16 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România – Biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț

 

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei

(în calendarul ortodox și greco-catolic)

Considerat, în mod tradițional, autorul Evangheliei după Matei. Simbolul apostolului este un înger. El este prăznuit de Biserică în 16 noiembrie dar și în 30 iunie împreună cu cei Doisprezece Apostoli.

 

Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România

Instituită prin Legea nr. 160/2013, promovează elementele noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaștere a acestora, precum și locul pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaționale. De asemenea, se evidențiază necesitatea protejării și conservării acestora, oferindu-se, în același timp, și un plus de imagine la nivel internațional.

România are înscrise, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, opt elemente: biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea; Mănăstirea Hurezi; sate cu biserici fortificate din Transilvania; cetățile dacice din Munții Orăștiei; centrul istoric Sighișoara; ansamblul bisericilor de lemn din Maramureș; situl natural Rezervația Biosferei Delta Dunării și pădurile de fag antice și primitive din Carpați și alte regiuni ale Europei (pădurile de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled-Valea Cernei, județul Caraș Severin; Masivul Cozia, Lotrișor, județul Vâlcea; Codrul secular Șinca, județul Brașov; Codrul secular Slătioara, județul Suceava; Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț, județul Maramureș).

Mai mult, Patrimoniul mondial UNESCO din România [Wikipedia.ro]

1364 – A încetat din viață Nicolae Alexandru

? – 16 noiembrie 1364

Domnitor al Țării Românești (1352–1364), anterior fiind asociat la domnie de tatăl său, Basarab I, dinainte de 1343. A dus o politică de consolidare a statului și a înființat prima mitropolie a Munteniei (1359), care a stabilit clar apartenența confesională a Țării Românești la ortodoxie, actul cel mai semnificativ al domniei sale.

1364 – A început domnia voievodului Vladislav I (Vlaicu-Vodă) în Țara Românească

Vladislav I (1325 – 1377), fiul lui Nicolae Alexandru și al Klárei Dobokay și frate al voievodului Radu I, a fost Domn al Țării Românești între 16 noiembrie 1364–7 iunie 1377, Ban de Severin (din 1368) și Duce de Făgăraș (din 1369). S-a îngrijit de dezvoltarea economică a țării și a întreținut relații strînse cu suveranii bulgari și sârbi, a acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlașul, Severinul și Făgărașul. A fost primul voievod român care a emis monedă, în preajma anului 1365. Unul din cele mai vechi documente din Țara Românească este un act original (în limba slavă, pe pergament) prin care Vladislav I a dăruit, în anul 1374, ctitoriei sale (Mănăstirea Vodița) trei sate, venitul domnesc de la opt pescării de la Dunăre și alte bunuri.

1393 – Prima atestare documentară a localității Rădăuți*

A apărut într-un hrisov datat la 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391–1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu-se vestigii vechi de aproximativ 5.000 de ani care fac parte din cultura Cucuteni. După unii istorici Rădăuți ar fi fost cunoscut ca aşezare stabilă încă din timpul dacilor sub denumirea de Rottacenum – dată de ostaşii garnizoanei române de peste râul Siret. Rădăuțiul face parte din vechile domenii voievodale, presărat cu lăcașuri de cult de diferite confesiuni.

1476 – Armata moldoveană condusă de Ștefan cel Mare a cucerit Bucureștii

Politica filo-turcească a lui Laiotă Basarab, domnul Munteniei, l-a determinat pe Ștefan cel Mare să-l alunge din domnie, cu ajutorul oștilor ungurești, pentru a încredința din nou scaunul domnesc lui Vlad Țepeș. Ștefan cel Mare a pătruns în octombrie 1476 în Valahia; a pus stăpînire, la început de noiembrie, pe Târgoviște, iar în 11 noiembrie a atacat cetatea Bucureștilor. Voievodul ardelean, Ștefan Bathory și-a așezat și el tabăra lîngă București la 11 noiembrie, iar după cinci zile de lupte, la 16 ale lunii, cetatea li s-a predat, ajutându-l pe Vlad Țepeș să revină la domnie. Laiotă Basarab a fugit la turci, dar peste câteva săptămîni, moartea l-a ajuns pe Țepeș, iar Laiotă a rămas domn mai departe.

1485 – Lupta de la Cătlăbuga

Lupta dintre trupele lui Ștefan cel Mare și forțe ale Imperiului Otoman care apărau cetatea Chilia. Victoria a fost evidențiată în Cronica lituaniană: „deodată oastea turcească și hoarda întreagă cu mare strigăt i-a lovit pe ai noștri și trei ceasuri a fost mare bătălie, când polonii au început să intre în dezordine, să plece cu toții și i-au dus pe turci spre rezerva [moldovenilor] […] Acolo toți turcii au fost înfrânți pe capete”.

Au rămas pe câmpul de luptă 8.000 de otomani și 3.000 de creștini. Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a putut continua acțiunile în vederea recuperării Chiliei.

1816 – S-a născut Andrei Mureșanu

16 noiembrie 1816, Bistrița – 12 octombrie 1863, Brașov

Poet, traducător și eseist. S-a născut într-o familie de țărani. Tatăl său ținea în arendă o moară de argăsit scoarță, activitate din care asigura existența familiei cu trei copii. Primele învățături le-a primit de la un bătrân grănicer, cunoștințe care l-au ajutat mai târziu să fie printre cei mai buni elevi din liceu. A studiat Filosofia și Teologia Greco-Catolica la Blaj, unde l-a cunoscut pe George Bariț cu care a legat o prietenie adâncă. Acesta a reușit să-i obțină o dispensă pentru a intra în învațământ, chiar dacă nu avea studiile finalizate, lucrând apoi ca profesor la Brașov, din 1838. A început să publice poezie în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură. S-a numărat printre conducătorii Revoluției din 1848, fiind membru în delegația Brașovului la Adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, în mai 1848. Sub impresia acelui eveniment a scris la Brașov poemul Un răsunet care, pus pe melodia anonimă a unui vechi imn religios, Din sânul maicii mele și denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Bălcescu Marseilleza românilor. După Revoluția de la 1848, a lucrat ca traducător la Sibiu și a publicat poezii patriotice, cu caracter social protestatar, în revista Telegraful Român. S-a mutat la București și a devenit translator la Buletinul Oficial al guvernului, scriind însă și numeroase ode și imnuri pentru reprezentanții imperiali din Viena. Odată ieșit la pensie, situația sa materială a fost tot mai precară, neavând bani să-și publice un volum de poezii. Premiat de ASTRA cu un premiu de 50 de galbeni, a reușit să-și publice volumul Din poeziele lui Andreiu Murășanu (1862). S-a stins din viață sărac și bolnav, la 47 de ani.

1819 – S-a născut Petre Mavrogheni

16 noiembrie 1819, Iași – 20 aprilie 1887, Viena

Om politic, economist, diplomat, ministru de Finanțe și de externe, nepot de fiu al lui Nicolae Mavrogheni (domnul Țării Românești între 1786–1790) și nepot de soră al lui Mihail Sturdza (domn al Moldovei între 1834–1849). Printre funcțiile politice îndeplinite se numără: ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Finanțelor, ministru de externe. Ca diplomat, a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Roma, Constantinopol, Viena. La moșia sa din Vișani (lângă Iași) s-au adunat unioniștii în 1856, pentru a pune bazele Unirii de la 1859. În 1859 a fost unul din candidații la tronul Moldovei. În casa lui Mavrogheni, vizavi de Statuia lui Eminescu și Palatul Dezrobirii s-a născut ideea Leului românesc, la dorința Regelui Carol I.

1868 – A căzut Guvernul Nicolae Golescu. S-a format Guvernul Dimitrie Ghica

Guvernul Nicolae Golescu a fost un consiliu de miniștri radical, care a condus țara între 1 mai–16 noiembrie 1868. În timpul său s-a adoptat mult disputata concesiune Strousberg, care a generat cel mai mare scandal politic al acestei perioade. Consorțiul prusac se obliga să construiască o cale ferată, de la Roman la Vârciorova, rețea care urma să unească nordul de sudul țării și să înlesnească accesul rapid în Occident. Întreaga rețea de 914 km urma să coste 247 de milioane lei, capitalul urmând să fie procurat de Heinrich Strousberg prin obligațiuni, cu dobândă de 7,5%, garantate de statul român.  Franța a intensificat presiunile asupra Principelui Carol I  pentru a renunța la colaborarea cu radicalii, „roșii”, bănuind că aceștia ar orienta politica externă spre Prusia; ca urmare a acestui context, primul ministru s-a retras.

Guvernul Dimitrie Ghica a fost un consiliu de miniștri de coaliție între conservatori moderați și liberal-democrați, în perioada 16 noiembrie 1868–27 ianuarie 1870. A fost un Cabinet de nuanță moderată cu rolul de a ameliora poziția internațională a statului și de a stinge discordia din interiorul clasei politice; Mihail Kogălniceanu a fost numit ministru de Interne.

1876 – S-a născut Gheorghe Plagino

Gheorghe Alexandru Plagino; 16 noiembrie 1876, Plăginești, Râmnicu-Sărat/ Dumbrăveni, Vrancea – 3 mai 1949, București

Sportiv de tir, primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice, membru în Comitetul Olimpic Român (1914–1938). S-a născut în locuința unui boier bogat, copilul nelegitim al fiului acestuia cu una dintre servitoarele sale. Bunicul său a știut de la început despre aventura fiului cu servitoarea nemțoaică, acordând copilului toată atenția, iar când soția fiului său a decedat, a intervenit, și sub amenințarea dezmoștenirii l-a obligat să-l recunoască. Printre pasiunile sale s-a numărat și vânătoarea, iar îndemânarea a dobândit-o în nenumăratele partide de vânătoare desfășurate prin pădurile bunicului său. Aflat la Paris în anul 1900, în timpul celei de-a doua ediții a Jocurilor Olimpice, s-a înscris în concursurile de tir, cu titlu individual, clasându-se pe locul al 13-lea din cei 51 de concurenți, cu 11 talere lovite din 20 posibile. La Sesiunea Comitetului Internațional Olimpic de la Londra (1 decembrie 1908), a fost ales al 57-lea membru al CIO (al 35-lea în funcție), funcție în care a rezistat patru decenii, până în februarie 1948 când comuniștii l-au retras pentru originea sa nesănătoasă. A fost al 2-lea român membru al Comitetului Internațional Olimpic, după George Gh. Bibescu, fiul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorghe Bibescu. Din această poziție a luptat pentru ca rugby-ul să rămână disciplină olimpică. A deținut apoi funcții de conducere în cadrul mișcării sportive din România, fiind vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (1923–1940) și președinte al Uniunii Federațiilor Sportive din România (UFSR, 1933–1940).

1878 – S-a constituit la Sibiu Reuniunea Română de Muzică

În ziua de 2 octombrie 1878, la Adunarea Generală a Românilor din Sibiu a fost prezentat un proiect de statut pentru Reuniunea Română de Muzică, fondată prin strădania și sub conducerea lui Zaharia Boiu, preot, profesor la Seminar, autor de manuale și membru al Academiei Române. La 16 noiembrie 1878, în sala mare a Seminarului ortodox a avut loc adunarea prezidată de Zaharia Boiu pentru constituirea asociației. În aceași ședință a fost ales și comitetul de conducere: Aurel Brote – președinte, Dimitrie Comșa – secretar, membrii: Romul Petric, Petru Ciora, Dimitrie Cunțan, Ieronim Barițiu, Ioan Bădilă, Daniil Popovici Barcianu, iar director muzical a fost angajat profesorul Karl Frühling.

 

Ziua Trupelor de Căi Ferate și Transporturi Militare

1880 – S-au constituit primele companii de căi ferate din Armata română

O dată cu înființarea celui de-al doilea batalion de geniu s-a constituit și câte o companie de căi ferate, primele subunități de acest fel din Armata română, în cadrul Direcției a II-a din Ministerul de Război, Biroul 3 Transporturi Militare. Astfel, structurile de mișcare și transport au reprezentat de la înființarea lor un element important în asigurarea sprijinului logistic, necesar îndeplinirii misiunilor încredințate forțelor armate române. Nevoile crescânde de deplasare a trupelor și de asigurare a unor cantități apreciabile de materiale au impus redimensionarea și transformarea structurilor militare de transporturi. Aceasta s-a dezvoltat ca reacție la necesități, ajungând în perioada celui de-al doilea Război Mondial, la peste 50 de mii de oameni.

 

1894 – S-a născut Nutzi Acontz

Popovici Ana; 16 noiembrie 1894, Focșani – 19 decembrie 1957, București

Pictoriță, profesoară de desen. Provenea dintr-o stirpe armeană stabilită de multă vreme în Moldova, la Iași. A studiat la Școala de Belle Arte din Iași (1914) cu profesorii Constantin Artachino, Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare. După terminarea studiilor artistice, a lucrat pentru puțin timp ca profesoară de desen la Focșani și Constanța, iar din anul 1930 s-a stabilit la București și s-a dedicat exclusiv picturii. Genurile sale predilecte au fost peisajul, natura statică, florile, scenele de interior și, în mai mică măsură, portretul și compoziția figurativă. La Balcic, unde i-a cunoscut pe Nicolae Tonitza și Francisc Șirato, ea a lucrat multe peisaje dobrogene de un rafinament cromatic acoperind un registru larg, care o distinge și o individualizează. Lucrările sale se află în colecții de artă din țară și din străinătate.

Biografie ilustrată: Nutzi Acontz [Gaby, my heart to your heart]

1897 – S-a născut Ion Șahighian

16 noiembrie 1897, București – 11 martie 1965, București

Regizor și scenarist de teatru și film. După studii de artă dramatică cu Constantin Nottara la Conservatorul din București, s-a dedicat regiei de teatru sub îndrumarea lui Paul Gusty. A fost regizor la Teatrul Național din București și apoi regizor artistic la Teatrul Armatei. A realizat, mai ales la Național, spectacole de dramaturgie clasică, bucurându-se de aportul celor mai buni interpreți din epoca interbelică. De amintit Oedip de Sofocle, Othello, Regele Lear și Richard al III-lea de Shakespeare, Pygmalion de Bernard Shaw, Hagi Tudose de Delavrancea, Fântâna Blanduziei de Alecsandri, drama Tudor Vladimirescu de Nicolae Iorga, trilogia Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill, Ruy-Blas de Victor Hugo, Tartuffe de Molière etc. A fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă. Dintre filmele regizate: Năbădăile Cleopatrei, Simfonia dragostei, State la București, O noapte de pomină.

Datorie și sacrificiu (1925) Film mut • Regia Ion Șahighian, Cu: George Vraca, Ion Niculescu-Brună, Ion Finteșteanu, Lulu Kiriac

1903 – S-a născut Dumitru Stăniloae

16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov, Austro-Ungaria – 5 octombrie 1993, București

Preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist, membru titular (din 1991) al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și cele superioare la Facultatea de Litere a Universității din București (primul an), continuând apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1923–1927), unde a obținut și doctoratul în 1928. A fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena, Munchen și Berlin pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și a făcut călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, a ocupat funcția de profesor suplinitor, apoi provizoriu și titular de Dogmatică la Academia teologică Andreiană din Sibiu, funcționând ca profesor până în 1946. Este considerat una dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român din acel secol. A fost închis de regimul comunist în perioada 1958–1963; în anul 2003, UNESCO a înscris în calendarul aniversărilor culturale și numele teologului român Dumitru Stăniloaie, marcând 100 de ani de la nașterea celui numit teologul dragostei creștine. Lucrări teologice: Ortodoxie și românism, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Teologia dogmatică ortodoxă.

1916 – A început Bătălia de la Târgu Jiu

Bătălia de la Târgu Jiu s-a desfășurat între 3/16 noiembrie–4/17 noiembrie și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane.

Bătălia s-a desfășurat imediat după cea de-a doua bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei și Dobrogei.

1919 – S-a nascut Mihai Rădulescu

16 noiembrie 1919, Italia – 31 octombrie 1959, închisoarea spital Văcărești

Muzician, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, victimă a regimului comunist. A cântat în Orchestra Cinematografiei, a colaborat la Radio, autor al unor cicluri de prezentări muzicale, a colaborat cu revistele Muzica și Studii muzicologice. Arestat în septembrie 1959, împreună cu alte zeci de persoane și implicat în ceea ce s-a numit lotul Noica-Pillat – unul dintre cele mai celebre procese împotriva intelectualilor din anii ’50, un proces fabricat, cu intenția de a reduce la tăcere elita culturii care încă nu fusese distrusă și de a înspăimânta pe eventualii curajoși care nu voiau să se supună dogmelor realismului socialist și izolării față de Occident. A murit la Văcărești, în timpul anchetei, cu câteva zile înainte de a împlini 40 de ani.

1919 – S-a născut Corina Constantinescu

Corina Constantinescu-Pavelescu; 16 noiembrie 1919, Nisporeni, Regatul României/Republica Moldova – 26 august 2008, București

Actriță de teatru și film. Absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București (promoția 1938), la clasa Maria Filotti, fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Irina Răchițeanu și Eugenia Bădulescu. A fost actriță la Teatrul Mic din București și a jucat în numeroase filme, dintre care: Nepoții gornistului, Puștiul, Străinul, Comoara din Vadul Vechi, Amintiri din copilărie, Cine va deschide ușa?, Tănase Scatiu, Accident, O vară cu Mara, Daria, iubirea mea etc. A fost căsătorită cu medicul Mihai Pavelescu, fiind mama actriței Ioana Pavelescu. A fost bună prietenă cu Petre Țuțea, Liviu Ciulei, Clody Berthola și Jenny Acterian. Era sora violonistului Mihai Constantinescu și cumnata pictorului Paul Gherasim.

Puștiul (1962) • Regia Elisabeta Bostan. Cu: Corina Constantinescu [mama lui Dan], Gheorghe Bejan, George Mărutză, Tatiana Iekel, Sandu Sticlaru

1919 – A încetat din viață Maria Cuțarida-Crătunescu (10 februarie 1857 – 16 noiembrie 1919)

Prima femeie medic din România, renumită pe plan internațional; militantă feministă activă; a înființat Societatea maternă, prima creșă din țară.

1933 – S-a născut Petre Codreanu

16 noiembrie 1933, Dediulești, Buzău

Muzicolog, critic muzical. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1955–1960) cu Zeno Vancea, Tudor Ciortea, George Breazul, Emilia Comișel, Alexandru Pașcanu, Anatol Vieru etc. A fost documentarist la Uniunea Compozitorilor din București, redactor la revista Muzica, profesor la Școala de muzică nr. 5, director adjunct artistic și director la Opera Română din București, director la Teatrul de Operetă, profesor de istoria muzicii la Liceul „George Enescu”, consultant artistic la Filarmonica „George Enescu”, secretar la Comitetul Național al Muzicii. A scris studii, articole, cronici, recenzii în Muzica, Actualitatea muzicală, Teatrul, Contemporanul, Revue Roumaine, Spectacolul muzicii, Luceafărul, Flacăra, Cronica (Iași), Tribuna (Cluj Napoca), Astra (Brașov), Scînteia, El Mendo (Cuba), Sovielskaia Muzîka (Moscova) etc. A susținut concerte-lecții, comunicări, conferințe, emisiuni de radio și televiziune. A colaborat la Dicționar enciclopedic român, Enciclopedia căminului, Dicționar de termeni muzicali. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.V (1968), Ordinul Muncii, cl.III (1974), Ordinul Coroana Regelui Belgiei în grad de Comandor (1976) și Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1993).

1934 – S-a născut Dolphi Drimer

16 noiembrie 1934, Iași – 1 iunie 2014, București

Inginer și profesor universitar. A absolvit în 1956 Institutul Politehnic București, devenind inginer mecanic, ulterior inginer economist. Din 1969, este Doctor în Științe inginerești, domeniul Metalurgie fizică. A fost cercetător științific la Academia Română (Centrul de Cercetări Metalurgice), inginer la Întreprinderea Electronica, inginer proiectant la Institutul de Proiectări Automatica, conferențiar, profesor și șef al catedrei de Tehnologia materialelor de sudură la Institutul Politehnic București. Din 1990 a fost rector al Universității Ecologice din București. A fost membru al Societății Inginerilor Mecanici, Societății pentru Metale, Academiei pentru materiale și Societății Inginerilor Sudori (toate din SUA) și al Institutului Internațional de Marketing etc. A fost coautor la 18 volume, autor a peste 300 de articole și comunicări, a 60 de contracte de cercetare științifică, a 8 invenții. Timp de 25 de ani a fost membru al echipei naționale de șah, membru al echipei olimpice de șah, participant la patru Olimpiade, fiind maestru internațional de șah.

1935 – S-a născut Miron Cordun

Gheorghe Cârstea, 16 noiembrie 1935, Priseaca, Olt – 10 decembrie 1997, Pitești

Poet din „generaţia ’60”. A absolvit în 1954 Liceul „Radu Greceanu” din Slatina şi apoi o şcoală de biblioteconomie la Bucureşti. A fost metodist la Casa Regională a Creaţiei populare, redactor la revista Argeş, apoi cercetător la Biblioteca judeţeană Argeş, din 1990 devenind redactor la revista Calende. A debutat cu un ciclu de poezii în revista Argeş în 1970 și editorial cu volumul Curtea Veche (1974, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). A mai publicat volumele de versuri: Serbări, Duminica pe drumuri, Bacovii, Cartea cu dragoste, Urmările, Cronică de memorii.

1935 – S-a născut Ion Truică

Ion Gheorghe Truică; 16 noiembrie 1935, Caracal, Olt – 12 ianuarie 2017

Regizor de film de animație, grafician și scenograf, scenarist, om de radio, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1968). A absolvit în 1966 Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A lucrat la Studioul Cinematografic ANIMAFILM, unde a realizat peste 50 de filme de animație. A fost membru al Asociației Internaționale a Filmului de Animație (din 1972). A participat cu lucrări de plastică în cadrul a numeroase expoziții personale, de grup, în țară și în străinătate. A primit premii la Veneția, Atena, Barcelona, Teheran, Praga, București, ultima distincție fiind Premiul pentru excelență la festivalul ANIMEST București (2008). Dintre filmele sale: Dan Năzdrăvan (1968), Vânătoarea, Carnavalul (Premiul pentru film de animație ACIN, 1972) Cadoul, Marea zidire (Premiul pentru film de animație ACIN, 1974), Furtuna (Premiul pentru film de animație ACIN, 1977), Șoaptele iernii, Prințul fericit (Premiul pentru film de animație ACIN, 1980), Crepuscul (Premiul pentru film de animație ACIN, 1981), Pătrățel arhitect, Hiroshima (Premiul pentru film de animație ACIN, 1983), Ziua însângerată (Premiul pentru plastica filmului de animație ACIN, 1985), Berbecii deștepți, Taraful, Don Juan (Premiul pentru film de animație UCIN, 1991), Floarea și glonțul (Premiul pentru film de animație UCIN, 1992), Nunta nunților, Obeliscul (Premiul pentru film de animație UCIN, 2014) etc. A fost decorat cu Medalia UCIN 50 de ani pentru întreaga activitate (2015) și Premiul GOPO special pentru întreaga activitate (2015).

Don Juan (1991)

1940 – S-a născut Ion Marin Almăjan

16 noiembrie 1940, Dalboșeț, Caraș/Caraș-Severin

Antologator, autor, eseist, director de editură, jurnalist, monograf, om de cultură, pamfletar, poet, prozator, publicist și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția Româno-Germană. A fost redactor, șef secție cultură, redactor șef-adjunct la ziarul Drapelul Roșu, director al Editurii Facla din Timișoara (1979–1989), publicist-comentator, șef secție culturală la ziarul Renașterea bănățeană din Timișoara, director al Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Timiș (2000–2005). A scris studii critice: Biruit-a gândul. Epistole dintre două veacuri, Valeriu Bârgău–Generația 80, precursori & urmași, Alexandru Ruja–Printre cărți, Ion Arieșanu–Printre înțelepți, Mircea Șerbănescu–Timișoara memorie literară, Gheorghe Jurma–Eftimie Murgu, un portret pentru eternitate etc.; a participat la elaborarea a numeroase dicționare: Dicționarul general al Literaturii române (Academia Română), Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Alexandru Ruja–Dicționar al scriitorilor din Banat, Who”S who în România, Anton Cosma–Romanul românesc contemporan (II), Enciclopedia Banatului (Academia Română) etc.; romane: Spune-mi, unde duce acest drum?, Neîmpăcați în mânie, Sentimentul puterii, În afara gloriei (2 vol.), Orgoliile orașului regal; povestiri: Sunt dator cu o durere, Întoarcerea spre asfințituri, Mătușa mea Maria Theresia; eseuri: România cu pistolul la tâmplă, Ochiul neadormit al bufniței; pamflete politice: Vremea hahalerelor și multe altele.

1941 – S-a născut Neculai Constantin Munteanu

16 noiembrie 1941, Pufești, Vrancea

Jurnalist (de profesie economist) și disident anticomunist. A urmat cursurile Academiei de Studii Economice, Facultatea de Finanțe Credite, pe care le-a abandonat însă în anul patru. A debutat în Contemporanul, apoi la Televiziunea Română, la revista Cinema, la care a devenit redactor. În 1977 a încercat să trimită mai multe documente (o scrisoare de solidarizare cu Paul Goma, adresată acestuia; o scrisoare adresată lui Nicolae Ceaușescu, în care era aspru criticată situația economică și politică sub regimul comunist și nerespectarea drepturilor omului în România în lumina acordului de la Helsinki; o scrisoare adresată președintelui Statelor Unite, Jimmy Carter, în care era denunțată nerespectarea drepturilor omului în România, datate 30 martie 1977) prin Ambasada Statelor Unite la București, dar a predat plicul unui informator al Securității care l-a dus imediat la autorități. A fost arestat, anchetat, expulzat; a primit pașaport și a părăsit țara în 16 septembrie 1977. Din 1980 a fost principala voce a postului Radio Europa Liberă din München, a devenit cunoscut pentru condamnarea regimului lui Nicolae Ceaușescu în anii 1980. Contribuțiile sale radiofonice, îndeosebi în cadrul emisiunii Actualitatea românească”, au fost ascultate și apreciate ani de-a rândul de milioane de români.

1942 – A încetat din viață Joseph Schmidt (4 martie 1904 – 16 noiembrie 1942)

Tenor și cantor român-evreu de faimă internațională, supranumit Privighetoarea din Cernăuți și Caruso al evreilor; a murit în Elveția, într-un lagăr de refugiați austrieci.

1943 – S-a născut Alexandru Vilmany

16 noiembrie 1943 Debreczen – 23 martie 2021, Cluj –Napoca

Compozitor de muzică ușoară și jazz, membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor din România din 1988. A urmat Academia Națională de Muzică din Cluj (1962–1965), Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1974–1977). Începînd cu anul 1962, a cântat în diferite formații de jazz și muzică ușoară, a fost dirijor la Palatul Culturii din Cluj, angajat la Ansamblul Rapsodia română din București. A participat, cu formația sa, la cele mai importante festivaluri naționale de gen: Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia 1983 (Mențiune pentru melodia Cât aș fi vrut să te chem), Concursul Melodii ’83 (Premiul II pentru melodia Pentru tine), Concursul Melodii ’85 (Premiul Juriului pentru melodia De-ar fi să vii), Concursul Melodii ’86 (laureat).

Alexandru Vilmany / Roxana Popescu – De-ar fi să vii (1986) • Mihaela Runceanu

1944 – S-a născut Radu Nunweiller

16 noiembrie 1944, București

Fost fotbalist și antrenor. Face parte dintr-o familie celebră de fotbaliști, fiind șapte frați fotbaliști: Costică, Dumitru, Ion, Lică, Victor, Radu și Eduard. A cunoscut consacrarea la Dinamo București,pentru care a jucat timp de 13 ani pe post de mijlocaș central, cucerind 5 campionate (1964, 1965, 1971, 1973, 1975) și o cupă (1964). A evoluat pentru echipa națională a României, pentru care a bifat 42 de meciuri, marcând două goluri. A participat la Campionatul Mondial din 1970. După retragerea din activitatea de fotbalist, a emigrat cu familia în Elveția, unde a antrenat, ca antrenor secund sau principal, diferite echipe. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2008).

1945 – Constituirea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO)

La data de 16 noiembrie 1945, reprezentanții a 44 de state participante la Conferința de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO. A intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946. La 27 iulie 1956, România a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Delegaţia Permanentă a României pe lângă UNESCO a fost înfiinţată doi ani mai târziu, în 1958, pentru a asigura legătura între Guvernul României şi Secretariatul General UNESCO şi face parte din serviciul exterior al Ministerului Afacerilor Externe. Este condusă de Delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, cu rang de ambasador.

1948 – S-a născut Ion Cristoiu

16 noiembrie 1948, Găgești–Bolotești, Vrancea

Jurnalist, scriitor și analist politic. A urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în 1971. A fost editor și director adjunct la Viața Studențească, editor la Scînteia tineretului, Express Magazin, director la săptămânalul Zig-Zag, și la cotidianele Evenimentul Zilei, Cotidianul, Azi, editorialist la Național, Jurnalul Național, invitat sau moderator la emisiuni TV. Din scrierile sale: Personaje de rezervă, Un pesimist la sfârșit de mileniu, Lumea văzută de un român rupt în fund, Dușmanul de clasă, de la caricatură la plutonul de execuție. Potrivit Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității, într-un document, cu 204 colaboratori ai Securității, desecretizat în 2007, Ion Cristoiu apare în baza de date atât în Indexul colaboratorilor, în fișierul SIE, cât și în indexul de urmăriri, cu un numele conspirativ „Coroiu”.

1950 – S-a născut Vasile Simionaș

6 noiembrie 1950

Fost jucător de fotbal în postul de mijlocaș și antrenor. A debutat în Divizia A, la 17 ani pentru Dinamo Bacău. Un an mai târziu, a ajuns la Politehnica Iași, fiind considerat unul dintre cei mai importanți jucători din istoria echipei, pentru care a jucat 370 de meciuri în campionat, de-a lungul a 15 ani de carieră. A făcut parte din echipa de aur a Politehnicii, alături de Mihai Romilă și Gabriel Simionov, cei trei formând o puternică linie de mijloc. A jucat la Echipa Națională U21 (1971–1972). După încheierea carierei de fotbalist, a devenit antrenor și a făcut performanță la conducerea echipei Oțelul Galați, în anii ’90 fiind unul dintre cei mai importanți antrenori din istoria echipei. A mai antrenat CSM Suceava, Progresul București, Oțelul Galați, Politehnica Iași etc. După 2005, a devenit observator al Federației Române de Fotbal.

1957 – Consfătuirea reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești

A avut loc între 16–19 noiembrie, la Moscova, cu participanți din 64 de țări ale lumii. Consfătuirea a consacrat rolul de conducător al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în mișcarea comunistă și muncitorească internațională, fapt acceptat, inițial, și de Partidul Muncitoresc Român. S-a adoptat o declarație care condamna „revizionismul” în general, iar în mod special „revizionismul” iugoslav.

1957 – S-a născut Irineu Popa

Ioan Popa; 16 noiembrie 1957, Spinu–Perișani, Vâlcea

Teolog ortodox, Mitropolit al Olteniei și arhiepiscop al Craiovei, membru de onoare (din 2010) al Academiei Române. După absolvirea școlii în satul natal, în 1974 a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei. A studiat la Seminarul Teologic „Sf. Grigorie Teologul“ din Craiova și la Institutul Teologic Universitar din București (1981–1985). După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Frăsinei (1985), iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah (1986). În 1985 a devenit Doctor în Patrologie, a urmat apoi cursuri de Limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble, și a obținut titlul de Doctor în Teologie în 1990. În paralel, a urmat și cursuri de Limba engleză la Londra și de Arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur – Ierusalim. Între anii 1990–1991, a predat Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris. În 1991 a fost ales Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului cu titlul „Slătineanul”. Începând din 1991 a predat la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, ca profesor suplinitor la catedra de Istoria culturii și civilizației bizantine, apoi ca profesor, profesor titular de Teologie Dogmatică și Morală, șef , şef de catedră, decan (2008) la Facultatea de Teologie din Craiova și profesor de Teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu. Este autorul a numeroase cărți, studii, articole și traduceri. La 8 iulie 2008 a fost ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în funcția de Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei.

1963 – A încetat din viață Nicolae Sireteanu (23 noiembrie 1905 – 16 noiembrie 1963)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul Giulești din București.

1972 – Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural

Convenția, adoptată la Conferința generală a UNESCO la cea de-a 17-a sesiune, care s-a ținut la Paris (16–21 noiembrie 1972), a fost ratificată de România prin Decretul nr. 187/30 martie 1990 pentru acceptarea Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știința și Cultura la 16 noiembrie 1972.

1972 – S-a născut Aurelia Dobre

16 noiembrie 1972, București

Gimnastă de valoare mondială, antrenoare, coregrafă, actualmente retrasă din activitatea competițională. Este dublă campioană mondială la campionatele mondiale de gimnastică artistică din 1987 și laureată cu argint olimpic la Seul 1988. Face parte din selectul și limitatul club a gimnastelor de nota 10, având un stil elegant, artistic și extrem de precis. A reprezentat clubul sportiv Dinamo București. Datorită unor accidentări severe, a trebuit să se retragă competițional prea devreme, la o vârstă la care ar mai fi avut multe de arătat. A emigrat în Statele Unite ale Americii, s-a căsătorit acolo și este mama a patru băieți.

1978 – A încetat din viață Olga Greceanu (4/16 august 1890 – 17 noiembrie 1978)

Scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc; singura femeie acceptată în grupul ortodox creștin Rugul Aprins.

1979 – S-a dat în folosință primul tronson al Magistralei 1 a metroului din București

Lucrările de construcție a metroului au demarat în anul 1975. Consiliul de Stat al RSR a emis Decretul nr. 15/3 februarie 1975, prin care se înființa Întreprinderea Metroul București (IMB), care urma să fie proiectant general, antreprenor general și beneficiar al investiției.

Prima linie, M1, a fost dată în folosință experimental pe 16 noiembrie 1979, între Semănătoarea (astăzi, Petrache Poenaru) și Timpuri Noi, din 19 noiembrie 1979 în beneficiul călătorilor, iar inaugurarea oficială a avut loc o lună mai târziu, pe 19 decembrie 1979. Lungimea liniei era de 8,63 km și avea 6 stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, Timpuri Noi.

1984 – A încetat din viață Laurențiu Fulga (Laurențiu Ionescu; 2 noiembrie 1916 – 16 noiembrie 1984)

Autor, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist prozator, scriitor și traducător.

1986 – PF Teoctist a fost întronizat în Catedrala Patriarhală din București

Ceremonia a fost oficiată de către mitropoliții țării, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat.

 

1989 – Convenția împotriva dopajului

Convenția împotriva dopajului a fost încheiată la Strasbourg la 16 noiembrie 1989 a fost ratificată de România prin Legea nr. 171/2 octombrie 1998 pentru ratificarea Convenției împotriva dopajului, adoptată, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial nr. 385 din 9 octombrie 1998.

1984 – A încetat din viață Laurențiu Fulga (Laurențiu Ionescu; 2 noiembrie 1916 – 16 noiembrie 1984)

Autor, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist prozator, scriitor și traducător.

1998 – S-a lansat Ziarul Financiar

A fost lansat la 16 noiembrie 1998 de trustul de presă Media Pro la BNR.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a spus atunci: „Economie de piață nu se poate face fără ceea ce numim cultură de piață. Cred că Ziarul Financiar poate să contribuie decisiv, fiind un ziar de specialitate și profesional la comentarea corectă a informațiilor economice, la îndrumarea imparțială, neutră a jucătorilor din piață asupra evoluțiilor din economia românească”.

2000 – Adunarea Generală ONU a adoptat o rezoluție inițiată de România, referitoare la colaborarea dintre ONU și Organizația pentru Cooperare Economică în regiunea Mării Negre, OCEMN.

2000 – A încetat din viață Laurențiu Ulici (6 mai 1943 – 16 noiembrie 2000)

Critic literar, președinte al Uniunii Scriitorilor din România și om politic.

2001 – Constantin Lăcătușu a început escaladarea vârfului Mount Vinson

Celebrul alpinist Constantin Lăcătușu a pornit, alături de americanul Michael Hodges, într-o expediție în Antarctica vizând escaladarea vârfului Mount Vinson (5 140m). Eexpediția, încheiată cu succes la 10 decembrie 2001, făcea parte din proiectul numit Top 7 care avea ca scop escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele șapte continente.

2004 – Lansarea oficială a Radio3net

În 1963 își începea emisia Programul 3 de radio pe unde ultrascurte, post experimental, cu un program dedicat, la acel moment, „persoanelor cu un nivel intelectual deosebit, dar și melomanilor”, iar în 1973, Programul 3 a fost dedicat tineretului, fiind închis în anii ’80. După Revoluția din Decembrie 89, Programul 3 și-a reluat emisia, primind numele de Radio Romania Tineret.

În anul 2004, SRR a fost nevoită să renunțe la una dintre cele trei frecvențe de emisie cu acoperire națională, Radio România Tineret dispărând din FM, la 1 octombrie 2004. Nișa de piață nu a fost însă abandonată, România Tineret fiind înlocuit cu Radio3Net, care a luat ființă prin strădaniile lui Florian Pittiș, fiind lansat la 16 noiembrie 2004, moment în care a devenit primul post de radio public din România și din Europa care emitea exclusiv pe internet.

Drept omagiu, postul Radio3Net poartă numele lui Florian Pittiș de la moartea actorului, la 5 august 2007.

2005 – Primul transplant de celule stem pentru o afecțiune hepatică din România

A fost realizat la Clinica Fundeni din București, a operat o echipă de medici condusă de dr. Irinel Popescu.

2013 – A încetat din viață Ilie Șerbănescu (14 august 1939 – 16 noiembrie 2013)

Jurnalist, operator; membru al primei echipe redacționale și tehnice a TVR; corespondentul pentru Dobrogea al TVR.

2014 – Al doilea tur al alegerilor prezidențiale

Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD–UNPR–PC) cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL) cu 30,37%. În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Klaus Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%.

2016 – A încetat din viață Didi Prodan (Daniel Prodan; 23 martie 1972 – 16 noiembrie 2016)

Fotbalist care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994 și la Campionatul European de Fotbal din 1996.

2017 – A încetat din viață Maria Vodă Căpușan (Maria Viorica Vodă; 30 decembrie 1940 – 16 noiembrie 2017)

Teoretician și critic literar, teatrolog, profesor universitar.

2020 – A încetat din viață Ioan-Alexandru Oproiu (1 decembrie 1930 – 16 noiembrie 2020)

Medic și profesor; formatorul școlii moderne de gastroenterologie și hepatologie din România; director la Institutul Clinic Fundeni timp de 22 de ani; secretar de stat în două mandate în Ministerul Sănătății.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită