~ Personalitatea zilei* ~

 

Emil Cioran

8 aprilie 1911, Rășinari, Sibiu – 20 iunie 1995, Paris

 

Emil Cioran a fost scriitor și filosof român, devenit apatrid și stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.

A început la 17 ani studiul Filosofiei la Universitatea din București. A fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, student al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu. În această perioadă, Cioran, bun cunoscător al limbii germane, i-a studiat în limba lor maternă pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, manifestând o înclinație spre agnosticism sau, cum spunea el ulterior, spre „incoveniența existenței”. A început să fie influenţat de operele lui Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger, precum și de filozoful rus Lev Șestov. Începând din ultimul an de facultate, a publicat articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. A încheiat studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), s-a înscris la doctorat, sperând să obţină astfel o bursă în Franţa sau Germania. Între 1933–1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, a ocupat vreme de un an (1936) postul de profesor de Filosofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov.

Emil Cioran – Continentele Insomniei

Prima lui carte, apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937).

În 1936, a plecat la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. După o scurtă întoarcere de două luni, el a părăsit pentru totdeauna România.

În 1940, a început să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, an când s-a stabilit definitiv în Franţa.

În 1942 a cunoscut-o pe Simone Boué, cea care, fără a-i fi fost soţie în acte, i-a stat alături până la plecarea în eternitate. Se spune că Simone Boué este cea care, de fapt, a adus un real echilibru în viaţa lui Emil Cioran.

Apocalipsa după Cioran / Apocalypse According to Cioran [Documentary, English Subs.]

Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii. Primul volum, Précis de décomposition (Tratat de descompunere), i-a adus Premiul Rivarol, singurul pe care îl va mai primi, refuzând ulterior toate distincţiile şi premiile care aveau să îi fie acordate (între care Sainte-Beuve, Combat, Nimier), dar şi remuneraţii de mii de franci.

A urmat publicarea volumelor: Syllogismes de l’amertume (Silogismele amărăciunii), La Tentation d’exister (Ispita de a exista), Histoire et utopie (Istorie şi utopie), La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Le Mauvais démiurge (Demiurgul cel rău), De l’inconvénient d’être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Écartèlement (Sfârtecare), Exercices d’admiration: essais et portraits (Exerciții de admirație: eseuri și portrete), Bréviaire des vaincus (Breviarul învinșilor) şi Aveux et anathèmes (Mărturisiri şi anateme) etc.

Emil Cioran, unul dintre cei mai importanți gânditori lumii din secolului XX, a fost descris ca „aristocrat al dubiului”, „dandy al metafizicii”, sau „stilist al disperării” şi încadrat în generaţia interbelică a mentorilor, alături de Noica, Eliade şi Ţuţea.

Mai mult: Emil Cioran [Wikipedia]

 

Români care au schimbat lumea: Emil Cioran (TVR1)

 

***** [In English] *****

Emil Cioran

8 April 1911, Rasinari, Sibiu – 20 June 1995, Paris

 

Emil Cioran was a Romanian philosopher and essayist, ”writer of pessimistic aphorism” [Britannica] who published works in both Romanian and French.

Cioran’s first book, Pe culmile disperarii (On the Heights of Despair), was published in Romania in 1934. It was awarded the Commission’s Prize and the Young Writers Prize for one of the best books written by an unpublished young writer. Successively, The Book of Delusions (1935), The Transfiguration of Romania (1936), and Tears and Saints (1937), were also published in Romania (the first two titles have yet to be translated into English).

In 1937, he left for Paris with a scholarship from the French Institute of Bucharest, which was then prolonged until 1944. After a short stay in Romania (November 1940-February 1941), Cioran never returned again.

More on: Emil Cioran [Wikipedia]

 

Emile Cioran – Un film de Patrice Bollon et Bernard Jourdain [Fr./En.]

 

#EmilCioran #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită