) • Olga Tudorache, Carmen Galin, Valeriu Popescu, Florina Cercel, Papil Panduru, Cristian Iacob, Marius Stănescu, Cristina Buburuz

A colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate, de exemplu, a montat Don Quijote chiar în ținutul lui Cervantes, în provincia La Mancha, la Alcazar de San Juan. În Franța, spectacolul său, La Cantique des Cantiques version rock s-a jucat în piaţa medievală din Castelet, dar și în Castelul de Lourmarin. castel care i-a găzduit și spectacolul Le premier homme, după Camus, văzut și de fiica autorului francez.

Le Cantique des Cantiques / Cântarea cântărilor Opera-Rock

Ca și alți regizori importanți, nu a fost străină de spectacolele de operă, punând în scenă titluri ca Oedip de George Enescu, mai întâi la Lucerna, în Elveţia, în 1981, iar zece ani mai târziu şi la Opera Română, Lumea pe lună de Haydn–Goldoni, la Ateneul Român, în 1986, sau Caragiale şi noi, în 1996.

Cu peste o sută de piese montate în țară și în străinătate, activitatea sa artistică a fost recompensată cu numeroase premii românești și internaționale: Premiul Academiei Române (1973), Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan Brașov (1978), Premiul special al Juriului Durham (Anglia, 1979), Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze (1980), Premiul Théâtre vivant – Radio France Internationale (1993), Marele Premiu la Festivalului Național de Teatru (1994, 1996, 1997), Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească Timișoara (1995), Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995), Premiul UNITER pentru cea mai bună regie (1995), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2001).

Când noi, morți, înviem de Henrik Ibsen • Teatrul Național Cluj. Cornel Răileanu, Ramona Dumitrean, Elena Ivanca, Paul Basarab, Ovidiu Crişan, Irina Wintze, Şerban Ursachi

În paralel cu activitatea de regizor, începând din anul 1975 a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru a IATC București (azi UNATC), din 1990 ocupând și funcția de decan al Secției de Teatru. După pensionare, a predat la masterat cursurile de Antropologie și de Forme alternative de teatru.

Jean Cocteau – Vocea umană Teatru TV (1990) • Valeria Seciu

A publicat cărți de teatru: Novele teatrale, Vaporul interior, Mnemosina, bunica lui Orfeu.

A fost distinsă cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000).

A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru și a avut doi copii: pe Ștefănuț Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară) regizor de teatru și fost director de teatru (la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București), și pe Velica Panduru, scenograf de carieră, nume recunoscut în comunitatea teatrală.

Mai mult: Cătălina Buzoianu [Wikipedia]

 

Portret Cătălina Buzoianu – film de Laurențiu Damian

 

#CatalinaBuzoianu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

3 comentarii la „Cătălina Buzoianu