~ Personalitatea zilei* ~

 

Maria Filotti

9 octombrie 1883, Batogu, Brăila – 5 noiembrie 1956, București

 

A văzut prima piesă de teatru pe vremea când era elevă în ciclul primar. A urmat ciclul liceal la Şcoala Secundară de Fete „Penetis şi Zurmali”, din oraşul natal. La examenul de bacalaureat a susținut o dizertație cu tema Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir, fiind remarcată de președintele comisiei de examinare, profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioadă, care a descoperit calitățile artistice înnascute ale tinerei Maria Filotti, fapt care a jucat un important rol în orientarea sa profesională. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică.

A fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care i-a spus ce bucurii îi poate dărui scena și care l-a convins pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru.

Și-a început activitatea încă din studenție, pe scena Teatrului Național din Iași, în piesele Fraţii şi Fântâna Blanduziei. În anul 1906 a susținut examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra, fiind remarcată de noul director Alexandru Davila, care i-a propus să joace la Teatrul Național din București. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din Răzvan și Vidra de Hasdeu, dar a preferat să-și continue cariera de actriță la Iași, unde semnase un contract începând cu 1 septembrie 1906.

Ion Luca Caragiale – O noapte furtunoasă Teatru radiofonic Fragment (1941) • Nicolae Soreanu și Maria Filotti

Pe scena ieşeană a jucat în rolurile Berta din Victimele legii, Germaine din Banii de O. Mirabeau, Clara Torini din Jucătorii de cărţi de H. Lecca, Thomry din Martira de Jean Richepin, Heriette din Două orfeline, Nelly Rosier din Stafia bărbatului etc. După ce s-a remarcat în spectacole de succes, a primit o bursă și a plecat la Viena pentru specializare un an (1909–1910).

În timpul primului război mondial s-a refugiat la Iaşi, s-a implicat în ajutorarea răniților români de pe front, a organizat un spital de campanie, a îngrijit răniţii şi a continuat să joace teatru pe scenele locale.

După război, în 1919, s-a angajat la Conservatorul de Artă Dramatică București, înlocuindu-l pe Tony Bulandra, unde preda un curs de mimică, pentru prima dată acceptat în România. A fost profesoară timp de trei decenii.

Maria Filotti în Lupii și oile de A. N. Ostrovski Fragment (1956)

Mihail Sebastian, fascinat de rolul creat de ea în Pariziana de Henry Becque, afirma, în 1929: „Şi-a construit rolul patetic, cu resurse de comediană mare, făcându-ne să uităm tot ce ar fi fost fals şi vechi. A creat o femeie. A schiţat un caracter. A descoperit un umor ascuns, a făcut să strălucească o replică ştearsă. Încă un mare succes al unei artiste mari”.

Jocul său a îmbinat forța temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului. „Are un joc bogat în nuanţe, eroinele studiate şi redate în toată complexitatea lor; e interpreta impunătoare a reginelor şi a eroinelor mari, creatoarea rolurilor de compoziţie cele mai subtile” [Lucian Predescu].

A apărut și în patru filme: Independenţa României (1912), Pe valurile fericirii (1920), Visul unei nopţi de iarnă (1946) şi Citadela sfărâmată (apărut postum, în 1957).

Visul unei nopți de iarnă (1943) • Regia Jean Georgescu. Cu: George Demetru, Ana Colda, Maria Filotti, George Vraca, Radu Beligan, Florica Demion

Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București. A reprezentat România la diferite congrese internaţionale, Hamburg (1930), Paris (1931), Roma (1932), Zürich (1933).

Maria Filotti a început să-și scrie amintirile în anul 1953, dar nu le-a putut desăvârși. În 1961 a apărut cartea Am ales teatrul, îngrijită și adnotată de Ion Filotti-Cantacuzino, fiul artistei.

La dorința Mariei Filotti, locuința sa din București a fost transformată în muzeu și deschisă publicului în 1965.

 

Mai mult: Maria Filotti [Wikipedia]

Sursă fotografii: Maria Filotti – Am ales teatrul [AltMarius]

 

Antidot la uitare – Maria Filotti

 

***** [In English] *****

Maria Filotti

9 October 1883, Batogu, Brăila – 5 November 1956, Bucharest

 

Maria Filotti was a Romanian actress. She was described as one of the „prestigious actors of the great realistic school” and the „directress” of a theater „that made an important contribution to transmitting the experience from one generation to the next„.

She performed in 167 plays of which in 45 he played leading roles, as: La Gioconda by Gabriele D’Annunzio, l loco Dios by José Echegaray, L’étrangère by Alexandre Dumas fils, Kabale und Liebe (Intrigue and Love) and Mary Stuart by Friedrich Schiller, O scrisoare pierdută (A lost letter) by Ion Luca Caragiale, Wedding of Figaro by Beaumarchais, Chaika (The Seagull) by Anton Chekhov, etc. Also, she had some appeareances în movies: Înșir-te mărgărite, Independența României, Pe valurile fericirii (On the Waves of Happiness), Visul unui nopți de iarnă, Citadela sfărâmată.

More on: Maria Filotti [Wikipedia]

*****

 

Horia Lovinescu – Citadela sfărâmată Teatru radiofonic • Ion Finteșteanu, Dida Callimachi, Matei Gheorghiu, Ion Botta, Marcela Rusu, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Niki Atanasiu, Iulian Necșulescu, Elena Sereda, Alexandrescu Vrancea, Alexandru Demetriad

 

#MariaFilotti #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită