~ Amintirile zilei* ~
Foto: Ansamblul Monumental Constantin Brâncuși a fost inaugurat la Târgu Jiu – Coloana fără sfârșit
Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar. S-a născut în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere. Moaștele sale se găsesc în Catedrala Patriarhală din București, drept pentru care, datorită evlaviei credincioșilor de aici, Sfântul a primit și numele de Ocrotitor al Bucureștilor.
Mai mult: Cum au ajuns moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou la București [Basilica.ro]
1613 – A încetat din viață Gabriel Báthory (15 august 1589 – 27 octombrie 1613)
Principe al Transilvaniei între 1608–1613; ultimul principe din familia Báthory; timpul domniei sale a fost caracterizat de instabilitate permanentă, fiind asasinat chiar de proprii săi soldați.
1682 – Viața și petriaceria sfinților
Mitropolitul Dosoftei a început tipărirea, la Iași, a lucrării Viața și petriaceria sfinților. Tradusă într-o perioadă de 25 de ani (1682–1686), este prima culegere hagiografică (cuprinzând viețile sfinților) în limba română, pentru întreg anul bisericesc și ultima tipăritură importantă a lui Dosoftei.
Acesta avusese inițial intenția să-și publice lucrarea în patru volume: viețile sfinților pentru lunile septembrie–decembrie (volumul I), pentru ianuarie–februarie (volumul II), pentru martie–iunie (volumul III) și pentru iulie–august (volumul IV). Dintre acestea, doar primele două au fost imprimate până la capăt și au apărut, în intervalul 1682–1686, într-un singur volum. Volumele III și IV au rămas neterminate (au fost tipărite viețile pentru 1 martie–10 iunie și, respectiv, 1–12 iulie), datorită faptului că Dosoftei a fost obligat să părăsească Moldova în 1686, împreună cu trupele regelui polonez Sobieski. Colile tipărite ale cărții au fost luate de Dosoftei în Polonia și, ulterior, legate într-un singur volum, în două sau în patru. A fost o lucrare de compilație, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) și slave.
Mai mult: Dosoftei, Viața și petrecerea Sfinților, Iași, 1682 [Tipărituri vechi românești]
1687 – Tratatul de la Blaj
La 27 octombrie 1687, a fost încheiat Tratatul de la Blaj, numit și Tratatul ducelui Carol. Acesta consfințea trecerea Transilvaniei în posesia Casei de Habsburg. Tratatul era redactat în limba latină și cuprindea două capitole (părți) și 34 de articole (puncte).
Primele șase se refereau la țară și obligațiile către armata imperială, celelalte 28 la locuitori (principe, familia sa, dregători, nobili, populație). 12 orașe și cetăți din Transilvania – Sibiu, Cluj, Bistrița, Alba lulia, Sas-Sebeș, Orăștie (Szâszvăros), Oșorhei, Deva, Gherla, Șimleu (Somlyd), Mănăștur, Teiuș – au fost puse la dispoziția trupelor imperiale, pentru a căror întreținere erau necesare fonduri importante. Fapta a marcat, practic, începutul dominației habsburgilor în Transilvania. Imperiul recunoștea, în cadrul Tratatului, privilegiile țării și domnia ereditară a lui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661–1690). Au urmat numeroase conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii acestor 12 cetăți.
1871 – Convenția poștală româno-sîrbă
Din 1866, noul stat român a făcut pași mici de politică externă pentru afirmarea pe plan internațional. Convenția poștală s-a încheiat la București, reglementând reciproc schimbul periodic și regulat de corespondențe și obiecte de mesagerii, cheltuielile fiind suportate în mod paritar de cele două state.
1881 – S-a născut Cornel Grofșorean
27 octombrie 1881, Periam, Timiș-Torontal – 1949, Lugoj
Avocat, publicist, sociolog. A urmat Facultatea de Drept din Budapesta, a susținut un Doctorat, și-a luat licența în științe administrative la Oradea și, din pură pasiune, a urmat o școală superioară tehnică de textile. În 1913 s-a stabilit la Lugoj, unde a practicat avocatura, până la izbucnirea primului război mondial, când a fost trimis pe frontul italian de unde s-a întors odată cu dezmembrarea imperiului austro-ungar. 
A militat pentru unirea Banatului cu Regatul României, a participat la 1 decembrie 1918 la adunarea de la Alba Iulia, iar după unire a fost primul pretor român al Reșiței, iar în 1920, subprefect al județului Caraș-Severin. Între 1921–1922 a fost primar al Timișoarei. A fost membru al Partidului Poporului, în 1926 fiind ales deputat de Timiș-Torontal, iar între 1931–1932 a fost din nou primar al Timișoarei. A susținut viața literar-artistică bănățeană, în paralel continuând să practice avocatura. Este unul din membrii fondatori, vicepreședinte și apoi președinte al Institutului Social Banat Crișana, bazat pe principiile promovate de școala renumitului sociolog Dimitrie Gusti, a condus efectiv activitatea acestuia până la desființarea sa, în 1946, de noul regim comunist. A avut și o prodigioasă activitate publicistică – încă din tinerețe, a colaborat la ziarul Drapelul din Lugoj și a contribuit la înființarea unor ziare, în care a și publicat. A fost autorul a numeroase studii de cercetări socio-istorice și lucrări apărute în volum, în care a tratat curentele social-politice ale vremii, situația politică și culturală a minorităților etnice, a făcut observații pe marginea unor monografii germane din Banat, o sinteză a problemelor istorice și social-politice ale provinciei, toate la un loc alcătuind o operă reprezentativă.
1887 – S-a născut Ion Pribeagu
Isac Lazarovici; 27 octombrie 1887, Sulița, Botoşani – 1971, Tel Aviv
Poet, dramaturg. Născut într-o familie de negustori evrei săraci, era mic de statură (1,50 m), el însuși făcând haz de statura sa – prima poezie pe care a publicat-o a fost semnată „Mic și-al dracului”. În 1910, la 23 de ani, a ajuns în București, unde și-a câștigat existența publicând în diverse gazete poezii umoristice, calambururi, anecdote și poante, toate în versuri. Autoironic, și-a făcut o biografie care a devenit celebră:
Numele: Ion Pribeagu
Ocupaţie: scriitor
Peste un metru înălţime,
De la cap, pân-la picior.
Data naşterii: octombrie
Locul naşterii: în pat
Semnele particulare:
Mărunţel şi inspirat
Ochi deştepţi, ascunşi sub lupe,
Nas copoi şi barba râde.
După stil şi comportare
Par a fi om cumsecade.
În 1912 a debutat cu primul volum de poezii umoristice, Picante, urmat de Vârfuri de spadă, Hodoronc-Tronc şi Bucureşti noaptea. Operele sale umoristice au fost reprezentate pe scenele teatrelor Cărăbuș, Eforia, Alhambra și Colos, iar în 1926 i s-a jucat la Teatrul Nou revista Treanca fleanca, mere acre, care a ajuns la o mie de reprezentații în întreaga țară – autorul însoțea trupa în turnee, urca pe scenă și recita el însuși prologul. A fost primul scriitor român la microfonul Radio (decembrie 1927), iar din ianuarie 1929, textele sale, multe în lectură proprie, erau nelipsite la emisiunea Ora veselă. A compus versurile în română pentru creația compozitorului argentinian Benjamin Tagle – celebrul tango Zaraza – pentru Cristian Vasile. Între 1939–1944, a fost textierul lui Constantin Tănase, scriind zeci de scheciuri pentru spectacolele Companiei de Revistă «Cărăbuş». La instaurarea regimului comunist, operele sale au fost cenzurate și a primit interdicția de a mai publica, trăind ani întregi de privațiuni și de sărăcie lucie. A emigrat (cu greu) în Israel, unde avea rude, integrându-se repede în lumea scriitorilor evrei de limbă română. A continuat să scrie poezie umoristică în limba română în cotidianul Viața Noastră din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.Ultimul său volum, Puncte de foc, a văzut lumina tiparului în 1963.
1890 – S-a născut Titus Hotnog
27 octombrie 1890, Covasna–Costuleni, Iași – 7 iunie 1957, Iași
Prozator. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Iași (1909–1913); după licență s-a înscris la Școala Militară de Infanterie din București. În primul război mondial, a fost prizonier de război în Germania. 
A fost profesor la Chișinău, la Școala Normală „Vasile Lupu” și la Liceul Național din Iași, director al Școlii Normale „Vasile Lupu” din lași, inspector școlar, din nou profesor la Liceul Național și la diverse școli elementare. A debutat cu o recenzie în Arhiva (1911), și-a publicat o parte dintre povestiri în revistele Cadran și Viața Românească, la cea din urmă deținând câțiva ani rubrica Documente omenești, viitor nume de subtitlu al volumului său de proză Vrăbioiul alb și alte păsări. Nuvele, schițe și documente omenești (1936). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Viața Românească, Însemnări ieșene, Vremea școlii, Cadran, Arhiva. A tradus din Cehov, Pușkin, Strindberg, etc. A redactat un studiu, bine informat, despre cuvintele de origine cumană din limba română.
1897 – A încetat din viață Gheorghe Chițu (24 august 1828 – 27 octombrie 1897)
Om politic, jurist; a avut mai multe mandate de senator și deputat; ministru; primar al Craiovei (1862–1864); membru titular al Academiei Române.
1902 – S-a născut Ștefan Balș-Lupu
27 octombrie 1902, București – 22 februarie 1994, București
Arhitect, restaurator, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. În timpul primului război mondial, fiind elev de liceu, a făcut voluntariat la Spitalul nr. 113 al Crucii Roșii, fiind distins cu Crucea Comemorativă a războiului 1916–1918 la doar 16 ani. După liceu, a urmat Școala de ofițeri de artilerie, pe care a absolvit-o în 1921, cu gradul de sublocotenent și Școala Superioară de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect în 1927. 
A fost bursier al Școlii Române de la Roma, a participat la elaborarea proiectelor de restaurare pentru bisericile Santa Balbina și San Sisto Vecchio, sub coordonarea profesorului de istoria artei bizantine, arhitectul Antonio Muñoz și a audiat cursurile arhitecților Gustavo Giovannoni și Camillo Boito. A fost angajat al Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice (1930–1950), timp în care a restaurat bisericile Sf. Elefterie-Vechi, Scaune, Crețulescu, Sf. Spiridon-Vechi și biserica mănăstirii Antim, toate din București, biserica mănăstirii Neamț, biserica din Pătroaia, Dâmbovița, biserica din Borzești, biserica schitului Clocociov, Palatul Episcopal din Huși, biserica Sf. Sava din Iași, Episcopia Romanului, biserica Sf. Ion și turnul clopotniță din Piatra Neamț, biserica mănăstirii Coșula, biserica din Vad–Someș, biserica mănăstirii Snagov, biserica din Burdujeni–Suceava, biserica Sf. Dumitru–Suceava. Și-a continuat activitatea de restaurator la comanda Patriarhiei, mitropoliilor și episcopiilor restaurând: mănăstirea Hodoș–Bodrog, biserica fostei mănăstiri Tazlău, casa domnească a mănăstirii Putna, biserica din Bogdana–Bacău (toate în colaborare cu arhitect Virgil Antonescu), biserica Sf. Gheorghe–Mitropolia Veche din Iași și a continuat restaurarea bisericii Sf. Gheorghe–Nou din București. A semnat și proiecte pentru clădiri noi: Locuința Elisa Brătianu–București (în colaborare cu arhitect Ion Balș), Vila Gordon Hayward–Cornu-Câmpina, Casa D. Pherekyde–Balcic, Casa Constantinescu – Balcic, Biserica din Balcic, Locuințe pentru Banca Românească – București (în colaborare cu arhitect Ion Balș), Locuințe în Medgidia. A fost distins cu Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, Medalia Centenarului Regelui Carol I, Medalia Muncii.
1910 – S-a născut Alexandru Elian
27 octombrie 1910, București – 7 ianuarie 1998, București
Istoric, membru titular (din 1993) al Academiei Române, considerat a fi unul dintre cei mai mari bizantinologi români. În cadrul Universității bucureștene a studiat Istoria și Filosofia, devenind licențiat în ambele discipline în 1932. În perioada 1932–1934 a studiat la Paris, ca membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses. 
Reîntors s în țară, a început activitatea didactică și științifică fiind profesor suplinitor de Latină și Franceză la Seminarul Central din București. În 1936 a fost numit asistent la Catedra de Bizantinologie de la Facultatea de Litere și bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, secția manuscrise. Din 1937 a fost și profesor de Paleografie greacă la Școala Superioară de Arhivistică din București, unde a activat până în 1948. În anul 1938, și-a susținut teza de doctorat în Bizantinologie, Doi umaniști greci din secolul al XVI-lea în Italia. A fost șef de sector, apoi șef de secție, la Institutul de Istorie al Academiei Române. A predat timp de aproape două decenii (până în 1975), cursuri despre istoria și spiritualitatea bizantină la Institutul Teologic Universitar din București, Catedra de Bizantinologie. Unul dintre studenții săi povestea ulterior că dintr-o materie seacă, plină de nume și de date, crea o istorie plină de viață, cu picanterii, cu caracterizări de personaje, cu multe istorioare plăcute și pline de farmec din viața bizantină. Reușea astfel să reînvie o lume demult apusă. Din lucrările sale: Moldova și Bizanțul în secolul al XV-lea, Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel Mare, Byzance et les Roumains à la fin du Moyen-Age.
1916 – Lupta de la Podul Jiului
Acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei României în Primul Război Mondial, la 14/27 octombrie. A angajat forțe române din Divizia 11 Infanterie și cetățeni ai orașului Târgu Jiu, de partea română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 11 Bavareză germană. A avut ca rezultat stoparea înaintării forțelor Puterilor Centrale.
La 7 octombrie 1933, regele Carol al II-lea, însoțit de o parte a miniștrilor guvernului Alexandru Vaida-Voevod, a vizitat orașul Târgu Jiu. Cu acest prilej, regele a decorat orașul cu Virtutea Militară de Război, un omagiu adus eroismului cu care „populația sa în ziua de 14 octombrie 1916, a respins, la Podul Jiului, atacul trupelor germane, îndreptate contra orașului”.
1918 – S-a format Consiliul Național Român din Bucovina
Pe 12/25 octombrie, la Cernăuți a fost înființat Comitetul Regional Ucrainean, cu scopul de a reprezenta Bucovina în Rada Națională Ucraineană.
Pe 19 octombrie/1 noiembrie, la Lvov (Galiția), Rada Națională Ucraineană a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat revendica și partea de nord-vest a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În replică, pe 14/27 octombrie, la inițiativa lui Sextil Pușcariu și Iancu Flondor, la Cernăuți a fost convocată o adunare națională română numită Adunarea Constituantă, care, sub președinția fruntașului Dionisie Bejan, a adoptat legea fundamentală a Bucovinei, în baza căreia puterea legislativă era exercitată de un Consiliu Național format din 50 membri din toate județele și păturile sociale, iar cea executivă de către un guvern român, constituit în aceeași zi, avându-l în frunte pe Iancu Flondor (și ad interim la justiție), miniștri fiind: Sextil Pușcariu (externe), Dorimedont Popovici (interne), Nicu Flondor (justiție și ad interim la apărare), Gheorghe Sârbu (agricultură), Radu Sbiera (instrucție publică), Ipolit Tarnavschi (culte), Maximilian Hacman (comerț și industrie), Vasile Marcu (afaceri sociale și ale alimentării publice), Aurel Țurcanu (lucrări publice), Cornel Tarnoviețchi (comunicație, poștă și telegraf), Octavian Gherghian (salubritate publică). Dionisie Bejan a fost ales președinte al Consiliului Național. Consiliul Național a formulat dorința unirii Bucovinei cu România.
1918 – S-a născut Dumitru Ceacanica
27 octombrie 1918, Cernavodă – 1987, București
Ofițer criminalist de miliție, devenit celebru pentru rezolvarea unor cazuri complicate și prinderea unor criminali în serie. Provenea dintr-o familie de origine greacă, părinţii au fost proprietarii celui mai mare şi mai frumos magazin din oraş şi erau foarte respectaţi. La o vârstă fragedă a rămas fără tată. Ca să dobândească cetăţenia română, a luptat în cel de-al doilea război mondial pe frontul din Crimeea, de unde s-a întors slăbit şi bolnav, fiind decorat cu medalia Bărbăție și Credință, cl.II. 
După război, s-a angajat ca informator diurnist în Prefectura Poliţiei Capitalei, fiind avansat până la gradul de comisar (1948), apoi criminalist, după înfiinţarea Miliţiei, în 1949, avansând până la gradul de colonel (1981). A fost autodidact – știa medicină legală şi psihologie criminalistică, deşi în dosarul său de la Securitate scrie că avea doar patru clase gimnaziale (ulterior a făcut şi liceul). Originea sa burgheză era considerată de Securitate drept „nesănătoasă“, fiind permanent urmărit, avea un „dosar” voluminos. Era admirat pentru calităţile sale profesionale, dar trecea şi drept un şef greu de suportat, necruţător cu leneşii sau mincinoşii, iar infractorii îl știau de frică. De altfel, în jargonul puşcăriaşilor exista expresia „Să moară Ceacanica!“. A fost chiar arestat şi cercetat șase luni sub acuzaţia de corupţie, pe care foştii săi colegi o consideră o înscenare, dar nu au fost găsite probe. A scris cărți: În luptă cu necunoscutul, În slujba legalității, Însemnările unui criminalist, Amintirile unui criminalist, fiind consilier criminalist pentru filmul Cercul magic (1975). A fost avansat post-mortem la gradul de general-maior (1992).
1919 – S-a născut Costin Murgescu
27 octombrie 1919, Râmnicu Sărat – 30 august 1989, București
Economist, geopolitician, specialist în globalizare, diplomat, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A studiat la Universitatea București și la Academia de Studii Economice. Deși fiu de general, a luptat pe frontul celui de-al doilea război mondial, fiind grav rănit. A fost salvat la spitalul militar din Cluj, după o lungă suferință. A fost redactor al rubricilor economice ale ziarului România liberă, fiind coleg de redacție cu soția sa, Ecaterina Oproiu, redactora rubricilor culturale ale aceluiași ziar. 
A atacat dur, decis, dar profund argumentat, „Planul Valev”. Planul sovieticului Emil Borisovici Valev propunea crearea în țările socialiste, a unor enclave economice autonome față de țara-mamă, profilate astfel încât industria revenea doar unor state, în celelalte (inclusiv în România) să fie înființate doar zone agricole, coordonate, desigur, tot de sovietici. Argumentele sale, clar exprimate, au fost recunoscute ca valide și publicate de către revista internațională Komunist, care apărea la Praga, dar avea apariții și în limbile germană, franceză și engleză, publicând lungul eseu al lui Murgescu simultan în cehă și în celelalte trei limbi ale sale de apariție. Imediat, Costin Murgescu a devenit o celebritate profesională mondială în probleme de geopolitică și globalizare. Ca atare, încercarea de re-subjugare a României, după desființarea Sovrom-urilor și plecarea sovieticilor din țară (1959–1960) a eșuat, iar Murgescu a fost numit, pentru meritele sale, director general al Institutului de Economie Mondială. Legat de acest plan Valev, în România se glumea spunându-se că, „dacă ar fi aplicat, ar fi bine ca noi, românii, să cultivăm doar … fân, iar bulgarii să se ocupe de epigrame”. Ulterior, a avut o carieră de diplomat, fiind ambasadorul României la Organizația Națiunilor Unite. A desfășurat o intensă activitate științifică, publicând lucrări în domeniul gândirii economice românești și universale și al economiei politice: Fragment ardelean: Procesul Memorandumului, Reforma agrară din 1945, Concepții potrivnice principiilor de bază ale relațiilor economice dintre țările socialiste (articolul-eseu combătând Planul Valev), Cooperarea economică și tehnico-științifică internațională, efectele ei asupra creșterii economice și dezvoltării schimburilor externe, Mersul ideilor economice la români (vol.I-II), Drumurile unității românești. Drumul oilor. Drumurile negustorești (ediție postumă) etc.
1924 – S-a născut Vasile Nicorovici
27 octombrie 1924, Moșoreni, Cernăuți – 19 aprilie 1992
Reporter, prozator și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București (1943–1947), la Facultatea de Filosofie (1945–1949) și la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. A fost redactor la revistele Licurici, Contemporanul, Viața românească, la ESPLA și ziarul Scînteia. A făcut parte din Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din București (din 1962). Din scrierile sale: 400 de zile în orașul flăcărilor, În mina de cărbuni, Meridianul de foc, Romeo, Julieta și lumina, Nebunia vitezei, Porți pentru eternitate sau sentimentul capodoperei, Tragedia Excelsior, Totul este mișcare, Descriptio Romaniae, Startul, Autentismul. A fost distins cu Premiul Academiei RPR (1961).
1924 – S-a născut Lucreția Ciobanu
Lucreția Arcaș; 27 octombrie 1924, Topârcea, Sibiu – 30 septembrie 2015, București
Interpretă de muzică populară. În 1953 a participat la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților unde a obținut mențiunea pe țară, interpretând două strofe din doina Uite, bade-n ochii mei. A susținut concerte peste tot în țară, dar și în lume, ducând cântecele din Mărginimea Sibiului până în America și Canada. A concertat alături de marii artiști ai vremii ca Emil Gavriș, Ana Pacatiuș, Achim Nica devenind o clasică a genului folcloric alături de marii artiști Rodica Bujor, Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican și Alexandru Grozuță. A fost numită Doamna Munților, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat.
Lucreția Ciobanu – Pleacă oile la munte
1925 – S-a născut Romulus Bărbulescu
27 octombrie 1925, Sulina, Tulcea – 9 februarie 2010, București
Critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică, precum și actor și scenarist. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, 
iar după absolvire a jucat pe scena unor teatre cunoscute ale vremii, printre care Teatrul Național „I.L. Caragiale”, „Nottara”, „Barbu Ștefănescu Delavrancea” sau „Ion Vasilescu”, meserie pe care o va practica timp de 34 de ani, până la pensionare. În paralel, a realizat o serie de scenarii radiofonice și de televiziune. Pe plan literar, a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori români de science fiction alături de George Anania, într-un cuplu pe care Adrian Rogoz l-a numit „scriitorul bicefal”, fiind cotat, alături de colaboratorul său de aproape cinci decenii, George Anania, ca unul dintre deschizătorii de drumuri în science fiction-ul românesc modern. A scris romane: Simbamuenni, Insulele de aur și argint (reeditat în 1993 cu titlul Golful ucigașilor), Catharsis, Încotro curge liniștea?.
1925 – S-a născut Constantin Antip
27 octombrie 1925, Uncești–Telejna/Zăpodeni, Vaslui – 21 februarie 2011, București
General, istoric al presei române și jurnalist militar. În timpul studiilor la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” a fost președintele Societății literare din școală (1942–1945). A studiat apoi, fără a finaliza cu o diplomă, Dreptul, Istoria și Jurnalismul la Iași și București și a trecut prin diferite forme de pregătire politică, inclusiv la Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”. Din 1945, a fost redactor la gazeta Vreme nouă din Vaslui, pe care a condus-o din 1946. Devenit ofițer, cu grad de locotenent (1948), a fost încadrat în redacția cotidianului Glasul Armatei (ulterior, Apărarea Patriei), redactor, șef de secție, redactor-șef adjunct, redactor-șef. A făcut parte din conducerea Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1955–1975) și a fost redactor șef al revistei Presa noastră, aducând în atenția publicului problematica istoriei presei – a scris despre marile personalități ale României, a publicat note, critici, recenzii asupra noilor cărți apărute. S-a numărat printre fondatorii revistei Magazin Istoric (1967), al cărei redactor-șef a fost în primul an. A fost membru în Biroul Comisiei Naționale de Istorie Militară și președinte al Comisiei Naționale Române de Istorie a Presei. A fost titular al cursului Istoria presei române la Facultatea de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1954–1984), iar în 1975 a fost numit directorul Muzeului Militar Central, funcție pe care a ocupat-o până la pensionare. A publicat: Contribuții la istoria presei române, Trepte peste timp–Biografii și radiografii istorice, Războiul popular în istoria universală (de la comuna antică la Comuna din Paris), Istoria presei române, Publicistica militară în serviciul apărării naționale: itinerar istoric, Națiunea și rolul ei în secolele al XIX-lea și al XX-lea, România și Tratatul de la Varșovia.
1927 – S-a născut Oprea Vlase
27 octombrie 1927, Buzău – 13 octombrie 2011, București
Antrenor de handbal al clubului Dinamo București, cu care a cucerit, printre altele, opt titluri naționale (1958, 1959, 1960, 1961, 1962, 1963, 1965, 1966) și Cupa Campionilor Europeni (1965) și al echipei naționale masculine a României cu care a cucerit patru titluri mondiale (1961, 1964, 1970 și 1974), medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972. A primit distincția de Antrenor emerit (1961) și pe cea de Antrenor internațional de excelență (2007).
1930 – S-a născut Andrei Filotti
27 octombrie 1930, București – 14 octombrie 2024, Virginia, SUA
Inginer hidroenergetician, specialist în gospodărirea apelor. A urmat Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic București, dar în urma transformărilor determinate de reforma învățământului, a absolvit Facultatea de Energetică, cu specialitatea Hidroenergetică, trecând examenul de stat în 1952 și obținând diplomă de merit. În 1968 a urmat un stagiu de specializare postuniversitar la Centre International des Stages din Paris, apoi a obținut titlul de Doctor Inginer în anul 1971 prezentând teza Aplicarea calculatoarelor electronice în gospodărirea apelor. 
A fost profesor la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare a Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu”, specialist în gospodărirea apelor, coordonatorul elaborării Planului Național de Amenajare a Apelor din România (1961–1962), cu contribuții esențiale în aplicarea modelării matematice și a calculelor de eficiență economică în acest domeniu. A părăsit România în 1982, lucrând în calitate de consilier șef al Secretariatului Națiunilor Unite, coordonând proiecte în India, Bangladesh, Ciad, Nigeria, Senegal și diferite alte țări. S-a pensionat în anul 2003 și a trăit în comitatul Arlington, Virginia din Statele Unite, continuând să fie activ în cadrul Organizației Națiunilor Unite în calitate de secretar al filialei din Washington a Asociației Foștilor Funcționari Internaționali (AFICS – Association of Former International Civil Servants).
1930 – S-a născut Mihai Opriș
27 octombrie 1930, București – 30 mai 2021, București
Producător de film, scenarist și scriitor. 
A absolvit Facultatea de Filologie din București în anul 1954, după care a lucrat, până în 1971 în redacția de scenarii a Studioului Cinematografic București. A fost producător la Casa de filme 5, pentru numeroase filme românești istorice sau cu acțiune contemporană (1971–1990), colaborator constant al regizorului Dinu Cocea în calitate de coscenarist și producător delegat. De regulă a scris scenarii în colaborare (cel mai frecvent cu Vasile Chiriță și Aurora Icsari): Haiducii, Zestrea domniței Ralu, Stejar – extremă urgență, Ecaterina Teodoroiu, Iancu Jianu, haiducul, Liceenii în alertă, a scris povestiri și romane: La roata norocului, Haiducii, Vioara de sticlă, Operațiunea Margarete zwei, La crâșma Stanii.
Stejar – extremă urgență (1974) • Regia Dinu Cocea, scenariul Horia Lovinescu și Mihai Opriș. Cu: Constantin Diplan, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Amza Pellea, Vasile Cosma, Geo Barton, Mihai Pălădescu
1934 – S-a născut Sanda Toma
27 octombrie 1934, București – 26 noiembrie 2022
Actriță de teatru, film, radio și televiziune. A absolvit Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”, clasa Aura Buzescu – Sorana Coroamă Stanca, iar în anii terminali, Nicolae Bălțățeanu – Beate Fredanov cu examenul de sfârșit de facultate Barbierul din Sevilla, pus în scenă de Vlad Mugur. 
A interpretat roluri memorabile la Teatrul Național Craiova (1956–1958), Teatrul de Comedie București (1961–1994), Teatrul Național București ca: Bădăranii, Așteptând la Arlechin. În cinematografie a debutat în 1962 cu rolul din Celebrul 702, regia Mihai Iacob, dar abia rolul din Zestrea, (1972, regia Letiția Popa) a făcut-o celebră în lumea cinematografiei unde, alături de Margareta Pogonat și Victor Rebengiuc a avut un rol de excepție care a rămas în memoria cinefililor. Alte filme: Un om în Loden, Promisiuni, Divorț… din dragoste, Train de vie, Les percutés. A lucrat mult în televiziune alături de Ștefan Tapalagă, prezentând emisiunile: Magazin 111, Post Meridian, Zig-zag, Album Duminical. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice.
Zestrea (1972) • Regia Letiția Popa. Cu: Victor Rebengiuc, Margareta Pogonat, Sanda Toma (Aurora), Mircea Bașta
1936 – S-a născut Dumitru Furdui
27 octombrie 1936, Băilești, Dolj – 13 aprilie 1998, Paris
Actor de comedie în teatru, film și televiziune și memorialist. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957. 
A jucat pe scenele bucureștene, la Teatrul Național, la „Bulandra” și la Teatrul Mic în spectacole ca Jurnalul unui nebun de Gogol, Clipe de viață de William Saroyan, Balerina portocalie de Valeriu Sârbu, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Triumful talentului de I.L. Caragiale, Câinele grădinarului de Lope de Vega etc. Pe marele ecran a debutat in 1958, în filmul Doi vecini, regizat de Geo Saizescu. A jucat apoi în numeroase filme: Un surâs în plină vară, Frații, Toamna bobocilor, Iarna bobocilor, Un om în Loden, remarcabil în rolul Cristoloveanu din seria de filme BD. În 1982 s-a refugiat politic în Franța, unde a lucrat sporadic în cinematografie: Roselyne et les lions, Rue du Bac, Mina Tannenbaum, La rançon du chien și în spectacole de teatru la Paris. A scris memorialistică, 2 volume apărute postum în 1999 la Editura Fronde sub titlul Teatrul în comunism.
Solică tâmplarul – Monolog satiric de Petre Barbulescu. Interpretează Dumitru Furdui
1938 – Inaugurarea Ansamblului Monumental Constantin Brâncuși Târgu Jiu
Invitat la Târgu Jiu de Liga Femeilor Române din Gorj, în iarna anului 1934/1935, Constantin Brâncuși a acceptat să ridice un monument în memoria eroilor gorjeni din războiul de întregire. Monumentul comemorativ, Coloana fără sfârșit, cu o înălțime de 29,35 metri, compusă din 16 module octaedrice suprapuse, a devenit parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, alcătuit din Coloana fără sfârșit, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.
Parcul Coloanei a fost amenajat după planurile lui Brâncuși între octombrie 1937–august 1938, de arhitectul Rebhuhn. În iunie 1938, Brâncuși a amplasat Masa Tăcerii, cele 12 scaune cu fața rotundă în jurul Mesei și alte 30 de scaune cu fața pătrată de-a lungul aleii care unește Masa cu Poarta, în parcul central al orașului. A sculptat Poarta Sărutului, precum și două bănci, amplasate de o parte și de alta a Porții. În 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire ale Coloanei fără sfârșit. La 27 octombrie 1938, s-a inaugurat întregul ansamblu, printr-o procesiune de amploare, la care au participat înalți oficiali, ofițeri, reprezentanți ai Casei Regale și ai clerului, dar și comunitatea locală.
1938 – S-a născut Alexandru Brad
27 octombrie 1938 – 26 februarie 2019, București
Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor. A studiat la Târnăveni, urmând cursurile Școlii Profesionale de Meserii (1952–1954). A colaborat la ziarul Tractorul din Brașov, cu diverse reportaje și poezii (1956). În perioada stagiului militar (1958–1960) a publicat și la Luceafărul sau Înainte. A devenit apoi conferențiar la Facultatea de Ziaristică a Academiei de Științe Social-Politice din anul 1978. După 1989 a lucrat la ziarele Satul românesc, Dimineața, iar din 1993 a condus revista Agricultura. La propunerea ministrului culturii și cultelor a primit din partea președintelui României ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.
1938 – A încetat din viață Alma Gluck (Reba Feinsohn; 11 mai 1884 – 27 octombrie 1938)
Cântăreață de operă, soprană, evreică-americană din România; una din cele mai faimoase cântărețe de operă ale lumii, din epocă, înregistrările sale pe discuri fiind vândute în peste un milion de exemplare.
1940 – Reînhumarea unor legionari
Au fost reînhumate la Predeal, de către o echipă de legionari condusă de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu, osemintele unor legionari uciși din ordinul lui Carol al II-lea la 21/22 septembrie 1939, ca represalii pentru asasinarea primului ministru Armand Călinescu.
1943 – S-a născut Aurel M. Buricea
27 octombrie, 1943, Ulmu, Brăila – 15 mai 2021
Scriitor, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității București și a predat Matematica în satul natal. 
A debutat în Caietul debutanților al Editurii Albatros (1979, Premiul de debut al Editurii Dacia). A publicat 17 volume de versuri (cu precădere sonete) și eseuri, dintre care: Clopote de magneziu, Elegii nocturne, Sarea neagră a nopților (Premiul Editurii Dacia, 1997), Poeme de dragoste, Haiku, Scara din Ulm, Vocația prieteniei – amintiri cu Fănuș Neagu, Cântecul reginei – sonete. În decursul unei îndelungate cariere literare, a primit premii și distincții, precum: Premiul „Panait Istrati”, Premiul Editurii Timpul, Diploma de Excelență pentru întreaga activitate literară, acordată de Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Brăila, Premiul Internațional de Poezie Antares.
1945 – S-a născut Romeo Vanica
27 octombrie 1945 – 24 aprilie 2014, București
Compozitor, pianist, membru fondator al formației Mondial, apreciat compozitor și instrumentist. A urmat Conservatorul din București. A fost instrumentist și compozitor în formația Mondial, profesor de muzică la Școala Generală și Liceul din Bolintinul din Vale, referent muzical și secretar muzical la Opera Română din București, redactor muzical la Casa de discuri Electrecord, redactor al postului de radio România Actualități, la Redacția Știri. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se află Romanță fără ecou, De va veni la tine vântul, Primăvara.
Mondial – Romanță fără ecou
1946 – S-a născut Mihaela Mihai
Mihaela-Maria Neagu; 27 octombrie 1946, Giurgiu
Cântăreață de muzică ușoară. În liceu, a fost descoperită de Sorin Dumitrescu, regizor de televiziune și s-a lansat cu piesa La anii mei, a avut succes și a început să colaboreze cu Radio și Televiziunea Română.
Mihaela Mihai – Faptul divers [Arhiva TVR]
A urmat Conservatorul Național de Muzică București și a continuat cariera muzicală, 
emisiuni, concerte în țară și străinatate, înregistrări, emisiuni etc. A participat la Cerbul de Aur obținând o mențiune. A jucat în filme: Cartierul veseliei, Asediul, Bariera, a primit Premiul 1 la Festivalul Internațional Coupe d’Europe du Tour de Chant Belgia 1971. S-a stabilit în 1975 la Paris, dar s-a întors în țară după 2000. A fost inițiatoarea și președinta Uniunii Artiștilor Liber Profesioniști din România, este membră a Societe des Compositeurs et Auteurs Dramatiques Paris și a Asociației Drepturilor de Autor pentru Compozitori.
Mihaela Mihai – De-ai fi tu
1948 – A început Procesul Marii Finanțe
Procesul s-a întins în perioada 27 octombrie–2 noiembrie1948. Acuzații, denumiți, de regulă, Lotul Popp–Bujoiu, au fost 12: Alexandru Popp, Ioan Bujoiu, George Manu, Max Auschnitt, Nicolae Mărgineanu, Dimitrie Gheorghiu, Alexandru Balș, Horia Măcellariu, Gheorghe Bontilă, Nicolae Petrașcu, Eugen Theodorescu și Nistor Chioreanu. Lotul avea 5 oameni de afaceri (Auschnitt, Popp, Bujoiu, Gheorghiu, Balș), 3 profesori universitari (Mărgineanu, Bontilă, Manu), un militar fără partid (Măcellariu), 2 avocați (Chioreanu, Theodorescu) și un profesor (Petrașcu), ultimii trei fiind, alături de Manu, foști membri ai Mișcării Legionare.
Inculpații erau acuzați de „spionaj în favoarea anglo-americanilor, complot pentru răsturnarea puterii populare și sabotarea industriei naționale”. Procesul a fost însoțit de o campanie extrem de virulentă, organizată de autorități cu mobilizarea publicului, atât în sala de judecată, cât și în afara acesteia.
Mai mult: Procesul Marii Finanţe, o înscenare spectacol. Marii industriaşi au înfundat închisorile în urma unor procese fabricate [Digi 24]
1956 – Revoltele studențești de la Timișoara
Pe fondul evenimentelor din Polonia și Ungaria, nemulțumirile în rândul studenților au crescut tot mai mult. După începerea cursurilor, în septembrie 1956, ei au început să organizeze adunări în care să discute problemele care îi frământau, inclusiv cele politice. În câteva centre universitare au avut loc, în octombrie-noiembrie 1956, proteste soldate cu numeroase arestări și exmatriculări. Cea mai organizată mișcare studențească a fost la Timișoara, unde au fost efectuate 2.000 arestări. Dar și la București și Cluj s-au constituit grupuri, care au încercat o solidarizare cu mișcarea anticomunistă din Ungaria. Reacția autorităților a fost imediată – arestarea studenților, suspendarea cursurilor, epurarea unor profesori, înființarea unor asociații studențești care să supravegheze activitățile studenților. Arestările și exmatriculările vor continua până în 1959.
Pe 27 octombrie, la Timișoara, un grup de studenți de la Politehnică a inițiat o adunare la care să participe studenți de la toate facultățile din oraș. A fost cel mai important protest al studențimii din România anului 1956. Pe 30 octombrie, cantina de la Politehnică era arhiplină, circa 3.000 de studenți fiind prezenți, conform conform estimărilor [într-un raport al Securității]. Anunțată în ultimul moment, conducerea institutului a participat la ședință, alături de doi lideri de partid veniți taman de la București: Petre Lupu și Ilie Verdeț. Tinerii au citit un memoriu în care cereau, printre altele, lichidarea definitivă a cultului personalității, libertate de expresie, desființarea sistemului de cote, mărirea salariilor conform prețurilor de atunci, retragerea imediată a trupelor sovietice. S-a strigat: „Afară cu rușii din țară!, Vrem libertate!“. Oficialitățile prezente le-au promis studenților că vor transmite la București toate cerințele lor și că le vor da un răspuns, însă, în momentul încheierii adunării, participanții au fost reținuți de către forțele militare care înconjuraseră între timp campusul și au fost transportați la o unitate militară de lângă Timișoara, la Becicherecul Mic, unde au fost încarcerați pentru câteva zile. Circa 900 dintre cei 2.000 de studenți arestați au fost supuși anchetelor Securității. Liderii protestului au fost duși direct la sediul Securității din Timișoara, supuși anchetelor, 30 dintre ei fiind condamnați la pedepse de până la opt ani închisoare.
„În perioada studenției mele, la Timișoara erau foarte mulți ruși care se cazaseră împreună cu familiile în oraș. Studenții erau iritați de prezența lor, mai ales văzându-i cum se plimbă pe stradă. Ne simțeam trăind într-o țară subjugată, ocupată și exploatată, o țară la dispoziția acestora“ [Muțiu Caius – Prin meandrele istoriei (2014)].
Mai mult: Privește înapoi cu mândrie: revoltele antisistem din toamna anului 1956 [Blog Marius Cosmeanu]
1958 – S-a născut Maria Postu
Maria Badea; 27 octombrie 1958, Izvoarele, Teleorman
Scriitoare, profesoară. A absolvit Liceul de Artă din Craiova în 1977 și Facultatea de Filologie a Universității din Craiova în anul 1982. În anii facultății a fost descoperită și îndrumată să publice de către criticul Eugen Negrici în revista Ramuri, condusă de poetul Marin Sorescu. 
În aceeași perioadă a fost redactor și a publicat articole pe diverse teme în revista studenților craioveni. După absolvirea facultății, a început să publice la reviste ca Teleormanul literar, Flacăra. După 1990 a devenit profesoară de Limba română în București și a început să colaboreze cu versuri la cenaclul și revista Amurg sentimental, fiind prezentă în paginile revistei și în antologiile acesteia. În anul 2005 este membră a Asociației Mentorilor din România (AsMeRo), din 2006, membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 2007 a obținut titlul de Doctor în Filologie al Universității București. În prezent, este profesoară de Limba română la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Colaborează cu eseuri și poezii la revistele: Agora, Oglinda literară, Contemporanul, Meandre. Cărți publicate: Insomnii molipsitoare, Întâlnire cu Altamira, Abonament viață-moarte, Din spatele ferestrei.
1962 – S-a născut Teodora Mareș
27 octombrie 1962, Buzău
Actriță de teatru și film. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, unde a fost admisă prima. 
În primii doi ani a fost studentă la Actorie în clasa condusă de marele actor și profesor Octavian Cotescu. Acesta s-a stins din viață când Teodora Mareș trecea în anul trei. Ultimii doi ani de institut i-a urmat sub îndrumarea regizorului și actorului Gelu Colceag. A absolvit Facultatea de Actorie în 1987. Debutul în film l-a avut încă din facultate în Declarație de dragoste. A jucat teatru la Teatrul de Stat din Sfântu Gheorghe, Teatrul Municipal din Ploiești, Teatrul „Nottara”, în prezent la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. A apărut și în filme: Încrederea, Moromeții, Extemporal la dirigenție, În fiecare zi mi-e dor de tine, O vară cu Mara, Îl osândesc jurații și în seriale TV: Vacanță de Crăciun, Cu un pas înainte. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).
În fiecare zi mi-e dor de tine (1987) • Regia Gheorghe Vitanidis. Cu: Stela Popescu, Marin Moraru, Jean Constantin, David Ohanesian, Coca Andronescu, Iurie Darie, Florin Piersic, Teodora Mareș (Irina Mirea), Viorel Păunescu, Nae Caranfil, Emilia Popescu
1977 – S-a născut Carmen Nițescu
Carmen Liliana Nițescu-Bîrcă; 27 octombrie 1977, Râmnicu Vâlcea
Fostă handbalistă care a jucat în postul de inter stânga. A început să joace handbal la grupele de copii și juniori ale Clubului Sportiv Școlar din Râmnicu Vâlcea, iar din 1997, după o scurtă perioadă la Uni Ursus Cluj, la Oltchim (cu care a câștigat trei titluri naționale și trei cupe ale României). S-a transferat la Győri Graboplast ETO KC (cu care a ajuns de două ori în finala Cupei EHF, în 2002 și 2004). S-a căsătorit cu voleibalistul Bogdan Corneliu Bîrcă. Din 2004, în Franța, a jucat un sezon pentru Handball Metz Métropole (cu care a câștigat campionatul și Cupa Ligii Franței și a jucat în finala Cupei Franței) și două sezoane pentru ESC Yutz Handball. Ultima echipă din cariera sa a fost HBC Bascharage din Luxemburg. Componentă a echipei naționale a României, a jucat în 43 de meciuri, înscriind 60 de goluri. Alături de România, a participat la Campionatele Europene din 2000 și 2002, precum și la Campionatul Mondial din 2001.
1984 – S-a născut Camelia Hotea
Camelia Balint; 27 octombrie 1984, Baia Mare
Handbalistă retrasă din activitate, care a jucat pe postul de extremă stânga. A început să joace la CSȘ Baia Mare, cu care a câștigat Campionatul Național de Junioare II (2001). Ca senioare, a jucat pentru HCM Baia Mare, Corona Brașov și, din 2019, la Minaur Baia Mare. A evoluat la echipa națională a României – junioare (2000–2001), tineret (2001–2003) și senioare (din 2005). A fost desemnată Jucătorul anului la HCM Baia Mare (2003, 2007) și Sportivul anului în județul Maramureș (la HCM Baia Mare, în 2007).
1985 – S-a născut Andreea Crepcia
27 octombrie 1985
Solistă, compozitoare pop. A început să cânte de la o vârsta foarte fragedă, în coruri de copii, apoi a continuat să cânte într-un cor mixt, unde a învățat cele mai importante noțiuni muzicale: armonie, ton etc. Din 2001 a luat lecții de Canto de la Maria Simion, prim solistă a Operei Române din București, în dublă ipostază, flaut și voce. A fost atrasă inițial de operă, apoi a descoperit atracția spre muzică ușoară. A participat la numeroase festivaluri, atât corale cât și solo. În 2007 a participat la emisiunea concurs Megastar și s-a clasat pe locul doi. Colaborarea cu Paula Seling la piesa Timpul, compusă de Marius Moga a fost considerată foarte inspirată. A fost colaboratoare a trupei Sistem, alături de care a înregistrat piesa Boca del inferno, care s-a clasat pe primele locuri in topurile radiourilor din România, vreme de cateva luni. În 2009 a participat alături de Sistem la deschiderea oficială a serilor festivalului international Cerbul de Aur. În 2010 s-a înscris alături de trupa sa, Sweet Lemon, la concursul internațional EUROVISION, ulterior Sweet Lemon lansând Make me wanna – primul single oficial.
Andreea Crepcia & Zum – Mocirița [Garantat 100%, TVR1]
1985 – A încetat din viață Alice Botez (22 septembrie 1914 – 27 octombrie 1985)
Prozatoare; a susținut cronica literară a cotidianului Vremea.
1989 – Declarația statelor membre ale Tratatului de la Varșovia
În decembrie 1988, Mihail Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată, iar țările din Europa Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. La 27 octombrie 1989, statele membre ale Tratatului de la Varșovia au adoptat o declarație privind dreptul fiecărei țări de a-și alege propriul drum, amestecul în afacerile interne proprii fiind interzis.
1989 – S-a născut Marilena Neagu
Marilena Alexandrina Burghel; 27 octombrie 1989, Bacău
Handbalistă care joacă pe posturile de inter și extremă dreapta. A jucat pentru Știința Bacău, Corona Brașov, în prezent, Măgura Cisnădie. În 2007, a fost convocată la echipa națională de tineret a României, cu care, în același an, a cucerit medalia de bronz la Campionatul European de Handbal Feminin pentru Tineret din Turcia. În martie 2010, a fost convocată la echipa națională B. Tot în 2010, Neagu a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin Universitar din Ungaria.
1990 – A încetat din viață Bob Călinescu (16 mai 1926 – 27 octombrie 1990)
Regizor de film, pionier al filmului românesc de animație și inovator al tehnicii de animație tridimensionale.
2001 – S-a născut Andreea Târșoagă
Andreea Rebeca Târșoagă; 27 octombrie 2001, Târgu Mureș
Handbalistă care joacă pentru clubul Gloria Bistrița pe postul de intermediar stânga. A fost și componentă a echipelor naționale de junioare și tineret ale României. A făcut parte din echipa de junioare a României care s-a clasat pe locul al șaptelea la Campionatul European din 2017. În noiembrie 2017, după 11 etape, Andreea Târșoagă a înscris pentru echipa târgu-mureșeană golul cu numărul 100 în Divizia A.
2004 – A avut loc un cutremur în zona Vrancea
Seismul s-a produs la ora 23:34, epicentrul a fost localizat în partea de nord-est a Munților Vrancei, adâncimea focarului a fost calculată ca fiind de 98–105 km, având magnitudinea de 6 grade pe scara Richter și o intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli.
A fost cel mai important cutremur produs în Vrancea după 1990, dar nu a provocat pagube materiale importante, și nici victime omenești în România, deși a fost resimțit pe o arie destul de largă, cuprinzând cea mai mare parte a teritoriului țării, estul Bulgariei, mare parte din Republica Moldova, chiar și în Turcia la Istanbul.
2005 – A încetat din viață Ion Mociorniță
februarie 1917 – 27 octombrie 2005, Montreal, Canada
Avocat, deținut politic al autorităților comuniste, fiul marelui industriaș interbelic Dumitru Mociorniță. De profesie avocat, a fost pasionat și de fotbal, jucând o perioadă la echipa Carmen București, pe care a și patronat-o. Arestat în 1948 de autoritățile comuniste, a fost încarcerat la Jilava, iar averea, inclusiv ceea ce moștenise de la tatăl său, i-a fost confiscată. Refuzând să „coopereze” cu autoritățile în „demascarea burgheziei”, a fost închis până în 1954. A emigrat în Canada în 1973 și a locuit într-o suburbie din Montréal cu soția lui, Rosetta, pictoriță de icoane, până la moarte, cauzată de un infarct miocardic. După 1989 fiica sa, Marie-Rose Mociorniță, a dus o luptă constantă pentru restituirea averilor confiscate abuziv de către comuniști.
2007 – Înființarea Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române
Un sobor de înalți ierarhi, în frunte cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel a oficiat, în ziua sărbătoririi Cuviosului Dimitrie cel Nou, slujba de sfințire a studiourilor Trinitas TV (primul post de televiziune al Bisericii Ortodoxe Române) și Radio Trinitas din București.
Cele două studiouri, amenajate în Palatul Patriarhiei, alături de studioul Radio Trinitas Iași, publicațiile Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul Ortodoxiei, Agenția de Știri Basilica și Biroul de Presă al Patriarhiei Române sunt componente ale Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române.
2014 – A încetat din viață Ștefan Ghidoveanu (19 aprilie 1955 – 27 octombrie 2014)
Scriitor de literatură științifico-fantastică, eseist, traducător, moderator de emisiuni radio.
2015 – A încetat din viață Mitzura Arghezi (Domnica Theodorescu; 10 decembrie 1924 – 27 octombrie 2015)
Actriță; a jucat în peste 100 de piese de teatru și 18 filme; fiica poetului Tudor Arghezi.
2016 – A încetat din viață Nicolae Coman (23 februarie 1936 – 27 octombrie 2016)
Compozitor, poet, profesor, traducător și muzicolog.
2021 – A încetat din viață Daniela Sălăjan (21 septembrie 1967 – 27 octombrie 2021)
Artist plastic, pictoriță, expertă în conservare-restaurare pictură a Centrului de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural Iași.
2022 – A încetat din viață Ingo Glass (9 aprilie 1941 – 27 octombrie 2022)
Sculptor și scriitor de limba germană, șvab originar din Banat; fondator al Muzeului de Artă Contemporană din Galați; a inițiat și organizat prima expoziție națională a artiștilor plastici germani din România; stabilit în Germania.
Ziua Sustenabilităţii
Stabilită prin Legea nr. 157/30 mai 2023 privind Ziua Sustenabilității în România. Conceptul de sustenabilitate are la bază faptul că resursele sunt finite și ar trebui utilizate în mod conservator și înțelept. Conform Declarației asupra Mediului și Dezvoltării de la Rio de Janeiro (1992), dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi; pentru ca dezideratul dezvoltării durabile să poată fi atins, protecția mediului trebuie să constituie parte integrantă a procesului de dezvoltare. Inițiatorii acestei zile – Ambasada Sustenabilității în România – au ales marcarea ei în 27 octombrie, deoarece atunci a fost inaugurată celebra sculptură Coloana fără de sfârșit a lui Constantin Brâncuși, în care ei au văzut „un simbol puternic pentru gândirea românească sustenabilă”.
Cu prilejul Zilei Sustenabilității se pot organiza activități culturale, sociale și educaționale prin care să fie promovate bune practici în domeniul sustenabilității și să se evidențieze importanța aplicării principiilor dezvoltării durabile.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 27 octombrie în istoria românilor | RomaniaEv