Biserica Mănăstirii Putna
Amintirile zilei Istoria românilor Romanian Visual Art

Mănăstirea Putna

(Sfințită la 3 septembrie 1469)

~ Amintirea zilei – Today’s Memory* ~

 

Mănăstirea Putna

Sfințită la 3 septembrie 1469

12-10-06 Putna

Lăcaș monahal ortodox, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești, supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de Mihai Eminescu.

Conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, la 10 iulie 1466 a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, cu hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea mai importantă ctitorie monastică a lui Ștefan cel Mare, concepută în plan triconic dezvoltat, cu menirea de a servi ca necropolă domnească marelui voievod și familiei sale. Construită după cucerirea cetății Chilia, piatra de temelie a fost pusă pe o veche vatră sihăstrească, în locul unde a căzut săgeata din arcul voievodului, care a tras de pe Dealul Crucii. Manuscrisul Letopisețului de la Putna II spune: „În anul 6974 [1466] iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”.

Construcția s-a terminat în 1469, iar sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. [Nicolae Iorga – Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor] Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist, care a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei și soția sa, Doamna Maria Voichița au dăruit Mănăstirii Putna Marea Dveră a Răstignirii, o broderie monumentală, cu fir de aur, argint și mătase colorată pe un fond inițial de mătase roșie, astăzi înnoit. Vechiul fond se mai păstrează la nivelul inscripțiilor. Are căptușeală dublă din pânză de in în culoare naturală și albastră, cu dimensiuni 138X130 cm, fiind de o mare valoare. În colțurile lucrării sunt portretele votive ale lui Ștefan Vodă și al Mariei Voichița. Inscripții: „Io Ștefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, și doamna sa Măria, fiica lui Radu voievod, a făcut această dveră Mănăstirii sale Putna, în anul 44 al domniei sale, în anul 7008 [1500] august 10”.

Aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. În 1581 a fost copiată, la Putna, Pravila ritorului Lucaci, text juridic de drept canonic copiat de către riitorul și sholasticul Lucaci, la cererea și pe cheltuiala călugărului Eremia, fost episcop de Roman, retras la mănăstirea Putna, unde fusese egumen în 1575. Textul manuscrisului este bilingv, slavon și românesc, fiind cel mai vechi manuscris juridic datat din Țara Moldovei, scris în limba română.

Mai mult: Nomocanonul sau Pravila ritorului Lucaci (scrisă la Putna, în 1581) [Tipărituri vechi românești]

 

1-10-06 Putna

 

2-10-06 Putna

 

3-10-06 Putna

 

4-10-06 Putna

 

5-10-06 Putna

 

7-10-06 Putna

 

8-10-06 Putna

 

9-10-06 Putna

 

10-10-06 Putna

 

11-10-06 Putna

 

13-10-06 Putna

 

14-10-06 Putna

 

15-10-06 Putna

 

16-10-06 Putna

 

17-10-06 Putna

 

18-10-06 Putna

 

Mănăstirea adăpostește mormântul Domnului Moldovei, Ștefan cel mare și deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

În zilele de 14/26–15/27 august 1871, a avut loc sărbătorirea a 400 de ani de la târnosirea Mănăstirii Putna (amânată din 1869) pentru a omagia memoria lui Ștefan cel Mare. A fost o manifestare organizată de societatea România Jună a studenților români de la Viena, condusă de Ioan Slavici și Mihai Eminescu. La eveniment au luat parte peste 3.000 de reprezentanți din toate provinciile istorice românești.

Serbarea a început sâmbătă, în 14/26 august, la ora zece seara, cu priveghere religioasă, anunțată, la intrarea în biserică, cu 21 de salve de tun trase de pe culmile dealurilor din împrejurimi, tragerea tuturor clopotelor sfintei mănăstiri și splendida iluminare a bisericii și a întregii mănăstiri. Cinci preoți și un diacon au îndeplinit oficiul religios. Duminică, de la opt până Ia nouă dimineața, trei rânduri de salve succesive au anunțat adunarea oaspeților în porticul festiv, unde comitetul i-a felicitat de bună-venire. Șase salve au anunțat începerea sfintei liturghii. Adunarea întreagă a intrat în biserică, unde șapte preoți și doi diaconi au celebrat sfânta liturghie, iar părintele Ciupercovici, egumen al mănăstirii Putna, a ținut o predică corespunzătoare hramului bisericii. A urmat o procesiune, salutată de salve, până la porticul festiv, construit în apropiere de aleea care conduce la mănăstire, unde s-au dezvelit și sfințit: urna de argint, epitaful doamnelor din România, al celor din Bucovina, flamura doamnelor din Iași, a Institutului de Bele Arte din lași, a domnului Popovici, din Viena, a damelor române din Crișana etc. A.D. Xenopol a rostit cuvântarea festivă, o prelegere despre Ștefan cel Mare ca exponent național al întregului spațiu românesc: „Tu, umbră măreață a lui Ștefan cel Mare, coboară-te în sufletul poporului tău și, cu puterea ta de fier, încoardă-i voința spre împlinirea acelor datorii pe care natura le impune oricărui popor ce năzuiește cătră nemurire! […]”. Corul teologilor români a intonat un Imn religios, pe versuri de Vasile Alecsandri și muzică de A. Flechtenmacher. La orele prânzului invitații au luat masa într-un portic pregătit cu câteva luni înainte în acest scop. După masă a avut loc o manifestare populară și, în cadrul acesteia, muzicianul Badea Grigore a fost înlocuit la vioară de către tânărul Ciprian Porumbescu în vârstă de numai 17 ani. Serbarea din 1871 va fi ilustrată și prin lucrarea de mai târziu, Altarul Mânăstirii Putna. Un alt artist care a imortalizat evenimentul este pictorul Carol Popp de Szathmary.

În 1992 Pimen Suceveanul, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților,  l-a invitat pe Regele Mihai la Putna, la celebrarea Paștilor. Pe baza aceste invitații oficiale, autoritățile române au acceptat această vizită care s-a bucurat de o primire entuziastă, pentru regele exilat de comuniști căruia, până la acea dată, nu i se permisese revenirea în țară. După sosirea din 25 aprilie pe aeroportul Suceava, Majestățile Lor s-au îndreptat spre Mânăstirea Putna, unde au participat la un serviciu religios oficiat lângă mormântul lui Ștefan cel Mare (în acel an se aniversau 535 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare). La eveniment au participat peste 5.000 de persoane. A avut loc și o conferință de presă în Sala Tronului Domnesc a Mânăstirii, iar noaptea Regele și Regina au asistat la Slujba Învierii. Ulterior, Ștefan cel Mare și sfânt a fost canonizat.

Mai mult: Mănăstirea Putna [Wikipedia]

 

Laurențiu Profeta – Popas la Mănăstirea PutnaCorul Madrigal

 

Putna Monastery

3 September 1469

6-10-06 Putna

A Romanian Orthodox monastery, one of the most important cultural, religious and artistic centers established in medieval Moldavia; as with many others, it was built and dedicated by Stephen the Great. Stephen the Great is famous for building and influencing the building of dozens of churches and monasteries all over Moldavia (allegedly, he founded a religious edifice after each important military victory). The Putna Monastery houses the tombs of Stephen —nowadays, a place of pilgrimage — and several of his family members. The icon veils and tombstones are held as fine examples of Moldavian art in Stephen the Great’s time…

More on: Mănăstirea Putna [Wikipedia]

 

#ManastireaPutna #amintireazilei #istoriaromanilor #romanianvisualart #PutnaMonastery #todaysmemory