8 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Spectacolul inaugural al Operei Române din București – Teatrul Liric, primul sediu al Operei

 

1832 – A apărut la București primul număr din Buletin, gazeta administrativă

Urmaș al gazetei Curierul românesc, înființat de Ion Heliade Rădulescu în 1829, Buletinul a apărut din 8 decembrie 1832, sub îndrumarea aceluiași Ion Heliade Rădulescu.

Trecerea de la formatul de gazetă la un veritabil Buletin aflat în subordinea statului a fost impusă prin dispozițiile Regulamentului organic. Specific perioadei, Buletinul era tipărit cu litere chirilice, de abia în 1839 primele litere latine fiind amestecate cu cele chirilice. Gazeta a fost editată până la 7 februarie 1859, când în locul sau a apărut Monitorul Oficial al Țării Românești.

1846 – Ultimul episod al turneului lui Franz Liszt în Transilvania

Etapa ardeleană a turneului românesc al lui Franz Liszt avea să se încheie cu concertul susținut la Hanul Orășenesc din Aiud. La fel ca în celelalte orașe vizitate, trăsura lui Liszt a fost așteptată la marginea orașului de o delegație impunătoare, alcătuită din notabilități și intelectuali de marcă ai orașului. Aceasta l-a condus pe pianist, cu alaiul de rigoare, la Hanul Orășenesc, unde urma să aibă loc concertul. La Prefectura orașului a fost oferit un banchet în onoarea distinsului oaspete, în timpul căruia tinerii din oraș i-au cântat o serenadă compusă special pentru el. A urmat concertul propriu-zis, susținut în sala de festivități a Hanului Orășenesc. Au asistat exact 298 de spectatori, încasările fiind de 298 de florini. Dintre aceștia, Liszt a dăruit 100 de florini Școlii Orășenești, după care, în aclamații și urale, a părăsit și acest oraș transilvănean și s-a îndreptat spre cea din urmă etapă a turneului său, meleagurile valahe și moldave.

Liszt – Piano Solo

1865 – A fost eliberat primul buletin de București

La Arhivele Statului se găsește un document cu textul: „Principatele – Unite – Române, Bilet de legitimațiune. Bun pe un an. Numele și pronumele: Lucsița Petreasca, de caracter și ocupațiune văduvă. Locuința: mahalaua Silvestru. Etatea: 36 de ani. Dat la 8 decembrie 1865. Orice falsificațiune a biletului de legitimațiune se va pedepsi după legile penale, primatul comunei București: s.s. indescifrabil”.

1872 – S-a născut Jenő Janovics

8 decembrie 1872, Ujhorod, Austro-Ungaria/Ucraina – 16 noiembrie 1945, Cluj

Actor, scenarist, regizor și director de teatru maghiar de origine evreiască, pionier al cinematografiei. A devenit Doctor în Filologie cu teza Realismul dramaturgiei lui Gergely Csiky în 1900, la Universitatea „Franz Joseph” din Cluj și a absolvit în același timp și examenul de profesor. Între anii 1905–1945, cu scurte întreruperi, a trăit în Cluj, în 1905 fiind numit director al Teatrului Național din Cluj. Interesat de la început de film, a produs în anul 1913, sub egida companiei franceze Pathé, primul său film mut, numit Sárga Csikó (Mânzul șarg / The Yellow Foal), care s-a bucurat de succes pe întregul mapamond. Majoritatea producțiilor sale s-au pierdut, dar a rămas cunoscut faptul că avea o anumită înclinație pentru subiecte de culoare locală și adaptări literare. În acea perioadă, Clujul a fost, pentru câțiva ani, un important centru al producției de film din Austro-Ungaria la sfârșit de Belle Époque. După unirea Transilvaniei cu România, Janovics a fondat studioul de film Transsylvania din Cluj (1919). Începând cu sfârșitul anilor ’30, în condițiile izolării sale ca evreu, activitatea sa artistică s-a concentrat pe literatură. Cu toate că și-a dedicat toată viața culturii și dramaturgiei maghiare, în plus soția sa, Lili Poór, era creștină, nu a fost scos de sub incidența legilor antievreiești. Fratele său, Bandi a fost ucis de reprezentanți ai Partidului Crucilor cu Săgeți, iar el a scăpat de deportare prin refugierea, împreună cu soția, la Budapesta, unde a fost ascuns de prieteni până la eliberarea orașului. Supraviețuind războiului, în iunie 1945 s-a întors la Cluj, unde a preluat din nou conducerea teatrului. A murit din cauza unui atac de cord, în timpul pregătirii unei noi premiere.

Az utolsó éjszaka / Ultima noapte (1914)

1876 – S-a născut Hortensia Papadat-Bengescu

Hortensia Bengescu; 8 decembrie 1876, Ivești, Vrancea – 5 martie 1955, București

Prozatoare, romancieră și nuvelistă din epoca interbelică, supranumită „Doamna literaturii românești”. S-a născut într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind ofițer, iar mama profesoară. A studiat la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din București, unde colegele i-au remarcat talentul literar. Ea le scria compunerile, în schimbul rezolvării problemelor de matematică. Învăța cu ușurință și limbile străine, în special franceza și germana. Deși a dorit să-și continue studiile la Paris, a renunțat din cauza prejudecăților din acea vreme și a dragostei materne excesive. Ca o revoltă împotriva părinților, la numai 20 de ani s-a măritat cu magistratul Nicolae Papadat, cu zece ani mai în vârstă decât ea, cu care a avut cinci copii. Cariera literară i-a fost amânată din pricina transferurilor soțului dintr-un oraș în altul (Turnu-Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța), a greutăților și nemulțumirilor din căsnicie, dar și de îngrijirea numeroșilor ei copii. La Buzău a cunoscut-o pe prozatoarea Constanța-Marina Moscu, care a determinat-o să scrie literatură, amenințând-o că-i publică scrisorile. A debutat târziu, la 36 de ani, în revista Viața Românească, cu poemul în proză Viziune (1912), urmat de articole și poezii în limba franceză în presa culturală. Editorial, a debutat în 1919 cu volumul Ape adânci, lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul primului război mondial a lucrat ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul. Din 1919 a început să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. A scris și publicat mai multe volume de nuvele. A fost supranumită Marea Europeană, o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european, în special prin ciclul romanesc al familiei Halippa: Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini. În pofida popularității de care s-a bucurat între scriitori și cititori deopotrivă, a murit singură și uitată, în 1955. Doar câțiva dintre colegii scriitori au venit la Cimitirul Bellu, pentru a o conduce pe ultimul ei drum.

Hortensia Papadat-Bengescu – Concert din muzică de Bach Teatru radiofonic • Ileana Predescu, George Constantin, Adela Mărculescu, Constantin Dinulescu, Valeria Gagealov, Rodica Popescu-Bitănescu, Olga Bucătaru, Ion Marinescu, Adina Popescu, Florian Pittiș etc.

1876 – S-a născut Constantin Moisil

8 decembrie 1876, Năsăud – 20 octombrie 1958, București

Profesor de istorie, arheolog și numismat, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române. A fost nepotul vicarului unit Grigore Moisil și tatăl matematicianului Grigore C. Moisil. A fost părintele numismaticii românești, punând bazele primei școli din România, care a studiat monedele. A fost directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și șeful Arhivelor Naționale. A publicat numeroase articole istorice, de numismatică și heraldică.

1881 – S-a născut Elena Drăgulinescu-Stinghe

8 decembrie 1881, Ploiești – 2 decembrie 1970, București

Interpretă de operă, soprană și profesoară de canto. Între 1901–1906 a urmat cursurile Conservatorului din București, cu profesorii Charlota Laria, Dumitru Georgescu-Kiriac, Carl Flesch și actrița Aristizza Romanescu. În particular, a studiat cu Elena Teodorini, apoi, între 1910–1912, s-a specializat la Paris în Canto. În 1902 a debutat la Teatrul Național București, în compania unei trupe lirice franceze, în rolul Philine din opera Mignon, pe care l-a interpretat până în 1909. Între 1909–1914 a jucat cu succes în Paris și în alte orașe franceze. În timpul primului război mondial a revenit în România. În sezonul 1914–1915, a fost solista Operei din București și între 1916–1918 a fost solistă la Opera din Iași. Se numără printre fondatorii Societății Lirice Române Opera din București (1919), unde a cântat peste 20 de ani, cu excepția unui an când a cântat la Opera din Cluj. În 1940 s-a retras de pe scenă și a predat lecții private de canto și lecții la Conservatorul Astra din București. În 1965 a publicat la Editura muzicală volumul Amintiri.

Elena Drăgulinescu-Stinghe – Ochi albaștri drăgălași (1933)

1888 – Debutul sopranei Hariclea Hartulary-Darclée

La Paris, Hariclea Darclée  a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care și-a făcut debutul pe scena Operei Mari din Paris în decembrie 1888. Tot Gounod a fost acela care i-a găsit un pseudonim potrivit pentru teatru, Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée a cucerit publicul și a devenit preferata multor compozitori.

 

1892 – Înființarea Liceului „Gheorghe Șincai”

În toamna 1890, Liceul „Matei Basarab”, datorită numărului mare de elevi, a creat două clase divizionare (I și II gimnaziu), într-o clădire în curtea bisericii Sfântu Gheorghe Vechi. În toamna 1891, directorul liceului a adresat Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice solicitarea înființării unei a treia clase divizionare, aprobată, dar la câteva săptămâni a solicitat înființarea unei a patra clase. A fost aprobată după un an, dar ministerul nu avea bugetate salarii pentru profesorii acelor clase, așa că au fost găsiți profesori dispuși să profeseze fără plată până la stabilirea bugetului. Lista cu profesorii voluntari a fost înscrisă într-un raport către minister, care a determinat Decretul Regal nr 3913/8 decembrie 1892, prin care Regele Carol I a decretat înființarea Gimnaziului Clasic „Gheorghe Șincai” prin desprinderea claselor divizionare ale Liceului „Matei Basarab”. Construcția actualului sediu, sub concepția arhitecturală a arhitectei Virginia Andreescu Haret (prima femeie-arhitect din România), a început în anul 1924, fiind finalizată în 1928. După reforma învățământului din 1948 a fost numit Liceul de Băieți nr. 5. În aceeași clădire funcționa și Liceul de Fete nr. 9. În 1956 când au fost comasate și a devenit Școala Medie mixtă nr. 20 care, prin Decretul nr. 257/1956, a revenit la numele de „Gheorghe Șincai”. În anul 2002 Liceul Gheorghe Șincai a devenit Colegiul Național „Gheorghe Șincai”. De-a lungul anilor, liceul a avut profesori celebri: George Călinescu, Eugen Lovinescu, Ionel G. Brătianu, Alexandru Graur și absolvenți ca Gheorghe Mihoc, Ioan Cuculescu, Gică Petrescu, Viorel Cosma, Valentin Gheorghiu, Constantin Dinischiotu, Romulus Vulpescu, Magdalena Cernat etc.

1893 – A încetat din viață Alexandru Cernat (17 ianuarie 1834 – 8 decembrie 1893)

Politician și general; comandant al Armatei Române în timpul Războiului de Independență.

1908 – S-a născut Nicolae Julea

8 decembrie 1908, Craiova – 11 iunie 1986, București

Compozitor. A urmat studii la Schola Cantorum din Paris, apoi a revenit în țară și a urmat Facultatea de Litere din București. A fost profesor de pian la Școala populară de artă din Craiova și a compus muzică de teatru: Jeanne d’Arc; muzică simfonică: Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră, Simfonia I, Răscoala 1907, Simfonia a II-a, Rustică etc. și muzică de cameră: Cvartetul de coarde nr.1, Cvartetul de coarde nr. 2. 

1908 – S-a născut Jean Lăpușneanu

Ion Lăpușneanu; 8 decembrie 1908 – 25 februarie 1994

Fotbalist care a jucat pe postul de portar și antrenor. A jucat la echipele Banatul Timișoara, Sportul Studențesc și Venus din București și la Echipa Națională de fotbal a României (1929–1932), unde a avut 10 prezențe, fiind selecționat în lotul care a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din Uruguay 1930. Ulterior a devenit antrenor de fotbal, pregătind, în perioada 1942–1943 Echipa națională de fotbal a României, cu un palmares negativ. Ulterior, a antrenat echipele de fotbal FC Politehnica Timișoara și FC Argeș Pitești. A publicat volumul Jocul și antrenamentul portarului de fotbal.

1910 – S-a născut Dragoș Rusu

8 decembrie 1910, Cajvana, Suceava – 6 decembrie 1994, București

Jurist specializat în drept internațional și administrativ și în istoria gândirii juridice românești; membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept la Cernăuți. A obținut titlul de Doctor în Drept la Universitatea Bordeaux, cu teza Les decrets-lois dans le regime constitutionnel de 1575 (Decretele-legi în regimul constituțional din 1575) în 1942. A fost angajat al Guvernământului civil al Transnistriei, referent la subsecretariatul de stat al naționalilor de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri. A devenit profesor la Universitatea din Cluj, catedra de Teoria generală a statului și dreptului (1948) și la Școala Juridică, secția Drept constituțional. A fost numit profesor asociat al Universității din Paris și a primit Medalia de Aur a Universității din Bordeaux (1979). A fost membru al Institutului de Cercetări juridice, șef al sectorului de Teoria statului și dreptului, a făcut parte din Colegiul Avocaților, Societatea de legislație comparată din Paris, Societatea pentru cultură și literatură română din Bucovina. A desfășurat o bogată activitate de cercetare concretizată în lucrări, studii și articole: La Constitution Roumanie de 27 fevrier, Principes et inovations, Bibliographie juridique roumaine: 1944–1968, Bibliographie juridique roumaine: 1968–1973, Bibliografia românească de drept internațional și istoria relațiilor internaționale; 1 ianuarie 1965–30 iunie 1966 etc.

1916 – Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov–Ialomița

Luptele s-au desfășurat între 25 noiembrie/8 decembrie–30 noiembrie/13 decembrie, imediat după Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale.

Obiectivul comandamentului român era de a întârzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe linia de rezistență Râmnicu Sărat–Viziru–Dunărea. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei, spre Focșani și Siretul inferior.

1916 – La București s-a instalat administrația militară germană din primul război mondial

După ocuparea Bucureștiului, armata germană și-a instalat administrația, din 25 noiembrie/8 decembrie. Grea, apăsătoare, privativă, umilitoare. Acestea sunt atribute ale ocupației militare germane a Bucureștiului. Desigur ceea ce au suferit locuitorii acestei urbe s-a întins cu aceiași intensitate și asupra celorlalte regiuni ale Vechiului Regat în timpul primului război mondial.

Cu rigoarea cunoscută, ocupantul a înființat zece secțiuni de supraveghere și control a vieții orașului. În privința comportamentului ocupantului față de bucureșteni, germanii au păstrat un grad relativ onorabil, pe când bulgarii au fost cei mai agresivi și violenți. Siluiri ale fetelor, femeilor, chiar și ale celor în vârstă, furturi, jafuri, ocuparea cafenelei Capșa, consum de alimente și băuturi în schimbul unor bonuri de hârtie, furtul documentelor slave de la Academia Română, ale moaștelor Sf. Dumitru, patronul spiritual al orașului (acestea din urmă au fost recuperate cu ajutorul Comandamentului german) au fost fapte ale corpului militar bulgăresc la București în primul război mondial… Valoarea totală a pagubelor provocate de ocupație se ridica, în noiembrie 1918, la aproape 18 miliarde lei aur; evident valoarea este aproximativă.

1920 – Atentatul cu bombă din Senatul României

A fost înfăptuit, la 8 decembrie 1920, prin instalarea și amorsarea unei bombe artizanale, de către un grup terorist de extremă stângă, format din Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau.

Goldstein era șeful unui grup anarhist–terorist format din evrei comuniști cu sediul la Odessa. Se bănuia că grupul lor nu a acționat singur, ci i-a avut drept complici și pe alții, ca Alecu Constantinescu, conducătorul aripii de extremă stângă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta și a format Partidul Comunist din România.

Deflagrația i-a ucis pe Ministrul Justiției, Dimitrie Greceanu și pe senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic de Oradea Mare) și Spirea Gheorghiu. Au fost și răniți printre care președintele Senatului, Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon și episcopul ortodox Roman Ciorogariu.

1921 – Spectacolul inaugural al Operei Române din București

Denumirea de Opera Română fusese utilizată cu mult timp înaintea unei clădiri special destinate teatrului liric din capitala României. Compozitorul, dirijorul, cântărețul și profesorul român George Stephănescu a fost cel care a luptat mereu pentru fondarea acestei instituții artistice, pe care a întemeiat-o sub denumirea de Compania Opera Română. Trupa lirică bucureșteană s-a lansat sub nume propriu la 8 mai 1885, prezentând progresiv un repertoriu din ce în ce mai bogat și mai ales. Înființarea, în 1919, a Societății lirice care, doi ani mai târziu, trecând sub oblăduirea statală, a devenit Opera Română, marca sfârșitul unei etape frământate și, totodată, începutul unei activități stabile.

Spectacolul inaugural al noii instituții a fost, el însuși, un eveniment deosebit, la 8 decembrie 1921 cu opera Lohengrin de Richard Wagner, în traducerea lui Șt.O. Iosif, în regia lui Adalbert Markowsky, sub bagheta lui George Enescu. Sediul de atunci al operei era vechea clădire a Teatrului Liric, de lângă parcul Cișmigiu (în Piața Valter Mărăcineanu, unde este acum blocul Liric); noul local al Operei a fost ridicat în 1953.

Richard Wagner – Lohengrin (2011) • Corul și orchestra Operei Naționale București, Dirijor Cristian Mandeal, Cu: Horia Sandu, Marius Vlad, Iulia Isaev, Valentin Vasiliu, Madeleine Pascu, Vasile Chișiu

1925 – Înființarea Institutului de Statistică Generală

Inițial a fost Oficiul Central de Statistică Administrativă înființat de Alexandru Ioan Cuza (1859), apoi Direcția de Statistică Generală a Statului (1892).

1927 – A încetat din viață Paul Gore (27 iulie 1875 – 8 decembrie 1927)

Istoric, prozator, publicist și om politic basarabean; președinte al Partidului Național Moldovenesc; membru de onoare al Academiei Române.

1928 – Prima conferință adresată femeilor la Radio România

Încă din prima zi de emisie, 1 noiembrie 1928, Radio România a difuzat diverse conferințe radiofonice.

1928 – S-a născut Toma George Maiorescu

Gheorghe Toma Mayer; 8 decembrie 1928, Reșița – 6 iulie 2019, București

Scriitor, eseist, profesor, om politic și poet. A studiat la Universitatea din Cluj (1947–1948) și la Universitatea din București (1948–1949), avându-i profesori și mentori pe poetul și filosoful Lucian Blaga și filosoful D.D. Roșca, respectiv pe criticul George Călinescu și esteticianul Tudor Vianu, fiind licențiat în Litere și Filosofie. În 1947 a înființat, alături de A.E. Baconsky, Cenaclul literar Poezia nouă, al cărui secretar a devenit. A fost reporter, marinar, agricultor, profesor al unei noi discipline – Ecosofia, pedagog, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic. Munca scriitoricească a fost secondată de o febrilă activitate gazetărească. Îmbarcat ofițer II pe nave comerciale românești, a străbătut meridianele și oceanele lumii. Din călătorii s-a întors nu numai cu jurnale de bord, poeme și note de călătorie, dar și cu seriale TV despre America de Sud sau Orientul Apropiat, Sahara sau pământurile de dincolo de Cercul Polar. Între anii 1963–1975 a publicat o seamă de cărți de călătorie din America de Sud, Orientul apropiat, Africa de Nord, Europa etc., realizând în calitate de autor total (scenarist, operator și regizor) filme TV despre locurile vizitate. În plan politic, a fost fondator și președinte al Mișcării Ecologiste din România.

1932 – S-a născut Constantin Foamete

8 decembrie 1932, Crișcăuți, Soroca/Dondușeni, Republica Moldova – 13 septembrie 1998

Sculptor monumentalist. A absolvit Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București în anul 1958. Student fiind, a debutat în 1957 la Expoziția tineretului din București, participând din nou în 1959, apoi a participat la manifestări colective și la expoziții de artă decorativă. A trimis lucrări la expoziția de grafică și sculptură românească organizată la Cracovia, în Polonia în anul 1968, precum și la expozițiile de desene ale sculptorilor, de la Moscova și Leningrad din anul 1961.

În 1971 a expus la New York, Kubik Gallery iar în 1975 la Berlin, expoziția Plastik und Blumen. Dintre lucrările sale: Monumentul lui Nicolae Bălcescu (Pitești), Vlaicu Vodă (Curtea de Argeș), Visare, Meditație, Cooperatistă (Baia Mare), Fata babei și fata moșului (Parcul Herăstrău, București), Bustul lui Alexandru Macedonski (Grădina Botanică din Craiova). Preocupările lui Constantin Foamete s-au situat aproape exclusiv în aria sculpturii monumentale, dar a făcut și lucrări de artă decorativă, de asemenea monumentale (mozaic), și sporadic scenografie.

1933 – S-a născut Alecu Croitoru

Alexandru Gheorghe Croitoru; 8 decembrie 1933, Bogza–Sihlea, Râmnicu-Sărat/Vrancea – 2 decembrie 2017, București

Regizor și actor de teatru și film, profesor universitar, poet. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, debutând ca regizor în 1964 cu pelicula Merii Roșii. A fost profesor universitar la Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte, unde a predat Arta regiei și a actorului de film și televiziune și membru al Academiei Tiberina din Roma. A regizat: Anotimpul mireselor, Răzbunarea, Al treilea salt mortal, Am o idee, Miezul fierbinte al pâinii, Căutătorii de aur, Viața, ca o poveste Unul dintre ultimele sale filme Viață dăruindu-le (1994), a obținut Premiul Special al Juriului la Festivalul Ezercitti e popoli, Roma. A jucat, ca actor, în filme: Aproape de soare, Păcală, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, Milionari de weekend, One second of life / O secundă de viață.

Al treilea salt mortal (1980) • Regia Alecu Croitoru, scenariul Nicolae Mărgeanu și Atanasie Toma. Cu: Ion Dichiseanu, Jean Constantin, Maria Clara Sebök, Iosefini, Vistrian Roman, Camelia Zorlescu

1937 – S-a născut Ion Geru

8 decembrie 1937, Cotiujenii Mari/Raionul Șoldănești, R. Moldova

Fizician și profesor moldovean, membru corespondent (din 2000) al Academiei de Științe a Moldovei. A absolvit Universitatea de Stat de la Chișinău în 1959, a devenit Doctor în Științe fizico-matematice în 1984 la Institutul de Fizică a Semiconductoarelor de la Kiev. A fost laborant și laborant superior la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Moldovei, inginer superior și cercetător științific inferior la filiala din Moldova a Institutului Unional de Cercetări Științifice a Surselor de Curent, cercetător științific superior la Institutul de Fizică Aplicată al AȘM, profesor universitar, șef de catedră, fondator și șef al laboratorului Supraconductibilitate și Magnetism la Facultatea de Fizică a Universității de Stat din Moldova, director al Centrului de Metrologie și Metode Analitice de Cercetare al AȘM.

1941 – Canada și Noua Zeelandă au declarat război României

După ce Marea Britanie a declarat război României, la insistențele Germaniei și dominioanele sale au declarat pe rând război României: Canada și Noua Zeelandă în 8 decembrie, Australia în 10 decembrie, Uniunea Sud-Africană în 11 decembrie și în anul următor SUA, care vor declara război Statului Român la 6 iunie.

1945 – Raportul Ethridge–Block

La sugestia Secretarului de stat american Byrnes, Mark F. Ethridge, editor la Louisville Courier-Journal și C.E. Block, profesor au întocmit un raport referitor la situația politică din România și Bulgaria. Rapoartele, nepublicate în SUA, confirmă că la București, guvernul era dominat de comuniști, contrar mențiunilor înțelegerii de la Ialta. Este semnificativ faptul că raportul lui Mark Ethridge – care arată că guvernul Groza nu era reprezentativ – nu a fost dat publicității de Departamentul de Stat; mai mult, oficialitățile americane au difuzat un comunicat în care se afirma: „Departe de a ne opune, noi ne-am manifestat simpatia, de exemplu, față de eforturile Uniunii Sovietice de a tinde spre o asociere mai strânsă și mai prietenoasă cu vecinii săi din centrul și sud-estul Europei. Noi suntem pe deplin conștienți de interesele speciale ale securității acestei țări și am recunoscut aceste interese în înțelegerile cu privire la ocuparea și controlul fostelor state inamice”.

1946 – S-a născut Virgil Percec

8 decembrie 1946

Chimist de renume internațional, american de origine română, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. Este absolvent al Facultății de Chimie a Universității Politehnice din Iași, unde a obținut și titlul de Doctor în Chimie în 1976, sub îndrumarea profesorului Cristofor I. Simionescu. În 1981 a părăsit ilegal România și, după câteva scurte etape de studii postdoctorale la Universitatea din Freiburg, Germania și Universitatea din Akron, în 1982 s-a alăturat ca profesor asistent colectivului Departamentului de științe macromoleculare ale Case Western Reserve University. În 1982 a fost promovat profesor asociat iar în 1986 profesor universitar.

1950 – S-a născut Nicu Vladimir

8 decembrie 1950 – 10 octombrie 1995, București

Muzician folk, poet, pictor. A fost absolvent al Institutului de Arte Plastice din București, secția Pictură. A publicat poezie în Luceafărul, Orizont, Tribuna, a avut peste 200 de apariții în spectacole rock și folk, în Cenaclul Flacăra, Piața Universității etc.

Nicu Vladimir – Drum de rouă

1951 – S-a născut Ioanel Sinescu

8 decembrie 1951, Movileni, Iași

Medic urolog, profesor universitar, membru titular (din 2011) al Academiei Române. Între 1971–1977 a urmat Secția Militară a Facultății de Medicină Generală „Carol Davila” București. A fost intern în grupa specialităților chirurgicale urmând stagii de pregătire la spitalele: de Urgență Floreasca, Militar Central, Sfântul Pantelimon, Clinic Fundeni din București, specializându-se în chirurgie; medic secundar urolog și asistent universitar stagiar, la Clinica de Chirurgie Urologică a Spitalului Fundeni, UMF „Carol Davila”, București. În 1983 a obținut prin concurs pozițiile de medic specialist urolog și asistent universitar, în Spitalul Fundeni, unde își desfășoară activitatea și în prezent. A devenit Doctor în Medicină în 1988 cu teza: Aortografia abdominală globală și arteriografia selectivă în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor aparatului urinar. A fost apoi medic primar urolog și șef de lucrări, la UMF „Carol Davila”, Catedra de Urologie, Clinica de Chirurgie Urologică a Spitalului Fundeni, conferențiar, din 1997, directorul Clinicii de Chirurgie Urologică, Dializă și Transplant Renal al Institutului Clinic Fundeni; din 1988, profesor universitar.

1953 – S-a născut Mihai Dinu Gheorghiu

8 decembrie 1950, Iași

Critic literar, eseist, traducător; stabilit în Franța din 1989. A urmat studii de sociologie și psihologie la Iași în anii ’70, având în paralel și o activitate susținută de critic literar.În 1980 a început cariera de cercetător la Centrul de Științe Sociale. A debutat cu eseul Alchimia versului: între real și ficțiune, în revista Alma mater (1973), iar debutul editorial, cu volumul Ibrăileanu. Romanul criticului (1981), care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A colaborat cu eseuri și articole critice la Convorbiri literare, Cronica, România literară, Dialog, Transilvania, Orizont, Ramuri, Viața Românească.

1955 – S-a născut Cristian Sorin Silvestru

8 decembrie 1955, Baia-Mare

Chimist și profesor universitar. A absolvit Facultatea de Chimie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Secția chimie în 1979 și a obținut o diplomă de specializare în chimie anorganică (1980). A devenit Doctor în Chimie în 1990. După un stagiu la Exploatarea minieră Aghireș (Cluj), a fost chimist la Institutul de Energetică Chimică și Biochimică, Filiala Cluj-Napoca, apoi la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică a Universității „Babeș-Bolyai”, din 1990 își desfășoară activitatea la Catedra de chimie anorganică (ulterior, Departamentul de chimie) al aceleiași facultăți, profesor din 1995, prodecan (1996–2000), iar din 2011 este director al Departamentului de chimie, Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică a Universității „Babeș-Bolyai”. Prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei organometalice și coordinative. A fost visiting professor la Bremen Universität, Universidad Nacional Autonoma de Mexico, Michigan State University. A efectuat stagii de cercetare la Oxford University și Universidad de Zaragoza. A ținut, ca invitat, conferințe și seminarii la universități din Bremen, Braunschweig, Heidelberg, Dortmund, Chemnitz (Germania), Zaragoza, La Rioja/Logrogno (Spania), Cagliari (Italia), Ciudad de Mexico și Puebla (Mexico), Grand Valley, Clarkson și New York (SUA). Este editor regional al revistei Central European Journal of Chemistry și membru în colectivul de redacție al revistei Revue Roumaine de Chimie. A pus bazele Centrului Național de Difractometrie de Raze X la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, dotat cu primul difractometru de raze X pe monocristal din țară. Pentru întreaga activitate în domeniul științelor chimice a primit Premiul „Gh. Spacu” al Societății de Chimie din România în 2011 – Anul Internațional al Chimiei.

1956 – S-a născut Dorin Davideanu

8 decembrie 1956, Lugoj

Scriitor de povestiri science-fiction. A absolvit Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara. A lucrat ca inginer constructor până în 1997, când a devenit redactor al Editurii Marineasa din Timișoara. În 1978 a debutat cu povestirea Zece secunde în revista Paradox. Publică proză SF în Paradox, Helion, multe povestiri fiind reluate, alături de traduceri, în alte reviste: Forum studențesc, Luceafărul, Magazin, Curierul de Costinești, Holograma, în almanahul Anticipația, sau sunt incluse în antologiile Avertisment pentru liniștea planetei, Anatomia unei secunde, Timpul este umbra noastră etc. A fost președinte al Cenaclului „H.G. Wells” din Timișoara. A publicat volume de proză scurtă: Zece secunde, Pe o temă de space-opera, Poveste cu multă apă de ploaie, Crenelurile, În pădure, scena, Prin timp și spațiu cu Victor Țiblă și Doru Bară, Privirea stelelor, rece.

1957 – S-a născut Ștefan Hrușcă

8 decembrie 1957, Ieud, Maramureș

Interpret de muzică folk din Maramureș, cunoscut publicului din România mai ales prin colindele pe care le interpretează. A debutat ca artist în anul 1981 cu Cenaclul Flacăra, până în 1984 susținând peste 1.000 de spectacole împreună cu cenaclul. Începând cu anul 1991 s-a stabilit în Toronto, Canada, dar revine, anual, cu colindul de Crăciun!

Ștefan Hrușcă – Aseară pe-nserate

1958 – S-a născut Radu Voinescu

Nicolae Baboi; 8 decembrie 1958, Dâmbroca–Săgeata, Buzău

Poet, scriitor, publicist și critic literar, membru al Secției de Critică al Asociației Scriitorilor din București, filiala din Capitală a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” Sibiu (1980) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Română-Franceză (1987). Este Doctor în Filologie. Primele poezii le-a publicat în Luceafărul în 1989, prima povestire în Suplimentul literar-artistic al ziarului Tineretul liber, în 1991, prima cronică literară în Viața armatei tot în 1991 și primul eseu în Litere, Arte & Idei în 1993. A colaborat cu poezie, proză, critică și eseu la România literară, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Luceafărul, Cronica, unu, Poesis, Nouvelle-Europa etc. A înființat și conduce Cenaclul Scriitorilor Militari, a fost director al revistei de cultură Diagonale, care apărea la Buzău.

1958 – S-a născut Ion Varta

8 decembrie 1958, Larga, Raionul Briceni

Istoric și om politic din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova în 1982. A fost lector la Facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, șef al Catedrei Istorie Universală și Relații Internaționale a Universității Libere Internaționale din Republica Moldova, cercetător științific inferior, superior și coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, deputat al Partidului Popular Creștin Democrat în Parlamentul Republicii Moldova, directorul Serviciul de Stat de Arhivă din Republica Moldova. A fost membru al colegiului de redacție al revistelor de istorie Patrimoniu, Codrii Cosminului (Suceava), Arhiva Moldaviae (Iași), Limba Română, Revista de Istorie a Moldovei. A publicat articole științifice, monografii, culegeri de documente, manuale gimnaziale și liceale. A fost distins cu Premiul „Eudoxiu de Hurmuzachi” al Academiei Române (1998).

1967 – S-a născut Orest Pâslariu Ranghilof

8 decembrie 1967, Piatra Neamț

Cântăreț de operă, comic bas. A absolvit Universitatea Națională de Muzică București, secția Canto, în 2001, an care marchează și debutul său pe scena Operetei. În prezent, este solist al Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”. În anul 2002 a participat la Masterclasses cu Mariana Nicolesco (Brăila), în 2003 cu Virginia Zeani (Pella, Iowa, SUA), în 2005 cu Theodore Coresi (Krems, Austria) și în 2006 cu Toma Popescu (Galați). A avut colaborări internaționale în Statele Unite, Grecia, Italia, Spania, Germania, Norvegia. În anul 2003 a obținut Premiul special al juriului la Festivalul de Lied românesc de la Brașov și este laureat al Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée”.

Scripcarul de pe acoperiș Aria lui Tevye

1972 – A încetat din viață Ieronim Șerbu (Afon Herz Erick; 2 decembrie 1911 – 8 decembrie 1972)

Prozator, memorialist, publicist; fondator, alături de Dan Petrașincu, al revistei Discobolul.

1976 – A încetat din viață George Sidorovici (113 februarie 1920 – 8 decembrie 1976)

Scriitor, ziarist.

1981 – A încetat din viață Ion Dacian (Ion Pulcă; 11 octombrie 1911 – 8 decembrie 1981)

Renumit tenor; Artist al Poporului; prim solist și director al Teatrului de Stat de Operetă București.

1985 – A încetat din viață Cornel Bodea (28 august 1903 – 8 decembrie 1985)

Inginer chimist; considerat unul dintre fondatorii biochimiei vegetale pe plan național și internațional; membru corespondent al Academiei Române din 1963.

1987 – S-a născut Alexandra Subțirică

Alexandra-Georgiana Subțirică-Iovănescu; 8 decembrie 1987, Constanța

Handbalistă care joacă pe postul de pivot. A început să joace handbal la LPS Banatul Timișoara, a fost selecționată apoi la CNOE Râmnicu Vâlcea și a terminat junioratul la CSȘ Constanța. A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport a Universității de Vest din Timișoara și a jucat pentru echipa acesteia. A mai jucat la CS Tomis Constanța (a câștigat Medalia de bronz în Liga Națională, 2010) CSM Ploiești, SCM Craiova, CSM Unirea Slobozia, CSM Roman și CS Măgura Cisnădie, în prezent la Gloria Buzău (Medalie de bronz în Cupa României, 2020) și în echipa națională a României.

 

Ziua Constituției României

1991 – Referendumul național pentru noua Constituție a României

Elaborarea, dezbaterea și adoptarea Constituției au durat un an și jumătate, fiind adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.

 

1991 – Primele alegeri Prezidențiale în Republica Moldova

Alegerile au avut loc pe 8 decembrie, pe fondul tensiunilor etnice, cu separatiștii din Găgăuzia și Transnistria, care au declarat că nu vor participa la alegeri. Președinte al Republicii a fost ales Mircea Snegur, fiind singurul candidat propus și ales, fără opoziție.

1992 – A încetat din viață Gabriel Cocora (1 martie 1917 – 8 decembrie 1992)

Preot, istoriograf și muzicolog; a publicat studii de istorie locale, istoria culturii și artei românești medievale.

1996 – A încetat din viață Marin Sorescu (29 februarie 1936 – 8 decembrie 1996)

Poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător; ministru al Culturii; membru titular al Academiei Române; distins cu Premiul Herder.

1997 – Compania Renault a depus oferta pentru preluarea uzinei Dacia Pitești

Compania Renault a rămas unicul ofertant, după ce companiile Peugeot, Hyundai si Audi, au încheiat negocieri, dar fără formularea unor scrisori de intenție.

1999 – Înființarea Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului

Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 192/8 decembrie 1999 privind înființarea Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și reorganizarea activităților de protecție a copilului, îndeplinind astfel una din condițiile impuse pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. A fost publicată în Monitorul Oficial din 8 decembrie, fiind în vigoare de la 8 decembrie 1999 până la 5 februarie 2001.

2005 – A încetat din viață Dumitru D. Stancu (2 iulie 1915 – 8 decembrie 2005)

Compozitor, dirijor și memorialist, a desfășurat o bogată activitate dirijorală și didactică, a cules folclor.

2007 – A încetat din viață Ioan Fiscuteanu (119 noiembrie 1937 – 8 decembrie 2007)

Actor al Teatrului Național din Târgu-Mureș, unde a jucat în peste 60 de roluri și actor de film.

2016 – A încetat din viață Romulus Rusan (13 martie 1935 – 8 decembrie 2016)

Scriitor; fondator al organizației neguvernamentale Alianța Civică; director al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, conducând Centrul Internațional Pentru Studiul Comunismului.

2017 – A încetat din viață Vladimir Curbet (5 decembrie 1930 – 8 decembrie 2017)

Coregraf, etnograf și folclorist, publicist și profesor din Republica Moldova.

 

Ziua Limbii Macedonene

Sărbătorită în România din 2018, la inițiativa și cu susținerea Asociației Macedonenilor din România. Ziua de 8 decembrie este declarată sărbătoare legală în Republica Macedonia de Nord, unde este sărbătorit Sfântul Clement al Ohridei, primul autor de limbă slavonă.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită