28 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Zborul inaugural, cu pasageri, al avionului Rombac 1-11

 

1764 – A încetat din viață Constantin Racoviță

cca. 1699, Iași – 28 ianuarie 1764, București

Fiul lui Mihai Racoviță și al Anei Codreanu, a fost Domn în Moldova de două ori (31 august 1749–3 iulie 1753 și 29 februarie 1756–14 martie 1757) și în Țara Românească de două ori (iulie 1753–28 februarie 1756 și 9 martie 1763–28 ianuarie 1764). A câștigat tronul cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său. A promovat o politică fiscală excesivă, introducând dări mari și a promovat în dregătoriile înalte greci, aduși de la Constantinopol. Acest lucru a nemulțumit boierii moldoveni, care au părăsit țara cu familii cu tot, potrivit Cronicii Ghiculeștilor, au fugit peste cincizeci de boieri mari și mici, cu fii, gineri și alte rude. S-a confruntat, în toate domniile, cu opoziția boierimii care l-a reclamat de multe ori la Poartă. În Moldova, a ctitorit Mănăstirea Sf. Spiridon din Iași și a redat toate privilegiile acordate de Ștefan cel Mare către Mănăstirea Putna. În timpul ultimei domnii, populația din București s-a revoltat. A murit în timpul răzmeriței, de la un ospăț prea îmbelșugat.

1811 – S-a născut Ioan Maiorescu

Ioan Trifu; 28 ianuarie 1811, Bucerdea Grânoasă, Imperiul Austriac/Alba – 2 august 1864, Craiova

Filolog, profesor de istorie, agent diplomatic, tatăl lui Titu Maiorescu. După ce a semnat o vreme Maioreanu, pentru a sublinia înrudirea, prin mamă, cu Petru Maior, a adoptat definitiv numele Maiorescu. A urmat Gimnaziul din Blaj, unde a absolvit în 1829 cursul de Filosofie, din anul următor a devenit student în filosofie la Cluj, apoi la Seminarul din Pesta, pe care l-a terminat în 1835. Din același an, primind o bursă, a încercat să obțină Doctoratul în Teologie la Colegiul Sf. Barbara din Viena, dar peste un an, nedorind să se dedice carierei preoțești, a părăsit orașul. A trecut munții și a devenit profesor la școala din Cernăuți, inspector școlar, profesor de Istorie și director la Școala Centrală din Craiova, profesor la Iași și București. În 1838 a publicat în Foaie pentru minte, inimă și literatură o violentă critică a vieții culturale din Țara Românească. A participat activ la Revoluția din 1848, a primit însărcinarea de agent al Guvernului Provizoriu pe lângă Dieta din Frankfurt, unde a rămas până la înfrângerea revoluției din Principate, desfășurând o intensă activitate diplomatică. A alcătuit, împreună cu Aaron Florian, Al.I. Odobescu, August Treboniu Laurian și P.I. Cernătescu, proiectul de statut al Societății Literare Române (viitoarea Academia Română). Din operele sale: Scrisoare către George Barițiu, Asupra ortografiei românești, Despre vechimea românilor în Ardeal, Studii asupra limbii române, Puține cuvinte pregătitoare la studiul limbii românești.

1845 – S-a născut Iosif Ivanovici

Jovan Ivanović; 28 ianuarie 1845, Timișoara – 16/28 septembrie 1902, București

Clarinetist, dirijor și compozitor de muzici militare și muzică ușoară. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. În 1859 a intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici a luat lecții de clarinet cu Alois Red, fiind unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său. A studiat muzica la Iași, sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr, fiind numit dirijor de formații de muzică militară. A rămas aproape întreaga viață la Galați, urmând cariera de ofițer. În anul 1900 a fost numit Inspector general al muzicii militare din România. S-a stabilit în 1901 la București și a murit aici un an mai târziu. A compus peste 350 de piese: mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular: Sârba moților. Piese precum Porumbeii albi sau Hora micilor dorobanți fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi. Cea mai cunoscută compoziție a sa este Valurile Dunării, care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, unde a câștigat premiul pentru compoziție și a devenit imnul expoziției.

Iosif Ivanovici – Valurile Dunării • London Philharmonia Orchestra, Dirijor Sir Andrew Davis

1850 – S-a născut Mircea C.A. Rosetti

16/28 ianuarie 1850, Paris – 20 iunie 1882, București

Militant socialist și scriitor, fiul cel mare al lui C.A. Rosetti. S-a înscris la universitate în Franța, urmând cursuri de literatură și drept. Interesele și curiozitățile sale intelectuale erau însă mult mai variate în cadrul unei educații pur formale. Pasionat de studiul istoriei, al economiei politice și al filozofiei, tânărul student a început să frecventeze mediile socialiste și cercurile revoluționare din Paris, implicându-se tot mai mult    în tumultoasa viață intelectuală și politică pariziană. A devenit în scurt timp cunoscut și apreciat, mai ales pentru neobișnuitul său talent oratoric. A fost unul dintre primii socialiști români de tendință libertară. Din scrierile sale: Anul nou, Spovedania unei murinde, O româncă, Bălanul, Zinca, 14 iulie al mamei Bernard, Cârmuiți și cârmuitori, Stăpânii noștri, Inamovibilitatea magistraturei.

1865 – Societatea culturală Ateneul Român

Prima societate purtând numele Ateneul Român a fost fondată la Iași în 1860, printre membrii fondatori ai acesteia fiind: Mihail Kogălniceanu, Ștefan Micle, Petre Suciu, V.A. Urechia etc. Activitatea societății din Iași a încetat în 1864, după mutarea la București a lui V.A. Urechia, numit director general al Ministerului Instrucțiunii. Din inițiativa lui Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu și V.A. Urechia, a luat ființă la București societatea Ateneul Român, născută din ideea fundamentală a Conferințelor publice, așa cum le numea Constantin Esarcu, „pentru popor și repet pentru popor”. Scopul instituției culturale era propagarea cunoștințelor folositoare poporului, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri și conferințe publice. În acea perioadă, înainte de construirea Palatului Ateneului, activitatea societății se desfășura într-un salon al Ministerului Instrucțiunii, minister aflat în reședința prințului Constantin Ghica. Conferințele, totalizând 32 de prelegeri, au fost ținute între 28 ianuarie–22 aprilie 1865 la un ritm de trei întâlniri pe saptămână avându-i la tribună pe: Constantin Esarcu, Marsillac, Gr. Racoviță, V.A. Urechia, B.P. Hasdeu, Em. Bacaloglu, Al. Petrescu, Th. Văcărescu, Radu Ionescu, I. Fălcoianu sau P. Grădișteanu. Prima conferință, susținută de C. Esarcu, care a vorbit despre Regnul Animal, s-a ținut în seara de 28 ianuarie 1865 în fața unui public de aproximativ 500 de persoane, număr care avea să se mențină constant și, ca o particularitate, majoritatea auditoriului era format din femei.

1874 – S-a născut George Mironescu

28 ianuarie 1874, Vaslui – 9 octombrie 1949, București

Jurist și om politic, membru de onoare (din 1939) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București în anul 1894. A continuat studiile superioare la Paris, unde a obținut Doctoratul în Drept (1898). La revenirea în țară, s-a angajat în magistratură, fiind procuror la Tribunalul Ilfov, avocat al statului și șef al serviciului contencios din Ministerul Agriculturii, Industriei, Domeniilor și Comerțului, iar din 1906, a devenit profesor la Facultatea de Drept a Universității București, poziție pe care a ocupat-o până la pensionarea sa din 1939. Membru al Partidului Național Țărănesc, a deținut funcția de prim ministru de două ori. În timpul primului său mandat la conducerea Consiliului de Miniștri (7–8 iunie 1930) a organizat înscăunarea principelui Carol al II-lea ca rege al României. Al doilea mandat (10 octombrie 1930–4 aprilie 1931) a fost consacrat încercărilor de limitare a efectelor crizei economice mondiale asupra economiei românești. Din scrierile sale: Asigurările muncitorești, România față de războiul european, Cum s-au făcut alegerile parlamentare, Rezultatele Conferinței de la Haga, Amintiri despre Nicolae Iorga.

1880 – S-a născut Camil Ressu

28 ianuarie 1880, Galați – 1 aprilie 1962, București

Pictor, una dintre personalitățile marcante ale artei româneșt, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-l profesor pe G.D. Mirea; a continuat studiile la Iași cu pictorul Gheorghe Popovici, pe care le-a terminat în 1902, obținând medalia de argint. S-a perfecționat în străinătate: două luni la München vizitând muzeele, după care s-a înscris la Academia Julian din Paris, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde i-a avut colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion. Revenit în țară în 1908, a colaborat cu desene satirice la publicațiile Furnica, Facla, Adevărul și s-a înscris în Partidul Social-Democrat din România. A participat, pentru prima dată în 1910, la expoziția Tinerimii Artistice cu peisaje și compoziții pe teme rustice, ulterior a expus la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la țară, la Tinerimea Artistică, portretul de grup Terasa Oteteleșeanu. În 1914 a deschis prima expoziție personală la București. Împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han, a înființat asociația Arta Română, la Iași, a participat activ la înființarea Sindicatului Artiștilor plastici din România, fiind ales președinte. A fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941, din 1950 a fost președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte Plasice „Nicolae Grigorescu”. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului (1955).

Biografie ilustrată: Ressu Camil [Artindex]

1882 – S-a născut Eugen Petit

28 ianuarie 1882, Iași – 1959, București

Jurist, magistrat, publicist, consilier la Înalta Curte de Casație din București. Familia Petit a făcut parte din colonia franceză, numeroasă și cu importanță în viața socială și economică, care se afla în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în capitala Moldovei. După ce a terminat liceul Național din Iași, în anul 1900 a plecat în Franța, la Montpellier, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, luându-și licența în anul 1903, în continuare, urmând cursuri de specializare în drept la universitățile din Lyon, Aix-en-Provence și Montpellier. A lucrat ca pedagog la Școala franceză din Iași, a intrat în magistratură, fiind numit judecător la ocolul Slobozia, ocolul Huși, la Fălciu. În 1920, a fost numit prim președinte al tribunalului Iași, iar după trei ani, avansat și înaintat consilier la Curtea de Apel din Iași. A publicat diverse articole, monografii și note jurisprudențiale, colaborând constant la cunoscutele reviste de specialitate: Curierul Judiciar, Pandectele Române, Pandectele Săptămânale, Jurisprudența Generală, Dreptul.

1885 – S-a născut Jean Athanasiu

28 ianuarie 1885, București – 20 noiembrie 1938, București

Bariton de recunoaștere internațională. A studiat la București și la Milano cu Ernesto Colli și Manlio Bavagnoli. A debutat în 1912 la Teatro Sociale din Salò, în rolul Silvio în Pagliacci. Promovat de celebrul bariton Mattia Battistini, a apărut în 1913 la Teatro Regio din Torino în rolul Amonasro în Aida. În 1914 a interpretat la Palermo rolul lui Amfortas în Parsifal. După izbucnirea primului război mondial, s-a întors în România, a cântat la București, la Iași și la Odessa. În 1919 a contribuit la întemeierea Operei Române din București, în care a fost celebrat în roluri precum Rigoletto, Scarpia, Amonasro și Don Giovanni. A fost invitat să cânte la operele din Brescia și Ferrara, a fost unul dintre cei mai populari cântăreți ai Teatrului Costanzi din Roma, cu nume de scenă Giovanni Atanasio, iar ca partener al tenorului Traian Grozăvescu, a apărut cu mare succes la Opera Populară din Viena. A cântat ca invitat și la Opera de Stat din Berlin. A murit la apogeul carierei sale din cauza febrei tifoide. Vocea sa puternică, cu timbru plăcut, și jocul de scenă expresiv l-au situat printre cei mai buni cântăreți de operă români.

Giuseppe Verdi – Bal mascat Aria „Alla vita”

1886 – S-a născut Martha Bibescu

28 ianuarie 1886, București – 28 noiembrie 1973, Paris

Principesă, romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris și ministru de Externe și a Smarandei Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu. Și-a împlinit educația primită într-o mănăstire din Belgia, cu cea specific românească. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, a debutat, la întoarcerea în Franța, cu cartea: Les Huit Paradis (Cele opt paradisuri, 1908). Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum a deschis seria unei opere impresionante, din care nu au lipsit romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice. Opera sa s-a constituit într-o mărturie a societății românești și europene din perioada interbelică; s-a impus în lumea intelectualității europene, întreținând corespondență cu Paul Valery, Paul Claudel, Marcel Proust. Nu a fost numai martora evenimentelor cruciale (primul război mondial și actul reîntregirii – „ziua cea mai plăcută din calendarul personal”, cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă activă la desfășurarea lor. Romanul care a consacrat-o: Izvor. Țara Sălciilor.

1887 – S-a născut Romulus Vuia

28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș – 2 iulie 1963, București

Etnofolclorist. A urmat studii superioare la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, secția geografie-istorie, absolvite în 1921. În anul 1924 a susținut, cu Magna cum laude, doctoratul cu teza Pădureni și Țara Hațegului. Studiu antropogeografic și etnografic. S-a perfecționat între 1910–1911 în etnografie și antropologie cu profesorul Felix van Luschan de la Universitatea din Berlin, încă din timpul studiilor inițiindu-se în etnologie și muzeografie la Muzeul Etnografic din Budapesta și Museum für Völkerkunde din Berlin. Și-a început cariera didactică în 1910 la Hațeg și Târnăveni, iar în 1920 a fost numit asistent la Institutul de Geografie al Universității din Cluj; a devenit șef de lucrări, din 1926 profesor la Catedra de Etnografie și Folclor a Universității din Cluj, post ocupat până la pensionare. A fost numit în Comisia Fundației Culturale Principele Carol, fiind astfel întemeietorul și primul director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei și al Societății de Etnografie din Cluj (1923). Plecat la București în 1955, a fost cercetător principal la Sectorul Etnografie al Academiei Române, șef de Secție de Etnografie a IEF București. A fost secretar și arhivar la Societatea Etnografică Română, membru al Societății de Antropologie și Preistorie din Berlin, al Societății de Științe din Cluj, al Societății Regale Române de Geografie și al Societății Române de Antropologie. I se datorează Muzeul în aer liber de la Hoia. Este considerat creatorul etnografiei ca disciplină independentă.

1898 – A încetat din viață Alexandru Flechtenmacher (23 decembrie 1823 – 28 ianuarie 1898)

Compozitor, violonist, dirijor, pedagog; fondator și director al Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București.

1901 – S-a născut Teodor Tatos

28 ianuarie 1901, Fălticeni – 11 ianuarie 1985, Fălticeni

Pictor, scriitor, publicist și avocat dintr-o veche familie armeană. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași. A devenit avocat și a practicat temporar avocatura, în 1919 a urmat studii libere de pictură la Lausanne, Elveția, unde și-a însușit tehnica acuarelei. Prietenia sa cu Aurel Băeșu i-a dezvăluit și întărit pasiunea pentru pictură. S-a afirmat ca peisagist, cu un număr mare de lucrări, prezente în muzee și colecții particulare din țară și străinătate. După instaurarea regimului comunist, membrii familiei Tatos au pierdut totul. Tatălui său, Davidel Tatos i-au fost naționalizate banca și casele, iar fiul Teodor, considerat chiabur și acuzat pe nedrept că a provocat incendierea unei arii de grâu, a fost arestat și a ispășit o pedeapsă de 5 ani la Fălticeni și la Galata lângă Iași. S-a căsătorit cu Francisca Ida, de origine germană, care a fost, la rândul ei, deportată cu toată familia în lagărul Donbas din Siberia. La întoarcerea în Fălticeni, ca să aibă din ce trăi, au fost nevoiți să se angajeze muncitori necalificați la Combinatul forestier din localitate, pentru un câștig mizerabil, plătind chirie în propria casă. Amintindu-și de aptitudinile artistice de odinioară, avocatul s-a apucat de pictură, reușind să se impună în scurt timp. A realizat aproximativ 4.000 de lucrări, care l-au ajutat să supraviețuiască și să participe la expoziții de grup sau personale. A scris și un volum de nuvele, intitulat O femeie și o picătură de întuneric.

1903 – S-a născut Petru Manoliu

28 ianuarie 1903, Mihăileni, Botoșani – 29 ianuarie 1976, București

Romancier, eseist și traducător. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București. A avut o activitate publicistică și redacțională bogată: în 1928 a editat, cu colaborarea lui Mircea Eliade, la Botoșani revista Pământul; a fost redactor la diverse publicații periodice: Bilete de papagal, Curentul, Credința, Lumea românească, România, Timpul, colaborând concomitent cu eseuri, tablete și versuri la alte ziare și reviste ale epocii: Azi, Discobolul, Cuvântul, Vremea, Convorbiri literare, Revista Moldovei, Revista Fundațiilor Regale, Familia, România literară etc. Din opera sa: Rabbi Haies Reful, Tezaur bolnav, Moartea nimănui, Domnița Ralu Caragea, Creangă. Pentru traducerile din literatura universală și în special pentru versiunea românească a romanului Muntele vrăjit de Th. Mann, a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

1908 – S-a născut Anton Necșulea

Anton Alexandru Necșulea; 28 ianuarie 1908, Râmnicu Vâlcea – 13 octombrie 1993, București

Inginer, specialist de seamă în acustică și electroacustică, profesor universitar, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A creat primele laboratoare de cercetări pentru fonoabsorbanți, microfoane și difuzoare din România. A contribuit decisiv la repunerea rapidă în funcțiune a studiourilor de Radiodifuziune bombardate în timpul războiului. A condus lucrările de construire a noii Case Radio și a Sălii de Concerte Radio (din strada General Berthelot), precum și a Sălii Palatului din București. Între anii 1935–1973 a fost director tehnic al Radiodifuziunii Române. Din lucrările sale: Bazele acusticii clădirilor, Electroacustica în sonorizare.

1909 – S-a născut Vasile Vasilache

28 ianuarie 1909, Idrici–Roșiești, Vaslui – 6 Ianuarie 2003, New York

Preot, teolog și istoric al culturii. A studiat la Seminarul din Huși (1921–1929) și la Facultatea de Teologie din București (1929–1933), apoi la cea din Chișinău, unde a obținut doctoratul. Călugărit la Mănăstirea Neamț, a ajuns diacon și preot la Catedrala mitropolitană din Iași și director al Cancelariei eparhiale. Pe vremea Patriarhului Nicodim, a devenit secretar patriarhal, arhimandrit, predicator la Catedrala patriarhală, un timp redactor al revistei Biserica Ortodoxă Română, apoi stareț al Mănăstirii Antim, al Schitului Pocrov. Arestat în 1959, ca păstor al Grupului Rugul Aprins al Maicii Domnului, și condamnat la 8 ani de închisoare, a fost eliberat in 1964. În 1969 a plecat în Statele Unite, unde a slujit in parohiile: Southbridge-Massachusetts, Detroit-Michigan, Windsor-Ontario in Canada și la Biserica Sf. Nicolae din New York. A fost vicar al Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America. Din scrierile sale: Predica în Evul Mediu, Biblia în ortodoxie, De la Antim la Pocrov.

1912 – S-a născut Mihail Florescu

Iacobi Iancu; 28 ianuarie 1912, Roman – 25 februarie 2000, București

General, inginer chimist, membru PCR. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din București (1930–1934), cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ștefan Minovici, Eugen Angelescu și N. Dănăilă, obținând diploma de inginer chimist. A fost membru al PCR din ilegalitate. A făcut parte din lotul de comuniști români care a luptat în Spania în 1937 de partea trupelor republicane, a luptat în rezistența franceză până în anul 1944 și a făcut parte din comitetul de conducere al Asociației Foștilor Voluntari Români din Armata Republicană Spaniolă înființată în 1945. În 1946 a fost ales deputat permanent în Marea Adunare Națională. La propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost încadrat în Direcția Superioară Politică a Armatei, după care a deținut numeroase funcții înalte în ierarhia comunistă: ministru adjunct la Ministerul Metalurgiei și Industriei Chimice, ministru al industriei chimice, ministru al industriei petrolului și a chimiei, șef al secției de industrie al CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului Economic, vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie. A efectuat studii și cercetări în probleme de structură și filosofie a materiei, în domeniul științelor naturii, științelor tehnice, sociale și filozofice. A elaborat și aplicat metode științifice pentru organizarea și dezvoltarea industriei chimice din România, cu precădere a industriei petrochimice, a dezvoltat lucrările de foraj și extracție și a pus bazele moderne ale noilor rafinării și platforme petrochimice.

1923 – S-a născut Mircea Carp

28 ianuarie 1923, Gherla – 7 iunie 2024

Ziarist, analist politic, memorialist, ofițer în al doilea război mondial, nepotul lui Garabet Ibrăileanu. ◘Tatăl său a fost ofițerul de cavalerie Constantin Carp, iar mama a fost Ecaterina (Tatiana) Catargi, descendentă din Lascăr Catargi, prim-ministru conservator al României. A copilărit la Botoșani, a urmat Liceul Militar la Iași și la Mănăstirea Dealu din Târgoviște, după care a fost ofițer, luptând în al doilea război mondial. A fost rănit și decorat. După instaurarea comunismului, a fost dat afară din armată în 1946, așa cum au pățit cei mai mulți dintre ofițerii care au refuzat să accepte bolșevizarea României. Datorită activităților sale anti-comuniste a fost închis (august–noiembrie 1947). A plecat clandestin din România în Austria (prin Ungaria) în ianuarie 1948, iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) fostul ofițer de elită a devenit jurnalist. A lucrat la postul de radio Vocea Americii (din 1955), mai întâi crainic, apoi redactor și șef al secției române. În 1979 a fost angajat director-asistent la Radio Europa Liberă, unde a rămas până la pensionare, în 1995. În ultima parte a vieții a locuit la München. München. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind Gabriela Dumitrescu, critic de artă) și a avut un fiu, Mihai, căruia i-a dat numele după unchiul său și în onoarea Regelui Mihai I al României. A scris Vocea Americii în România (1969–1978) și Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine.

1927 – S-a născut Gheorghe Grosu

28 ianuarie 1927, Mănăstirea–Dagâța, Iași

Epigramist, scriitor, editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii epigramiștilor din România. A absolvit Școala de ofițeri de la Ineu (1951) și Academia „Gh. Gheorghiu Dej” (1960). A debutat publicistic în revista Urzica în 1957. A publicat epigrame în reviste de umor, literare, almanahuri etc., fiind inclus în peste 50 de antologii și publicații colective. A fost unul dintre fondatorii Cenaclului „Cincinat Pavelescu”. A primit Diploma de onoare a revistei Pentru Patrie. A publicat volumele: Albe și colorate, Noduri gordiene, Paie pe foc, Cineva sună la ușă, Rondeluri, Secvențe literar-umoristice, Săgeți printre săgeți.

1928 – A încetat din viață Adolf Schullerus (7 martie 1864 – 28 ianuarie 1928)

Unul dintre cei mai renumiți intelectuali sași ai timpului său; lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor și teolog; deputat în primul parlament al României reîntregite.

1930 – A încetat din viață Dimitrie S. Nenițescu (18 aprilie 1861 – 28 ianuarie 1930)

Jurist; director al Băncii Naționale a României; om politic conservator; deputat și ministru.

1931 – S-a născut Felicia Donceanu

28 ianuarie 1931, Bacău – 21 ianuarie 2022, Drăgoești, Vâlcea

Compozitoare, pictoriță și sculptoriță, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicienilor din România. A studiat Compoziția la clasa Mihail Jora la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, printre maeștrii săi fiind George Breazul, Ioan D. Chirescu, Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Theodor Rogalski, Eugenia Ionescu, Zeno Vancea, Emilia Comișel, Ion Vicol etc. După finalizarea studiilor, în 1956, a fost redactor la Editura pentru Literatură și Artă (ESPLA) din București, secția muzicală și apoi la Editura Muzicală a UCMR. S-a căsătorit cu poetul Alexandru Voitin. A scris articole și cronici în Muzica, Contemporanul, Munca, Azi. A susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A scris texte pentru muzică proprie și pentru diverse lucrări corale aparținând diferiților compozitori români. A scris scenarii pentru radio și pentru spectacole muzical-coregrafice. A realizat ilustrații de cărți pentru copii. A compus muzică pentru piese de teatru (Tartuffe, Măsură pentru măsură), lucrări pentru voce și diferite ansambluri (cicluri de lieduri, cicluri corale, vocal-instrumentale, teatru instrumental) și muzică pentru copii. Muzica ei a fost influențată de muzica populară românească, uneori folosind instrumente populare tradiționale. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române și cu premii de creație ale UCMR, o Mențiune la Concursul Internațional de compoziție din Mannheim (1961).

Felicia Donceanu – Sonata nr. 1 pentru vioară și pian (2006) Partea I • Vioară: Gabriel Danilă, Pian: Diana Spânu-Dănilă

1932 – S-a născut Irimie Străuț

28 ianuarie 1932, Feneș, Alba – 12 martie 2017, Deva

Scriitor de literatură pentru copii, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, în promoția cunoscută drept promoția „Nicolae Labiș” și a absolvit apoi Facultatea de Istorie-Filosofie (1970), Facultatea de Ziaristică (1972) și studii postuniversitare de limbă franceză la Universitatea din București. A scris prima poezie în clasa a IX-a și a debutat cu poezia Vulpea păcălită în revista Licurici. La 16 ani, a debutat în publicistică chiar în revista Academiei Române cu articolul Cum vorbim, o analiză a „graiului arhaic, cu reminiscențe dacice, vorbit și acum, în satul strămoșilor mei”. 40 de ani a lucrat ca redactor la revistele pentru copii, a publicat 55 de titluri, pentru care a primit o mulțime de premii, inclusiv Medalia de Aur a Târgului de Carte de la Leipzig în anii 1971 și 1978, După 1989 a reînființat revistele Bucuria copiilor și Licurici. Pensionat în anul 1992, a continuat să lucreze pe post de consilier de carte la Ministerul Culturii și ca redactor la mai multe reviste. După 40 de ani de trai în Capitală, s-a stabilit la Deva.

Mai mult: Irimie Străuț, inventatorul cuvintelor jucăușe de Laura Oană [Replica Hunedoara]

1933 – Acordul de la Viena

Guvernul Alexandru Vaida-Voevod a semnat, sub auspiciile Ligii Națiunilor, Acordul de la Viena. Avea scopul să asigure împrumuturile capitaliștilor străini, contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării„, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor. Măsurile nepopulare impuse de către Guvernul României după Acordul de la Viena au provocat nemulțumiri sociale atât de intense, încât anul 1933 a fost marcat de niște ample și violente mișcări și proteste antiguvernamentale care s-au soldat cu grave vărsări de sânge.

1937 – S-a născut Corneliu Brudașcu

1937, Tusa–Sâg, Sălaj

Pictor, grafician, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A studiat la Institutul de Arte „Ion Andreescu” din Cluj, absolvind în 1962. În 1982, a obținut Medalia de Aur la Concursul de Pictură de la Košice, cu compoziția Requiem pentru Hiroshima. În 1986, a ajuns să picteze la curtea regelui Hussein al Iordaniei, devenind primul artist autohton care-și etalează talentul în fața unui suveran extraeuropean.

Tablouri ale sale pot fi admirate la diferite galerii din țară (Bistrița, București, Cluj-Napoca, Galați, Zalău) și străinătate (Ungaria, Germania, Franța, Marea Britanie, Elveția, Spania, Suedia, Olanda, Canada, Africa de Sud, Iordania, Coreea, SUA și Anglia). În 2016 a primit Marele Premiu din partea Uniunii Artiștilor Plastici.

Biografie ilustrată: Corneliu BRUDAȘCU, pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]; Imagini, critică: Brudașcu Corneliu [Artindex]

1940 – S-a născut Ion H. Ciubotaru

28 ianuarie 1940, Arborea–George Enescu, Botoșani

Etnolog, folclorist și eseist, membru de onoare (din 2022) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Iași între 1961–1966. În anul 1978 a devenit Doctor în Etnologie, la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj. A fost muzeolog la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași, cercetător la sectorul de folclor al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, Filiala Iași. A colaborat la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), redactând articole despre folcloriști, genuri, specii folclorice și reviste de specialitate. Din 1991 a fost profesor-asociat la Facultatea de Istorie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași și, din același an, director al Centrului Județean al Creației Populare Iași, iar din 1999 este profesor la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”. Sub îngrijirea sa au apărut, între anii 1979–1991, Caietele Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei (10 vol.). A scris: Chestionar folcloric și etnografic general, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), Ornamente populare tradiționale din Moldova, Catolicii din Moldova. Universul culturii populare (3 vol.), Petru Caraman. Destinul cărturarului, Ouăle de Paști la români: vechime, semnificații, implicații ritual-ceremoniale etc.

1942 – S-a născut Petru Mihai Gorcea

28 ianuarie 1942, Timișoara – 6 ianuarie 2005

Scriitor și critic literar. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității din București în 1964 și a devenit Doctor în Filologie cu teza Problematica genurilor în proza de ficțiune (1973). A urmat o carieră didactică din 1964: preparator la Institutul Pedagogic din Pitești, asistent, lector de Limba și literatura română la universitățile din Turku și Helsinki (1975–1978). A debutat cu o recenzie în Gazeta literară (1963); debutul editorial a fost cu volumul de eseuri Nesomnul capodoperelor (1977). A colaborat la revistele Argeș, Viața românească, Luceafărul etc. A publicat volumele Structură și mit în proza contemporană, Steaua din oglinda visului.

1942 – S-a născut Florin Mircea

28 ianuarie 1942, Focșani – 5 august 2012, Iași

Actor la Teatrul Național din Iași. În 1973, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, în același an devenind actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Un an mai tarziu, a debutat pe scenă cu rolul Timpul, în Poveste de iarnă de W. Shakespeare și de atunci până la moarte a jucat în peste 100 de roluri și a fost distins cu nenumărate premii pentru interpretare. Creația sa în rolurile Kaloșin și Anciughin din Anecdote provinciale i-a adus Premiul UNITER pentru cel mai bun actor al stagiunii 1994–1995. A fost declarat societar de onoare al teatrului ieșean și a primit Ordinul pentru merit în grad de cavaler.

Florin Mircea – Film-portret (2012)

1943 – A apărut primul număr al noului ziar România liberă

Cel mai vechi cotidian românesc, apărut în contextul declarării Independenței României, în perioada 15 mai 1877–14 iunie 1889, devenit  organ de presă al grupului junimist din 16 ianuarie 1885, a fost confiscat de activiştii comunişti care acționau ilegal, tipărind o foaie clandestină cu numele România liberă. A apărut (ilegal) în perioada 28 ianuarie 1943–24 august 1944, fiind editat de organizația Uniunea Patrioților, înființată de cercurile comuniste în vara anului 1942, cu scopul de a închega o opoziție internă contra războiului anticomunist din Răsărit, dar, în același timp, îi ataca virulent pe Iuliu Maniu şi generalul Rădescu, ultimul prim-ministru al unei Românii libere.

După 23 august 1944 activitatea ei a fost reorientată, în vederea „defascizării” țării.

1943 – S-a născut Florina Cercel

28 ianuarie 1943, Piatra Neamț – 30 iulie 2019, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa Jules Cazaban, Cornel Todea și Victor Moldovan. A jucat pe scenă la Teatrul Dramatic de Stat din Galați, Teatrul Național din Timișoara și Teatrul Național din București. În cei 41 de ani de carieră a interpretat peste 100 de roluri pe scenă și în numeroase filme: Prin cenușa imperiului, Marele singuratic, Dincolo de pod, Dumbrava minunată, Femeia din Ursa Mare, Crucea de piatră, Ambasadori, căutăm Patrie, Poveste imorală.

Dumbrava minunată (1980) • Regia Gheorghe Naghi. Cu: Diana Muscă, Ernest Maftei, Elena Drăgoi, Florina Cercel, Matei Alexandru etc.

A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul titular din Vassa Jeleznova (1990), Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), Premiul Ministerului Culturii și Cultelor pentru cea mai bună actriță a anului 2002.

Ambasadori, căutăm patrie (2003) • Regia Mircea Daneliuc. Cu: Cecilia Bârbora, Marius Stănescu, Horațiu Mălăele, Mircea Rusu, Florina Cercel (Mariana), Coca Bloos, Rafael Malonga

1943 – S-a născut Dumitru Moroșanu

28 ianuarie 1943 – 26 aprilie 2023

Realizator de emisiuni radio și TV. A absolvit Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași, după care a lucrat ca redactor la Radio Iași. A debutat în TVR în 1974, unde a urcat toate treptele profesionale, fiind redactor muzical, de rubrică, realizator de emisiuni, redactor-șef adjunct. Printre realizările sale se numără toate edițiile Festivalului de Jazz de la Sibiu până în 1989, emisiunea Album duminical, filmul La început a fost cântecul etc. În 1985 a fost investit în funcția de director al concursurilor muzicale, excelent organizate, Vă place Opera?, Floarea din grădină, Cu mască, fără mască etc, iar în 1990 a fost numit Director al Departamentului Muzică, Spectacole, Varietăți – în această calitate organizând 6 ediții ale Festivalului Cerbul de Aur.

Fragment din emisiunea TVR 60, O istorie polemică și sentimentală – Dumitru Moroșanu; realizator Ileana Ploscaru Panait

1945 – S-a născut Sică Rusescu

Vasile Rusescu; 28 ianuarie 1945 – 28 august 2004

Pictor, scenograf, membru al Uniunii Artiștilor Plastici și membru UNITER. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, pasiunea sa devenind, însă, teatrul. Activitatea sa a fost legată, cu precădere, de Teatrul „Nottara“, unde a realizat scenografii remarcabile pentru spectacole definitorii, precum Bună seara, domnule Wilde după O. Wilde, Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, Mâța-n sac de G. Feydeau, Karamazovii după Dostoievski, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Burghezul gentilom și Scapino de Molière, Taifun de Cao Yu, Ospățul lui Baltazar de B. Fundoianu, Maria Calas, la Divina de T. McNally, Cui i-e frica de Virginia Woolf? de E. Albee, Acești nebuni fățarnici de T. Mazilu etc. iar printre ultimele sale creații scenografice: Operele complete ale lui WLM SXPR de J. Borgeson, Romeo și Jeanette de Jean Anouilh și Variațiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt etc. Talentul său si-a pus amprenta asupra noii înfățișări a Sălii „George Constantin“ (Studio) a Teatrului „Nottara“.

1947 – A încetat din viață Iuliu Moisil (15 mai 1859 – 28 ianuarie 1947)

Publicist; personalitate de seama a culturii, cu importante contribuții în modernizarea învățământului românesc; membru de onoare al Academiei Române.

1950 – A încetat din viață Constantin Lacea (1 iunie 1875 – 28 ianuarie 1950)

Lingvist și filolog; unul dintre principalii colaboratori la Dicționarul limbii române; membru de onoare al Academiei Române.

1952 – A încetat din viață N. Batzaria (Nicolae Batzaria; 20 noiembrie 1874 – 28 ianuarie 1952)

Prozator și publicist de origine aromână; om politic; autor de literatură pentru copii, cunoscut și sub pseudonimul Moș Nae.

1958 – S-a născut Natalia Guberna

28 ianuarie 1958, București

Solistă de muzică ușoară. A început să cânte muzică ușoară încă din timpul liceului, a participat la festivaluri și concursuri. A absolvit Școala Populară de Artă, secția Canto-muzică ușoară, clasa prof. Florica Orăscu, corepetitor Marius Pop (1978). A cântat împreuna cu Carmen Mureșan în Trio Express. A colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase”, cântând în spectacole de revistă, Idolul femeilor, apoi cu Teatrul de Stat din Arad, Teatrul din Pitești, Casa de creație din Târgu Mureș, Teatrul Excelsior din București.

Iubirea mi-a bătut în geam

1959 – A încetat din viață Pius Sérvien (Piu-Șerban Coculescu; 5/18 martie 1902 – 28 ianuarie 1959)

Poet, eseist, filolog și filosof al științelor; fiul astronomului Nicolae Coculescu, stabilit în Franța la sfârșitul anilor ’20 ai secolului XX.

1960 – S-a născut Adriana Grand

28 ianuarie 1960, Simeria, Hunedoara

Scenografă de teatru, operă, marionete, film și televiziune, grafician, fotograf și designer publicitar. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Cluj, promoția 1983. În calitate de invitat, a creat decoruri și costume în toate teatrele importante din România, cât și la Teatrul Național din Budapesta, Teatrul „Szigligeti Ede” din Szolnok și Teatrul Dramatic din Zalaegeszeg (Ungaria), Teatrul Idis din Tel-Aviv (Israel), Opera din Praga. Este autoare a peste 100 de scenografii, a realizat prezentarea grafică a revistei Teatrul azi. Din 1986, a realizat prezentarea grafică a unor volume apărute la editurile: Kriterion, Albatros, Unitext și Dacia, afișe pentru spectacole și festivaluri din România și Ungaria. A fost membră a Senatului Uniunii Teatrale din România (UNITER). Din 1989 este angajată la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Din 2004 este prezentă în topul 100 al femeilor de succes din România, realizat de revista Capital. Este soția directorului de scenă Victor Ioan Frunză, cu care colaborează îndeaproape la toate spectacolele acestuia; a mai colaborat, printre alții, cu Andrei Șerban, Sanda Manu, Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion. A primit Premiul pentru cea mai bună scenografie la Festivalul Național de Teatru (1991, 1993), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru cea mai bună scenografie (1993, 2003), Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie (1990, 1994, 2002), Premiul pentru cel mai bun spectacol din spațiul maghiar (2002).

Istoria Comică a Doctorului Faust Tango • Direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Scenografie: Adriana Grand, Muzica: Cari Tibor

1966 – S-a născut Marius Dumitrescu

28 ianuarie 1966, Iași

Filosof și eseist, profesor universitar. Este licențiat al Facultății de Istorie-Filosofie, secția Filozofie-Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Doctor în Filosofie din anul 1996. Din 1990 a început o carieră didactică la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind preparator, asistent universitar, lector, conferențiar, profesor (din 2003), conducător de doctorat (din 2006), director al Școlii Doctorale (din 2012). Este titularul cursurilor: Filosofie modernă, Antropologie filosofică, Psihanaliza artei, Filozofie şi Artă cinematografică, Teorii ale argumentării și interpretării etc. A publicat lucrări ca singur autor: Descartes sau certitudinile îndoielii, Ce se întâmplă când filozofia este luată în serios?, Platon în oglinda timpului. Periplu în antropologia filozofică, Dincolo de tainele filozofiei şi ale filozofilor, Alchimia devenirii umane, Psihanaliza aplicată în filosofie și artă, Geneza barocă a filosofiei moderne, Profeţiile lui Descartes şi mirabila Pace Westfalică, Arta cinematografică între filosofie şi psihanaliză, Dante, Freud and Dalí: What They Might Have in Common? Psychoanalytic Reflections on Dante’s Inferno și numeroase cursuri universitare, studii în volume colective din țară sau internaționale, articole şi studii publicate în reviste de specialitate etc.

1974 – S-a născut Liviu Apetroaie

28 ianuarie 1974, Vadu-Moldovei, Suceava

Poet, publicist, muzeograf literar, membru în Uniunea Scriitorilor din România. Din 1988 a fost elev al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. A renunțat la cariera militară și s-a înscris la Facultatea de Filosofie din București, de unde s-a transferat la Iași, în 1993. Din 1994, a început colaborarea cu Radio Iași, realizând emisiuni în mai multe domenii: publicistică, sport, cultural. Între 1999–2002, a fost redactor pe probleme de economie la revista Camerei de Comerț și Industrie Iași. Din 2002, este muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași și redactor la revista Dacia literară. Scrieri: Alegorii sub papirus, Oglinda sumară, Minutul de prelungire, peste 150 de articole și cronici de întâmpinare publicate în diverse reviste literare și culturale din România și străinătate.

1976 – S-a născut Răzvan Ciobanu

28 ianuarie 1976, București – 29 aprilie 2019, Săcele, Constanța

Creator de modă. A avut prima prezentare la 19 ani, în 2007, a participat la expoziția internațională de design vestimentar The Train, desfășurată la New York. A lansat Colecția Preciouss în 2009. A fost unul dintre jurații concursului Bravo, ai stil!.

Prezentare Razvan Ciobanu – made by me

1977 – Paul Goma a distribuit scrisoarea deschisă de adeziune la Carta 77

„Pe data de 28 ianuarie Paul Goma a distribuit la mai mulți diplomați din București o scrisoare deschisă de adeziune la «Carta 77» − adresată lui Pavel Kohout și camarazilor săi” [Emisiunea Teze și antiteze la Paris, difuzată de postul de radio Europa Liberă]. Scrisoarea lui Goma, intitulată Către Pavel Kohout și camarazii săi, era gestul unui scriitor, fost deținut politic (1956–1963), urmărit și hărțuit de Securitate, ale cărui manuscrise au fost amânate în eternitate de către editurile românești și de cenzură, și care avusese curajul/normalitatea de a le trimite la edituri occidentale. Prin caracterul ei deschis, public, putem considera că această scrisoare, prin tot ce semnifică ea, constituie începuturile mișcării pentru drepturile omului în România.

1977 – A încetat din viață Virgil Gligor (11 aprilie 1918 – 28 ianuarie 1977)

Medic veterinar; membru corespondent al Academiei Române; membru al Academiei de științe agricole și silvice.

1978 – A încetat din viață Mihail Cosma (Cosma Moise; 14 aprilie 1922 – 28 ianuarie 1978)

Poet, prozator, traducător și jurnalist.

1983 – Zborul inaugural, cu pasageri, al avionului Rombac 1-11

ROMBAC 1-11 a fost primul avion de pasageri cu reacție construit în România, la Întreprinderea de Avioane București, după licența avionului englez mediu curier BAC 1-11. Primul avion a fost terminat în luna august 1982 și a fost prezentat presei și oficialităților române la 27 august 1982. Primul zbor oficial de prezentare al acestui avion în fața conducerii statului a fost executat la 20 septembrie 1982, pe aeroportul Băneasa.

Zborul inaugural cu pasageri al avionului ROMBAC 1-11 (YR-BRA) a avut loc la 28 ianuarie 1983, pe ruta București–Timișoara, iar prima cursă externă a acestui aparat a fost efectuată la 23 martie 1983 pe ruta București–Londra.

1990 – Primul mare protest anti FSN și contramanifestația din București

În 28–29 ianuarie 1990 a avut loc un miting al opoziției, organizat de PNȚ-CD, PNL, PSDR și diferite asociații, care au protestat împotriva hotărârii FSN de a participa la alegeri, cerând ca FSN și guvernul provizoriu condus de Petre Roman să se retragă, locul lor urmând a fi luat de un cabinet alcătuit din reprezentanți ai partidelor politice active.

În paralel s-a desfășurat o contramanifestație, organizată de FSN, în Piața Victoriei. La aceasta au participat muncitori și mineri sosiți din Valea Jiului. Se poate considera că aceasta a fost prima mineriadă.

Mai mult: Prima mineriadă din istoria României a reprimat cel dintâi mare protest post-decembrist [Istoria românilor]

Prima mineriadă: 28–29 ianuarie 1990 [TVR1]

1992 – A încetat din viață Ion Vlad (24 mai 1920 – 28 ianuarie 1992)

Sculptor francez de origine română; membru de onoare al Academiei Române.

1998 – Miniștrii și secretarii de stat ai PD s-au retras din Guvernul Romaniei

La începutul ședinței Executivului din 28 ianuarie 1998, miniștrii și secretarii de stat ai PD și-au înaintat demisiile din Guvernul CDR–USD–UDMR Victor Ciorbea (12 decembrie 1996–17 aprilie 1998). Decizia a fost luată de Consiliul Politic al PD, după o ultimă rundă de negocieri cu partenerii de coaliție. Conducerea partidului a stabilit ca PD să rămână în coaliție și să acorde Guvernului sprijin parlamentar.

1999 – A fost înființată, la București, Academia Română de Aviație

Prin HCM nr. 1409/1967 privind înființarea Centrului de antrenament și perfecționare a personalului din aeronautica civilă, în subordinea Ministerului Transporturilor Auto, Navale și Aeriene s-a înființat Centrul de Antrenament și Perfecționare a Personalului din Aeronautica Civilă, instituție de stat, în subordinea Ministerului Transporturilor, cu obiect de activitate pregătirea recurentă a personalului aeronautic. Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/28 ianuarie 1999, privind înființarea Academiei Române de Aviație, publicată în Monitorul Oficial nr. 36/29 ianuarie 1999 și prin Legea nr. 352/10 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/1999 privind înființarea Academiei Române de Aviație, Centrul de Antrenament și Perfecționare a Personalului din Aeronautica Civilă a fost reorganizat în Academia Română de Aviație.

În prezent funcționează sub denumirea Școala Superioară de Aviație Civilă, care realizează pregătirea specifică în vederea atestării personalului aeronautic civil, precum și pregătirea periodică, specializarea și perfecționarea profesională a personalului aeronautic în funcție.

2000 – A încetat din viață Aurel Grigoraș (22 februarie 1932 – 28 ianuarie 2000)

Dirijor care a condus vreme de 12 ani Corul Teatrului de operetă din București și 35 de ani Corul Radiodifuziunii Române.

2017 – A încetat din viață Ion Ungureanu (2 august 1935 – 28 ianuarie 2017)

Actor, regizor; luptător pentru identitate națională din Republica Moldova; ministru al culturii și cultelor, deputat.

2022 – A încetat din viață Vladimir Șetran (23 martie 1935 – 28 ianuarie 2022)

Artist plastic cu creații de pictură, desen, grafică, cadru didactic la Academia de Arte din București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită