27 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Marcus Ulpius Traianus Împărat al Imperiului Roman

 

98 – Traian a devenit împărat al Imperiului Roman

După moartea lui împăratului Cocceius Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat fiul adoptiv al acestuia, Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 – 8/9 august 117).

Noul împărat a fost primit de oamenii din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a justificat prin guvernarea pașnică și fără vărsare de sânge, spre deosebire de domnia lui Domițian. A eliberat cetățenii romani care fuseseră închiși pe nedrept de Domițian și a returnat proprietăți confiscate. Popularitatea sa a ajuns să fie atât de mare încât Senatul Roman i-a acordat lui Traian titlul de Optimus (cel mai bun). A fost al doilea dintre cei numiți „cinci împărați buni” ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. Sub conducerea lui (27 ianuarie 98–8 august 117), Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială. În anul 106 a cucerit Dacia.

1785 – A încetat din viață Grigore Maior

Gavrilă Maior; 1715, Sărăuad-Sătmar, Monarhia Habsburgică/Tășnad, Satu Mare – 27 ianuarie 1785, Alba Iulia, Monarhia Habsburgică/România

Cleric greco-catolic, al șaselea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, episcop, profesor. După studiile gimnaziale la Cluj, a studiat teologia la Colegiul de Propaganda Fide din Roma (1740–1747), revenind la Blaj Doctor în „Filosofie și Blagoslovie”. Ca urmare a disputei cu alţi români, a fost închis la Sibiu şi la mănăstirea Muncaci. A fost hirotonit preot (1745), făcând parte din ordinul călugăresc al bazilienilor. A fost ales Episcop al Blajului, în august 1772 și hirotonit la Viena episcop al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia (1773–1782). A fost și profesor la Gimnaziul din Blaj, înființat în 1754. A ctitorit numeroase biserici, printre care pe cea din Sărăuad, Biserica Sfinții Petru și Pavel dintre Brazi din Sibiu, a lăsat Bisericii cea mai mare parte din avere. Viața sa zbuciumată și dragostea deosebită de neam l-au făcut să fie considerat „un al doilea Inocențiu Micu” [Petru Maior], „al doilea întemeietor al Unirii” [istoricul Zenovie Pâclișanu].

1836 – S-a născut Grigore Silași

27 ianuarie 1836, Beclean, Bistrița-Năsăud – 17 ianuarie 1897, Năsăud

Preot greco-catolic, filolog, folclorist, profesor, membru de onoare (din 1877) al Academiei Române. A studiat la Academia Teologică din Blaj, la Seminarul Central Greco-Catolic St. Barbara din Viena, absolvit în 1895, fiind hirotonit preot de însuși mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu. La St. Barbara a activat în Societatea Literară a Teologilor Români, Societatea studenților români, Societatea Social-Literară a Românilor, alături de dr. Ioan Rațiu, Ioan Papiu, Simion Micu, Maxim Pop etc., reușind să-i adune într-o singură Societate, România Jună. A obținut titlul de Doctor în Teologie la Viena și a revenit arhidiacon la dieceza din Alba Iulia. Împreună cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici a pregătit manifestările național-patriotice de la Putna (15 august 1871), discursul său în favoarea românismului, fiind îndelung ovaționat. A fost profesor și șeful catedrei de Limba și literatură română la Universitatea „Francisc Iosif” din Cluj, cu limba de predare maghiară, decan al Facultății de Litere (1883–1884). Stăpânea bine toate domeniile filologiei: istoria limbii, dialectologie, poetică, romanistică; cunoștea limbile greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă și alte limbi semitice, fiind preocupat de lingvistică, istorie literară, folcloristică, creație lirică românească, literatura română contemporană, teatrul românesc, creația popular românească, limba arabă.

1841 – S-a născut Alexandru Candiano-Popescu

27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău – 25 iunie 1901, Târgoviște

General al Armatei Române, avocat, ziarist, unul dintre cei care au contribuit la cucerirea Independenței de Stat, în timpul războiului din 1877. A participat, în noaptea de 11/12 februarie 1866, la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. În 1867 a demisionat din armată, urmând studii juridice în Italia și înființând două ziare, Perseverența și Democrația. Fiind considerat un agitator politic, a fost arestat de 3 ori, inclusiv o dată în Austro-Ungaria, unde a petrecut câteva săptămâni în închisoarea din Arad. Posedând un pronunțat spirit de frondă, în august 1870 a condus mișcarea republicană de la Ploiești, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești, împotriva Regelui Carol I. Mișcarea a fost înfrântă, iar el împreună cu alți 40 participanți a fost pus sub acuzare, fiind însă achitați de tribunalul din Târgoviște. La 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov și N.C. Furculescu și-au pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Național Liberal. În 1879 a devenit prefect al poliției Bucureștiului pentru de 4 luni. A scris versuri, Când n-aveam ce face, cântece de război și un volum de memorii, Amintiri din viața-mi.

1854 – S-a născut Alexandru Marghiloman

27 ianuarie 1854, Buzău – 10 mai 1925, Buzău

Om politic, jurist, lider conservator. A urmat Facultatea de Drept și Înalta Școală de Științe Politice din Paris. După absolvire, în 1879, a fost procuror, apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În 1881, a demisionat pentru a deveni avocat, pentru ca, trei ani mai târziu, să fie numit avocat al statului. În 1884 a fost ales deputat de Buzău. În 1891, a participat la fondarea Partidului Constituțional. Conservator și germanofil, în preajma primului război mondial a acceptat să devină prim-ministru în contextul celei mai grave crize din istoria de până atunci a României, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolșevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București cu Puterile Centrale, prin care România evita ocuparea Moldovei, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul acesteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a fost cel care a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia. A reușit să reorganizeze economia și să evite o catastrofă sanitară, provocată de epidemia de tifos. A fost demis în toamna anului 1918, când România a reintrat în război de partea Antantei, devenind ținta unei campanii de manipulare, după război. Dispariția sa, în 1925, a însemnat și dispariția conservatorismului – partidul său a fuzionat cu Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu.

1855 – Puterea armată și artă militară la români de Nicolae Bălcescu

Conducerea Școlii ostășești din București a solicitat Eforiei școalelor publicarea lucrării Puterea armată și artă militară la români de Nicolae Bălcescu (1844), fiind necesară pentru predarea cursului de istorie militară.

1860 – A încetat din viață Bolyai János (15 decembrie 1802 – 27 ianuarie 1860)

Matematician de origine maghiară din Transilvania; unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene, alături de Nikolai Lobacevski și Bernhard Riemann; fiul matematicianului Bolyai Farkas.

1861 – S-a născut Constantin Prezan

27 ianuarie 1861, Sterianul de Mijloc–Butimanu, plasa Snagov, Ilfov/Dâmbovița – 27 august 1943, Schinetea, Vaslui

Mareșal, erou al primului război mondial, membru de onoare (din 1923) al Academiei Române. A fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. A fost contemporan sau a participat activ la patru războaie: 1877–1878, 1913, primul război mondial și al doilea război mondial. Sub comanda sa, ca specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, cu victorii în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, grad pe care nu-l deținuse nici un alt ofițer, până la acea dată, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General. În afară de participarea la primul război mondial, a mai luat parte la al doilea război balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918–1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea. S-a stins din viață la vârsta de 82 de ani. A fost înmormântat cu funeralii naționale pe domeniul conacului. Printre cei care și-au luat rămas bun de la el s-au numărat Regele Mihai I și mareșalul Ion Antonescu. Ziaristul Pamfil Șeicaru consemna atunci în cotidianul Curentul: „Un sicriu simplu din lemn, înfășurat în tricolorul țării, iar deasupra casca, spada și bastonul de mareșal”.

1870 – Guvernul Dimitrie Ghica și-a depus mandatul

Consiliu de miniștri de coaliție, reunind atât conservatori, cât și liberali, în special moldoveni. Pozițiile-cheie erau deținute de Dimitrie Ghica și Mihail Kogălniceanu, liderii celor două grupuri, prezidat de Dimitrie Ghica, care a guvernat între 16 noiembrie 1868–27 ianuarie 1870. Cabinet de nuanță moderată, avea scopul de a ameliora poziția internațională a statului și de a stinge discordia din interiorul clasei politice. Mihail Kogălniceanu, ministrul de Interne, a provocat tensiuni în cabinet determinând o criză guvernamentală. La 26 ianuarie, Adunarea Deputaților a propus o moțiune de neîncredere, motiv pentru care, a doua zi, primul ministru și-a depus mandatul, iar la 29 ianuarie, Regele Carol I a dizolvat Camera.

1873 – S-a născut Leon Ghelerter

Litman Leon Ghelerter; 27 ianuarie 1873, Iași – 28 iulie 1945, București

Medic, publicist, ctitor de spitale, om politic, tribun, unul dintre fruntașii mișcării socialiste din România. În anul 1899 a absolvit Facultatea de Medicină din Iași cu o teză având ca subiect alcoolismul. A fost coleg de promoție cu Marta Trancu-Rainer, prima femeie chirurg din România. Cunoscut între prieteni și familie cu numele „Moșu’Lu” (după un vechi obicei moldovenesc), a trăit și activat de la naștere până în anul 1920 la Iași, iar din anul 1920 până la moarte la București. A fost ctitorul Spitalului de copii din Iași, al așezământului medico-social Întrajutorarea, al Dispensarului pentru ajutorare medicală și consultații gratuite. A înființat Fundația Iubirea de Oameni, în anul 1926 punând piatra de temelie a spitalului și policlinicii Iubirea de Oameni. A înființat, de asemenea, casa de recreație și tratament Căminul Mira (numită astfel în memoria fiicei doctorului care a murit în anul 1929), aflată la Eforie Sud. În anul 1895 a fost atras de mișcarea socialistă, aderând la Cercul socialist evreiesc Lumina. A fost membru al Partidului Social-Democrat, membru fondator al Partidului Socialist al Muncitorilor din România (PSMR, 1928), ulterior numele partidului fiind modificat în Partidul Socialist Independent (PSI). În anul 1933 Partidul Socialist înființat de un alt dizident din Partidul Social-Democrat, Constantin Popovici, s-a unificat cu Partidul Socialist Independent al doctorului Ghelerter, noul partid fiind numit Partidul Socialist Unitar (PSU), condus de dr. Leon Ghelerter (președinte), Ștefan Voitec și Constantin Popovici (secretari generali).

1886 – S-a născut Dumitru Negulescu

27 ianuarie 1886, Slatina – 23 martie 1969, București

Medic, unul dintre cei mai mari specialiști în otorinolaringologie (ORL). Absolvent al Facultății de Medicină din București, a obținut în 1915 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Complicațiile orbitare ale sinuzitelor feței. După absolvire a participat la primul război mondial, s-a implicat activ în îngrijirea răniților, fiind numit în fruntea echipei de medici de pe front. A primit apoi o bursă de studii la Paris, unde s-a specializat în ORL, la întoarcerea în țară primind sarcina organizării de sectoare ORL – a fost medic primar al serviciului ORL al municipiului și județului Cernăuți, a revenit în 1927 în București, lucrând în diferite spitale și efectuând operații grele la nas, gât și urechi. Spre sfârșitul anilor ’20, a fost numit medic primar director la spitalul „Doctor Cantacuzino”. A fost preocupat de promovarea metodelor științifice moderne, fiind un colaborator prețios al savantului Ioan Cantacuzino la experimentarea și instituționalizarea medicinei preventive, cum era concepută în jurul anului 1930. A demonstrat excelente calități organizatorice, îmbinând strălucit cunoștințele de specialitate cu medicina socială. Din 1934 a profesat la spitalul Colțea din capitală, specialist în domeniul ORL. În același timp, pus bazele grupării medicilor în organizații medicale pe specialități, a înființat Asociația medicilor din spitale, a fondat Revista spitalelor, în care a publicat articole cu rezultatele propriilor experimente. A îndeplinit funcții în Ministerul Sănătății, a format specialiști ORL din țară. Datorită demersurilor sale, s-a înființat în 1939 spitalul Filantropia din Craiova, a cărui secție de ORL era renumită pentru rezultatele sale. A ieșit la pensie în 1969, an în care-a stins din viață, la vârsta de 83 de ani.

1892 – S-a născut Theofil Simenschy

27 ianuarie 1892, Iași – 15 decembrie 1968, Iași

Filolog și traducător. A urmat Liceul Național din Iași, absolvind ca șef de promoție în 1910, și a fost licențiat cu distincția Magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie (1913); a frecventat și Seminarul Pedagogic ieșean. A obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Le Complement des verbes qui signifient „entendre” chez Homere (Complementul verbelor care înseamnă „a auzi” la Homer, 1927). A fost profesor la Liceul Național și Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași, Școala Militară de Infanterie din București, Seminarul „Sf. Andrei” din Galați, Liceul „Iulia Hasdeu” din Chișinău, inspector al școlilor particulare din Basarabia, urmând o carieră universitară, de la conferențiar de Limbi clasice la Facultatea de Teologie din Chișinău, asistent, conferențiar și din 1942 profesor de Limba greacă și de Gramatică comparată a limbilor indo-europene la Universitatea din Iași. În urma epurărilor din 1948 a fost retrogradat ca asistent, apoi înlăturat din învățământ (1950), fiind repus în drepturi în 1955. A fost membru în Societatea Română de Lingvistică, Societatea de Studii Clasice, Societe de Linguistique de Paris, Indogermanische Gesellschaft. A debutat în 1913, la Arhiva, cu studiul Spre ideal (Importanța învățământului clasic), fiind apoi prezent cu versuri, note, studii, cugetări, traduceri în Glasul țării, Orpheus, Revista clasică, Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Viața Basarabiei, Însemnări ieșene, Ethos etc. Un episod din Mahabharata tradus din sanscrită, Povestea lui Nala, a fost distins în 1937 cu un premiu al Academiei Române. Multe lucrări i-au rămas în manuscris.

1896 – S-a născut Dimitrie Ionescu-Berechet

27 ianuarie 1896, Câmpulung-Muscel, Argeș – 1 iulie 1969, București

Arhitect al cărui portofoliu de lucrări conține peste 400 de proiecte care impresionează prin diversitate, calitate și cantitate. A urmat Școala Superioară de Arhitectură din București, unde i-a avut profesori pe toți marii arhitecți ai României interbelice: Grigore Cerchez, Duiliu Marcu și Petre Antonescu. A fost nevoit să întrerupă studiile universitare în urma intrării României în primul război mondial (1916–1919). A executat sarcini legate de infrastructura frontului: a desenat hărți ale teatrului de operațiuni, a proiectat anumite poduri mobile, a supravegheat lucrări de construcție. A absolvit facultatea cu calificativul „foarte bine“, în 1922. A preferat arhitectura neoromânească, a întreprins călătorii de studiu în Balcani, Orientul Apropiat, Africa, dar și în partea de vest a Europei, în Austria, Franța și Italia, având posibilitatea de a constata interferențe stilistice arhitecturale, dar și caracteristicile dominante ale arhitecturii bizantine, elene, orientale sau occidentale. Și-a creat un stil arhitectural propriu în care elemente de arhitectură modernă se îmbină perfect cu arhitectura tradițională românească, conferind operei sale un puternic specific național. Între 1930–1963 a fost arhitectul-șef al Patriarhiei Române, timp în care a proiectat peste 100 de biserici noi, a restaurat numeroase monumente istorice bisericești, a proiectat și lucrări de arhitectură civilă etc. Activitatea sa a fost recunoscută încă din timpul vieții, printr-o serie de distincții și decorații: Premiul Salonului oficial de arhitectură (1928), Ordinul Sf. Mormânt Ortodox primit de la patriarhul Damian al Ierusalimului (1930), Orde van Culturele Verdienste van Roemenië Interbellum, Ordinul Meritul Cultural pentru Culte, în gradul de cavaler cl.II (1941), Ordinul Coroana României în grad de ofițer (1947).

1902 – S-a născut Ilie G. Murgulescu

27 ianuarie 1902, Cornu, Dolj – 28 octombrie 1991, București

Chimist, membru titular (din 1952) și președinte (1963–1966) al Academiei Române. A absolvit în 1928 cursurile Facultății de Științe din Cluj, în primele promoții de absolvenți ai nou înființatei Universități Românești Regele Ferdinand. A început activitatea didactică și științifică în 1928 în laboratorul de Chimie anorganică, unde a pregătit lucrarea de doctorat Complecșii cuprului cu anionul tiosulfat. După obținerea, în 1930, cu Magna Cum Laude, a titlului de Doctor în Chimie, a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea din Leipzig, în laboratorul de Fotochimie condus de profesorul Fritz Weigert. După 1934 a ocupat, prin concurs, postul de conferențiar de Chimie fizică și Chimie analitică la Institutul Politehnic din Timișoara, devenind apoi rectorul acestui institut, contribuind aici la înființarea Facultății de Chimie Industrială. În decembrie 1944 a devenit membru al PCR. În 1949 a fost mutat la Universitatea din București fiind numit rector (timp de un an) și profesor de Chimie fizică, apoi ministrul învățământului superior, în guvernul condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministru al învățământului și culturii de două ori. A fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977. Cercetările sale științifice în domeniul chimiei fizice au cuprins un domeniu larg: structură moleculară și spectroscopie, cinetică chimică, termodinamică chimică, electrochimie, radiochimie etc.

1903 – A fost fondată Confederația patronală a Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR)

În martie 1891, un grup de industriași din București a pus bazele Asociației Industria, luând poziție în favoarea încurajării și protejării industriei naționale. La data de 27 ianuarie 1903, Asociația Industria a luat denumirea de Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR), organizație a marelui capital industrial din România, având drept scop dezvoltarea economică și modernizarea societății românești. A impus, prin politica sa, numeroase măsuri legislative și administrative favorabile consolidării industriei României: Codul Vamal Costinescu, Legea Încurajării Industriei, Consorțiul Comerțului, Creditul Industrial, Clubul de la Sinaia (ca organism de analiză și prognoză) – sunt numai câteva din realizările uneia dintre cele mai importante instituții ale României interbelice. Și-a reluat activitatea după 1989, sub denumirea UGIR-1903.

1903 – S-a născut Silvia Șerbescu

Silvia Chelaru; 27 ianuarie 1903, București – 22 aprilie 1965, București

Pianistă, printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian, profesor universitar. A început studiile muzicale la Academia Regală de Muzică din București cu Constanța Erbiceanu, Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. Simultan, a obținut licența în Matematică la Universitatea din București. În continuare, a studiat la École normale de musique din Paris, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o licence de concert cu distincție. Debutul în București, cu Concertul pentru pian Nr. 1 de Franz Liszt (1928), a fost perceput ca senzațional. A dat concerte și recitaluri în Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Franța, Italia, Suedia, Finlanda, Uniunea Sovietică, Turcia, colaborând cu dirijori renumiți ca Nikolai Anosov, Ernest Ansermet, Paavo Berglund, Sergiu Comissiona, Aleksandr Gauk, George Georgescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri etc. A fost solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București (1955–1957). Interpretările date de ea compozițiilor lui Rahmaninov, Prokofiev și Debussy sunt memorabile. A fost și un distins pedagog al pianului, profesoară la Conservatorul din București (1948–1965). A fost căsătorită cu inginerul Florian Șerbescu; fiica lor, Liana Margareta, este de asemenea pianistă.

Isaac Albeniz – El Puerto

1907 – A apărut săptămânalul Moldovanul

Publicație săptămânală, cu subtitlul Gazetă națională independentă, apărută la Chișinău între 14/27 ianuarie 1907–15 octombrie 1908, a fost cea de-a doua publicație periodică de limba română din gubernia rusească Basarabia și l-a avut redactor, editor și unic colaborator permanent pe Gheorghe V. Madan. Din articolul cu caracter programatic publicat în nr. 1 al ziarului rezulta că noua publicație periodică își propunea să lupte „pentru redeșteptarea națională și dezrobirea economică” a românilor moldoveni din Basarabia, pentru ca în consecință „să redobândim ceea ce nu mai avem și ni se cuvine”.

Prin publicarea masivă a operelor literaților români, ziarul Moldovanul devenise în Basarabia o veritabilă antologie a literaturii române. Și-a adus contribuția și la cultivarea conștiinței istorice a românilor basarabeni. În cadrul rubricilor Din istoria moldovenilor, Din istoria neamului, Bărbați însemnați ai neamului, Istorie etc. au fost publicate numeroase fragmente și articole cu conținut istoric, în mare parte reluate din operele cronicarilor, istoricilor munteni, moldoveni, transilvăneni, care familiarizau cititorul basarabean cu cele mai frumoase pagini de glorie din istoria neamului românesc. Publicarea masivă a folclorului autentic românesc din Basarabia a fost un alt merit incontestabil al ziarului Moldovanul. Aproape în fiecare număr al ziarului, la rubrica Cântece, erau inserate cântece, balade, bocete populare, selectate cu grijă de Gh. V. Madan. În paginile periodicului au fost publicate fragmente și din folclorul altor provincii istorice românești.

1907 – S-a născut Dumitru Berciu

27 ianuarie 1907, Bobaița, Mehedinți – 1 iulie 1998, București

Istoric și arheolog, membru de onoare (din 1997) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, specialitatea Istorie antică și a obținut titlul de Doctor în Istorie în 1938. A fost profesor la Facultatea de Istorie din București. A întreprins numeroase cercetări arheologice în sud-estul și centrul Europei despre celți și traco-geți, descoperind cultura Hamangia. A fost director fondator al muzeului „Teohari Antonescu” din Giurgiu, director al Institutului de Tracologie din București. A sprijinit financiar ridicarea Palatului Culturii din Drobeta-Turnu Severin, unde a instalat și biblioteca sa. A fost membru al Institutului de preistorie din Viena și al altor societăți internaționale de istorie. A primit Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Din lucrările sale: Îndrumări în preistorie, Contribuții la preistoria Transilvaniei, Cercetări și săpături arheologice în județele Turda și Alba, Contribuția lui Ion Andrieșescu la preistoria Daciei și a sud-estului european, Cercetări și descoperiri arheologice în regiunea București, Cetatea Alba Iulia, Cultura Hamangia, Zorile istoriei în Carpați și la Dunăre, La izvoarele istoriei, The Roman Empire and its neighbours, România înainte de Burebista, Unitate și continuitate în istoria poporului român, Arta traco-getică, Lumea celților, Daco-România, Buridava dacică.

1909 – S-a născut Petre Pascu

27 ianuarie 1909, Semlac, Arad – 23 martie 1994, București

Poet și traducător. Licențiat al Facultății de Drept a Universității București în 1933, a fost notar comunal, secretar de plasă la Vinga (Timiș), șef de birou la primăria Arad, bibliotecar la Universitatea din Cluj și la Facultatea de Drept din același oraș. A debutat publicistic cu versuri în ziarul Primăvara din Sânnicolaul Mare în anul 1925 și editorial cu volumul de poezii Plaiuri (1943). A colaborat la Familia, Gând românesc. Abecedar, Azi, Tribuna, Viața Românească, Steaua, Gazeta literară, România literară etc. A publicat volume de poezie: Bucuriile mele, Gorun adânc, Spada și corola, Aproape de ei și a tradus și prefațat din poezia maghiară.

1919 – S-a născut Ioan Ianolide

27 ianuarie 1919, Dobrotești, Teleorman – 5 februarie 1986, București

Scriitor, membru al Frățiilor de Cruce, deținut politic al regimului lui Ion Antonescu și apoi, al regimului comunist, mărturisitor al închisorilor comuniste, în care a pătimit vreme de 23 de ani. La Închisoarea Aiud a făcut parte din grupul Misticilor, alături de Valeriu Gafencu, Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, Marin Naidim și Virgil Maxim. A scris cărți memorialistice care, în perioada postcomunistă, au cunoscut o răspândire largă, devenind sursă primară pentru o serie de mituri din viața concentraționar-stalinistă, fiind biograful lui Valeriu Gafencu (Sfântul închisorilor, cum a fost numit de părintele Nicolae Steinhardt): Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă, Testamentul unui nebun, Deținutul profet.

1919 – A încetat din viață Ady Endre (Endre Ady; 22 noiembrie 1877 – 27 ianuarie 1919)

Poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX și ai literaturii maghiare în special.

1920 – S-a născut Vladimir Ciocov

27 ianuarie 1920, Saravale, Timiș – 12 septembrie 1986, Timișoara

Poet român de origine sârbă, considerat unul dintre poeţii exponenţiali ai literaturii sârbe din Banat, din România. A urmat studiile liceale la Școala Normală din Timișoara (1939). A fost învăţător în comunele Sviniţa şi Cenei și profesor de sport.la Liceul Sârb „Dositei Obradovici” din Timişoara, apoi redactor la ziarul Pravda și revistele Kulturni uptnik și Narodna Kulturna, redactor-șef al revistei Književni život (1958–1986). A debutat cu poezie în Temišvarski vesnik (1943). A colaborat la Pravda, Novi život, Gazeta literară, Luceafărul, Tribuna etc. Debutul editorial a fost în 1953, cu placheta Pesme (Poezii), fiind primul poet sârb cu o carte tradusă în româneşte. A publicat 20 de volume de versuri (trei traduse în româneşte: Versuri, Poemele candorii, Neliniști albe. A tradus din Tudor Arghezi, Testament, ediţie bilingvă. A primit Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru Poveşti neterminate (1970) şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul În pas cu mine însumi (1970).

1922 – S-a născut Nicolaie Pascu Goia

27 ianuarie 1922, Benic, Alba …103 ani! 

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1955. A urmat cursurile Academiei de Artă din București, clasa de sculptură a profesorului Cornel Medrea (1948–1954). A fost profesor de Sculptură la Școala Medie Tehnică de Arte Plastice și la Liceul „Nicolae Tonitza”. A participat la expoziții de grup: Expoziția anuală de stat, București (1954), 1907, București (1957) și a deschis o expoziție personală în 2002 la Galeria Artei, București. A creat statuile lui August Treboniu Laurian (Fofeldea, Sibiu), V.A. Urechia (Galați), Ștefan Furtună, Gogu Constantinescu (Muzeul Universității Politehnica din București); basoreliefuri: Bătălia de la Vaslui, Începutul răscoalei (Abrud, Alba) și monumente: Horia, Monumentul Unirii (Alba-Iulia), Apă-Pământ-Eter, Ocrotire.

Biografie ilustrată: Nicolae Pascu Goia – O suta de monumente in proiect [Artindex]

1923 – S-a născut George Mărgărit

27 ianuarie 1923, Tomești, Iași – 29 august 1961, Bârnova, Iași

Jurnalist, poet, profesor și publicist. A urmat Facultatea de Litere A Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1941–1945). După absolvire a fost profesor la Liceul Internat, apoi la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani, profesor la Școala generală din Coarnele Caprei (Iași), redactor la revista Iașul literar, a lucrat în diverse redacții, la ziarele Victoria, Moldova liberă, Lupta Moldovei, la revista Contemporanul. A debutat în Revista Fundațiilor Regale. A colaborat, pe lângă publicațiile la care a lucrat, și la Jurnalul literar, Tribuna poporului, Națiunea, Flacăra, Gazeta literară etc. În anul 1970, la nouă ani de la dispariția sa, i-a fost publicat volumul Vulturii amiezii (1970), îngrijit de Lucian Dumbravă și Horia Zilieru, iar în anul 2005 a apărut volumul Profeticul vis.

1925 – S-a născut Liviu Ionesi

27 ianuarie 1925, Frătăuții Vechi, Suceava – 16 decembrie 2006, Iași

Geolog, membru titular (din 2003) al Academiei Române. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Medicină din Timișoara, dar a renunțat și s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. A susținut teza de Doctorat, în 1969. A urmat o carieră didactică, pornind de la gradul de preparator (1950), asistent, șef de lucrări, conferențiar și terminând cu titlul de profesor universitar. A efectuat cercetări geologice asupra flișului extern din Carpații Orientali și a Sarmațianului, abordând probleme fundamentale de geologie economică. Asupra flișului, a adus contribuții paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice, tectonice și geochimice. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare a fost finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei, Geologia României, Obcinele Bucovinei, Geologia Unităților de platformă și a Orogenului nord-dobrogean.

1933 – S-a născut Marin Petrișor

27 ianuarie 1933, Fălcoiu, Olt – 10 martie 2018, București

Lingvist și profesor, cercetător, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, specialitatea Limba și literatura română (1951–1955). A devenit Doctor în Filologie în 1971 cu teza Graiurile bufenilor din Banat. A primit bursa de studii Fulbright Scholar la University of Washington din Seattle, SUA și s-a perfecționat la Universitatea din Tirana, Albania și Universitatea din Veliko Tîrnovo, Bulgaria. Marin PetrișorA fost cercetător științific principal, apoi șef al sectorului de Dialectologie, la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie al Academiei Române din Craiova, studiind graiurile insulare și graiurile românești de tranziție. A studiat, prin anchete făcute pe teren, graiurile din Banat și din Oltenia, precum și unele graiuri românești vorbite în afara granițelor țării, în special din Valea Timocului, publicând astfel peste 90 de lucrări. A participat la elaborarea Atlasului complex al Porților de Fier (1972, Premiul Academiei Române). L-au preocupat, în egală măsură, toponimia și istoria limbii române, contribuind la Dicționarul toponimic al Olteniei. În paralel, a predat un curs special de Geografie lingvistică la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, devenind lector titular, apoi conferențiar, prodecan a Facultății de Filologie, profesor din 1993, decan (1997–2004). La pensionare a primit distincția de decan onorific, iar în 2012 a primit distincția de profesor emerit la Universitatea Ovidius Constanța. Din lucrările publicate: Graiurile insulare dacoromâne. Graiurile bufenilor din Banat, Structura dialectală a Olteniei, Graiuri dacoromâne în contact, Dialectul dacoromân, Arii dialectale ale transhumanței păstorilor din Țara Bârsei în ALR etc.

1935 – S-a născut Vasile Grigore

27 ianuarie 1935, București – 20 februarie 2012, București

Pictor, desenator și profesor universitar. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, în 1959, având profesori pe Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Samuel Mützner și Ion Marșic, iar în 1961 a primit bursa Frederic și Cecilia Cuțescu Storck. A debutat în 1957 la București, în cadrul anualei de stat, participând cu regularitate la expoziții similare și de grup în diferite orașe ale țării, la expoziții de artă românească organizate peste hotare. Lucrări ale sale sunt prezente în muzeele din Constanța, Craiova, Galați, Iași, Târgu Jiu și în colecțiile particulare din țară și străinătate. Colecționar împătimit, a adunat, în aproape 50 de ani, opere de o valoare inestimabilă din arta populară, pictura interbelică, arta orientală și extrem-orientală, arta europeană, piese pe care, în anul 2003, le-a donat statului și care populează acum muzeul ce îi poartă numele, Muzeul de Artă „Vasile Grigore” – pictor și colecționar.

Biografie ilustrată: Grigore Vasile [Artindex]

1936 – S-a născut Nicăpetre

Petrică M. Bălănică; 27 ianuarie 1936, Brăila – 21 aprilie 2008, Canada

Plastician – desenator și sculptor. A absolvit Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1964. S-a afirmat de la debut ca un artist original, de mare valoare. A publicat desene, încă din studenție, în revistele Luceafărul, România Literară, Săptămâna, Viața Românească, a ilustrat volumele: Poeme de Theodor Balș, Libertatea de a trage cu pușca de Geo Dumitrescu, Veșmânt și culoare de Cristina Anghelescu, Coloana fără sfârșit de Mircea Eliade. Prima expoziție personală, de sculptură și desen, Cariatide, a fost în 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expozițiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo, expoziția de desen la Galeria Amfora (1975), expoziția de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului București (1976), expoziția de sculptură și desen la Galeriile de artă Bacău (1979), expoziția de desen la Galeria Galateea (1980). Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: A fost aici, odată…, Zăbală și paloș, iar la Tîrgu-Jiu a realizat decorația exterioară de la sediul primăriei (32 de capiteluri). La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creația sa de desenator și de sculptor, realizată între 1962–1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară.

Biografie ilustrată: Bălănică Petre (Nicăpetre) [Artindex]

1936 – S-a născut Florin Piersic

27 ianuarie 1936, Cluj

Actor de teatru și film, a jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1957. La doi ani după absolvire, a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci, Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate artistică la Teatrul Național din București. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler. A jucat pe scenă în: Act venețian, Gaițele, Străini în noapte, Dulcea pasăre a tinereții; teatru TV: Visul unei nopți de iarnă, Ultima haltă în paradis, Jocul de-a vacanța și în filme: Ciulinii Bărăganului, Neamul Șoimăreștilor, De-aș fi… Harap Alb, Mihai Viteazul, Parașutiștii, În fiecare zi mi-e dor de tine, seriile: Haiducii lui Șaptecai, Mărgelatu.

Totul se plătește (1982) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Florin Piersic (Mărgelatu), Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Emil Hossu, Ion Besoiu, Mircea Albulescu, George Constantin etc.

1939 – S-a născut Dan Hanganu

Dan Sergiu Hanganu; 27 ianuarie 1939, Iași – 5 octombrie 2017, Montreal

Arhitect canadian de origine română, membru de onoare (din 2003) al Academiei Române. A practicat arhitectura în Montreal, provincia Québec, începând din anii 1970, a proiectat și realizat un număr de clădiri importante din Quebec, incluzând aripa cea mai recentă a Pointe-à-Callière Museum, HEC Montréal building, sala de concerte Hall of Rimouski, Școala de design UQAM.

A proiectat și realizat numeroase alte clădiri culturale, comerciale și rezidențiale în Canada, dar și în Europa și Asia. Pentru diferite proiecte și lucrări a fost distins cu șase premii întâi, cu 39 de premii de excelență și a participat la 29 de jurii internaționale de arhitectură. A avut cinci expoziții personale de proiecte de arhitectură în Ottawa, Toronto, Montreal și New York și alte șapte expoziții pe diverse teme (decorațiuni interioare, arhitectură modernă etc.).

Mai mult: Dan Hanganu: An Appreciation By Phyllis Lambert [Canadian Architect]

PaginiTV – Interviu Dan Hanganu

1941 – Guvernul Ion Antonescu (2) a depus mandatul. S-a format Guvernul Ion Antonescu (3)

Guvernul Ion Antonescu (2) a fost un Consiliu de miniștri de „uniune națională”, subsecvent Guvernului Ion Antonescu (1) (4 septembrie 1940–14 septembrie 1940 – când primul ministru a fost învestit cu puteri depline iar România a fost declarată „stat național-legionar”), care a guvernat în perioada 14 septembrie 1940–27 ianuarie 1941. În decursul acestui mandat, România a aderat la Pactul Tripartit; Mișcarea Legionară a înființat instituții proprii care funcționau în paralel cu cele oficiale; au avut loc Masacrul de la Jilava și Rebeliunea legionară, care a dus la înlăturarea legionarilor de la guvernare.

Guvernul Ion Antonescu (3) a fost un Consiliu de miniștri aflat la putere în perioada 27 ianuarie 1941–23 august 1944, format în urma rebeliunii legionare din 21–23 ianuarie 1941 și compus exclusiv din militari și tehnicieni. Generalul a cerut liderilor politici Iuliu Maniu și Dinu Brătianu să colaboreze la formarea unui guvern de uniune națională, însă a fost refuzat. Guvernul a fost format fără consultarea Regelui Mihai, care a adresat însă o telegramă formală premierului: „Ați binemeritat de la patrie redându-i ordinea și liniștea. Odată cu formarea guvernului, vă exprim întreaga admirație și încredere”.

1942 – S-a născut Alexandru Mironov

27 ianuarie 1942, Vertiujeni, Soroca, România/raionul Florești, Republica Moldova

Scriitor, jurnalist și politician. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității din București. A practicat scrima, ajungând vicecampion național. În anii ’90 a fost președinte al Federației Române de Scrimă. A desfășurat o bogată activitate de popularizare a științei și a science fiction-ului în cadrul Radiodifuziunii și a Televiziunii Române, în principal ca realizator al emisiunii săptămânale Știință și imaginație de pe TVR 1, prezentată împreună cu Mihai Bădescu. A publicat 16 volume și este autorul a circa 1.000 de articole cu caracter de popularizare a științei. A deținut diverse funcții în redacția revistei Știință și tehnică (un timp Director Onorific), ulterior făcând parte din consiliul editorial și semnând articolele editoriale ale revistei, sub titlul În direct cu NASA. A fost ministru al Tineretului și Sportului (1993–1996). A realizat emisiunea săptămânală Deschide cartea la postul TVRM. A fost președinte al Asociației Române de SF Pro Con SF, membru al World SF, al Asociației Internaționale a Profesioniștilor din SF, delegat național al Societății Europene de SF. Dintre cărțile sale: Enigmatic, pămîntul, O planetă numită anticipație, Întîmplări din mileniul III, Laboratoarele lumii de mîine, Lumea după Google.

1942 – S-a născut Valentin Samungi

27 ianuarie 1942, București – 15 septembrie 2024

Handbalist care a jucat la clubul Dinamo București. A participat la Campionatele Mondiale din Suedia 1967 (medalia de bronz), Franța 1970 (medalia de aur) și a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României medaliată cu bronz olimpic la München 1972. A. După retragere a activat ca antrenor la Dinamo alături de Ghiță Licu, a fost președinte al Federației Române de Handbal (1995–1996). De asemenea a fost primul director general de la CSM București.

1945 – S-a născut Ulpiu Vlad

27 ianuarie 1945, Zărnești, Brașov

Compozitor, muzicolog, profesor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1973. A urmat Liceul de Muzică nr. 1 din București, având profesor pe Filaret Barbu și Conservatorul din București (1964–1971), având profesori pe Iosif Conta, Mircea Chiriac, Anatol Vieru, Zeno Vancea, Myriam Marbe etc. S-a perfecționat la Conservatorul „Santa Cecilia” din Roma cu Virgilio Mortari. A fost cercetător al folclorului muzical la Conservatorul din București, cercetător la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București. A obținut titlul de Doctor în Muzică cu teza Determinări selective, stabilite prin calificare semiografică, în lucrarea „Poetica viselor”. Sisteme proprii de extindere a potențialului creator al interpreților (2004). A fost redactor, director (1984–1992) la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, director la Direcția Muzicii din Ministerul Culturii, apoi, pe rând, profesor asociat, conferențiar și profesor) la Universitatea Națională de Muzică din București. A publicat articole și studii în Muzica, Revista de Etnografie și Folclor, Actualitatea muzicală etc. A publicat culegeri și transcrieri de folclor, a participat la emisiuni de radio și TV, a fost membru în juriile unor concursuri de compoziție, de folclor sau de interpretare, a participat la schimburi culturale internaționale în Cehoslovacia, URSS, Ungaria, Germania, Olanda, Norvegia, Israel, SUA.

Ulpiu Vlad – Înmuguriri • Orchestra Filarmonică de Stat din Sibiu, Dirijor Cristian Mandeal

1947 – S-a născut Ion Ivan-Roncea

27 ianuarie 1947, Călărași

Muzician, harpist. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, clasa Harpă Liana Pasquli, ulterior specializându-se și la New York. Este unul dintre cei mai apreciați harpiști din întreaga lume și cel mai de seamă artist de gen din România ultimilor patru decenii, un muzician a cărui calitate interpretativă a fost recunoscută pe scene precum Sala Mozarteum din Salzburg, Saint David’s Hall din Cardiff, Palais des Beaux Arts din Bruxelles sau Sala Filarmonicii din Liege. Este solist al Filarmonicii „George Enescu”, profesor la UNMB, Doctor în Muzică (din 2009) și membru al Asociației Internaționale a Harpiștilor și al Congresului Mondial al Harpei, al cărui director a fost între 1985–1990. A fost distins cu Premiul I la Concursul International de Harpă din Israel, Premiul „Lily Laskine” oferit de Harp Renaissance Society, SUA, Certificatul de Distincție al Harpiștilor Americani, Ordinul Meritul Cultural (2004), fiind supranumit „Lipatti al harpei”.

Georg Friedrich Händel – Sosirea Reginei din Sheba • Ion Ivan-Roncea & Maria Bildea

1947 – S-a născut Vasile Sălăjan

Vasile Silaghi; 27 ianuarie 1947, Tătărești, Satu-Mare

Prozator și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit în anul 1970 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970). Din anul absolvirii, 1982, a fost redactor la revista Tribuna, activist al Comitetului Județean Cluj al PCR și redactor-șef al revista Tribuna. A debutat absolut cu proză în revista Steaua (1968). Romanul de debut, Coborând spre Nord-Vest a fost distins cu Premiul CC al UTC (1972). Din scrierile publicate: Vine istoria (reportaje, în colaborare), Săptămâni de dragoste, Rodeo etc.

1948 – S-a născut Iulian Filip

27 ianuarie 1948, Sofia, r. Drochia, R. Moldova

Poet, scriitor, dramaturg și folclorist român din Republica Moldova, Doctor în Filologie. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică (1965), apoi Facultatea de Litere (1970) ale Universității „Alecu Russo” din Bălți. După absolvire a fost cercetător științific doctorand la Academia de Științe din Republica Moldova, secția de Etnografie și Studiul artelor, sectorul Folclor. A devenit Doctor cu teza Teatrul popular (folcloric), fiind angajat colaborator științific al Academiei, până la 1985. A fost apoi șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău, șeful Departamentului Căile Cărții al Uniunii Scriitorilor, redactor-șef al revistei târgoviștene Litere, secția Chișinău, revenind în 2010 la Academia de Stat a Republicii Moldova, la același sector, Folclor. A debutat cu placheta de versuri Neîmpăcatul meșter (1974), urmată de: Cerul fântânilor, Dialoguri primordiale, Hulub de poștă, Unde ești?, Cafea neagră, Tir de nisip, Dansul timizilor și Semințele mărului oprit; poezie și dramaturgie pentru copii: Casa fiecăruia, Cenușar-Voinicul și Cenușărica-Mireasa, Facă-se voia ta, Sfârlează!, Colacul-marele, frate bun cu soarele etc.; romanul eseistic Cobaiul nu triumfă; folcloristică: Teatrul popular și Primiți „Căluțul”? etc. A fost distins cu Ordinul de Onoare (2010), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (România, 2014), Premiul pentru poezie „Eminescu” la Festivalul Internațional de Literatură din Turnu Severin (2015) etc.

1949 – S-a născut Ioan Davidoni

27 ianuarie 1949, Fărcășești, Timiș

Tehnician, inventator. A absolvit Liceul „Brediceanu” din Lugoj și s-a specializat în termotehnică la Laboratoarele de Termotehnică și Metrologie ale fabricii Faianța din Sighișoara în 1968. A lucrat 33 de ani ca tehnician metrolog la fabrica de sticlă numita acum S.C. Stitom Tomești. Are 90 de invenții, inovații și soluții tehnice aplicate, dintr-un total de 900. 10 din ele au fost medaliate cu aur și argint la Geneva, Bruxelles și București, câteva dintre acestea sunt: platformă ecologică pentru recuperarea țițeiului de pe suprafața apei, schimbător de căldură cu funcționare autonomă, ventuză magneto-vibratoare, pantofi magnetici antistres, ecran de protecție pentru telefoane, calculator, tv, mănușă magnetică modernizată, rotor eolian cu ax vertical, îngrășământ magnetic cristalin etc. În plus, a studiat artele marțiale la Tokio, repară aparate de radio și TV, este preocupat de ceasornicărie, colecționează antichități, studiază astrologia și multe altele.

1951 – S-a născut George Cușnarencu

27 ianuarie 1951, Dorohoi, Botoșani – 3 august 2023

Prozator și publicist contemporan, membru al generației optzeciste și desantiste cu vechi state în această mișcare literară. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1977. În timpul facultății a frecventat cenaclul Junimea, condus de profesorul și criticul Ovid S. Crohmălniceanu. A fost redactor-șef al revistei Magazin. A debutat în 1983, cu volumul de proză scurtă Tratat de apărare permanentă (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1984). Alte romane publicate: Tangoul memoriei, Ultimul Isus, magnificul, Călătoria Luceafărului, Requiem, Trandafirul Tăcerii Depline, Săptămâna Patimilor, Piata Aristotel, Colonia Penitenciară Oranj. A primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1993) precum și alte premii literare ale unor reviste și asociații scriitoricești.

1972 – S-a născut Berti Barbera

27 ianuarie 1972, București

Actor, cântăreț, interpret vocal și instrumentist, compozitor și realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune, membru UNITER din 2001. A fost pasionat de muzică încă din copilărie, primele studii muzicale au fost la Casa Pionierilor; în timpul liceului, a înființat prima sa trupă, Boltz. A urmat Academia de Arte, Facultatea de Actorie (1990–1995), participând încă din facultate la numeroase proiecte muzicale și teatrale. A devenit cunoscut ca prezentator al emisiunii Taverna de la TVR (2003–2008), împreună cu Iulian Vrabete, promovând muzică de calitate și muzicieni mai puțin cunoscuți. A mai prezentat Nopți Albe de lângă Biserica Neagră (Cerbul de Aur 1997), a realizat Oglinda Sunetului la Radio România Tineret, Jazzy Hour la Radio România Muzical, Blues Drop la postul Rock FM. A publicat articole de specialitate în Stage Pass, Musical Report, Art&Roll, Revista Radio, Sunete etc. A fost solist vocal al grupului Voltaj ’88, a participat ca invitat pe albumele și în spectacolele formațiilor Timpuri Noi, Taxi, Cargo, Proconsul, Talisman, Phoenix, precum și ale soliștilor Silvia Dumitrescu, Cătălin Târcolea, Ștefan Bănică Jr., Analia Selis etc. Ca actor, a jucat în spectacole de teatru: Trei surori, Îmblânzirea scorpiei, Proștii sub clar de lună, Adunarea femeilor etc. și în filme românești și străine: Vânătoarea de lilieci, E pericoloso sporgersi, Trancers, Vacuums, Cold Mountain etc.

Berti Barbera & Nicu Patoi – (Ain’t That) Good News

1974 – S-a născut Andrei Pavel

27 ianuarie 1974, Constanța

Jucător și antrenor de tenis. A debutat în 1990, la vârsta de 16 ani. În palmaresul său se află trei titluri ATP câștigate la simplu: Tokyo 1998, Sankt Poelten 2000 și Montreal 2001 și șase la dublu: București 1998, Kitzbuhel 2005, Auckland 2006, Munchen 2006, Gstaad 2006, Barcelona 2007. Și-a încheiat cariera la simplu în anul 2009, la turneul BCR OPEN România, fiind învins în ultimul meci de Pablo Cuevas cu scorul de 6-3, 7-6. Cea mai bună poziție în clasamentul ATP a fost în anul 2004 când a ocupat locul 13.

1975 – S-a născut Narcisa Suciu

27 ianuarie 1975, Baia Mare

Artistă interpretă, compozitoare și textieră. Între anii 1992–1995 a urmat cursurile Facultății de Music-Hall din cadrul Universității Ecologice din București, iar apoi cursurile Facultății de Științe Politice secția Comunicare și PR din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. A studiat Canto și Chitara. A câștigat numeroase premii și trofee, printre care: Trofeul Ursulețul de Aur, Baia Mare 1991, Premiul 3 la Cerbul de Aur Brașov 1997, Premiul 2 la Festivalul din Zrenjanin (Iugoslavia, 2001), Cea mai bună voce feminină din Balcani la Festivalul celor trei Mări (Varna 2003). A cântat la deschiderea concertului extraordinar susținut de Joan Baez în România în 1997. În prezent, este stabilită în Finlanda.

Narcisa Suciu – Mocirița (1997)

1978 – S-a născut Cătălin Măruță

27 ianuarie 1978, Târgu Jiu

Prezentator de televiziune realizator TV, cunoscut pentru campania anti-playback pe care o duce în show-biz-ul românesc. La TVR 2 a prezentat Caravana TVR 50, Tonomatul DP2, în prezent este prezentatorul emisiunii de divertisment La Măruță, fostă Happy Hour la Pro TV.

1982 – S-a difuzat Radiobiblioteca SF

Difuzată pe programul III al Radiodifuziunii Române, prima emisiune de SF radiofonic din Europa, îl avea redactor-realizator pe Dan Ursuleanu.

Emisiunea, care și-a schimbat pe parcurs numele în Exploratorii lumii de mâine, este cea mai longevivă emisiune de radio dedicată SF-ului.

1984 – A încetat din viață Radu Călinescu (7 ianuarie 1938 – 27 ianuarie 1984)

Arhitect, scenograf și actor.

1985 – A încetat din viață Ionel Pop (24 noiembrie 1889 – 27 ianuarie 1985)

Avocat, profesor, scriitor; deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

1985 – A încetat din viață Ioan Massoff (4 iunie 1904 – 27 ianuarie 1985)

Teatrolog și prozator; autorul mai multor biografii ale marilor actori sau ale unor personalități ale teatrului liric.

1990 – Procesul demnitarilor comuniști

La 27 ianuarie 1990 a început procesul demnitarilor comuniști Ion Dincă, Tudor Postelnicu, Emil Bobu și Manea Mănescu, acuzați de genocid. Rechizitoriul menționa că „au participat la comiterea genocidului prin aprobarea măsurilor luate de dictator, deși, în virtutea prerogativelor decurgând din funcțiile pe care le-au îndeplinit, aveau posibilitatea să le împiedice”. La 2 februarie au fost condamnați la închisoare pe viață. După scurt timp, au fost puși în libertate.

1992 – Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinătate între România și Bulgaria

Tratatul a fost ratificat prin Legea nr. 74/17 iulie 1992 pentru ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare și bună vecinătate dintre România și Republica Bulgaria, semnat la Sofia la 27 ianuarie 1992. Prin intrarea în vigoare a acestui tratat și-a încetat valabilitatea Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală, semnat între cele două țări la 19 noiembrie 1970.

1992 – A încetat din viață Grigore Obrejanu (10 ianuarie 1911 – 27 ianuarie 1992)

Pedolog; a efectuat studii privind valorificarea unor terenuri slab productive: sărături, nisipuri, soluri aluviale etc.; membru titular al Academiei Române.

1997 – România a aderat la Convenția europeană pentru prevenirea terorismului

Convenția, semnată la Strasbourg la 27 ianuarie 1977 a fost ratificată prin Legea nr. 19/28 februarie 1997 privind ratificarea Convenției europene pentru reprimarea terorismului, publicată în Monitorul Oficial din 4 martie 1997.

1997 – Scriitorul Dinu Săraru a lansat ediția definitivă a Trilogiei țărănești

Au apărut, pentru prima dată împreună, cele trei romane dedicate universului țărănesc, scrise pe parcursul a două decenii: Niște țărani, Crimă pentru pământ, Iarba vântului.

 

2000 – A încetat din viață Pan M. Vizirescu (Pantelimon M. Vizirescu; 16 august 1903 – 27 ianuarie 2000)

Poet, eseist și jurnalist; după instaurarea guvernului Petru Groza, a făcut parte dintr-un lot de 14 jurnaliști judecați în mai-iunie 1945, pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării”; condamnat la închisoare pe viață, a reușit a se sustragă pedepsei trăind peste două decenii în clandestinitate.

2014 – A încetat din viață Mihai Horea (25 martie 1926 – 27 ianuarie 2014)

Pictor, unul dintre cei mai proeminenți pictori abstracți români.

2014 – A încetat din viață Mircea Constantinescu (18 iulie 1945 – 27 ianuarie 2014)

Prozator, critic literar, jurnalist, sociolog și bibliolog.

2016 – A încetat din viață Constantin M. Popa (1 septembrie 1943 – 27 ianuarie 2016)

Critic și istoric literar, poet și publicist; membru al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.

 

Ziua Sveti Sava

Sărbătoare a minorităţii sârbe din România, instituită prin Legea nr. 94/7 mai 2019 privind instituirea Zilei Sveti Sava, sărbătoare a minorităţii sârbe din România, publicată în Monitorul Oficial, nr. 359/09 mai 2019, în vigoare de la 12 mai 2019.

Sveti Sava/Sfântul Sava (1175 – 1235) a desfăşurat o bogată activitate misionară în ţara sa natală, înfiinţând şcoli, mănăstiri, spitale, încercând să apropie poporul sârb de religie. Una dintre cele mai importante realizări ale sale o constituie obţinerea autocefaliei pentru biserica sârbească, devenind, în 1219, primul arhiepiscop la Bisericii ortodoxe autocefale a Serbiei. Patriarhul Irineu al Serbiei a afirmat că Sveti Sava este „personalitatea centrală a istoriei, culturii, dar mai ales a spiritualităţii şi a bisericii sârbeşti […] A pus în mişcare roata istoriei şi a culturii sârbeşti, care se învârte şi în prezent”. Cneazul Serbiei Milos Obrenovic (1815 – 1839) l-a declarat „Sfânt ocrotitor al şcolilor şi al elevilor”.

 

2023 – A încetat din viață Mihai Bica (10 decembrie 1963 – 27 ianuarie 2023)

Actor de teatru și voce; actor, director (1993–1999) la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, actor colaborator al Teatrului Mic din București și actor al Teatrului Dramatic „Sică Alexandrescu” din Brașov; cea mai reprezentativă voce a Teatrului Național Radiofonic în ultimele două decenii.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită