~ Amintirile zilei* ~
Foto: Monumentul Sfânta Treime de la Timișoara
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului / Prezentarea la Templu a Sf. Fecioare Maria
(calendarul creștin-ortodox și greco-catolic / calendarul romano-catolic)
Este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 21 noiembrie. În conformitate cu tradiția, Fecioara Maria a fost dusă de părinții săi Ioachim și Ana la Templul evreiesc din Ierusalim pe când era copilă, unde a trăit și slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăși „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie și templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naște din ea. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul material din Ierusalim încetează a mai fi locuința lui Dumnezeu.
1276 – A început războiul dintre români și ruteni
Cronicarul Thomas Tuscus scria că la 21 noiembrie 1276 a izbucnit un război religios între valahi și ruteni, care a durat până în mai 1277. Tuscus a înaintat ipoteza că acest razboi să fi fost localizat în Maramureș.
1615 – Bătălia de la Tătăreni-Tăutești
Alexandru Movilă, un tânăr de 14 ani, sprijinit de nobilii polonezi Mihai Wisniowiecki și Samuel Koreki, l-a învins pe Ștefan Tomșa și s-a înscăunat domn al Moldovei (22 noiembrie 1615–2 august 1616). Ștefan al IX-lea Tomșa a fugit în Muntenia, de unde s-a întors cu ajutor de la Radu Mihnea. Nu a reușit să-și recâștige tronul, dar a ars orașul Iași.
1740 – S-a pus piatra de temelie a monumentului Sfânta Treime de la Timișoara
Monumentul a fost ridicat în amintirea epidemiei de ciumă care a devastat întregul Banat în anii 1738–1739, ucigând 1/6 din populatie, fiind supranumit Coloana Ciumei. A fost înălțat în mijlocul Pieței Unirii din Timișoara, în concordanță cu stilul arhitectonic al clădirilor dimprejur (baroc).
Monumentul s-a înscris în tipologia coloanelor ciumei, răspândite în epoca barocului în întregul spațiu sud-german, boemian și maghiar. Piatra de fundație a acestui monument a fost pusă de consilierul administrației locale de pe atunci, Johann Anton Deschan von Hansen, inițiatorul realizării monumentului, în urma unei promisiuni solemne. Instalarea propriu-zisă s-a făcut între 1755–1758.
1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:
Împăratul Iosif al II-lea al Austriei a ordonat reprimarea Răscoalei țărănești conduse de Horea, Cloșca și Crișan. În 21 noiembrie 1784, a ora 13 s-a apropiat de Câmpeni o ceată de cca 600 români neînarmați, pe care vicecolonelul i-a întâmpinat lângă oraș. Horea și Cloșca au ieșit din ceată împreună cu 12 bătrâni. Acestora, ofițerul le-a cerut să predea armele și pe conducătorii răscoalei să îi trimită la Sebeș unde se vor întâlni cu generalul comandant, ceea ce românii au refuzat din două motive: arme nu aveau, se prezentaseră la întâlnire doar cu bâtele lor obișnuite, iar conducători nu aveau, răscoala se făcuse de către țara întreagă. Ofițerul insistând, spiritele s-au înfierbântat și românii au devenit amenințători. Horea s-a amestecat în mulțime pentru a scăpa de soldații austrieci. Capcana întinsă de austrieci era prea străvezie și românii și-au dat seama ce li se pregătea conducătorilor lor dacă ar fi încăput pe mâna autorităților. Orice urmă de încredere în autorități a dispărut, românii trecând la înarmare și mai riguroasă decât la prima ridicare. Au început să își facă lănci și alte arme și să se mobilizeze cât mai bine posibil, folosindu-se de experiența soldaților de origine română lăsați la vatră. Pădurile au fost tăiate masiv pentru a opri pătrunderea trupelor austriece în munți. În unele locuri, aceste tăieturi de pădure erau pur și simplu de netrecut, după cum spun rapoartele militare austriece. Au fost stabilite patru mari tabere în care s-au concentrat țăranii români înarmați: una la Mogoș, formată din țăranii din sat și cei din Ponor și Râmeț, condusă de Ion, fiul lui Horea; una, condusă de Cloșca, era formată din țăranii din Lupșa, Baia de Arieș, Cioara, Sartăș, Brăzești și Muncel; una, condusă de Horea, era formată din țăranii din domeniul de sus al Zlatnei; a patra tabără era adunată la Brad și era condusă de Crișan. Cele patru tabere plănuiau să se sprijine reciproc în caz de nevoie.
Planul austriecilor era să atace munții din mai multe direcții simultan. Au fost alocate mari forțe militare, astfel: o companie de infanterie din Regimentul Gyulay de la Cluj trebuia să plece la Câmpeni, o alta din același regiment la Baia de Arieș; două companii de infanterie rămâneau la Mediaș, altele două pornind spre Alba Iulia; la Alba Iulia se găseau trei companii din Regimentul Orosz și altele două din Regimentul Gyulay; o subunitate austriacă rămânea la Zlatna, alta pleca spre Abrud; două companii de grenadieri plecau spre Deva, iar alți grenadieri spre Orăștie; o subunitate de husari din Regimentul de Toscana rămânea la Aiud, două escadroane țineau zona de la Turda la Sântimbru, altele două pe cea de la Sebeș la Deva, altele două pe cea de la Deva până la Hunedoara și Hațeg; un batalion de secui sau oricare altul disponibil urma să ocupe Zarandul. Mai era prevăzut încă un batalion de infanterie pentru restabilirea și păstrarea liniștii. Comanda trupelor se afla la Sebeș, în mâna generalului Pfefferkorn, iar comanda supremă era în mâna generalului Preiss, la Sibiu.
1880 – S-a născut Andrei Rădulescu
21 noiembrie/4 decembrie 1880, Chiojdeanca, Prahova – 30 septembrie 1959
Jurist și magistrat, istoric, membru titular (din 1920) și președinte (1946–1948) al Academiei Române. Elev eminent (la liceul Sf. Petru și Pavel din Ploiești), Andrei Rădulescu a dovedit calități oratorice ieșite din comun și prima sa conferință intitulată, Noi în 1900 a atras atenția Regelui Carol I, care l-a primit la Peleș. S-a înscris la Facultatea de Drept, obținând prin concurs bursa acordată de Fundația Universitară Carol I, precum și la Facultatea de Litere și Filosofie din București, secțiile Istorie și Filologie clasică. În 1905 a fost licențiat în Drept cu Magna cum laude, iar un an mai târziu a absolvit, tot cu Magna cum laude și cursurile Facultății de Litere, Secția Istorică. Universitatea i-a acordat și premiul special „Josef Halfon”. 
În 1912 a luat Doctoratul în Drept, la Liège (Belgia), cu mențiunea Avec grande distinction. După terminarea facultății, a fost avocat la Secția I a Baroului din Prahova, supleant la Tribunalul Argeș din Pitești, judecător de ședință, la Tribunalul din Pitești iar doi ani mai târziu a fost transferat la Tribunalul Ilfov. În paralel cu activitatea în magistratură, a avut o carieră didactică la Școala de Științe de Stat, unde a susținut și primul său curs universitar de Drept internațional public. Apoi, timp de aproape 30 de ani a predat neîntrerupt cursuri de Drept civil, Drept internațional public, Drept comercial și Drept constituțional la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, dar și la Școala Superioară de Război și la Școala de Înalt Comandament. Opera sa este deosebit de complexă (peste 200 de titluri), cu un pronunțat caracter multidisciplinar. Tezele sale au influențat în mod decisiv istoriografia românească și cercetările în domeniul dreptului, fiind considerat întemeietorul școlii de Istoria dreptului românesc.
1881 – A fost dezvelită statuia lui Ion Heliade Rădulescu, în fața Universității București
Monumentul a fost realizat din marmură, de Ettore Ferrari și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă. A fost a doua statuie dezvelită aici, dupa cea a lui Mihai Viteazul.
Inaugurarea s-a făcut la 21 noiembrie 1880, la numai nouă ani de la moartea fondatorului Academiei Române, cu mare fast, cu discursuri patriotice, în prezența tuturor oamenilor politici și de cultură din București. Ziarele au consacrat evenimentului aproape tot spațiul editorial, toate întrecându-se în enumerarea uriașelor contribuții și merite ale lui Eliade la făurirea unei Românii noi, întemeiate pe lumina culturii și a respectului Europei civilizate.
1887 – A încetat din viață Petre Ispirescu (13 ianuarie 1830 – 21 sau 27 noiembrie 1887)
Editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf; considerat unul dintre cei mai pricepuți culegători de folclor.
1891 – S-a născut Vasile Niculescu
21 noiembrie 1891, Fălticeni – 24 aprilie 1981, București
Pilot militar, din aviația armatei române în timpul primului război mondial. La 15 august 1915 a obținut brevetul de pilot, cu numărul 61. În 1916 a fost avansat plutonier și repartizat la Corpul de Aviație, apoi avansat la gradul de sublocotenent. A fost trimis pe front la cerere, la Escadrila de recunoaștere și bombardament ușor F4. În timpul războiului pentru Întregirea Neamului s-a remarcat în mai multe lupte aeriene împotriva aviației inamice. 
La începutul anului 1918 s-a deplasat, împreună cu unitatea sa, în Basarabia, unde a executat misiuni de recunoaștere și bombardament asupra trupelor bolșevice care se găseau pe teritoriul acestei provincii românești. A intrat în istorie datorită zborului istoric pe care l-a efectuat pe 23 noiembrie 1918, când a aterizat cu avionul său, Farman 40 pe Câmpia Libertății din Blaj. Din cauza iernii aspre, cu zăpadă abundentă, legăturile dintre Consiliul Național Român Central și Guvernul României de la Iași nu se puteau menține decât pe calea aerului. Pentru a transporta de urgență documente deosebit de importante la Blaj, Marele Cartier General român a ordonat trimiterea unui avion. Un număr important de aviatori s-au oferit să îndeplinească misiuna, dar fost ales locotenentul Vasile Niculescu, care cunoștea traseul de zbor – în vara lui 1917 trecuse cu avionul Carpații pentru a lansa manifeste în Transilvania. Farman 40-ul a trecut muntii la 2.600 m, echipajul având fețele protejate cu un strat gros de parafină, pentru a rezista la o temperatura de -40○C. Carlinga era deschisă, cei doi ofițeri nu dispuneau nici de parașute și nici de armament. La bord se aflau un sac cu manifeste și o geantă militară sigilată. Manifestele urma sa fie lansate din avion deasupra Blajului și a altor așezări transilvănene. Geanta sigilata continea trei documente extrem de importante, printre care scrisoarea primului ministru Ion I.C. Bratianu către Consiliul Național Român Central. Întors la unitatea sa, a continuat acțiunile de luptă. În iunie 1919, având de efectuat o misiune de recunoaștere în Transnistria, a aterizat forțat în spatele liniilor bolșevice, datorită unei defecțiuni la motor. A fost luat prizonier de către comuniști și eliberat după o lună. După terminarea războiului a fost pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic, fiind avansat la gradul de căpitan (1923), transferat la Comandamentul Școlii de Aeronautică, iar în 1925 a efectuat un stagiu de pregătire în aviația cehoslovacă. În 1926 a părăsit aviația la cerere și a fost transferat la Centrul de recrutare Rădăuți. A fost mutat ulterior la Regimentul 96 infanterie (1930), iar în 1937 a demisionat din armată cu gradul de căpitan. După părăsirea armatei, Vasile Niculescu a trăit până la vârsta de 90 ani, practicând meseria de ceasornicar și a murit în anonimat. Maiorul (r) Vasile Niculescu este înmormântat la Rădăuți.
1895 – S-a născut Traian Grozăvescu
21 noiembrie 1895, Lugoj, Austro-Ungaria/Timiș – 14 februarie 1927, Viena, Republica Austriacă
Tenor de operă. A urmat Facultatea de Drept la Budapesta, unde a început în 1914 și cursurile Academiei de Muzică. A debutat la Cluj în 1919 unde a obținut succes după succes. A plecat la Viena în martie 1923 și, cu vocea sa excepțională, a fost angajat pe rând de Operele din Viena, Budapesta, Berlin. A câștigat stima unor muzicieni celebri precum Richard Strauss, Arturo Toscanini, Pietro Mascagni, Franz Schalk. Pe 14 februarie 1927 tenorul a cântat pentru ultima dată pe scena operei din Viena, în Rigoletto. Peste numai 5 zile, pe 19 februarie, într-un acces de gelozie, a fost ucis cu un glonte de revolver de către soția sa, Nelly.
Giuseppe Verdi – Rigoletto La donna è mobile
1896 – A picat Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1). S-a instalat Guvernul Petre S. Aurelian
Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1) a fost un consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În această perioadă au avut loc: vizita împăratului Franz Josef la București; „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului 
având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii). În urma protestelor generale, cabinetul a fost înlăturat.
S-a instalat Consiliul de miniștri liberal, prezidat de Petre S. Aurelian care a guvernat în perioada 21 noiembrie 1896–26 martie 1897. A fost un cabinet de compromis pentru a aplana „criza Ghenadie”.
1896 – A încetat din viață Dimitrie Scarlat Miclescu (29 februarie 1820 – 21 noiembrie 1896)
Om politic, unionist, publicist; decan al Baroului din Botoșani; ministru al Lucrărilor Publice, al Justiției în guvernele de la Iași, după Mica Unire, dar înainte de unirea administrativă a Principatelor Române.
1910 – S-a născut Theodor Constantin
21 noiembrie 1910, Brăila – 29 august 1975, București
Prozator. Rămas orfan de tată la șapte ani, a crescut la orfelinat. A debutat ca licean în revista brăileană Luceafărul literar și artistic, iar editorial cu placheta de versuri Stanțe pentru nemurirea altora (1934). A absolvit Facultatea de Teologie din București (1937) și Facultatea de Filosofie din Cernăuți (1939), după care a fost corector la Editura Cugetarea. S-a făcut remarcat prin romanul fantastic Casa cu neguri (1946). A fost director la Direcția de Presă și Edituri a Ministerului Culturii, de unde a fost concediat după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A fost apoi director al Editurii Științifice, redactor-șef al Editurii Tineretului. A scris poezii, nuvele, proză fantastică, scenarii de film, piese de teatru, memorii de călătorie și cărți pentru copii, fiind însă cunoscut ca autor de romane polițiste și mai ales a celor nouă romane de spionaj, care prezintă activitatea trustului internațional Nebel. Alte scrieri: Vrăjitoarea, Sfat cu făpturile basmului, Se destramă noaptea, Căpitanul de cursă lungă, Adevărul despre Luca Cristogel, Mătrăgună contra Monseniorului etc.
1913 – S-a născut Vintilă Cossini
21 noiembrie 1913, Constanța – 20 iunie 2000
Fotbalist care a jucat pe postul de mijlocaș. A debutat în 1927, la echipa de juniori a clubului Tricolor Constanța, jucând apoi la același club, la seniori până în 1933, când s-a transferat la Rapid București. Cu Rapidul a jucat în 164 meciuri, a câștigat Cupa României (1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941) și Cupa Balcanilor (1936). Între 1935–1941 a jucat pentru echipa națională de fotbal a României, având 25 de participări. A participat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1938. S-a retras de pe teren la 28 de ani. Fiind inginer electronist, a fost șef de cabinet la Administrația CFR, director general la Malaxa și director tehnic la clubul TUG.
1916 – În timpul primului război mondial orașul Craiova a fost ocupat
În anii neutralității (1914–1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al Armatei I, cu un efectiv de 134.400 de oameni în momentul intrării în război. Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane și austro-ungare – bine pregătite, dotate cu tehnică de luptă și având experiența a doi ani de război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă, iar Craiova a fost ocupată de trupele germane și austro-ungare în ziua de 8/21 noiembrie.
Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. Trupele germane și austro-ungare au intrat în Craiova după ce, în prealabil, mulți cetățeni craioveni se refugiaseră spre Iași. Și primarul Nicolae Romanescu a luat calea Moldovei. Au plecat și funcționarii Prefecturii Dolj, iar conducerea generală a fost preluată de armata germană prin comandatură încartiruită la fosta Bancă a Comerțului (primăria de azi). Adminstrația germană a supus orașul unui jaf sistematic prin numeroase rechiziționări, ordine abuzive, amenințări și înscenări de procese. Cu toate acestea, cetățenii craioveni au ajutat peste o sută de deținuți să evadeze din arestul central, condamnați de tribunalul militar german.
1918 – Episcopii ortodocși și greco-catolici au aderat la acțiunile Consiliului Național Român
Ca o recunoaștere a prestigiului de care se bucura Biserica în rândul românilor din Transilvania, liderii politici ai Unirii au trimis la 8/21 noiembrie o adresă conducerilor Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice, astfel că, la Alba Iulia, au participat ca delegați cu drept de vot cinci episcopi, șapte vicari, 129 de protopopi, 10 reprezentanți ai consistoriilor și capitalelor, 14 studenți de la institutele teologice.
Dintre cei 1.228 de delegați, 165 au fost reprezentanți ai Bisericii, fără a fi cuantificați preoții trimiși ca delegați de către comunitățile lor. Numărul impresionant de preoți vorbește de la sine despre prestigiul și rolul Bisericii în viața ardeleană.
1918 – S-a născut Eugen Todoran
21 noiembrie 1918, Cornești, Mureș – 9 august 1997, Timișoara
Filolog, istoric literar și profesor universitar, reputat eminescolog. Între 1938–1942 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, obținând diploma de licență în specialitatea Istoria literaturii române, cu teza Hyperion demonic. În perioada septembrie-noiembrie 1944, a luptat în cel de-al doilea război mondial. A debutat ca publicist în 1937 în revista Scânteieri din Târgu Mureș. În perioada studenției a fost membru al Cercului literar de la Sibiu și a fost unul dintre semnatarii Manifestului publicat în revista Cercului literar. 
A lucrat ca profesor suplinitor la Școala Normală din Cluj, profesor titular la Liceul Ortodox din Cluj și profesor la Școala Pedagogică din Cluj, îndeplinind o perioadă și funcția de inspector școlar. A început din 1949 o carieră universitară, mai întâi ca asistent la catedra de Literatură română modernă a Facultății de Litere și Filozofie din Cluj, lector universitar la Facultatea de Filologie din Timișoara, unde a predat Folclor literar, Literatură română (marii clasici) și Critică literară. A publicat studii literare în revistele Tribuna, Orizont, etc., prefețe și studii introductive și s-a preocupat de literatura română din perioada marilor clasici. Autor al unei vaste opere științifice formate din 15 cărți și 216 studii, Eugen Todoran a fost distins cu diferite premii printre care Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1973 și 1981), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) și Premiul Academiei Române (1984).
1918 – S-a născut Constantin Galeriu
21 noiembrie 1918, Răcătău, Bacău – 10 august 2003, București
Preot, profesor de teologie, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române. A urmat seminarul teologic Sf. Gheorghe din Roman, Facultatea de Teologie din București, a fost doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960) și Doctor în Teologie (1973). 
A fost preot în Podu Văleni, Prahova, apoi la Parohia Sf. Vasile din Ploiești, transferat ca spiritual la Institutul Teologic Universitar, București, apoi lector și profesor titular. A fost urmărit și persecutat de Securitate. Din 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, paroh al Bisericii Sfântul Silvestru din București. A fost președinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Națională UNESCO. Din opera sa: Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă, Sensul creștin al pocăinței, Jertfă și răscumpărare, Tâlcuiri la mari praznice de peste an, Cartea celor nouă Fericiri.
1919 – S-a născut Mihai Flamaropol
21 noiembrie 1919, București – 30 iunie 1985, București
Jucător de fotbal și de hochei, antrenor de hochei pe gheață, scriitor. Fotbalul l-a început la 12 ani la echipa de cartier Gloria, iar hocheiul la 17 ani la Telefoanele. La 19 ani s-a transferat la Juventus, unde a jucat între anii 1938 și 1947 și a devenit golgeter al primului campionat postbelic, atât ca hocheist cât și ca fotbalist, alternând sporturile în funcție de sezon.
După retragere, s-a consacrat carierei de antrenor de hochei, reușind performanțe notabile cu Steaua (5 titluri de campioană națională – 1953, 1955, 1956, 1958 și 1959), Dinamo și cu echipa națională.
1922 – Partidul Conservator-Democrat a fuzionat cu Partidul Național Țărănesc
Partidul Conservator Democrat s-a înființat la 21 noiembrie 1908, prin desprinderea unei aripi din Partidul Conservator, condusă de Take Ionescu, având ca scop declarat crearea celui de-al treilea partid de guvernământ, menit să întrerupă ciclul „rotativei guvernamentale” dintre conservatori și liberali. Partidul a fost legat indisolubil de liderul său, Take Ionescu, care l-a condus pe toată durata existenței sale. Moartea lui Take Ionescu la 21 iunie 1922, a dus practic la dispariția partidului creat de el, încetându-și oficial existența la 21 noiembrie, când s-a proclamat fuziunea Partidului Conservator-Democrat cu Partidul Național Țărănesc condus de Iuliu Maniu, care și-a mutat sediul de la Cluj la București. Ziarul Universul, condus de Ștefan Stelian Popescu, membru al acestui partid, a început să susțină PNȚ.
1922 – S-a născut Naum Corcescu
21 noiembrie 1922, Lipnic, raionul Ocnița, R. Moldova – 11 mai 1989, București
Sculptor. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași, promoția 1945, la clasa Ion Irimescu și a continuat studiile la București cu Cornel Medrea.Din 1945 a participat la saloanele oficiale de la Iași și la anualele de stat, precum și la numeroase expoziții de artă românească: Moscova (1958); Varșovia, Budapesta și Minsk (1959); Praga, Bratislava, Berlin, Helsinki (1960); Moscova (1961); Tel Aviv, Titograd, Moscova, Rijeka (1969); Vilnius, Sofia, Moscova (1971); Varșovia, Sankt Petersburg, Praga (1972); Roma (1973). Cunoscut mai ales pentru lucrările sale monumentale, Naum Corcescu a avut o concepție sculpturală realistă, compozițiile eroic-monumentale și portretele fiind o constantă în opera sa. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.II (1971).
Biografie ilustrată: Naum CORCESCU, sculptor [Vatra MCP]
1923 – S-a născut Nicolae Corneanu
21 noiembrie 1923, Caransebeș – 28 septembrie 2014, Timișoara
Cleric ortodox, arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului (1962–2014), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. Între anii 1942–1946 a urmat Facultatea de Teologie la București și, în paralel, Facultatea de Filologie și de Litere. În 1949 a devenit Doctor în Teologie cu teza Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului. 
A fost profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș, profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat Teologia simbolică și Limba greacă. A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germania și la Fundația Pro Oriente din Viena. A activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier, a fost ales episcop al Episcopiei Aradului, arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului. Din opera sa: Aspecte din lirica ambroziană, Învățătura creștină ortodoxă, Învățătura ortodoxă despre mântuire, Pe firul vremii. Meditații ortodoxe, Popasuri duhovnicești, Pe aripile cuvântului.
1930 – S-a născut Ion Gheție
21 noiembrie 1930, Șimleul Silvaniei, Sălaj – 11 mai 2004, București
Lingvist, filolog și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1953), din 1967, Doctor în Filologie, cu teza Opera lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu. A fost cercetător științific și șeful sectorului de Filologie și Limbă literară la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” din București având preocupări științifice ca istoria limbii române literare, dialectologia istorică, filologia română. A editat texte vechi românești, a inițiat și coordonat, împreună cu Alexandru Mareș, colecția Cele mai vechi cărți populare în literatura română. A debutat cu proza Nașterea pruncului în revista Luceafărul (1980), iar în volum cu romanul Drumul (1983). A scris lucrări lingvistice și filologice: Începuturile scrisului în limba română. Contribuții filologice și lingvistice, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Graiurile dacoromâne în secolele al XIII-lea–al XVI-lea (până la 1521); romane: Pomul vieții, Skepsis, O lume pentru fiecare, Biruitorii, Taina cea mare, Nodul gordian, Antichrist; proză scurtă: Alfa și Omega etc.
1930 – S-a născut Lazăr Dragoș
21 noiembrie 1930, Ursad–Șoimi, Bihor – 2 aprilie 2009, București
Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1992) al Academiei Române. 
În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, devenind licențiat în științe matematice în anul 1955. A urmat o carieră didactică la Facultatea de Matematică și Informatică din București. A ținut cursuri de Mecanică generală, Mecanica mediilor continue, Hidrodinamică și magneto-hidrodinamică, Dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, Teoria cinetică a gazelor, etc. în cadrul Catedrei de Mecanică teoretică. A fost membru al Societății Americane de Matematică și al Societății Gessellschaft für angewandte Mathematik und Mechanic din Germania.
1932 – Premiera piesei Titanic vals
La 21 noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, avea loc premiera piesei Titanic vals de Tudor Mușatescu. În distribuție: George Calboreanu, Sonia Cluceru, Ion Finteșteanu, Niki Atanasiu.
Titanic vals (Film, 1964) • Regia Paul Călinescu. Cu: Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Fulda, Kity Gheorghiu Mușatescu, Mitzura Arghezi, Lucian Dinu, Coca Andronescu, Liviu Bădescu, Ion Finteșteanu, Mișu Fotino, Ion Dichiseanu, Florin Scărlătescu
1933 – Ion Mihalache a devenit președinte al Partidului Național Țărănesc
După pierderea puterii, Alexandru Vaida-Voievod a demisionat și din funcția de președinte al partidului, funcție preluată de Ion Mihalache (1933–1937). Perioada a fost marcată de opoziția PNȚ la tendințele autoritare ale Regelui Carol al II-lea, la care acesta era îndemnat de camarila polarizată în jurul său și al Elenei Lupescu.
În 1935, nu fără amestecul lui Carol, Vaida-Voievod a decis să părăsească PNȚ, înființând Frontul Românesc.
1933 – S-a născut Anghel Dumbrăveanu
21 noiembrie 1933, Dobroteasa, Olt – 12 mai 2013
Poet, prozator și traducător, aparținând generației anilor ’60. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). 
A fost redactor, secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont, director în Ministerul Culturii și redactor-șef al revistei Rostirea românească. A debutat în 1961, cu volumul de poezie Fluviile visează oceanul, iar ca romancier, cu volumul Piatra de încercare (1976). A publicat volume de versuri: Pămîntul și fructele, Iluminările mării, Fața străină a nopții, Poeme de dragoste, Tematica umbrei, Dragoste și iarnă, Viața de fiecare zi a poetului, Begoniile de la mansardă, Conceptul de galben; romane: Călătorie neterminată, Capcane și visuri; impresii de călătorie, numeroase prefețe, a tradus mult, în colaborare.
1939 – S-a născut Constantin Crișan
21 noiembrie 1939, Târgu Neamț – 30 octombrie 1996, București
Om de cultură, critic literar, epistolar, editor și traducător din literatura franceză, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1960), finalizată în București, Doctoratul în 1974 cu teza Introducere la o sociologie a literaturii comparate. A fost profesor de liceu la Urziceni, corespondent pentru relații francofone la IRRCS, cronicar literar și șef al redacției literare a Televiziunii Române, redactor șef de secție la Revista Română. A avut contribuții remarcabile în lumea culturii și artei naționale și transnaționale cu cărți, studii și eseuri publicate în spații de limba română, franceză sau engleză. Din operele sale: Ieșirea din metaforă, Memorial invers: note de călătorie, Conversații de bunăvoință: eseu despre adevăruri uitate, Sociologie și bioestetică.
1943 – S-a născut Nicolae Cabel
21 noiembrie 1943, Buzău
Regizor de film documentar, scriitor, publicist. A absolvit secția de Regie Film la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1970, la clasa regretatului regizor Victor Iliu, care a murit după primul an, clasa fiind preluată de Manole Marcus și Gheorghe Vitanidis. 
A fost angajat la Studioul „Al. Sahia” unde a realizat peste 100 de filme documentare: Pământul, ca un Dar frumos, Caii de Dimineață, Curaj pentru fiecare Zi, George Bacovia, Poemul de Mâine, Intermezzo, Victor Iliu, Lăzarea, Țărmul Prieteniei, Orele Lutului, Ion Vlasiu, un Drum spre Oameni, Am Onoarea!, Muzeul Satului, o Inimă în patru Anotimpuri etc. A fost membru UCIN, participând în multe comisii și jurii la festivaluri de film, fiind cadru didactic și primind numeroase premii. A scris și publicat volumele: Somnul pe râu, Victor Iliu (monografie), O cometă în cușcă (poeme), proză și versuri în 5 antologii, ultima carte publicată fiind Lăstun, sub semnul Frunzei.
1944 – Armata română a dus lupte grele pentru cucerirea Munților Bukk
Vânătorii de munte români au ajuns în Munții Bukk, în nordul Ungariei la 21 noiembrie, și au eliberat până la 22 noiembrie stațiunile Hamor (cota 426) și Balvany (cota 956).
Faptele de arme din Munții Bukk au fost evidențiate în Ordinul de zi nr. 2/23 decembrie 1944 al Divizei a 3-a de munte, Compania a 3-a făcând peste 400 de prizonieri.
1952 – A încetat din viață Ilarion Cocișiu (24 august 1910 – 21 noiembrie 1952)
Folclorist, etnomuzicolog, compozitor și profesor.
1953 – S-a născut Radu Igazsag
Radu Vasile Igazsag; 21 noiembrie 1953, Diosig, Bihor
Regizor de filme de animație, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1990), al Asociației Internaționale a Filmului de Animație ASIFA. Absolvent al Institutului de Artă Plastică „Ion Andreescu” din Cluj (promoţia 1980), a urmat un curs post-universitar de Regie film de animație la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (1985). 
A fost regizor la Studioul Animafilm, cadru didactic universitar la Academia de Arte București și la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. A debutat în 1982 cu filmul Fotografii de familie (Premiul ACIN pentru film de animaţie, Premiul pentru film de debut Hiroshima 1983). A realizat în jur de 20 de filme, dintre care: Caligrafie (coregie cu Zeno Bogdănescu), Pădurea cântă (Premiul ACIN pentru plastică în filmul de animație 1987), Picnic muzical (Premiul ACIN pentru plastică în filmul de animație 1989), Tocirea (Premiul pentru film de animaţie Costinești 1990), La o barieră (Premiul ACIN pentru animaţia filmului, Premiul Bronze Cairo, Premiul pentru film de animaţie Costinești, 1991), Strigăt în timpan (Premiul UCIN pentru film documentar, Premiul pentru film pe suport video Costinești, Premiul pentru film experimental Mediawave – Gyor 1993), Ivan Turbincă (Premiul UCIN pentru film de animaţie 1993), Nuca și zidul, O zi, Babel (coregie cu Alexandru Solomon), Universul muzicii (14 episoade), Luzern-Viperești (coregie cu Alexandru Solomon), Via Regis (Marele Premiu UCIN pentru film documentar 1995), Cronica de la Zurich (Premiul UCIN pentru documentar, Marele Premiu Mediafest Costinești, Premiul special al juriului APTR 1996, 1997) Boborul, O scurtă poveste (Premiul UCIN pentru lungmetraj de animaţie 2007) etc. A primit Premiul UCIN de Excelență (2020).
Tocirea – inspirat de poemul Tocire de Nichita Stănescu (1985)
1954 – S-a născut Doina Deleanu
21 noiembrie 1954, Timișoara
Actriță de teatru. În 1994 a absolvit Academia de Arte „George Enescu” din Iași, la clasa Geta Angheluță – Sergiu Tudose – Emil Coșeru. 
Între anii 1975–1980 a fost actriță la Teatrul „George Bacovia” din Bacău, iar din 1980 joacă pentru Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. A devenit Doctor în Teatru cu Summa cum laude la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași cu teza Personajul feminin de la Eros la Thanatos. Este soția actorului Adi Cărăuleanu. A jucat în numeroase piese ca: Pescărușul de A.P. Cehov, Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Domnișoara Iulia de August Strindberg, Cum vă place de William Shakespeare, Camera de alături de Paul Everac, Ultima noapte de vară de Aleksei Arbuzov, Jocul dragostei și-al întâmplării de Marivaux, Avarul de Molière, Cu ușile închise de Jean Paul Sartre etc. și în filme: Pe firul apei, Salutări de la Agigea, Chirița în provincie.
Salutări de la Agigea (1984) • Regia Cornel Diaconu. Cu: Șerban Ionescu, Ștefan Velniciuc, Doina Deleanu [Lia Mihai], Nae Caranfil, Dan Puric, Magda Catone etc.
1954 – S-a născut Adriana Șchiopu
21 noiembrie 1954, Galați
Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa regretatei actrițe Olga Tudorache, promoția 1980. A fost ultima soție a marelui actor Dem Rădulescu, cei doi având o fiică, actrița Irina Rădulescu. De-a lungul vremii a jucat în aproximativ 30 de filme, jumătate dintre ele înainte de 89: Eu, tu și Ovidiu, Gustul și culoarea fericirii, Grăbește-te încet, Croaziera, Concurs, Cucoana Chirița etc. și jumătate după revoluție: Această lehamite, Faimosul Paparazzo, Undeva la Palilula, Tanti Florica, Funeralii fericite etc. și a făcut roluri remarcabile în cam tot atâtea piese de teatru.
Croaziera (1981) • Regia Mircea Daneliuc.Cu: Tora Vasilescu, Nicolae Albani, Maria Gligor, Paul Lavric, Mircea Daneliuc, Adriana Șchiopu [Rodica Lupașcu], Constantin Chiriac, Petrică Nicolae etc.
1955 – S-a născut Aurel Dumitrașcu
21 noiembrie 1955, Sabașa–Borca, Neamț – 16 septembrie 1990, București
Poet, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentelor optzecist și postmodernist în literatura română. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1987). După absolvirea facultății, a fost profesor și muzeograf la Muzeul de Artă din Piatra Neamț. A debutat în revista Tomis (1976); a debutat editorial cu volumul Furtunile memoriei (1984). A fost pe rând funcționar, profesor, muzeograf, inspector cultural. A fost membru al cenaclului Universitas. Volume publicate: Furtunile memoriei, Tratatul de eretică, Fiara melancolică.
1957 – S-a născut George Alexandru
21 noiembrie 1957, București – 1 ianuarie 2016, București
Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, specializarea Actorie unde, în primul an, i-a avut profesori pe Amza Pellea și Dan Micu, apoi a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag și Ion Cojar. 
Debutul pe o scenă profesionistă bucureșteană s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, Nu pot să dorm, de Ion Brad. A urcat pe scena Teatrului „Nottara” în 1985, când era încă student, în spectacole semnate de Ion Cojar și Alexandru Dabija și fiind prezent pe afiș, neîntrerupt, din anul 1987. Printre spectacolele în care a jucat la acest teatru: True West de Sam Shepard, Jocul dragostei și al morții de Romain Rolland, Capul de rățoi de George Ciprian, Romeo și Jeannette de Jean Anouilh, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Revizorul de N. Gogol (faimoasa montare a lui Lucian Pintilie, interzisă de la primul spectacol), Avarul, Burghezul Gentilom de Molière, Puricele de Georges Feydeau, Păgubașii de Miron Radu Paraschivescu, Livada de vișini de Cehov. În film a început să joace începând din anul 1978, la propunerea regizorului Dinu Cocea de a intra în distribuția lungmetrajului artistic Ecaterina Teodoroiu, urmat de Ultima noapte de dragoste, Noi, cei din linia întâi, Balanța, Vulpe – vânător, È pericoloso sporgersi, Asfalt Tango, Omul zilei, Faimosul paparazzo, Triunghiul morții, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Dulcea saună a morții, Sindromul Timișoara–Manipularea, Milionari de weekend, Băieți buni (serial de televiziune), Happy End, Nunta mută, Supraviețuitorul, Casanova, identitate feminină.
Sindromul Timișoara – Manipularea (2004) • Regia Marius Theodor Barna. Cu: Christine Boisson, Ioana Macarie, Șerban Ionescu, Cristian Șofron, Dan Condurache, Dorel Vișan, Florin Zamfirescu, Gheorghe Dinică, Alexandru Repan, George Alexandru
1959 – S-a născut Ieronim Crețu
Ion Crețu; 21 noiembrie 1959, Brăești, Buzău
Cleric ortodox, episcop vicar patriarhal și membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A urmat cursurile Seminarului Teologic din București, apoi Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1982–1986). În iulie 1986 s-a închinoviat la Mănăstirea Bistrița, Neamț; în 1987 a fost hirotonit ierodiacon, iar apoi ieromonah, fiind totodată hirotesit și duhovnic la Mănăstirea Bistrița. 
A fost preot slujitor la Catedrala patriarhală și responsabil al Bibliotecii Centrale patriarhale, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, protosinghel cu titulatura Sinaitul. A fost delegat patriarhal la Locurile Sfinte și superior al Așezămintelor Românești din Israel. La 5 iulie 2022 a fost ales episcop al Episcopiei Daciei Felix, scaun rămas vacant ca urmare a transferării episcopului Daniil Stoenescu în postul de arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei. A fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), cu Crucea Patriarhală a Patriarhiei Ecumenice de către Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, Crucea Ierusalimului, devenind Cavaler al Sfântului Mormânt al Învierii Domnului din Ierusalim, prin decizia Patriarhului Diodor al Ierusalimului și cu Crucea Patriarhală Rusă, dăruită de către Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și a toată Rusia.
1966 – BNR a emis monede și bancnote cu noua denumire a statului, Republica Socialistă România
Ca urmare a noilor realități politice determinate de schimbarea denumirii țării, a fost pusă în circulație o nouă emisiune monetară;
s-au emis monede și bancnote cu noua denumire a statului, Republica Socialistă România, acestea rămânând în circulație până după Revoluția română din 1989.
1972 – A încetat din viață Vasile Posteucă (10 septembrie 1912 – 21 noiembrie 1972)
Poet, eseist, folclorist, profesor și publicist; unul dintre fondatorii grupării cernăuțene Iconar; încarcerat în mai multe rânduri pentru convingerile sale legionare, a părăsit țara în 1941; stabilit în SUA.
1977 – S-a născut Tudor Sișu
21 noiembrie 1977, București
Cântăreț de muzică rap. În anul 1994 a înființat, împreună cu 3 vecini de bloc – C-Nyk, Dani și George – trupa Il-Egal, una din primele trupe de gangsta rap din România. Prima piesă, Legea străzii a fost înregistrată în 1997. În anul 1996, prin intermediul lui Tataee de la BUG Mafia, l-a cunoscut pe Puya (membru Ghetto Birds la acea vreme), cei doi înființând trupa La Familia. În anul 2000 a lansat primul album solo Strada mea. În 2003 a fost arestat pentru consum de droguri și condamnat la 3 ani de închisoare. În 2005 a fost eliberat condiționat dar în scurt timp s-a întors închisoare, fiind găsit în posesia unei mari cantități de droguri, fiind condamnat în 2010 la patru ani de închisoare cu executare. În acelși an a format, alături de Cedry2k, Dragonu’ AK47 și Pacha Man, trupa Haarp Cord. În 2017, după 11 ani în care Tudor Sișu și Puya au mai scos un album La Familia a lansat un.nou album, Codul bunelor maniere.
Mihai Boldea / Puya, Sișu, Guz Scratch – Codul Bunelor Maniere • La Familia
1982 – S-a născut Ioana Ciolacu
Ioana Ciolacu Miron; 21 noiembrie 1982
Designer de modă. A urmat Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, iar în anul 5 de studiu s-a înscris și la secția Modă a Universității Naționale de Arte București. A absolvit cel două universități, în 2010 ca arhitect și în 2011 ca designer de modă. Ca studentă, a câștigat European Fashion Award Berlin. După absolvire, a fost asistent și peisagist pentru Katja Perrey la Universitatea Națională de Arte, a dezvoltat prima ei linie de modă. În 2012, a primit o bursă de studii la Universitatea de Arte din Londra, London College of Fashion, unde a urmat un masterat în Design vestimentar și Tehnologie – îmbrăcăminte pentru femei și a câștigat Designer for Tomorrow Award, patronat de Stella McCartney, urmat de un an de mentorat cu aceasta. În 2013, ea deschis studioul personal la București. În 2014 a prezentat pentru prima dată Colecția Primavară-Vară 2015 la Mercedes Benz Fashion Week Berlin, o nouă colecție în toamnă la târgul Who’s Next Paris și a început să vândă pe Moda Operandi și Peek&Cloppenburg, retaileri internaționali. În continuare, a prezentat noi colecții de succes, a lansat o linie de difuzie care promovează moda sustenabila prin reciclare și care încurajează artizanatul local, și-a deschis magazin online, sub propriul brand, Ioana Ciolacu.
Ioana Ciolacu – The Catwalk Romanian Fashion Week (2021)
1987 – Inaugurarea oficială a ansamblului Fetești–Cernavodă–Poarta Albă–Midia-Năvodari
Ziua de 21 noiembrie 1987 rămâne memorabilă în istoria Dobrogei și a țării prin ultima mare victorie a socialismului: inaugurarea oficială a ansamblului feroviar și rutier de poduri dunărene din zona Fetești–Cernavodă (în lungime de 1.600 m, din care 270 m deasupra apei), precum și a Canalului Poarta Albă–Midia-Năvodari (CPAMN).
Mai mult: Canalul care a schimbat geografia României. Poarta Albă – Midia-Năvodari de Marian Moșneagu [Ziua de Constanța]
1991 – Adunarea Constituantă a adoptat noua Constituție a României
Constituția României, în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233/21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.
1991 – A încetat din viață Dan Merișca (9 martie 1957 – 21 noiembrie 1991)
Scriitor de science-fiction; a condus cenaclul Quarc din Iași; fratele scriitorului Lucian Merișca.
1994 – A încetat din viață Octav Sargețiu (Dumitru V. Popa; 23 octombrie 1908 – 21 noiembrie 1994)
Poet și publicist, membru al Societății Scriitorilor Români.
1999 – A încetat din viață Ioan Chirilă (25 octombrie 1925 – 21 noiembrie 1999)
Jurnalist sportiv și scriitor; autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive.
2001 – A încetat din viață Ion Cristinoiu (26 ianuarie 1942 – 21 noiembrie 2001)
Compozitor, orchestrator, dirijor și instrumentist; a compus, în 35 de ani de carieră, peste 800 de piese de muzică ușoară – cele mai multe șlagăre, muzică de film și corală.
2002 – România invitată să devină membru NATO
Deciziile principale luate la summit-ul NATO de la Praga (21–22 noiembrie), incluse în Comunicatul Final sunt: extinderea Alianței, continuarea politicii ușilor deschise, dezvoltarea noilor capacități ale Alianței, reforma structurii aliate de comandă. Ca urmare, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia au fost invitate să devină membre NATO.
2005 – A încetat din viață Viniciu Gafița (Viniciu Romulus Gafița; 1 martie 1926 – 21 noiembrie 2005)
Prozator, traducător, editor; autor de cărți pentru copii.
2006 – A încetat din viață Gheorghe Calciu-Dumitreasa (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006)
Preot ortodox, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului; în timpul detenției din închisoarea de la Pitești (1949–1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, torturarea deținuților, activitate pentru care, ulterior, s-a căit și s-a pocăit.
2008 – A încetat din viață Luminița Stoianovici (13 iunie 1959 – 21 noiembrie 2008)
Actriță de teatru și film, regizoare, profesoară și traducătoare; a jucat pe scena Teatrului Național din Timișoara.
2010 – A încetat din viață Jean Pârvulescu (29 septembrie 1929 – 21 noiembrie 2010)
Scriitor și jurnalist român cu cetățenie franceză; a scris romane cu subiect mistic și lucrări de analiză politică și eseistică.
2012 – A încetat din viață Șerban Ionescu (23 septembrie 1950 – 21 noiembrie 2012)
Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul dinTârgu Jiu, apoi în București la Teatrul de Comedie, Odeon și Național, în peste 50 de piese și în peste 40 de filme.
2015 – A încetat din viață Zeno Simon (Zeno Virgil Gheorghe Simon; 23 aprilie 1935 – 21 noiembrie 2015)
Chimist, profesor universitar, membru al Academiei de Științe Medicale din România; membru corespondent al Academiei Române.
Ziua Limbii Sârbe
Marcată, începând din 2016, la inițiativa Uniunii Sârbilor din România, care a susținut, în expunerea de motive că, pe teritoriul de azi al României, comunitatea sârbă este atestată încă din secolul al VI-lea. În tot acest timp, limba și cultura sârbe s-au dezvoltat necontenit, găsind aici un spațiu prielnic pentru afirmare. Limba sârbă este o limbă indo-europeană, aparținând familiei limbilor slave. Legea nr. 177/7 octombrie 2016 pentru instituirea Zilei limbii sârbe a fost publicată în Monitorul Oficial, la 14 octombrie 2016.
2016 – A încetat din viață Nicolae Licareț (24 septembrie 1943 – 21 noiembrie 2016)
Pianist, organist și clavecinist; director artistic al Filarmonicii „George Enescu” din București.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 21 noiembrie în istoria românilor | RomaniaEv