~ Personalitatea zilei* ~

„E strâmt aici, dar ai unde să-ți pierzi minţile”

Marin Sorescu

29 februarie 1936, Bulzești, Dolj – 8 decembrie 1996, București

Marin Sorescu a fost scriitor, poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, membru titular (din 1992) al Academiei Române.

Fiu de țărani, a studiat la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova, în continuare a urmat Școala medie militară din Predeal. Între 1955–1960 a fost student la Facultatea de Filologie, Istorie și Pedagogie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția Limba și literatura rusă (în anul III s-a transferat la secția Limba și literatura română).

În „Orașul celor 7 coline” a trăit primii fiori poetici, debutând în revistele studențești și s-a înamorat iremediabil de o studentă de la Facultatea de Chimie, pe care a luat-o ulterior de soție. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa – SUA și a obținut un Doctorat în Filologie la Universitatea București în 1992.

A fost redactor la revistele Viața românească, Viața studențească, Luceafărul, redactor-șef la Studioul Cinematografic Animafilm din București, redactor-șef al revistei Ramuri din Craiova, director al Editurii Scrisul românesc din Craiova, iar între anii 1993–1995, a fost ministru al Culturii.

Marin Sorescu recită din Marin Sorescu

A debutat în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii Singur printre poeți. Până la moartea sa a mai publicat încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără Tușiți (1970), Suflete, bun la toate (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat La lilieci (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir care poartă acest nume.

Poezia sa acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel, multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici: Unde fugim de acasă?, Cirip-ciorap.

Răceala Teatru radiofonic • Virgil Ogășanu, Mircea Diaconu, Adrian Pintea, Dorel Vișan, Eugen Cristea, Valentin Teodosiu, Doru Ana, Ruxandra Sireteanu, Luminița Gheorghiu, Delia Nartea, Vladimir Găitan, Olga Delia Mateescu etc.

La moartea sa, au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman. Dramaturgia lui Marin Sorescu a abordat cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul a abordat fie teatrul contemporan: Există nervi, teatrul istoric: A treia țeapă, Răceala sau comedii: Vărul Shakespeare. Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

A fost și un remarcabil traducător, transpunând integral în limba română creația poetică a lui Boris Pasternak, în volumul Lirice.

Marin Sorescu – Bărbații • Alexandru Cazan; Muzica Adrian von Ziegler

De-a lungul vieții i s-au decernat premii importante: Premiul Academiei Române (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, Premiul Internațional de Poezie ”Fernando Riello”, Madrid, Premiul ”Herder”, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară).

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. „Atunci când pictez mă simt foarte bine. Pictura înseamnă o descătușare, în timp ce poezia, proza sau critica înseamnă totuși o veselie și, ca veselie, presupun o anumită obligație. Deci pictura o fac de bunăvoie”.

Este considerat cel mai mare dramaturg român postbelic și cel care, împreună cu Nichita Stănescu, a revitalizat imaginea poeziei românești. Creațiile lui Marin Sorescu s-au bucurat de o largă apreciere și peste hotare, lucrările sale fiind traduse în peste 20 de țări, care i-au publicat peste 60 de cărți în varianta locală.

La Lilieci • Alexandru Cazan

Puțini cunosc un amănunt extrem de interesant din viața lui Marin Sorescu – a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, de către Academia Română, în anii 1983 și 1992. Într-un interviu, academicianul Eugen Simion a oferit amănunte despre povestea din anul 1992: „[…] Sorescu ajunsese în faza finală a selecției pentru premiul Nobel. Fusese reținut de juriu pentru «lista mică», exact cum se întâmplase cu câțiva ani mai înainte cu Nichita Stănescu, colegul de generație și comilitonele său. Până la urmă, râvnitul premiu i-a ocolit și pe unul, și pe altul. N-a fost să fie. Ca să se împlinească blestemul care spune că noi, românii, suntem norocoși doar atunci când este vorba de eșecuri. Aici nu ratăm niciodată. «Nenorocul românesc», cum îi zice Cioran, socotind că acesta este cuvântul care ne definește mai bine destinul și specificul […]

Cercul • Tudor Gheorghe

Ca să grăbească lucrarea nenorocului, în cazul lui Marin Sorescu au intervenit, se pare, trei confrați de la București, poeți cunoscuți. Indignați peste măsură și speriați ca nu cumva confratele lor să fie încoronat la Stockholm, aceștia ar fi trimis unde trebuie un memoriu plin de acuzații abominabile la adresa lui Sorescu […]”. Dacă fostul președinte al Academiei Române a evitat să le spună pe nume detractorilor lui Marin Sorescu, profesorul Dan Zamfirescu le-a scrijelit apăsat pe hârtie: „Am mai scris despre doi dintre cei trei. Ei sunt implicaţi direct în refuzul Premiului Nobel pentru Sorescu. Unul e Mircea Dinescu, alta e doamna Ana Blandiana şi al treilea, Dumnezeu să-l ierte!, Augustin Doinaş”.

Mai mult: Marin Sorescu [Wikipedia]

Un fragment din emisiunea Scriitori și pictori români cu Marin Sorescu

***** [In English] *****

Marin Sorescu

29 February 1936, Bulzești, Dolj County – 8 December 1996

Marin Sorescu was a Romanian poet, playwright, prose writer, essayist and translator. His works were translated into more than 20 countries, and the total number of his books that were published abroad rises up to 60 books. He has also been known for his painting, and he opened many art exhibits in Romania and abroad. He occupied the position of Minister of Culture, without being a member of any political party, after the Romanian revolution of 1989 (1993 – 1995).

His first book, a collection of parodies in 1964 entitled Singur printre poeți (Alone Among Poets), was widely discussed. He himself called them „sarcastic and awkward„. Ten volumes of poetry and prose followed, having a very rapid ascension in the world of literary, as a poet, novelist, playwright, essayist. He grew so popular that his readings were held in football stadiums.

Paracliserul • George Constantin, Valentin Teodosiu

On his poetry, Sorescu said, with characteristic irony: Just as I can’t give up smoking because I don’t smoke, I can’t give up writing because I have no talent. He often claimed a sense of alienation, saying the spoken word is a crossed frontier. By the act of saying something, I fail to say many other things.

He was also nominated to the Nobel Prize in Literature and received many awards, as Romanian Academy prize (1968, 1977), The Gold Medal for Poetry Napoli ospite (1970), The International Herder Prize, granted by the University of Vienna in 1991 for his entire activity and more…

More on: Marin Sorescu [Wikipedia]

*****

Trebuiau să poarte un nume

#MarinSorescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită