~ Amintirile zilei* ~
Foto: Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat
1510 – S-a încheiat la Iași Tratatul moldo-polon arbitrat de regele Ungariei
Documentul a fost semnat din partea Moldovei de către logofătul Tăutu, pârcălabul de Roman, Isac și boierii Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat la 20 martie 1510, la Cracovia, de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund I cel Bătrân. Ambele părți s-au obligat să nu intre în coaliții ostile și să facă schimb de informații referitoare la dislocarea trupelor otomane. Bogdan nu trebuia în nici un fel de condiții să acorde ajutor sultanului sau să treacă de partea lui. În caz de mare pericol din partea Imperiului Otoman, Sigismund garanta domnului adăpost și ajutor.
1741 – Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat
La data de 7 februarie 1741 apărea Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat (Constituția), 
care prevedea adoptarea unor reforme fiscale și administrative în Țara Românească. A fost momentul declanșării reformelor fanariote în Țara Românească și Moldova. Domnul a acordat o mare importanță acestui act, cunoscut străinătății sub titlul de Constituție, fiind publicat în revista franceză Mercure de France, în iulie 1742. Constantin Mavrocordat a domnit de șase ori în Muntenia și de patru ori în Moldova, în perioada 1730–1769, aplicând în ambele țări schimbările stabilite în Marele Hrisov. 
Publicarea Marelui Hrisov în ziarul Mercure de France avea scopul de a-l prezenta pe domn în plan internațional în calitate de promotor de reforme, adică de prinț luminat.
1777 – S-a născut Dinicu Golescu
Constantin Radovici din Golești; 7 februarie 1777, Golești–Ștefănești, Argeș – 5 octombrie 1830, București
Boier, cărturar și memorialist, fiu al marelui ban din Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu. Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din București, cu Lambros Fotiadis, Constantin Vardalah și Ștefan Commitas, profesori eleniști iluștri. A participat, împreună cu Iordache, la înființarea în 1822 a unei societăți literare secrete, Societatea de la Brașov – în același timp politică și literară. La conducerea societății mai erau: Nicolae Văcărescu, Constantin Câmpineanu, Em. Florescu, episcopul de Argeș, Ilarion. Scopul societății era de a elabora un program de reforme; a avut o existență de scurtă durată, dar a fost prima societate literară românească. 
A fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia. A înființat în primăvara anului 1826, la conacul moșiei sale din Golești, o școală-internat de băieți, cu două tipuri de cursuri: ghimnasticesc (în primii cinci ani de învățământ) și filosoficesc (în anul VI), unde puteau învăța gratuit (pe cheltuiala lui) tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Împreună cu Ion Heliade Rădulescu, a pus bazele gazetei Curierul românesc (1829) și Societății Literare din București, societate cu un pronunțat caracter politic. Din inițiativa și cu sprijinul financiar al unui grup de boieri luminați, în frunte cu Dinicu Golescu, la Leipzig (Germania) s-a înființat prima revistă în limba română, Fama Lipschii, (iunie–decembrie 1827) cu apariție săptămânală. Începând cu numărul al doilea, publicația s-a numit Fama Lipschii pentru Dația. Dintre scrierile sale, cea mai importantă este Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, în Austria, Italia, Bavaria, Elveția și tipărită la Buda în 1826. Este primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindește trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă. A fost tatăl celor patru frați Golești – Ștefan, Nicolae, Alexandru și Radu.
1837 – S-a născut Vasile Bumbac
7 februarie 1837, Costâna–Todirești, Suceava – februarie 1918, Suceava
Profesor, scriitor, luptător pentru drepturile românilor din Bucovina, fratele lui Ioniță Bumbac. A urmat cursurile gimnaziale, împreună cu fratele său, Ioniță la Cernăuți, fiind remarcat de profesorul Aron Pumnul, care l-a luat în gazdă și l-a lăsat să se ocupe de biblioteca sa. Aici, frații l-au întâlnit pe Mihai Eminescu, Ioniță fiindu-i chiar coleg de cameră, iar Vasile legând cu Eminescu o trainică prietenie. În 1864 a fost trimis bursier la Viena, pentru a reveni profesor. A participat la adunările studenților români din societatea România Jună, s-a implicat în organizarea festivităților de la Putna la împlinirea a 400 de ani de la întemeierea mânăstirii. Revenit în țară, s-a stabilit la Suceava, profesor de Limbi clasice și Limba română la Gimnaziu. A publicat în revistele și ziarele locale din Cernăuți, Pesta și Viena. A călătorit în Bucovina și în Regatul României, legând prietenii cu Vasile Alecsandri și Bogdan Petriceicu Hașdeu. A scris poezii inspirate din mediul arhaic țărănesc și din natură. Unele poezii numite Cântec, au fost puse pe note de Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Constantin Mandicevschi etc. A scris și fabule: Șoarecele și ghinda, Răutatea și bunătatea, Iepurele și broasca; poeme istorice: Regele Sobieski și cei optsprezece plăieși români, Descălecarea lui Dragoș în Moldova, Umbra lui Traian în Dacia; ode: Odă lui Ștefan cel Mare și Odă eroului Avram Iancu; a versificat legende populare; a tradus din Horațiu și Vergiliu. A scris însemnări de călătorie și a pledat, în articole, pentru păstrarea limbii române în fața poluării acesteia cu barbarisme. Scriind în limba română când germana era limbă oficială, aminitind mereu de istoria românilor din toate provinciile, cu precădere de cea a Moldovei și a voievozilor ei, Vasile Bumbac a indus ideea că spiritul românesc este același, indiferent de stăpânirea sub care se află românii.
1857 – Comitetul Electoral al Unirii
La Iași, în 7/19 februarie 1857, s-a constituit Comitetul Electoral al Unirii (sau Comitetul unionist), care a fixat la 1/13 martie un program politic, preconizând unirea Principatelor într-un singur stat, neutru și autonom, în frunte cu un prinț străin (și domnie ereditară), adunare reprezentativă, garanția colectivă a puterilor europene etc.
1862 – S-a născut Maria Cunțan
7 februarie 1862, Sibiu – 23 noiembrie 1935, București
Poetă, membră în Societatea scriitorilor români, a folosit uneori pseudonimele Liliac și Rim. În iunie 1868, la doar 6 ani, a jucat în trupa lui Mihai Pascaly, care se afla în turneu la Sibiu, rolul unui copil într-o piesă tradusă din limba franceză. 
Cel care i-a şoptit atunci replicile era Mihai Eminescu, poetul care va deveni mentorul ei literar. A debutat în 1891 în revista Tribuna, și a publicat proză în revista Foaia ilustrată. Organiza acasă seri literare și muzicale la care a participat și Ilarie Chendi, care era încă student pe atunci, dar care ulterior o va ajuta să colaboreze la ziarele și revistele vremii. Între 1895–1900 a publicat poezie în revistele Vatra, Famila, Dochia, Revista ilustrată, Telegraful român, Tribuna, Tribuna poporului etc. A obținut premiul revistei Luceafărul pentru poezia Asfințit (1905). A fost activă în Societatea scriitorilor români, fiind apreciată de Titu Maiorescu, Radu Gyr, Garabet Ibrăileanu etc. Scrieri: Poesii, Din caierul vremii, Rugăciunea unui copil. Crăciun.
Mai mult: Maria Cunțan, drama unei poete necunoscute [Dosare secrete]
1869 – S-a înființat Partidul Național Român din Banat și Ungaria
La Timișoara, în cartierul Fabric, a avut loc o conferință a fruntașilor politici ai românilor din Banat și din Ungaria (26 ianuarie/7 februarie), pentru a înființa primul partid românesc din actualul teritoriu al României, Partidul Național Român din Banat și Ungaria. 
Membrii noului partid l-au ales în funcția de președinte pe Alexandru Mocioni, deputat în Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta și au decis să participe „activ”, adică și electoral, la viața politică. Partidul a fost condus de frații Alexandru și Anton Mocioni, apoi de Vincențiu Babeș. După mai bine de 12 ani de funcționare, la conferința națională de la Sibiu din 12–14 mai 1881, partidul bănățean a fuzionat cu Partidul Național al Românilor din Transilvania (înființat la scurt timp după partidul bănățenilor, la 7–8 martie 1869) pentru a forma Partidul Național Român din Transilvania.
1873 – Cale ferată în ținutul Sălajului
În ședința parlamentului de la Budapesta, deputatul Gheorghe Pop de Băsești a arătat necesitatea construirii unui drum de fier în ținutul Sălajului. Pe 23 decembrie 1887 va avea loc deschiderea liniei de cale ferată Carei–Zalău.
1875 – S-a născut Nectarie Cotlarciuc
Nicolae Cotlarciuc; 7 februarie 1875, Stulpicani, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava – 4 iulie 1935, Cernăuți
Cleric ortodox care a avut rangul de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei (1924–1935). 
După ce a absolvit liceul la Suceava, a făcut facultatea la Cernăuți (1895–1899), obținînd titlul de Doctor în Teologie și Filosofie. Au urmat specializări la universitățile din Bonn, Viena, München, Würzburg. A fost profesor suplinitor de liceu la Cernăuți, a intrat în cler ca diacon al Catedralei din Cernăuți, apoi funcționar, bibliotecar și director al Bibliotecii Universității. După moartea soției, în 1918, s-a călugărit la Mănăstirea Putna, primind numele Nectarie. În 1923 a fost ales episcop al unei episcopii basarabene nou înființate, Cetatea Albă–Ismail, iar din 1924, arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei.
1879 – S-a născut Virgil Caraivan
7 februarie 1879, Șuletea, Fălciu/Vaslui – 1966, București
Prozator, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Dreptul și Filologia la Universitatea București. A debutat în timpul facultății cu lucrarea Ritul muncii în poeziile populare, prezentată la seminarul de psihologie al profesorului C. Rădulescu-Motru și care s-a publicat în Noua revistă Română (1901). În 1903, împreună cu câțiva prieteni, a scos ziarul studențesc Tribuna, apoi a devenit ziarist profesionist la revista Semănătorul, a lui Nicolae Iorga, sub îndrumarea căruia a lucrat mult timp, fiindu-i colaborator devotat. A contribuit cu bucăți literare la revistele Floarea Darurilor, Neamul Românesc, Luceafărul din Ardeal, la mai toate ziarele și revistele din acel timp din Capitală. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români (1909), al cărei membru și casier a fost. S-a retras ca animator cultural în Bârlad și la Șuletea, a scos revista Răzeșul (1926), a înființat Asociația Studenților Creștini Tutoveni „Al. Vlahuță” din Bârlad, precum și Societatea Culturală „Iuliu A. Zanne”, la Băsești–Viișoara, cu ziarul Glasul Nostru. Din scrierile sale: La șezătoare. Povești și snoave, Domnița Ilina, Basme și legende străine, traduceri din folclorul lumii, Alioman Voinicul, Bătălia de la Mărășești.
1882 – Bogdan Petriceicu Hașdeu în Societatea Enciclopedică Română
La 7 februarie, B.P. Hasdeu a fost ales membru al Societății Enciclopedice Române.
1885 – S-a născut Ion Nicolau
7 februarie 1885, București – 18 decembrie 1963, București
Medic pediatru, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii la Facultatea de Medicină din București (1903–1909). A lucrat timp de 20 de ani la Institutul Cantacuzino, urmând stadii de specializare la Paris, Londra și Lyon. A fost profesor la Facultatea de Medicină din Iași, profesor de clinică pediatrică la Institutul pentru Perfecționarea și Specializarea Medicilor și Farmaciștilor, bazele clinice „Emilia Irza” și Fundeni. Din lucrările sale (în colaborare): Reumatismul infantil, Pediatria, Anemiile hemolitice la copii, Tuberculoza infantilă.
1895 – Comitetul de conducere al ASTRA a decis elaborarea și publicarea Enciclopediei române
Asociațiunea Transilvania pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA, a avut inițiativa de a elabora prima enciclopedie românească, fapt care s-a concretizat prin editarea acesteia în trei volume, primul apărut în anul 1898, al doilea în anul 1900, iar al treilea în anul 1904. 
Personalități elevate și-au adus contribuția la elaborarea acesteia, printre care Titu Maiorescu, Gheorghe Dima, Constantin Rădulescu-Motru, A.D. Xenopol, Ovid Densușianu sau Grigore Antipa, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al asociației. Lucrarea a îndeplinit multă vreme o dublă funcție, culturală și politică, în istoria poporului român.
1897 – S-a născut Elena Zamora
Elena Stănescu; 7 februarie 1897, Ploiești – 25 iulie 1974, București
Soprană de operă, operetă, lied, concert, actriță, artistă de revistă, interpretă a unui vast repertoriu de cântece românești și străine. A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta M-zelle Nitouche, parteneri de scenă fiind Constantin Tănase, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău. 
În timpul primului război mondial a cântat răniților din spitalele de pe linia frontului, făcând parte din echipa condusă de George Enescu, alături de Maria Ventura, Zavaidoc și Fănică Luca. Această grupare de artiști a cântat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani în spectacolul în care a fost decorată eroina Ecaterina Teodoroiu. Elena a jucat apoi pe scenele bucureștene în mari succese revuistice precum Di Granda, Extemporalul sau Băiat de viață. A urmat o lungă perioadă petrecută pe scenele pariziene; a debutat pe scena teatrului Palace interpretând celebrul șlagăr La Violetera și cântecul popular românesc S-a dus cucul de pe-aici. După reîntoarcerea în țară, a devenit solistă a Operei Române din București. Au urmat un lung șir de succese pe scenele românești de operetă, comedie muzicală și de revistă. Devotată slujitoare a scenei românești, și-a publicat memoriile în anul 1964 în volumul Am slujit cântecul.
Elena Zamora – În noaptea asta toată lumea e a mea
1905 – S-a născut Ștefan Lupșa
7 ianuarie 1905, Miersig, Bihor – 26 iulie 1964, Sibiu
Istoric, profesor, teolog, preot ortodox. A urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1922–1926) și a luat Doctoratul în 1929. În paralel, a sudiat 3 ani la Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuți. A continuat cu studii de specializare la Facultățile de Teologie catolică și protestantă din Viena și cercetări în Arhivele de Stat de acolo (1929). A fost profesor suplinitor, provizoriu, apoi titular (1931) la catedra de lstorie bisericească de la Academia Teologică din Oradea, la Academia teologică din Arad; după 1941 Academia Teologică din Oradea a continuat să funcționeze la Timișoara, Lupșa devenind rector al Academiei (1939–1942). A devenit diacon în 1932, apoi preot, protopop, iconom stavrofor, consilier eparhial onorariu, membru în Adunarea eparhiala a Episcopiei Oradiei, membru corespondent în secția istorică a Astrei. Între 1946–1952 a fost titular al catedrei de Istoria Bisericii Române de la Academia teologică Andreiană din Sibiu, lector de Limba greacă, duhovnic-conferențiar la același Institut, apoi a ocupat diferite funcții în cadrul Consiliului Arhiepiscopesc Sibiu, preot-paroh. A publicat lucrări, studii și articole care se ocupă cu diferite aspecte ale istoriei bisericești a românilor din Transilvania, Banat și Crișana.
1907 – S-a născut Mircea Buciu
7 februarie 1907, Dozești, Vâlcea – 27 februarie 1970
Cântăreț de operă, bas. Absolvent al Seminarului teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, a studiat muzica cu profesorul Ion C. Sgonea și cu Diaconul Ion Mardale. În 1932 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și la Facultatea de Teologie din București. 
A fost cântăreț bisericesc, a cântat în coruri bisericești din București, în vacanțe activa în echipele de cercetări sociologice ale profesorului Dimitrie Gusti, culegând folclor. A alcătuit un cor cu studenții de teologie, cântând multe piese la postul de radio București. În anul 1941 s-a angajat la Opera Română din București, debutând în rolul Radames din Aida. Vocea lui puternică și caldă a fost auzită în rolul principal din Rigoletto, în rolul Mefisto din Faust, în rolul Morarul din Rusalca, în rolulurile titulare din Boris Gudunov, Ivan Susanin, în rolul Fernando din Trubadurul etc. În ultima perioadă a vieții sale a fost profesor la Școala Populară de Artă și la Conservatorul „Ciprian Porunbescu” din București. A fost distins cu premii și distincții ca Premiul de Stat, Medalia și Ordinul Muncii, Meritul Cultural și altele.
Mihail Glinka – Ivan Susanin Aria lui Susanin
1907 – S-a născut Haralambie Mihăescu
7 februarie 1907, Udești, Suceava, Ducatul Bucovinei – 2 martie 1985, Iași
Lingvist și filolog, membru corespondent (din 1965) al Academiei Române, membru al Societății de Lingvistică din Paris. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie, secția Filologie clasică, la Universitatea din Iași, a urmat în paralel și cursurile secției de Filologie modernă, specialitatea Limba și literatura română. 
După examenul de licență în Filologie clasică, trecut cu Magna cum laude (1931), a lucrat la Biblioteca Centrală Universitară din Iași. În același an a obținut o bursă de studii la Școala Română din Roma, unde a făcut studii de latină populară (1931–1933) și a redactat teza de doctorat, susținută la Universitatea din Iași, în 1936. A fost numit profesor la Catedra de Limbi clasice a Universității „Al.I. Cuza”, pe care a slujit-o între anii 1936–1950. În domeniul cercetării, a colaborat cu studii științifice la reviste de specialitate din țară și de peste hotare și a publicat volumele Leucip și Democrit, Heraclit din Efes (traduceri și studii introductive), și altele. Ca o încununare a operei sale didactice și științifice de la Iași, a editat Istoria literaturii latine (1947), lucrare de referință în filologia clasică românească.
1907 – A încetat din viață Iacob Lahovari (16 ianuarie 1846, București – 7 februarie 1907, Paris)
General, diplomat și politician; ministru al afacerilor străine; ministru de război și șef al Marelui Stat Major; considerat ”unul dintre cei mai abili diplomați de pe continent”.
1909 – A încetat din viață Coriolan Brediceanu (23 decembrie 1849/5 ianuarie 1850, Lugoj, Severin, Imperiul Austriac/Timiș – 25 ianuarie/7 februarie 1909, Lugoj, Comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria/Timiș)
Avocat, om politic; membru în conducerea Partidului Național Român; deputat în Dieta Ungariei.
1911 – A încetat din viață Panait Warthiadi (16 martie 1846, București – 7 februarie 1911, București)
General de divizie; șeful Statului Major Regal; comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu; comandant de Corpuri de Armată la Galați și București; diplomat militar.
1915 – S-a născut Teoctist Arăpașu
Toader Arăpașu; 7 februarie 1915, Tocileni, Botoșani – 30 iulie 2007, București
Patriarh al Bisericii ortodoxe Române între anii 1986–2007. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei, Botoșani, în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism în 1935 la Mănăstirea Bistrița, Neamț, sub numele de Teoctist. 
A fost, succesiv, diacon la Patriarhia Română, arhimandrit la Iași. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Sprijinit de autoritățile comuniste, și-a continuat ascensiunea: vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Botoșăneanul, secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București, episcop al Episcopiei Aradului, episcop de Detroit, SUA, arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În 1986 a fost ales, în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării.
1917 – S-a născut Nicolae Nica
7 februarie 1917, Chilia–Făgețelu, Olt – 8 iulie 2014, București
Renumit artist popular, sculptor de excepție, a fost, înainte de toate, creatorul unuia dintre cele mai frumoase și interesante muzee țarănești din România – Muzeul Sătesc Chilia–Făgețelu. O viață de om, închinată, la propriu și la figurat, acestui deziderat. Muzeul a fost amenajat, după toate normele etnografice, în satul Chilia, adăpostit de incinta unei foste școli generale, dezafectate, pe drumul național Pitești–Drăgășani. În majoritatea lucrărilor sale, Nicolae Nica a recreat fragmente din lumea satului, cu meșteșugurile și tradițiile sale.
A avut, de-a lungul timpului, numeroase expoziții personale și a participat la numeroase expoziții de grup, simpozioane sau târguri ale meșterilor populari. Premiile obținute și valoarea creațiilor sale au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiționale ASTRA din Sibiu. A fondat Fundația Culturală „Nicolae M. Nica”, s-a preocupat de înființarea unei biblioteci școlare și organizarea unor cursuri de arte și meserii pentru tineri în satul natal: sculptură în lemn, țesut-cusut.
1924 – S-a născut Lucrezia Pacea
Lucia Balamotti; 7 februarie 1924, Santi Quaranta, Albania – 21 ianuarie 2021
Artist plastic, a lucrat tapiserie, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, soția pictorului Ion Pacea. A absolvit Academia de Artă din București avându-i profesori pe Alexandru Ciucurencu și Camil Ressu, finalizând studiile în Arte Decorative, specializare tapiserie, tehnica haute-lisse (1949). 
Începând cu anii 1956, a participat la expoziții și Bienalele de arte decorative naționale și internaționale, printre care la: București, Moscova, Praga, Köln, Alexandria, Berlin, Leipzig, Göteborg, Havana, Varșovia, Viena. A fost distinsă cu mențiuna de onoare (1982) și Premiul III (1982), la Quadrienala de la Erfut (Germania). Lucrările sale de tapiserie au făcut parte din expoziții personale, dar și în numeroase saloane de artă atât în țară cât și în străinătate (Moscova, Praga, Berlin, Leipzig, Gotteborg, Havana, Paris, Hamburg, Stockholm, Erfurt, Egipt, Statele Unite ale Americii).
Biografie ilustrată [Postmodernism]
1925 – S-a născut Marius Constant
7 februarie 1925, București – 15 mai 2004, Paris, Franța
Compozitor, aranjor și dirijor francez de origine română, membru al Academie Francaise des Beaux-Arts. A studiat Pianul și Compoziția la Conservatorul din București, primind premiul „George Enescu” în 1944. În 1946 sa mutat la Paris, studiind la Conservatorul din Paris cu Olivier Messiaen, Tony Aubin, Arthur Honegger și Nadia Boulanger. 
Compozițiile sale au câștigat mai multe premii. Începând din 1950, devenind interesat de muzica electronică, a devenit membru al grupului de concerte al lui Pierre Schaeffer. Debutul public l-a făcut cu baletul Le joueur de flute în 1951. A fost co-fondator și director al canalului France Musiques de la radioul public (1954–1969). În 1963, a creat ansamblul instrumental Ars Nova, dedicat muzicii noi. A fost directorul Baletelor Roland Petit, director muzical al Baletului din Paris, director muzical de dans al Operei din Paris, profesor la Conservatorul din Paris. A compus muzică de balet: Haut-voltage, Contrepointe, Cyrano de Bergerac, Éloge de la folie, Paradis perdu, muzică de cameră. Este celebru pentru tema muzicală a serialului SF care a făcut furori în anii ’60, The Twilight Zone.
Marius Constant – 24 Preludii pentru orchestră • Orchestra Națională a RTF, Dirijor Leonard Bernstein (1958)
1926 – S-a născut Vasile Crișan
7 februarie 1926 – 29 iunie 2000 (date incerte)
Pictor, grafician, sculptor, membru al Asociației Artiștilor Plastici Mureș din anul 1984. A lucrat ilustrație de carte, panouri decorative, pictură murală. A organizat două expoziții personale la Casa de cultură din Reghin în anul 1998, iar în anul 2000 în Sala Dalles din București. A participat cu lucrări de sculptură la expoziții de grup și colective organizate în Sala de expoziții Unirea, la Salonul județean de primăvară și la alte expoziții, împreună cu alți pictori, colegi din Asociația Artiștilor Plastici Mureș. Are lucrări mari de sculptură în lemn în colecții particulare din țară și din străinătate: Belgia, Olanda, Franța și SUA. Are atelier de sculptură și confecționat viori și alte instrumente cu corzi. Expozițiile sale au fost prezentate în presa locală, la radio și la televiziune.
Biografie ilustrată [CJ Mureș. Cultura]
1927 – S-a născut Val Munteanu
7 februarie 1927, București – 1996
Grafician care a abordat aproape toate genurile artei grafice. A urmat studii juridice (1945–1949). Autodidact în artă, a debutat în 1946 cu ilustrații și caricaturi în ziarele „proaspetei glaciațiuni roșii”. 
Primii ani ai carierei sale artistice au fost consumați cu ilustrații de presă, în reviste propagandistice și caricaturi, apărute în special în Urzica, în stilul conformist, artificial al dogmelor comuniste, apoi la mijlocul anilor ’50, profitând de o fragilă relaxare ideologică și-a creat un stil propriu, cu expresii grafice emoționale și compoziții decorative extravagante. În anii ’70 –’80 a ilustrat preponderent basme și povestiri populare. Din 1949 a început să participe la Saloanele anuale de grafică, începând să fie un nume important, care a cuprins o carieră de peste 50 de ani, acoperind mai toate teritoriile artei grafice: caricatură, ilustrație de presă și de carte, afiș și grafică publicitară, machetare de carte și reviste, timbre, grafică de șevalet, arta decorativă, fiind probabil cel mai prolific artist român postbelic.
A participat la principalele Saloane internaționale de ilustrație de carte de la Bologna, Brno, Bratislava, Belgrad, Moscova, Lepzig, unde arta sa a fost apreciată prin numeroase premii. La fel și în țară, a primit: Premiul UAP pentru grafică (1959, 1964), Premiul Comisiei Naționale UNESCO pentru afiș (1962, 1963, 1965, 1967, 1969, 1971, 1973), Premiul pentru ilustrație acordat de Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1969, 1971, 1973).
Biografie ilustrată [ColoRo]
1929 – Noua lege monetară
Noua lege pentru stabilizarea monetară din 7 februarie 1929 stabilea redobândirea convertibilității leului (1 leu=10 mg aur 900 la mie) obligând BNR să asigure, în proproție de 35%, acoperirea angajamentelor sale la vedere în aur sau în valute-aur. Capitalul băncii creștea la 600 milioane lei, participarea statului reducându-se la 10%. Aplicarea programului de stabilizare era supravegheată de un consilier tehnic străin, acreditat pe lângă conducerea Băncii Naționale a României, resursele financiare fiind obținute de statul român prin intermediul Împrumutului de Stabilizare 7%. Legea a menținut monometalismul, a fixat leului o valoare aur de 32,258 ori mai redusă decât în 1867, greutatea în aur a etalonului fiind de numai 0,010 g față de 0,3226 g în secolul trecut. Legea consacra astfel deprecierea pe care o suferise moneda națională după război, dar și prin sporirea substanțială a masei sale în circulație prin preschimbarea monedelor din teritoriile unite cu România.
1931 – A încetat din viață Ion Vidu (17/29 decembrie 1863, Mânerău–Bocsig, Arad – 7 februarie 1931, Lugoj, Timiș)
Compozitor și dirijor, profesor, publicist și animator; „un maestru al muzicii corale românești” [Viorel Cosma].
1932 – S-a născut Ion Acsan
7 februarie 1932, București – 23 iunie 2013, București
Poet și traducător, membru al Societății Române de Haiku. A urmat simultan Facultatea de Filologie, secția Limbi clasice, a Universității din București și Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, ambele absolvite în 1955. A fost redactor la secția de scenarii a Centrului de Producție Cinematografică București, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, și lector la Editura Albatros. A debutat cu versuri în Scînteia tineretului în 1953, iar editorial, cu volumul de poezii Primăvara cosmică în 1962; ulterior, s-a dedicat activității de traducător, tălmăcind din Homer, Hesiod, Seneca, Terențiu, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca și din literaturile europene moderne. A colaborat la publicațiile Tânărul scriitor, Scrisul bănățean, Iașul literar, Gazeta literară, Tribuna etc. Scrieri: Povestirile unui șoarece de bibliotecă, Porumbeii Semiramidei. Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși.
1932 – S-a născut Dan Hăulică
7 februarie 1932, Iași – 17 august 2014, București
Eseist literar, critic de artă, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere la Iași, apoi Facultatea de Istoria Artei la Universitatea București, 
devenind asistent, lector, conferențiar și apoi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Din anul 1963 a fost redactor-șef al revistei de literatură universală Secolul 20, a fost președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, AICA, al Consiliului Mondial pentru Editarea și Cercetarea Artei, CAMERA. În anul 1990, a devenit primul ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO și reprezentant al României pe lângă Uniunea Latină. A fost unul dintre cei mai activi mesageri ai culturii romanesti peste hotare. A fost inițiatorul și președintele Fundației Credință și Creație de la Mănăstirea Putna. Din opera sa: Critică și cultură, Brâncuși ou l’Anonymat du genie, Geografii spirituale, Dimensiuni ale artei moderne.
1934 – S-a născut Florin Mugur
Legrel Mugur; 7 februarie 1934, București – 9 februarie 1991, București
Poet, prozator și eseist. A debutat literar la vârsta de 13 ani, în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor (respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”). 
A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. La vârsta de 19 ani a publicat prima carte, Cântecul lui Philipp Müller (1953). Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), a fost profesor două în sate din Argeș și apoi în București, redactor la editura Cartea Românească și redactor-șef adjunct al revistei Argeș. A scris versuri: Romantism, Casa cu ferestre argintii, Visele de dimineață, Mituri, Cartea regilor, Piatra palidă (Premiul Uniunii Scriitorilor), Dansul cu cartea, Viața obligatorie, Firea lucrurilor etc.; proză: Vârstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu, Aproape noiembrie, Convorbiri cu Marin Preda, Ultima vară a lui Antim; eseistică și publicistică literară: Profesiunea de scriitor.
1935 – Premiera filmului Bing Bang
Scris, regizat și interpretat de Nicolae Stroe și Vasile Vasilache, celebrul cuplu de comici, Bing Bang reprezintă primul film sonor integral românesc, realizat la București cu o aparatură construită de inginerul român Iulian Gartenberg-Argani. După ce a fost refuzat de mai multe cinematografe din București, Bing Bang a avut premiera oficială pe 7 februarie 1935 la Cinema Arpa (azi Cercul Militar Național). Toată luna a rulat cu casa închisă și a ocupat locul 4 în topul filmelor difuzate în cinematografele din România în anul 1935.
Stroe și Vasilache în Bing Bang (Fragment)
1936 – S-a născut Adela Popescu-Muntean
7 februarie 1936, Beuca, Teleorman – 22 februarie 2021
Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor. În 1953, la 17 ani, a debutat cu poezia O picătură, în revista lunară Tînărul Scriitor. 
A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor, făcând parte din ultima promoție a școlii (1953-1955). În 1959 a absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea București, împreună cu soțul ei, viitorul scriitor și om politic George Muntean. A publicat poezii, în revistele Contemporanul, România Literară, Viața Românească, în țară dar și în străinătate în Grecia, Italia, Iugoslavia, Suedia, USA, fiind inclusă în cateva antologii romanești și străine. Este autoarea a volumului de versuri Între noi timpul, publicat in cinci ediții la Paris, Washington, D.C., București, Tokio, din nou București.
1944 – S-a născut Emanuel Diaconescu
7 februarie 1944, Buru, Cluj – 8 iulie 2011, Suceava
Fizician, profesor universitar, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A absolvit Institutul Politehnic din Iași în 1966, Facultatea de Mecanică, începând, la aceeași instituție de învățământ superior, o carieră academică strălucită și exemplară. 
În 1975 a devenit Doctor (PhD), specialitatea Lubrificație, la Universitatea din Londra, titlu echivalat cu cel de Doctor Inginer în România și a obținut, în același an, Diploma în Inginerie Mecanică a Colegiului Imperial din Londra. A fost șef de lucrări la Institutul Politehnic din Iași în perioada 1972–1976. În 1976, la Institutul de Învățământ Superior din Suceava a luat ființă învățământul tehnic la care Profesorul Emanuel Diaconescu a contribuit decisiv și din care s-au format toate facultățile de profil tehnic de astăzi. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
1946 – Relații diplomatice România – Statele Unite ale Americii
Întrerupte în timpul celui de-al doilea război mondial, relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost reluate la 7 februarie 1946, la nivel de legație, iar în 1964 au fost ridicate la nivel de ambasadă.
1946 – S-a născut Adrian Alexandru Badea
7 februarie 1946, București
Inginer energetician și profesor universitar, membru titular, vicepreședinte al Asociației Oamenilor de Știință din România. A absolvit Universitatea Politehnica București, Facultatea de Energetică în anul 1968. A obținut titlul de Doctor Inginer în 1973 la Institutul Energetic din Moscova, cu teza Criza transferului de căldură la curgerea apei prin canale. 
Între 1992–2002 a urmat stagii de specializare în Franța, la Centrul de Cercetări Nucleare, Grenoble, École des Mines, Paris; INSTN și ADEME France, în domeniul energeticii nucleare, managementului mediului și surselor regenerabile de energie. S-a dedicat activității didactice, de la asistent, apoi șef de lucrări, conferențiar și, din 1993 profesor și șeful catedrei de Centrale electrice și Energetică industrială a Facultății de Energetică a Universității Politehnica București, decanul Facultății (2000–2006), prorector (2007–2012) și o scurtă perioadă rector al Universității Politehnica din București. A efectuat cercetări privind centralele electrice, instalațiile termice, instalațiile frigorifice, schimbătoare de căldură cu plăci. A fost coordonator al programelor TEMPUS: ENVIROM, SENECA, EPURE, a coordonat 4 programe SOCRATES și alte 4 programe LEONARDO, 3 proiecte CNCSIS. A fost director al Programului Național de Cercetare MENER, timp de 6 ani.
1947 – S-a născut Andrei Cătălin Băleanu
7 februarie 1947, București
Regizor și actor de film, fiul actriței Victoria Mierlescu, soțul actriței Tamara Crețulescu. A absolvit Secția de Regie Film a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în 1969, s-a angajat la Studioul cinematografic București ca asistent de regie. A regizat: Apa ca un bivol negru (alături de renumiții săi colegi Pierre Bokor și Dan Pița), Sub pecetea tainei, Muntele ascuns, E atât de aproape fericirea; a scris scenariul pentru În fiecare zi; a jucat în filmele: Stare de fapt, Blocat în propriul film (oarecum autobiografic).
Muntele ascuns (1974) • George Constantin, Dana Comnea, Horațiu Mălăele, Octavian Cotescu, Ștefan Tapalagă etc.
1949 – Înființarea Trupelor de Securitate
După instalarea în 1945, cu sprijin și sub control sovietic, regimul comunist a urmărit să-și consolideze regimul și să exercite un control cvasi-total asupra societății românești. A fost creată Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP) – Securitatea, „brațul înarmat al partidului” (august 1948), prin adaptarea vechii Direcții Generale a Poliției de Siguranță, prin „epurare” și completare cu „elemente”, de cele mai multe ori cu o instrucție precară, dar care se remarcau prin fidelitatea față de partid. Jandarmeria, la rândul ei a fost „democratizată” – ofițerii și subofițerii, considerați „elemente dușmănoase”, au fost „epurați”, majoritatea fiind arestați și închiși. În locul acestora, fost reangajați gradați, subofițeri și ofițeri proveniți în mare parte din diviziile de voluntari constituite din foștii prizonierii români în URSS. Dar… s-a constatat că pentru acțiunile represive de mare amploare, care vizau comunități întregi, era nevoie de forțe mult mai puternice. La alegerile din noiembrie 1946, comuniștii au resimțit lipsa unor trupe loiale pe care să le folosească la fraudarea scrutinului. Această structură a fost constituită prin Ordinul nr. 10052/23 ianuarie 1949 și Decretul nr. 163/7 februarie 1949 privind înființarea Trupelor de Securitate. Teohari Georgescu, ministrul de interne, afirma că lupta cu „dușmanii de clasă” era încă la început și va „crește în intensitate, căci dușmanul turbează și el va căuta și poate încă să lovească”. 
În martie 1949 s-a înființat Comandamentul Trupelor MAI și în interiorul noii structuri, Comandamentul Trupelor de Securitate (CTS) sub conducerea generalului Eremia Popescu, fost comandant al trupelor de grăniceri. În componența CTS au intrat: un regiment și un batalion în garnizoana București, 11 batalioane de intervenție cantonate în întreaga țară și 17 centre de instrucție. Începând din octombrie 1949 au fost înființate și mai multe brigăzi teritoriale de securitate. De-a lungul perioadei comuniste trupele de securitate au fost implicate în reprimarea revoltelor țărănești, lichidarea rezistenței din munți, dar și în asigurarea pazei în penitenciare și colonii de muncă. Ulterior, misiunile de bază au fost cele de „luptă antiteroristă”, poliție politică – urmărirea și hărțuirea „elementelor dușmănoase”, racolarea de „informatori” – și paza obiectivelor industriale strategice, aeroporturilor, ambasadelor etc.
1951 – Premiera operetei N-a fost nuntă mai frumoasă
Compusă de Nicolae Kirculescu, pe un libret de Harry Negrin și H. Nicolaide. Din distribuție făceau parte Ion Dacian, Bimbo Mărculescu, Costache Antoniu, H. Nicolaide, Nae Roman și alții; direcția de scenă a fost semnată de George Teodorescu, conducerea muzicală i-a fost încredințată reputatului dirijor Eggizio Massini, iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu. Premiera a avut loc la Teatrul de Stat de Operetă.
1953 – S-a autodizolvat Frontul Plugarilor
Frontul Plugarilor a fost o organizație politică de stânga a țăranilor români, 
înființată în ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor. A participat la constituirea Frontului Național Democrat (FND), împreună cu PCR și alte partide de stânga. A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în România, alături de PCR (respectiv PMR). La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul Blocului Partidelor Democrate. A sfârșit prin a se autodizolva în 1953.
1956 – S-a născut Nicolae Iliescu
7 februarie 1956, București
Scriitor și publicist. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Este Doctor în Filologie al Universității din București. A fost membru al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu și al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. 
A fost profesor, corector, redactor în presa literară, purtător de cuvânt al Ministrului Culturii, cercetător științific, profesor asociat, realizator de emisiuni TV, director general al Bibliotecii Metropolitane din București. În prezent, autorul este secretar științific al Secției de Filologie și Literatură din cadrul Academiei Române și redactorul responsabil pentru editarea Anuarului și a Analelor Academiei Române. A debutat în presă cu o schiță, Fuga, în revista clujeană Tribuna în 1978, iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă Departe, pe jos… În paralel, tot în 1978, a debutat în revista Amfiteatru cu o recenzie la volumul Pasărea și umbra, de Sorin Titel. Scrieri: Dus-întors, Discheta de demaraj, Abatorul de vise, Diacritice, Privește dincolo de tine, Cronica ale(r)gătorului.
1962 – S-a născut Ioan Chirilă
7 februarie 1962, Măgoaja–Chiuiești, Cluj
Teolog, preot, profesor, eseist, filosof și poet. Absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca (1983) și al Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu (1988), 
a finalizat cursurile Școlii doctorale a Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza Relaţii cultural-bisericeşti româno-ebraice în Transilvania în secolele XVIII-XIX. A urmat un curs de specializare în limba ebraică la Universitatea din Budapesta, apoi cursurile Școlii doctorale de Teologie a Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu (1992–1998), devenind Doctor în Teologie (specializarea Studiul Vechiului Testament și Limba ebraică), cu teza Cartea Profetului Osea – introducere, traducere, comentariu și teologia cărții în 1999. A efectuat stagii de documentare în Israel și Grecia, misiuni didactice în Grecia și în Franța. A fost asistent, lector, conferențiar, profesor (din 2004), conducător de doctorat, cancelar și decan (2004–2012) la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „BabeșBolyai”, președinte al Senatului Universității „Babeș-Bolyai” (din 2012). A publicat cărți în limba română (Homo–deus, Mesianism şi Apocalipsă în scrierile de la Qumran, Qumran şi Mariotis – două sinteze ascetice – locuri ale îmbogăţirii duhovniceşti, Ecouri în Babel, Fragmentarium exegetic, Sfânta Scriptură–Cuvântul cuvintelor etc.) și în engleză, studii și articole în reviste din țară și străinătate.
1978 – A încetat din viață Dimitrie Cuclin (5 aprilie 1885, Galați – 7 februarie 1978, București)
Compozitor, estetician, muzicolog, filosof, scriitor, traducător; profesor la Academia Regală de Muzică; deținut politic al regimului comunist.
1982 – S-a născut Delia Matache
7 februarie 1982, București
Cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, dansatoare. A absolvit Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” după cinci ani de studiu al pianului și lecții particulare pentru flaut. Și-a continuat studiile la Universitatea Națională de Muzică București. A făcut parte din formația N&D, alături de care a scos 4 albume, după 2003, în cariera solo, Delia a mai lansat alte 3 albume. Ultimul album a fost Pe aripi de vânt, album care poartă numele hit-ului #1 pentru 21 de săptămâni în topul Media Forest. Jurată în cadrul competiției muzicale internaționale X Factor România și a emisiunii iUmor, este cel mai longeviv jurat, patru ani consecutivi, dar și singurul jurat cu studii muzicale.
Delia – Între Noi
1982 – A încetat din viață Mihail Drumeș (Mihail V. Dumitrescu; 26 noiembrie 1901, Ohrida, Imperiul Otoman/R. Macedonia – 7 februarie 1982, București)
Dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier; foarte popular in perioada interbelică.
1983 – A încetat din viață Florica Racoviță-Flondor (13 noiembrie 1897, Rogojești, Botoșani – 7 februarie 1983, București)
Compozitoare clasică; a compus în special muzică de cameră.
1984 – A încetat din viață Constantin Macarovici (22 februarie 1902, Negrești, Vaslui – 7 februarie 1984, Cluj-Napoca)
Chimist, profesor universitar; a elaborat noi metode analitice pentru controlul medicamentelor; membru corespondent al Academiei Române.
1987 – A încetat din viață Octav Grigorescu (22 mai 1933, București – 7 februarie 1987, București)
Pictor, grafician, ilustrator de carte; profesor universitar și poet; lector al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.
1988 – A încetat din viață Endre Karoly (27 aprilie 1893, Timișoara – 7 ianuarie 1988)
Poet, dramaturg, traducător, critic.
1990 – Decret pentru pensionarea cu reducere de vârstă
CFSN a emis Decretul-lege nr. 60/7 februarie 1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariați.
1994 – A încetat din viață Adrian Dimitriu (23 noiembrie/6 decembrie 1905, Hârja, Bacău – 7 februarie 1994, București)
Avocat, om politic social-democrat; a activat alături de Constantin Titel Petrescu în Partidul Social Democrat Român (PSDR), din 1927; președinte de onoare al PSDR după 1990.
1999 – A încetat din viață Andrei Giurgea (19 aprilie 1941, București – 7 februarie 1999, București)
Inginer; unul dintre cei mai mari radioamatori din lume; cunoscut sub indicativul YO3AC.
2005 – A apărut cotidianul ortodox Lumina
Lansat ca noutate publicistică la Iași, de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei, fiind primul cotidian creștin din România și, până în prezent, singurul cotidian creștin ortodox din lume. 
Din 26 noiembrie 2007 s-a difuzat și în București, într-un format îmbunătățit și sub titulatura Ziarul Lumina, iar din 2008 face parte din categoria cotidienelor naționale.
2012 – A încetat din viață Dorel Codoban (1944 – 7 februarie 2012, Lazuri–Roșia, Bihor)
Solist instrumentist, highighiș, renumit făuritor de viori cu goarnă; a inventat vioara cu două goarne.
2017 – A încetat din viață Dinu Ianculescu (24 martie 1925, București – 7 februarie 2017, Frankfurt pe Main, Germania)
Actor de teatru, film și voce și poet; a jucat la Teatrul Național, Teatrul „Nottara”, Teatrul Tineretului, Teatrul Mic; a fost vocea de sâmbătă seara la emisiunea Teleenciclopedia.
2017 – A încetat din viață Valeriu Bularca (14 februarie 1931, Întorsura Buzăului, Covasna – 7 februarie 2017, Brașov)
Luptător sportiv; campion mondial în 1961; laureat cu argint la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo; de șase ori campion național.
2022 – A încetat din viață Daniel Podlovschi (20 februarie 1939, Iași – 7 februarie 2022)
Violonist de muzică clasică, concertist.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 7 februarie în istoria românilor | RomaniaEv