30 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Incendiul din Clubul Colectiv din București

 

1497 – Bătălia de la Cernăuți

După victoria din Bătălia de la Codrii Cosminului și cea a luptei de la Lențești, a avut loc victoria deplină a voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare, împotriva resturilor armatei polone care se retrăgeau în dezordine.

În consecință, Ioan Albert, regele Poloniei, a fost silit să încheie un tratat de pace cu Ștefan cel Mare.

1724 – S-a încheiat construcția Bisericii Stavropoleos

Biserica Stravropoleos a fost ridicată în București, în timpul celei de-a doua domnii în Țara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719–1730), de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, venit în Muntenia de la Mănăstirea Gura, metoc al Mitropoliei Pogoniana. Inițial construindu-se doar un simplu han, locul a devenit în scurt timp potrivit pentru un sfânt lăcaș de rugăciune. Biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin Orașul Crucii.

Conform pisaniei de deasupra ușii de intrare, scrisă în grecește și românește, la data de 30 octombrie 1724 construcția bisericii era terminată. Din construcția inițială a incintei mănăstirii și hanului s-a păstrat numai biserica, una dintre cele mai reprezentative ctitorii post brâncovenești. Celelalte clădiri sunt rezultatul unui vast proiect de restaurare și construcție început în 1897, după planurile arhitectului Ion Mincu. În incinta mănăstirii s-au amenajat o bibliotecă, o trapeză și o colecție de obiecte vechi bisericești.

1789 – S-a născut Elena Asachi

Eleonore Teyber; 30 octombrie 1789, Viena – 9 mai 1877, Iași

Compozitoare, pianistă și cântăreață română de origine austriacă. A fost fiica compozitorului austriac Anton Teyber și soția cărturarului Gheorghe Asachi. A fost o muziciană de seamă în viața culturală a Iașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A organizat întruniri muzicale în casa ei și a participat, în calitate de cântăreață și pianistă, la seratele muzicale din saloanele boierești. Activitatea ei muzicală este legată, de asemenea, și de concertele cântăreților și instrumentiștilor, aflați în turneu la Iași, care găseau în ea o acompaniatoare cu înalte calități muzicale. Activitatea Elenei Asachi e legată în cea mai mare măsură de teatru. Începând cu compunerea unor fragmente muzicale în cadrul unor scenete, ea a introdus tot mai mult muzica în piesele de teatru ale soțului ei. Cele câteva cântece, romanțe și arii, compuse de ea în acest scop, au pus bazele creației ulterioare a acestui gen.

1858 – S-a născut Duiliu Zamfirescu

30 octombrie 1858, Plăinești/Dumbrăveni, pl. Râmnicul de Sus, Râmnicu-Sărat/Vrancea – 3 iunie 1922, Agapia, Neamț

Scriitor, unul dintre fondatorii romanului românesc, membru titular (din 1908) și vicepreședinte al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept la București (licențiat în 1880). A fost magistrat la Hârșova și Târgoviște, apoi avocat și redactor la România liberă, secretar de legație la Roma (1885–1906). A revenit în țară și a fost secretar general la Ministerul de Externe. S-a retras adesea în vila sa de la Odobești. După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu (1920). A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor: Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, care ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea. S-a stins din viață la Mănăstirea Agapia.

Duiliu Zamfirescu – Viața la țară Teatru radiofonic • Victoria Mierlescu, Ica Matache, Corado Negreanu, Ștefan Iordache, Adela Mărculescu, Nicolae Pomoje, Jeanine Stavarache, Mitică Popescu, Ruxandra Sireteanu etc.

1864 – Codul penal Cuza

Codul penal român, denumit și Codul Cuza, a fost promulgat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și publicat la 30 octombrie 1864 și pus în aplicare la 1 mai 1865. Înaintea acestui cod, în Moldova se aplica Codul penal din anul 1826 iar în Muntenia Condica Criminală, lucrată de divanul obștesc, sub Barbu Știrbei, în 1850–1853. A fost alcătuit după modelul Codului Penal francez (din 1810) și al Codului Penal prusian (din 1851). Codul penal Cuza a realizat unificarea legislativă penală și a marcat începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții.

1869 – S-a născut Nicolae Paulescu

30 octombrie/11 noiembrie, 1869, București – 19 iulie 1931, București

Om de știință, medic și fiziolog, profesor universitar. A studiat medicina la Paris din 1888, obținând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul Hôtel-Dieu în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, apoi ca intern sau ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne. A urmat ulterior cursurile de Chimie biologică și Fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului și Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală. În anul 1901, a obținut la Universitatea din Paris al doilea doctorat în Științe cu dizertația Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii). În 1900 s-a întors în țară și a fost numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București. A desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimilația nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite etc. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. În 1921, a publicat în premieră, în revista Archives Internationales de Physiologie, mai multe studii care se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreină. Era vorba de insulină, hormon folosit împotriva diabetului, extras din pancreas. Cu toate acestea, senzaționala sa descoperire a trecut neobservată. În 1922, medicul Fr. Grant Banting și biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anunțat din nou descoperirea insulinei, fiind recompensați, un an mai târziu, cu premiul Nobel pentru fiziologie și medicină. Prioritatea fiziologului român a fost recunoscută abia după 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.

Gândit în România – Nicolae Paulescu

1883 – Tratatul secret de alianță româno – austro-ungar

Discuțiile preliminare au avut loc în cadrul vizitei primului ministru român, Ion C. Brătianu la Viena din septembrie 1883. S-a realizat proiectul tratatului în termeni asemănători celor din tratatul de alianță austro-german (1879) și tratatului Triplei Alianțe (1882). Proiectul, prezentat de primul ministru Kalnoky la 25 septembrie 1883 era conceput ca o alianță bilaterală cu caracter defensiv, avea un preambul și opt articole dintre care, art. 2 prevedea angajarea guvernului român de a nu tolera pe teritoriul său acțiuni politice sau de alt gen care ar fi îndreptate contra Monarhiei Dualiste și guvernul austro-ungar își lua aceleași obligații față de România. Brătianu a cerut să fie inclusă prevederea conform căreia tratatul defensiv austro-român corespunde scopului urmărit prin alianța dintre Austro-Ungaria și Germania. Textul modificat al tratatului a fost adus la București de către baronul Mayr la 13/25 octombrie 1883, iar la 18/30 octombrie 1883 împreună cu Kalnoky, Ion C. Brătianu a semnat tratatul de alianță între România și Austro-Ungaria, România aderând astfel la Tripla Alianță. Aderarea României la Tripla Alianță a fost secretă și opinia publică românească a aflat despre aceasta după declanșarea primului război mondial. Prin aderarea la Tripla Alianță, România obținea un important sprijin împotriva vreunui atac străin la adresa sa. Trebuie avut în vedee că, deși statul român cu cel dualist deveneau aliați și-și acordau sprijin în cazul în care unul dintre ele ar fi fost atacat, România nu i-a abandonat pe frații noștri aflați sub stăpînie austro-ungară, pe care i-a susținut și după 1883 în lupta lor pentru obținerea de drepturi. Tratatul româno–austro-ungar a fost reînnoit de mai multe ori până în anul 1913.

1896 – A încetat din viață Carol Benesch (9 ianuarie 1822 – 30 octombrie 1896)

Arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României; a proiectat Castelul Peleș; membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România.

1901 – S-a născut Mihail Straje

Mihail Stețcu; 30 octombrie 1901, Galbeni, Roman/Botoșani – 1 aprilie 1978, București

Poet, prozator, traducător și istoric literar. S-a înscris pentru studii superioare, dar le-a întrerupt. A debutat poetic în revista Moldova de la Nistru (1919), iar debutul editorial a fost în anul 1930 cu volumul Sora Emilia. A lucrat ca funcționar. A colaborat la multe publicații obscure din provincie, dar și la Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Neamul românesc, Facla, Familia, Rampa, România literară (condusă de Liviu Rebreanu), România literară (sub conducerea lui Cezar Petrescu), Viața literară, Azi, Clipa, Universul literar (Perpessicius), Gazeta literară, Manuscriptum, Tribuna, Luceafărul etc. A tradus din: Dostoievski (în colaborare), Gide, Ibanez, Kessel, Poe, Swift etc. Cea mai importantă lucrare a sa rămâne Dicționarul de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români (1973). A cultivat poezia cu intermitențe de-a lungul unei jumătăți de veac. Unica plachetă de versuri, tiparită postum, a fost Balans încremenit.

1902 – S-a născut Ilie T. Popovici

30 octombrie 1902, Budăi, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 11 octombrie 1982, București

Medic veterinar, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studii medicale la București, unde, în 1929, a susținut teza Încercări de vaccinațiune asupra cărbunelui prin lichid de edeme cărbunoase, devenind Doctor în Medicină veterinară. A lucrat apoi în laboratoare de bacteriologie veterinară din Chișinău și Iași, ridicându-le la nivelul celor mai bune unități de acest fel din România din acea perioadă. A fost profesor de clinică și patologie infecțioasă la Facultatea de Medicină Veterinară din București, rector al Institutului de Zootehnie și Medicină Veterinară din București (1947–1957). În 1949 a pus bazele Institutului de Patologie și Igienă Animală din București, al cărui director a fost până în 1962. Preocupat de găsirea unor soluții destinate dezvoltării veterinare profilactice, a creat sau a optimizat vaccinuri ca: antiagalactic, antirabic, antiholeric, antiaftos; a făcut cercetări privind boala lui Aujeszky, pasteurelozele, rujetul, pesta aviară, tuberculoza; a elaborat metode originale de imunizare împotriva agalaxiei contagioase a oilor și a caprelor, de vaccinare antirabică la animale. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări, între care: Vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase a oilor și caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice; O nouă metodă de vaccinare antirabică folosită în combaterea turbării la animale în RPR, Folosirea unui vaccin concentrat saponinat monovalent în combaterea febrei aftoase din RPR, Rolul focarului inflamator. A colaborat la Dicționarul enciclopedic român și la International Encyclopedia of Veterinary Medicine. A fost delegat permanent al României la Oficiul Internațional de Epizootii.

1918 – Consiliul Național Român Central

Organ politic al românilor din Transilvania, cu activitate politică și administrativă, având funcțiile unui organism statal central, o etapă necesară de organizare a luptei naționale a românilor din Transilvania în toamna anului 1918.

S-a format la începutul lunii octombrie 1918 după o întâlnire la Budapesta a reprezentanților Partidul Național Român și reprezentanții mișcării social-democrate din Transilvania în care, și unii, și alții s-au pronunțat pentru o colaborare în cadrul unui consiliu comun. Înființarea consiliului a avut loc la Budapesta, la Hotelul Jägerhorn (Cornul vânătorilor), la 17/30 octombrie 1918, având în componență șase naționali: Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad și șase socialiști Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu. Din 21 octombrie/3 noiembrie 1918 Consiliul și-a mutat sediul la Arad, în casa lui Ștefan Cicio-Pop. Consiliul a fost recunoscut de guvernele de la Viena și Budapesta și a devenit în săptămânile următoare organismul care a impulsionat energiile majorității românilor din Transilvania spre realizarea idealului Unirii.

1921 – S-a născut Paul Mircea Cosmovici

30 octombrie 1921, Iași – 13 august 2006, București

Jurist, membru titular (din 1995) al Academiei Române. A urmat cursurile universitare la Iași, iar apoi cursuri de perfecționare în drept internațional la universități din Columbia, Leyden și Amsterdam. A fost avocat în baroul din București, a îndeplinit funcții economice în diferite întreprinderi, jurist consult, consultant arbitral și arbitru departamental; cercetător științific principal, șef de sector, director, director onorific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. A elaborat, singur sau în colaborare, numeroase lucrări, dintre care amintim: Prescripția extinctivă, Dreptul ca instrument de formare, dezvoltare și ocrotire a personalității umane (lucrare distinsă cu premiul „Simion Mehedinți” al Academiei Române), Rolul și funcțiile dreptului, Rolul contractelor în perfecționarea relațiilor economice, Extinctive Proscription, A New Approach to International Comercial Contracts.

1922 – S-a născut Iancu Țucărman

30 octombrie 1922, Iași – 8 ianuarie 2021, București

Inginer agronom, supraviețuitor al pogromului de la Iași al „trenului morții”. A absolvit liceul „Ștefan cel Mare” din Iași. În 29 iunie 1941 dimineața, scos din casă împreună cu tatăl său, grupați împreună cu alții, au fost încolonați și conduși cu mâinile sus până la Chestură, pe drum fiind pălmuit și jefuit de ceas de un ofițer. La Chestură erau deja grămezi de cadavre, oamenii nou ajunși fiind bătuți cu bastoane iar cei care încercau să fugă, mitraliați. Tatăl său și alții, au primit bilet de „liber„, fiind trimiși să cheme pe toți ceilalți evrei ca să primească un bilet asemănător. Iancu a rămas în curtea Chesturii peste noapte iar a doua zi dimineață cei rămași în viață au fost duși la gară, îngrămădiți 137 într-un vagoan de vite cu bălegar și var nestins pe jos, cu geamurile blocate cu scânduri. Din cauza căldurii și lipsei aerului au murit cei mai mulți din vagon. Iancu povestește că numai cei mai scunzi și mai slabi dintre cei din vagon au reușit să supraviețuiască. Când au fost deschise ușile la Podu Iloaiei, numai 8-12 oameni rămăseseră în viață, toți ceilalți fiind stivuiți pe jos în interiorul vagonului. Cei care se puteau mișca au fost escortați la sinagogă. Iancu a fost apoi găzduit de o rudă până în luna noiembrie 1941. Morții au fost îngropați în gropi comune. Iancu Țucărman a pierdut 12 rude, 7–10 colegi și prieteni în „trenurile morții” de la Iași. La o săptămână de la întoarcerea la Iași a fost recrutat la muncă forțată. Următorii patru ani a lucrat la o centrală electrică, la căile ferate, la o fabrică de textile și iarna la deszăpezire, zi-lumină. Iancu și familia sa au avut de suferit ca toți ceilalți evrei în urma legilor și a ordinelor antisemite din România. După război, Iancu a rămas la Iași, a absolvit Facultatea de Agronomie. A fost inginer șef în agricultură, apoi editor la reviste de specialitate, apoi iar pe teren, la CAP Costâna, Suceava și, până la pensionare, la Centrul de calcul electronic de la Ministerul Agriculturii. Nu a devenit niciodata membru de partid. De mic cânta la vioară, a făcut parte și din orchestra Ministerului Agriculturii, după pensionare a organizat evenimente, concursuri, a ajutat la descoperirea tinerelor talente și a sponsorizat lecții de muzică pentru aceștia prin contribuții din propria pensie și prin fundații, inclusiv Asociația Culturală Iancu Țucărman și Maria Popa. S-a bucurat de relații de prietenie și cu ambasadorii Israelului, Germaniei, Rusiei și SUA la București. A fost distins cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler (2007), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2016).

1930 – Premiera filmului Ciuleandra

A fost primul film sonor vorbit în limba română, prima ecranizare după Liviu Rebreanu, fiind o coproducție româno-germană, regizată de Martin Berger, cu Elvira Godeanu și Hans Stuwe. A fost realizat în două versiuni, germană și română. Titlul german este Verklugene Traume (Visuri spulberate). Premiera a avut loc la Cinema Capitol București, fiind difuzat în Germania și în Statele Unite.

Ciuleandra / Verklungene Traume (1930; Fragment)

1943 – S-a născut Horia Scutaru-Ungureanu

30 octombrie 1943, Roman, Neamț – 22 noiembrie 2014, București

Fizician, cercetător științific, membru titular (din 1995) al Academiei Române. A fost student al Facultății de Fizică a Universității din București, Secția de Fizică Teoretică, pe care a absolvit-o în 1966. A fost fizician, apoi cercetător științific în secția de Fizică teoretică a Institutului de Fizică Atomică. A promovat toate etapele ierarhiei științifice, până la gradul de cercetător științific gradul I, obținut în cadrul Departamentului de Fizică Teoretică, la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. A devenit Doctor în Fizică în 1980, cu teza Structura și stabilitatea sistemelor cuantice deschise. A obținut rezultate științifice de valoare în domeniul fizicii teoretice, pe următoarele direcții de cercetare: fundamentele fizicii cuantice, teoria nucleelor atomice ușoare, teoria sistemelor cu simetrii dinamice, teoria nucleului atomic, teoria particulelor elementare, teoria cuantică a informației etc.

1944 – S-a născut Marcel Dragomir

30 octombrie 1944, Câmpina – 9 martie 2015, București

Compozitor și interpret de muzică ușoară. A urmat cursurile Liceului de Muzică „George Enescu” din București la secția clarinet, continuând studiile muzicale la Conservatorul „Ciprian Porumbescu„ din București, pe care l-a absolvit în 1971. A profesor de Clarinet-Saxofon la Școala Populară de Artă din București și redactor principal la secția de creație a Radiodifuziunii Române. A realizat emisiuni de radio și de televiziune și a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri de muzică ușoară, a compus muzică ușoară: Un albastru infinit, De n-ai fi tu, Strada fericirii, Ce vrei tu, mare albastră, Trenul galben fără cai, Micul meu Paris dar și muzică de teatru: Aventurile soldatului Gică, Melodiile vacanței, Profesorul de franceză și film: Albă ca zăpada și cei 7 pitici, Călătorie muzicală.

Marcel Dragomir – Te-am căutat [Arhiva TVR]

1947 – Procesul conducătorilor Partidului Național-Țărănesc

S-a desfășurat în sala de festivități a Școlii Superioare de Război din București, între 30 octombrie–11 noiembrie, procesul intentat conducătorilor Partidului Național-Țărănesc. Iuliu Maniu a fost arestat la 18 iulie 1947 la un sanatoriu din București unde era internat pentru probleme medicale, fiind apoi dus în secret la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei.

Un proces simulat, condus de la Moscova, a fost contestat, la acea vreme, de Guvernul SUA, iar românii stabiliți peste Ocean au protestat la New York, cerând eliberarea imediată a lui Maniu. Acuzațiile pentru care Iuliu Maniu a fost condamnat la temniță pe viață sfârșind într-o celulă a închisorii de la Sighetu Marmației sunt: „trădare națională, tentativă de surpare a ordinii constituționale, răzvrătire, insurecție armată, instigare la trădare prin necredință, instigare la trecerea frauduloasă a frontierei”. Iuliu Maniu, în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, comutată la temniță grea pe viață, iar Ion Mihalache, la temniță grea și izolare într-o celulă până la capătul zilelor.

1950 – S-a născut Alexandru Samoilă

30 octombrie 1950, Tomsk, RSFS Rusă, URSS

Dirijor sovietic și moldovean, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Format la școala muzicii clasice cu tradiții rusești, a absolvit Conservatorul de Stat ”Rimsky-Korsakov” St. Petersburg și Conservatorul de stat ”Mussorgsky” Urals. Între 1981–2003 a fost dirijor șef și director artistic al Operei Naționale din Moldova. A colaborat cu Orchestra Națională Rusă, Orchestra Simfonică Ceaikovski, Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg, Filarmonica New Japan și Orchestra Națională a Radio-ului României. A dirijat la Teatrul Bolshoi din Rusia, Teatrul muzical Stanislavsky și Nemirovich-Danchenko, Teatrul Mihailovsky din Sankt Petersburg, teatrele de operă din Kiev, Minsk, Samara, Chelyabinsk, Ufa, Ekaterinburg etc. Are în repertoriul său dirijoral peste 50 de titluri de operă și balet și a susținut turnee în țări precum Marea Britanie, Spania, Portugalia, Italia, Japonia, Islanda, Ungaria, Bulgaria, Turcia etc. Printre succesele sale se numără colaborarea cu Royal Albert Hall din Londra (1996) unde a debutat cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi. A fost prim dirijor al Teatrului de Operă din Odessa (2009–2019), dirijor-șef al teatrului moscovit Novaia opera (2019–2021), iar din 2021, dirijor al teatrului. An de an revine în fiecare toamnă la Chișinău pentru a sta la pupitrul festivalului Vă invită Maria Bieșu, din respect și admirație pentru protagonistă. A fost distins cu titlurile Artist emerit (1983) și Artist al poporului (1988) al RSSM, cu Ordinul Insigna de Onoare (1987), este laureat al Premiului de stat al RSSM (1990), cavaler al Ordinului Republicii Moldova (1996) etc.

Oleg Negruță – Concert pentru clarinet și orchestră de cameră Partea I • Orchestra de Cameră Teleradio-Moldova, Dirijor Alexandru Samoilă, Solist Simion Duja

1954 – Premiera operetei Lăsați-mă să cânt

Operetă în două acte de Gherase Dendrino, pe un libret de Erastia Sever, Liliana Delescu și Viorel Cosma. Subiectul operetei a fost comandă politică a PMR – eterna înfruntare dintre forțele progresiste și ale reacțiunii, dar în secolul al 19-lea, avându-l ca erou pe Ciprian Porumbescu. Premiera a avut loc la Teatrul de Stat de Operetă din București, la 30 octombrie 1954.

Gherase Dendrino – Lăsați-mă să cânt • Angela Gheorghiu, Pian Jeff Cohen

1954 – S-a născut Mihai Măniuțiu

30 octombrie 1954, Cluj

Regizor de teatru, scenarist, scriitor și eseist, profesor onorific al Departamentului de Teatru al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1978, la clasa Cătălina Buzoianu. De atunci, lucrează în teatre importante din România și din străinătate (Marea Britanie, Belgia), creațiile sale primind în numeroase rânduri premii naționale pentru: Cea Mai Bună Regie, Originalitate, Cel Mai Bun Spectacol al anului. A realizat peste cincizeci de spectacole, multe dintre ele premiate, printre care: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu ușile închise de Jean-Paul Sartre, Afară în fața ușii de Wolfgang Borchert, Antigona de Sofocle, Lecția de Eugen Ionescu, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Caligula de Albert Camus, Richard al III-lea (nominalizat pentru cel mai bun spectacol în turneu în Marea Britanie în 1994), Richard al II-lea de W. Shakespeare, Exact în același timp de Gellu Naum, Tragica istorie a doctorului Faust după Christopher Marlowe, Alcesta, Bacantele de Euripide, Electra după Eschil și Euripide. Ca scriitor, a publicat șase volume de povestiri: Un zeu aproape muritor, Istorii pe care n-am să le scriu, Scene intime. Scene de masă, Omphalos, Autoportret cu himere, Spune Scardanelli, o carte de aforisme, Exorcisme, un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, Cercul de aur și două lucrări de teorie teatrală: Redescoperirea actorului, Act și mimare.

Giuseppe Verdi – Otello • Opera națională Cluj-Napoca, Regia Mihai Măniuțiu, Dirijor Adrian Morar, Otello: Marius Vlad Budoiu, Desdemona: Nicoleta Ardelean

1955 – A încetat din viață Dimitrie Gusti (13 februarie 1880 – 30 octombrie 1955)

Filosof, sociolog și estetician; considerat a fi creatorul sociologiei românești; ministru al Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor; profesor la Universitățile din Iași și București; membru titular și președinte al Academiei Române.

1955 – A încetat din viață Agricola Cardaș (3 octombrie 1883 – 30 octombrie 1955)

Biolog, agronom și publicist; creatorul învățământului mediu de zootehnie și al Centrului universitar de zootehnie din Iași; membru al Academiei de Științe din România.

1956 – Revolta studenților la Timișoara

La sfârșitul lunii octombrie, pe fondul situației de criză din Ungaria, în România au apărut manifestații de protest, inițiate și coordonate de studenții din marile centre universitare Cluj, București, Timișoara, Târgu Mureș, Iași.

La Timișoara s-a constituit un grup de inițiativă care a dat semnalul luptei anticomuniste, format din studenți din anii terminali ai Facultății de Mecanică de la Institutul Politehnic din Timișoara – Aurel Baghiu, Caius Muțiu, Teodor Stanca, Frederich Barth, Ladislau Nagy, Valentin Rusu, Heinrich Drobny. Grupul stabilea ca, în debutul acțiunilor, pe 30 octombrie la ora 14,00, să se organizeze la Facultatea de Mecanică o mare adunare cu studenții din întreg centrul universitar Timișoara, la care să fie invitați rectorii și reprezentanți ai puterii centrale. La data stabilită, poliția, securitatea și armata au pătruns în cantină și au arestat opt studenți din grupul de inițiativă, ei fiind duși la Securitate și ulterior condamnați. Restul au fost duși într-o tabără militară la Becicherecu Mic.

În 31 octombrie a avut loc o demonstrație de stradă în sprijinul celor arestați. Studenții timișoreni strigau, aproape la unison: „Afară cu rușii din țară!„, „Ne-am săturat de robie”, „Vrem libertate”, „Jos mâinile de pe Ungaria!”. Coloana formată din circa 1.000 de demonstranți a fost înconjurată de trupe de intervenție. Ei au fost bătuți cu pumnii și picioarele, cu bastoanele și paturile armelor și au fost avertizați cu focuri de armă, după care cu toții au fost urcați în camioane și duși tot la Becicherecu Mic. Mișcarea a fost a fost soldată cu anchetarea a peste 2.000 de studenți și condamnarea organizatorilor (Caius Muțiu, Teodor Stanca, Aurel Baghiu, Aurelian Păuna, Ladislau Nagy), pedepsele fiind între șase luni și opt ani. Cei care erau eliberați au fost obligați să semneze declarații prin care se dezavuau de mișcarea de protest, pentru a li se permite să continue facultatea. Mulți au refuzat, așa că au fost torturați până când au fost convinși.

1959 – S-a născut Marius Bațu

30 octombrie 1959, Constanța

Solist, compozitor de muzică folk. S-a remarcat în muzica românească în 1977, anul în care a înființat, alături de Eugen Baboi, grupul Poesis. În perioada 1982–1985 a participat la Cenaclul Flacăra, iar în 1994, după o perioadă de 8 ani petrecută în Germania, a revenit în România și a reluat activitatea grupului Poesis, lansând în 1996 albumul Cântec Șoptit. A colaborat cu trupele Holograf, Compact, Pasărea Colibri, iar după o pauză de mai bine de 10 ani, Marius Bațu și Eugen Baboi s-au reunit din nou și au lansat un nou produs marca Poesis, albumul Babilon.

Marius Bațu – Cea mai frumoasă floare

1960 – A încetat din viață I.O. Suceveanu (Ion Olaru; 12 februarie 1905 – 30 septembrie 1960)

Poet, maistru militar, profesor; a editat revista Darul.

1964 – S-a născut Cătălin Țîrlea

30 octombrie 1964, București

Prozator, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor România din 1993. A absolvit în 1990 Facultatea de Litere a Universității din București. A frecventat Cenaclul Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu și Cenaclul Universitas condus de Mircea Martin (fiind și secretarul cenaclului, doi ani). A debutat publicistic în revista Amfiteatru din București (1982), cu proză scurtă. Debutul editorial a avut Ioc în 1982 cu volumul de proză scurtă Povestiri cu pensionari. A colaborat cu proză, eseuri, articole diverse la Adevărul literar și artistic, Nouăzeci (supliment al revistei Luceafărul), Formula AS, Contemporanul–Ideea europeană etc. precum și în paginile culturale ale ziarelor Viitorul românesc, Curentul, Cuvântul. A realizat numeroase emisiuni culturale la Televiziunea Română, cu accent pe promovarea marilor personalități ale literaturii române contemporane. Din scrierile sale: Avântul tinerimii (publicistică 1990–1993), Prostia la români, Anotimpuri de trecere. A primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pe anul 1993 (1995). A fost redactor cultural la Televiziunea Română și redactor-șef al revistei Contemporanul–Ideea europeană, din decembrie 2002 fiind diplomat de carieră în Ministerul Afacerilor Externe al României.

1970 – Premiera spectacolului Regele Lear la Teatrul Național din București

În regia lui Radu Penciulescu, scenografia Floricăi Mălureanu, distribuția: George Constantin în rolul titular, alături de Gheorghe Cozorici, Constantin Rauțchi, Traian Stănescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Silvia Popovici etc. Una dintre cele mai îndrăznețe realizări teatrale românești pe linia înnoirii mijloacelor de expresie, controversatul Regele Lear a stârnit o adevărată furtună în lumea teatrală de la noi.

Mai mult: „Regele Lear” în regia lui Radu Penciulescu [Amintiri din teatrul românesc].

1971 – Accidentul ecologic de la Certej

Provocat de ruperea digului iazului de decantare a sterilului rezultat în urma exploatarii aurifere și alunecarea muntelui de steril al exploatării miniere Certej, Hunedoara.

Nămolul toxic, cu cianuri și steril, s-a revărsat peste cartierul muncitoresc și a distrus șase blocuri, un cămin de nefamiliști, peste 20 de gospodării, o popicărie și alte construcții care urmau să facă din Certej unul dintre orășelele de seamă ale epocii comuniste. Potrivit Procuraturii județene, care a anchetat timp de doi ani împrejurările dezastrului, avalanșa de steril toxic a ucis 89 de oameni și a rănit alți 76.

Adevăruri despre trecut: Moartea coboară în sat – tragedia de la Certej [TVR1]

1971 – A încetat din viață Valeriu Bologa (Valeriu Lucian Bologa; 26 noiembrie 1892 – 30 octombrie 1971)

Medic, istoric al medicinii, profesor universitar; fondator al școlii de istoria medicinii din Cluj.

1976 – S-a născut Călin Geambașu

30 octombrie 1976 în București

Solist vocal, compozitor, orchestrator, instrumentist. A debutat artistic în anul 1995 la emisiunea Școala Vedetelor, moment care a marcat și începutul carierei sale de compozitor și interpret. A obținut, alături de Mălina Olinescu, Premiul I la Festivalul Național de Muzică Românească Mamaia 1986, la secțiunea Interpretare, unde a cântat o creație proprie, Premiul I la Mamaia 2000, la secțiunea Creație, cu melodia O ploaie de stele. În perioada 2002–2003 a făcut parte din grupul No Comment, alături de prietenul său din copilărie, Xenti Runceanu și de Florin Negru, cu care a câștigat premiul III la Creație la festivalul Mamaia 2002 cu piesa C’est la vie și a participat la finala Eurovision 2002. Între 2006–2013 a evoluat alături de trupa sa și a tatălui său, Petre Geambașu în cadrul emisiunii PRO TV Dansez pentru tine, ca interpret și editor muzical. Are propriul studio de inregistrari.

Călin Geambașu – O ploaie de stele

1974 – A încetat din viață Elena Piru (Elena Bjoza; 18 martie 1919 – 30 ocombrie. 1974)

Istoric literar și cercetătoare; a contribuit substanțal la alcătuirea fondului arhivistic al Institutului de Istorie Literară și Folclor; soția lui Alexandru Piru.

1976 – S-a născut Xenti Runceanu

30 octombrie 1976, Buzău

Muzician. Provine dintr-o familie de muzicieni, văr primar al regretatei cântărețe Mihaela Runceanu și fratele Andreei Runceanu din trupa Amadeus. A început să studieze pianul de la vârsta de 6 ani, a urmat școala și liceul de muzică „Dinu Lipatti” și a devenit, în 2000, licențiat al Universității de Muzică din București, unde a urmat cursurile a trei facultăți: Compoziție muzică simfonică, Dirijat de cor și Pedagogie Muzicală. În 1999 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Din 1998 până în prezent a fost compozitor, artist interpret, orchestrator și producător pentru diferiți artiști și trupe: Amadeus Electric Quartet, Irina Baiant, Cornel Ilie, Ad Libitum Voices etc. În 1998 a înființat trupa No Comment împreună cu Răzvan Trandafir si Lucian Georgeoni, cu care a participat la concerte în toate orașele din țară și în străinătate. Din  2009 este producător muzical și compozitor al trupei Amadeus. A compus muzica pentru 3 spectacole de teatru: Dușmănie de Gabriel Sandu, Disco ’89 – Cele 7 morti ale Mihaelei Runceanu de Catinca Draganescu, O istorie plină de speranță a Mihaelei Runceanu.

No Comment – Ești atât de frumoasă

1976 – A încetat din viață Barbu Solacolu (5/18 martie 1897 – 30 octombrie 1976)

Poet și traducător; Doctor în Filosofie și Științe economice; redactor la Neamul românesc.

1978 – A încetat din viață Constantin C. Iliescu (15 septembrie 1892 – 30 octombrie 1978)

Medic cardiolog, profesor de Medicină internă și Cardiologie; unul dintre fondatorii cardiologiei ca specialitate independentă în România; fondator și director al Centrului de asistență a cardiacilor (ASCAR) din București; membru titular al Academiei Române.

1983 – S-au încheiat lucrările la Canalul Dunăre–Marea Neagră

Necesitatea realizării unui asemenea canal a fost relevată de numeroase personalități din trecut – Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Assan G. Basil, Nicolae Titulescu etc. Încercările făcute în primii ani după 1944 de regimul comunist (și în urma cărora mulți deținuți politici obligați să muncească acolo și-au pierdut viața) au fost abandonate din lipsa capacităților tehnice și economice. Lucrările majore au fost încheiate la 30 octombrie 1983, iar inaugurarea oficială a avu loc la 26 mai 1984. La data inaugurării, Canalul Dunăre-Marea Neagră era cel de-al treilea mare canal de navigație din lume (după Canalul Suez și Canalul Panama).

1983 – Beatificarea lui Ieremia Valahul

Într-o ceremonie solemnă din Piața Sfântul Petru din Roma, Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat pe călugărul franciscan Ieremia Valahul (1556 – 1625), primul „fericit” român ridicat la „cinstea altarelor”. În Calendarul Romano-Catolic Fericitul Ieremia Valahul este sărbătorit la data de 8 mai. Papa Ioan Paul al II-lea: „Fericitul Ieremia Valahul, venind din România în Italia a unit prin trăirea sa istorică Orientul și Occidentul, trasând o punte simbolică între popoare și între Bisericile creștine […] un fiu al României, a acelei nobile națiuni care poartă în limbă și în nume amprenta Romei”.

1989 – A încetat din viață Frida Papadache (Frieda Antonier; 7/20 martie 1905 – 30 octombrie 1989)

Traducătoare, remarcată pentru versiunile românești ale unor scriitori americani clasici și moderni, ca Mark Twain, Theodore Dreiser, John Steinbeck și pentru primele traduceri românești din James Joyce.

1991 – A încetat din viață Ionel Budișteanu (8 octombrie 1919 – 30 octombrie 1991)

Reputat violonist, dirijor și aranjor muzical; „lordul” muzicii populare românești.

1992 – Au încetat din viață, într-un tragic accident de automobil, Doina și Ion Aldea Teodorovici (Doina Marin; 15 noiembrie 1958 / 7 aprilie 1954 – 29/30 octombrie 1992)

Compozitori și cântăreți din Republica Moldova, au format un duet, începând din 1981; în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului.

 

Ziua Relațiilor Publice Militare

1993 – S-a înființat Direcția de Informare și Relații Publice a Armatei

În baza Ordinului general al ministrului Apărării și a Ordinului Marelui Stat Major, Secția de Informare și Relații Publice a Armatei, SIRPA, înființată la sfârșitul lunii octombrie 1991, s-a transformat în Direcția de Informare și Relații Publice a Armatei, DIRPA. Ulterior, în perioada 30 aprilie 1997–20 februarie 2007 a purtat denumirea de Direcția Relații Publice, DRP, iar începând cu 20 februarie 2007, denumirea structurii este Direcția informare și relații publice.

 

1994 – Prima ediție a Târgului Gaudeamus – Carte de învățătură

București, 30 octombrie–6 noiembrie

Târgul de carte formativă și educativă Gaudeamus – Carte de învățătură a avut loc la inițiativa Radio România, fiind găzduit în foaierul Sălii de Concerte „Mihail Jora” a Radiodifuziunii. Co-organizatori: Editura ALL și Societatea Euromedia, condusă de scriitorul Mircea Nedelciu. Evenimentul a marcată o premieră la nivel internațional: implicarea directă a unei instituții mass-media în susținerea pieței naționale de carte. Primul președinte de onoare al Târgului GAUDEAMUS a fost scriitorul Mircea Sântimbreanu.

Este primul târg specializat pe carte educațională din România. Se desfășoară anual, ulterior în Pavilionul Central Romexpo, într-un spațiu expozițional de aproximativ 14.000 de metri pătrați. Din 1999 a devenit internațional.

1994 – A încetat din viață Nicholas Georgescu-Roegen (Nicolae Georgescu; 4 februarie 1906 – 30 octombrie 1994)

Matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română; autorul teoriei bioeconomice; membru de onoare al Academiei Române.

1995 – A încetat din viață Rodica Bujor (Eugenia Rodica Nedelea; 30 iulie 1914 – 30 octombrie 1995)

Interpretă de muzică populară, din prima generație de mari interpreți, alături de mai des-amintitele Maria Tănase sau Maria Lătărețu; recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare.

1996 – A încetat din viață Constantin Crișan (21 noiembrie 1939 – 30 octombrie 1996)

Om de cultură, critic literar, epistolar, editor și traducător din literatura franceză; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1997 – S-au înființat Oficiul Național al Cinematografiei (ONC) și Fondul Cinematografic Național

A fost înființat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/1997 privind înființarea organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului Cinematografic Național prin reorganizarea Centrului Național al Cinematografiei, care a intrat în vigoare la 30 octombrie. Obiective: finanțarea producției naționale din fonduri publice și provenind din taxe pe audiovizual, stimularea creației și modernizarea rețelei de cinematografe, privatizarea sălilor de cinema, integrarea României în programele cinematografice europene. Primul președinte ONC a fost Radu Gabrea. Aprobată de Parlamentul României la 17 decembrie 1998, ordonanța a devenit cea dintâi lege a cinematografiei de după 1989.

2011 – Canonizarea Sfântului Simion Ștefan, Mitropolitul Transilvaniei

Simion Ștefan (sau Simeon Ștefan; ? – 1656) a fost cărturar și traducător, Arhiepiscop şi Mitropolit al Bălgradului, al Vadului şi al Maramureşului, precum şi peste toată ţara Ardealului (1643–1656). Proclamarea canonizării sale a avut loc la Catedrala Arhiepiscopală Reîntregirea din Alba Iulia, în prezența Patriarhului Alexandriei, a Patriarhului României, a Mitropolitului de Patras, a membrilor delegațiilor alexandrină și greacă și ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. El va fi prăznuit, în fiecare an, pe 24 aprilie.

2013 – A încetat din viață Anca Petrescu (Mira Anca Victoria Petrescu-Mărculeț; 20 martie 1949 – 30 octombrie 2013)

Arhitectă și politiciană; autoare unică a proiectului și șef proiect pentru Casa Poporului, precum și al altor proiecte în Cuba, SUA, Franța, Maroc.

2014 – A încetat din viață Olimpia Berca (5 iunie 1933 – 30 octombrie 2014)

Critic istoric și literar, traducător și stilistician.

2014 – A încetat din viață Constantin Tănase (24 iunie 1949 – 30 octombrie 2014)

Lingvist, jurnalist, publicist, scriitor și lider de opinie din Republica Moldova; deputat în primul Parlament al Moldovei; semnatar al Declarației de independență a Republicii Moldova.

2015 – Incendiul din Clubul Colectiv din București

Un incendiu puernic a avut loc în incinta unui club situat în Sectorul 4 din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul. Incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album, numit Mantras of War.

Focul a fost provocat de artificiile folosite în timpul concertului, care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic (ușor inflamabil) folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii. Flăcările s-au extins foarte repede în tot clubul provocând leziuni – în unele situații cauzatoare de moarte – prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze, unui număr semnificativ dintre participanții la concert. În afară de cele 26 de persoane decedate în incinta clubului și de una care a murit în drum spre spital, în faza inițială au fost identificate alte 186 de persoane rănite, din care 146 au fost spitalizate. În săptămânile de după incendiu au decedat alte 37 de persoane. A fost cel mai grav incendiu dintr-un club din România și cel mai grav accident din țară după anul 1989. Amploarea sa a determinat Ministerul de Interne să instituie Planul roșu de intervenție, iar Guvernul României a decretat trei zile de doliu național. Șase ani și jumătate mai târziu, la 12 mai 2022, a avut loc sentința definitivă în dosarul Colectiv. Cea mai mare pedeapsă, de 11 ani și 8 luni de închisoare, a primit unul dintre patronii clubului, ceilalți doi patroni fiind condamnați la 8 ani, respectiv șase ani și patru luni, pirotehniștii – 6 ani și 10 luni, pompierii ISU – 8 ani și 8 luni etc.

Goodbye to Gravity – The Day We Die (Colectiv, 30.10.2015)

2016 – A încetat din viață Iustinian Chira (Ioan Chira; 28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

Arhiepiscop onorific al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului (din 2009); episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului; episcop al Maramureșului și Sătmarului; stareț al Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia.

2016 – A încetat din viață Iosefina Stoia (18 februarie 1935 – 30 octombrie 2016)

Actriță de scenă; a jucat pe scena Teatrului de Vest din Reșița, a Tearului „I.D. Sârbu” din Petroșani și a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova.

 

Ziua Pacientului cu Arsuri

Marcată, din 2019, pentru conștientizarea problemelor «marilor arși», încă nerezolvate în România. Proiectul a fost inițiat de Asociația Colectiv GTG 3010, formată din răniți și din rude ale celor decedați în urma tragediei de la Clubul Colectiv din data de 30 octombrie 2015.

 

2021 A încetat din viață Petre Sbârcea (14 ianuarie 1932 – 30 octombrie 2021)

Dirijor al Operei Române din Cluj, al Filarmonicii de Stat din Sibiu; profesor universitar la Academia de Muzică Cluj.

2023 – A încetat din viață Constantin Năstase (3 iunie 1915 – 30 octombrie 2023)

General, cel mai longeviv general în viață al Armatei Române și din lume; profesor de Matematică și Fizică; a murit la vârsta de 108 ani, 149 de zile.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită