23 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Vasile Niculescu și Victor Precup în Avionul Unirii

 

1406 – Prima atestare documentară a localității Târgu Jiu

Orașul este menționat pentru prima oară sub numele de Jiul, într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg.

1457 – Armistițiul de la Sighișoara

Încheiat între Mihail Szilágyi și reprezentanții lui Vlad Țepeș, boierii Stoica, Stan și Dan și Osvald de Rozgony, împreună cu delegați ai sașilor, în urma căruia brașovenii se obligă să îl înlăture pe pretendentul la tronul Țării Românești, Dan.

1659 – Bătălia de la Frătești

Face parte din răscoala antiotomană declanșată la 12 septembrie de voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea. La 15 octombrie Gheorghe Rakoczi al II-lea a trecut în Țara Românească, lângă Rucăr, unde s-a întâlnit cu Mihnea la III-lea, stabilind planul viitoarei acțiuni antiotomane. Rákóczi trebuia să atace Lugojul și Caransebeșul, Constantin Șerban, după ce va fi ocupat tronul Moldovei, urma să oprească intervențiile tătarilor, iar Mihnea al III-lea să-i atace pe turci la sud de Dunăre. Doar că, acționând separat, cei trei au fost învinși pe rând, mai întâi Constantin Șerban, în Moldova cam în același timp când era înfrânt Rakoczi în Ardeal. Mihnea deși i-a biruit pe turci la Frătești, la 23 noiembrie 1659, a fost nevoit să părăsească asediul Giurgiului și, atacat de turci și tătari, a fost înfrânt la începutul lui decembrie în apropiere de Călugăreni.

1710 – S-a încheiat prima domnie în Moldova a lui Nicolae Mavrocordat

Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680 – 3 septembrie 1730) a fost primul domn fanariot, domnind atât în Moldova (17 noiembrie 1709–23 noiembrie/4 decembrie 1710 și 8/19 noiembrie 1711–5 ianuarie 1716) cât și în Țara Românească (1715/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716 și martie 1719–3/14 septembrie 1730). Prima sa domnie din Moldova se remarcă prin măsurile fiscale și sociale luate în favoarea păturilor de jos și prin relațiile reci cu boierimea. Era un om învățat, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia, iar în țara Românească a învățat și românește.

1710 – A doua domnie a lui Dimitrie Cantemir în Moldova

Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1676 – 21 august/1 septembrie 1723), fiul domnului moldovean Constantin Cantemir, a fost domnul Moldovei de două ori, între 18/28 martie – aprilie 1693 și 23 noiembrie/4 decembrie 1710 – 11/22 iulie 1711. Fiind un admirator al lui Petru cel Mare, a dorit să introducă și în Moldova principiile absolutismului luminat și a încercat să pună capăt rivalităților dintre diferitele grupări boierești. În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut unele reforme, pentru anumite pături sociale mai puțin bogate: a scăzut birul steagului, a desființat dijma, în special pentru boierimea mică, acordarea unui privilegiu pentru breasla mișeilor calici din Roman, pentru breasla cioclilor din Iași, pentru niște jupânese sărace văduve etc. După înfrângerea de la Stănilești (1711) s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al țarului Petru I.

1769 – A încetat din viață Constantin Mavrocordat (27 februarie 1711 – 23 noiembrie/4 decembrie 1769)

Domn al Țării Românești de 6 ori și al Moldovei de 4 ori; primul domn fanariot atât în Moldova (din 1711), cât și în Țara Românească (din 1716).

 

Ziua Economistului din România

În fiecare an, Asociația Generală a Economiștilor din România, AGER, organizează, în data de 23 noiembrie, Ziua Economistului. Această zi nu a fost aleasă întâmplător, s-a considerat a fi o zi importantă, întrucât semnifică punerea temeliei celei mai importante discipline economice din învățământul universitar: economia politică. Marcarea zilei a fost hotărâtă la cel de-al III-lea Congres al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER).

1843 – Ion Ghica a inaugurat cursul de Economie politică la Academia Mihăileană din Iași

Deschis cu prelegerea Despre importanța economiei politice, cursul încredințat spre a fi predat lui Ion Ghica era cel dintâi de nivel universitar, fiind urmărit de multă lume, boieri și intelectuali, chiar de domnitorul Mihail Sturdza.

 

1852 – S-a născut Alexandru Vitzu

Alexandru M. Vitzu; 21 noiembrie 1852, Săvinești, Neamț – 25 decembrie 1902, București

Zoolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1897) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Științe din Iași, luând licența în științele naturale. A continuat pregătirea la Paris (1877–1882), în 1882 susținând la Sorbona teza de doctorat Cercetări despre structura și formarea tegumentelor la crustaceii decapozi, după care a lucrat în laboratorul lui Paul Bert la Sorbona și în Stațiunea marină de la Roscoff. Revenit în țară în 1882, a fost titular al Catedrei de Zoologie și fiziologie animală la Facultatea de Științe din București, inspector general al școlilor. Este considerat fondatorul școlii române de fiziologie experimentală și inițiator al endocrinologiei în România, a lăsat lucrări asupra regenerării centrilor optici cerebrali și asupra secreției interne a rinichiului, asupra glandelor cu secreție internă etc. A făcut cercetări asupra centrului vizual cortical la câine și la maimuță, asupra efectelor ablației totale a unor emisfere cerebrale la câine, iar împreună cu L. Petrescu, asupra acțiunii cardiace a digitalinei. A fost membru al Societății de Biologie și de Zoologie din Paris. Din lucrările sale: O nouă funcțiune a pancreasului, Doctrina secrețiunilor interne, La sécrétion interne des reins, La néoformation des cellules nerveuses dans le cerveau du singe consécutive à l’ablation du lobe occipital, Recherches expérimentales sur la secrétion interne des reins.

1861 – Direcția Stabilimentelor de material de artilerie

În clădirile fostei mănăstiri Mihai Vodă din capitală și-au început activitatea primele ateliere militare menite să repare și să confecționeze echipament și harnașament pentru armată. Pentru conducerea și organizarea activității întreprinderilor de profil, în baza aprobării domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost emis Înaltul ordin de zi nr. 344/23 noiembrie 1861, prin care Direcția Stabilimentelor de material de artilerie s-a organizat pe 3 secții: Pirotehnia și Arsenalul din București și Fabrica de pulbere de la Târgșor, lângă Ploiești. În 1863 a fost creat Arsenalul Armatei din Dealul Spirii, o manufactură de arme. O turnătorie de tunuri a fost deschisă la Târgoviște, ulterior fiind transformată în depozit. La Brăila, pentru executarea lucrărilor de întreținere și reparații a navelor s-a creat Arsenalul flotilei.

1897 – A fost înființată prima societate de

ocrotire a copiilor orfani

Creată de către Maria Cuțarida-Crătunescu, prima femeie medic din România, societatea s-a numit Materna și a avut sub ocrotirea sa, chiar de la început, un număr de 100 de copii orfani proveniți din familii de muncitori săraci.

Tot Maria Cuțarida a înființat în 1897 și prima creșă de copii din București, pe care a numit-o Leagănul.

1898 – S-a născut Constantin N. Dinculescu

23 noiembrie 1898, Alexandria – 15 septembrie 1990, București

Inginer electromecanic, profesor universitar, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost student în Matematici al Universității din Iași (1917–1918), dar s-a transferat la Politehnica din București (1918–1922), unde a obținut diploma de inginer electromecanic. A urmat o carieră didactică la Politehnica din București, a fost profesor și la Politehnica din Timișoara. Este considerat fondatorul școlii românești de centrale electrice. Ca rector al Institutului Politehnic București a înființat secția de Energetică Nucleară din cadrul Facultății de Energetică. A lucrat și ca inginer, a condus lucrările de proiectare și execuție a numeroase termocentrale (Doicești, Ovidiu II, Borzești etc.) și a centralelor hidroelectrice de la Bicaz și Sadu V) a fost director la Institutul de Studii și Proiectări Energetice. A fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România cl.I și Ordinul Muncii cl.I.

1905 – S-a născut Nicolae Sireteanu

23 noiembrie 1905, Cernăuți – 16 noiembrie 1963, București

Actor de teatru și film. A fost absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică București și a jucat la Teatrul CFR-Giulești din București. A fost distins cu titlul Artist Emerit al Republicii Populare Române. A jucat în filme: Răsună valea, Bălcescu, Răsare soarele, A fost prietenul meu, Columna. A fost tatăl actriței Ruxandra Sireteanu.

Răsună valea (1949) • Regia Paul Călinescu. Cu: Marcel Anghelescu, Geo Barton, Radu Beligan, Ion Talianu, Eugenia Popovici, Nicolae Sireteanu [ing. Dinescu], Marcel Enescu etc.

1905 – S-a născut Petru Comarnescu

23 noiembrie 1905, Iași – 27 noiembrie 1970, București

Critic literar, eseist, memorialist, jurnalist cultural și cunoscut anglist. A fost lincențiat în Drept în 1928 și în Litere și Filozofie în 1929 la Universitatea din București, când a plecat în SUA unde a obținut, după doi ani, doctoratul la University of Southern California din Los Angeles cu lucrarea The Nature of Beauty and Its Relation to Goodness (Natura frumosului și relația lui cu binele), publicată în românește sub titlul Kalokagathon. Acesta a fost echivalat abia în anul 1966 cu un Doctorat românesc în Istoria artelor. În perioada interbelică a colaborat la mai multe reviste sau ziare: Adevărul, Adevărul literar și artistic, Azi, Stânga, Arta, Excelsior, Da și nu, Ulisse și a fost redactor la Vremea, Rampa, Revista Fundațiilor Regale. Între 1944–1949 a publicat texte în Bis, Agora, Timpul, Arcade, Națiunea, Universul. A fost un ferment al vieții intelectuale și susținător al generației sale culturale, mai ales prin înființarea Asociației de arte, litere și filosofie Criterion, din care făceau parte Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica. Între 1949–1960 nu i s-a permis să publice cu numele lui din motive politice, dar a publicat sub pseudonimul Anton Coman. Singurele excepții erau monografiile consacrate unor sculptori sau pictori: Octav Băncilă, Apcar Baltazar, Viața și opera lui Rembrandt van Rijn, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian. Din operele sale: Homo Americanus, Răspântii – forme de viață culturală, Giordano Bruno, Șirato, Ion Țuculescu, Constantin Brâncuși – mit și metamorfoză în sculptura universală, Pagini de jurnal.

1916 – Șarja de la Robănești

Acțiune militară, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la primul război mondiall, la 10/23 noiembrie. A avut ca rezultat victoria forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe române din Regimentul 9 Roșiori română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 11 Bavareză germană.

A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în Oltenia. La 8/21 noiembrie, când trupele germane intrau în Craiova, trupele române începuseră retragerea din Oltenia. Brigada 2 Roșiori de la Caracal a primit misiunea de a acoperi aripa stângă a trupelor române care se retrăgeau dinspre Slatina, pe valea Oltețului. A rămas în istoria militară a României datorită spiritului de jertfă demonstrat de cavaleriștii români și a pierderilor foarte mari pe care le-au suferit în această ciocnire.

1918 – Zborul legendar al Avionului Unirii de la Bacău la Blaj

Acest zbor a fost ordonat de Marele Cartier General Român, care trebuia să transmită documente importante Consiliului Național Român în vederea Unirii Transilvaniei, care avea să fie decretată peste doar câteva zile, pe 1 Decembrie 1918. Locotenentul Vasile Niculescu, împreună cu căpitanul Victor Precup s-au îmbarcat în dimineața cețoasă a zilei de 23 noiembrie 1918 pe aerodromul de la Bacău.

Carlinga avionului era una deschisă, astfel încât cei doi membri ai echipajului erau foarte gros îmbrăcați, având fețele acoperite cu un strat gros de parafină pentru a face față gerului de –40 grade care era la altitudinea de 2.600 metri la care au survolat Carpații. După doar două ore și cincisprezece minute de zbor, avionul românesc ateriza la Blaj, pe Câmpia Libertății, fiind întâmpinat cu mare entuziasm de românii care se adunaseră acolo pentru a-i primi pe primii militari români care treceau în Ardeal după semnarea Păcii de la București la începutul anului 1918. În avionul care a aterizat în după-amiaza de 23 noiembrie pe Câmpia Libertății, aducând mesaj de pace, se aflau un sac plin cu manifeste și o geanta sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I.C. Bratianu pentru Consiliul Național Român Central. La plecare, pe lângă acte importante care trebuiau să ajungă în Regat, au primit de la frații lor ardeleni, în mod simbolic, o bucată de piatră care se păstrase din monumentul ridicat în anul 1848 de către români pe Câmpia Libertății din Blaj și care fusese distrus de inamic. Sute de oameni și-au pus semnătura pe pânza avionului, fiind mesajul românilor din Ardeal către Guvernul de la Iași, anunțând Unirea care va avea loc peste doar câteva zile.

Mai mult: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la –40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 de Monica Andronescu [Historia.ro]

1920 – S-a născut Paul Celan

Paul Peisah Antschel; 23 noiembrie 1920, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 20 aprilie 1970, Paris, Franța

Poet modernist, eseist si traducător de limbă germană. Tatăl său, Leo, sionist, și-a înscris fiul la școala de limbă ebraică Safah Ivriah. Mama sa, o avidă cititoare de literatură germană, a insistat ca germana să fie limba vorbită în familie. După ceremonia de Bar Mitzvah (1933), Paul Celan a abandonat sionismul și și-a încheiat educația ebraică, devenind un membru activ al mișcării socialiste și suporter al cauzei republicanilor în timpul războiului civil din Spania. A debutat cu poemul De ziua mamei (1938). Amândoi părinții i-au murit într-un lagăr de concentrare din Transnistria, deportați de administrația antonesciană și Armata română. A plecat în 1938 la Paris, la unchiul său, Bruno Schrager (ulterior, deportat și ucis la Auschwitz) iar în 1939 s-a întors la Cernăuți, student la universitatea din oraș, la literatură și limbile romanice. Ocupația sovietică din iunie 1940 l-a lăsat fără iluzii în privința stalinismului și a comunismului sovietic, total diferit de ceea ce visase adolescentul cu vederi socialiste. S-a stabilit la București (1945–1947), membru activ al comunității literare evreiești din România, a tradus literatură rusă în limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime. În 1947, când s-a instaurat regimul comunist în România, s-a refugiat la Viena, apoi la Paris, unde a publicat prima colecție de poeme, Der Sand aus den Urnen (Nisipul din urne) și s-a căsătorit cu graficiana Gisèle Lestrange. În următorii 19 ani, ei și-au scris peste 700 de scrisori, dar a purtat și o corespondență celebră și de valoare literară cu scriitoarea Nelly Sachs, viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Considerat a fi unul din marii poeți moderni ai lumii, a scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20. Opere în limba română: Nisipul urnelor, Grațiile limbii, Trandafirul nimănui.

1921 – S-a născut Emilian Birdaș

Ioan Birdaș; 23 noiembrie 1921, Rohia, Someș/Târgu Lăpuș, Maramureș – 5 aprilie 1996, Caransebeș

Episcop ortodox, membru de onoare al Academiei Române. A intrat de tânăr ca frate în Mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo sub numele Emilian și hirotonit ierodiacon și ieromonah. Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit ca administrator parohial în jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii Sfântul Ilie din Toplița. Și-a reluat studiile la Seminariile Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea și Nifon mitropolitul din București, apoi la Institutul Teologic Universitar din București (1948–1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel și preot la Mănăstirea Călugăra, Oravița, a fost stareț al Mănăstirii Martirii Neamului din Baia de Arieș, responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea Facultății, a fost numit preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București, a devenit vicar administrativ, apoi arhimandrit la Episcopia Romanului și Hușilor, preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia. În 1973 a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul Rășinăreanul, din această funcție preocupându-se de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii.

1923 – S-a născut Nadia Gray

Nadia Kujnir-Herescu; 23 noiembrie 1923, București – 13 iunie 1994, New York

Actriță de origine română. S-a născut dintr-un tată rus și o mamă basarabeancă (ambii evrei). S-a căsătorit cu celebrul prinț Constantin – Bâzu Cantacuzino, aviator în timpul războiului. Împreună cu acesta, a părăsit România la sfârșitul anilor 1940, după al al doilea război mondial, la instaurarea comunismului, și s-a refugiat la Paris. Mai târziu, cuplul avea să se stabilească în Spania. După moartea soțului, s-a stabilit în SUA, continuînd să apară în filme. A debutat în film cu un rol în L’inconnu d’un soir (1949). A jucat în filme ca: Valley of Eagles, Casa Ricordi, La dolce vita, Candide ou l’optimisme au XXe siècle, Mr. Topaze, Maniac, The Oldest Profession, Two for the Road, The Naked Runner etc. Cel mai cunoscut rol al său a fost în La dolce vita (1960), capodopera lui Fellini. S-a retras din film în 1976 și a condus un cabaret.

Pietà per chi cade / Compasiune pentru cei care cad (1954) • Amedeo Nazzari, Nadia Gray, Antonella Lualdi, Andrea Checchi, Massimo Serato etc. 

1923 – A încetat din viață Urmuz (Avram Leiba Esra-Zissu alias Demetru Demetrescu-Buzău; 17 martie 1883 – 23 noiembrie 1923)

Scriitor, considerat precursor al suprarealismului; unul dintre cei mai originali reprezentanți ai literaturii române de avangardă; și-a pus capăt zilelor, într-o grădină publică din București, la vârsta de 40 de ani, doar pentru a demonstra că a-ți lua viața nu este decât unul din actele banale ale existenței.

1925 – S-a născut Gheorghe Calciu-Dumitreasa

23 noiembrie 1925, Mahmudia, Tulcea – 21 noiembrie 2006, Washington, SUA

Preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului. În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949–1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, activitate pentru care, ulterior, s-a căit și s-a pocăit. A fost un luptător anticomunist. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948–1964, 1979–1984), după reeducarea de la Pitești refuzând orice compromis cu sistemul comunist. A fost eliberat în urma amnistiei generale din 1964. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. A devenit profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București, fiind un oponent activ al ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, a ținut prelegeri, intitulate Șapte cuvinte către tineri, care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților din București. A luat public atitudine față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Atât predicile cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei l-au adus din nou în vizorul Securității. A fost arestat în 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I s-a confiscat și averea, astfel încât soția și copilul au rămas fără orice bunuri de strictă folosință. Aceste fapte au determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său s-au ridicat intelectualii din exil: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, dar cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o în izolare, a fost bătut, umilit și ținut nemâncat. După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, a fost eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 a fost obligat să părăsească țara împreună cu familia și s-a stabilit în Statele Unite. Pentru a asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În 1989 s-a mutat cu familia la Washington DC și a preluat parohia românească Sfânta Cruce. De-a lungul păstoririi sale, numărul credincioșilor a crescut impresionant. Multe persoane de alte confesiuni s-au convertit la ortodoxie, pentru dragostea, harul și viața îmbunătățită pe care le avea părintele.

1931 – A încetat din viață Virgil Bărbat (24 aprilie 1879 – 23 noiembrie 1931)

Sociolog, profesor universitar, filosof; întemeietorul școlii sociologice de la Cluj; membru al Asociației Americane pentru Științele Politice.

1933 – S-a născut Stancu Ilin

23 noiembrie 1933, Fărcașele, Olt

Istoric literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1957. A beneficiat de o bursă Humboldt la Universitatea din Tübingen și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn. Cercetările sale, dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu, au fost finalizate cu teza de doctorat în Filologie, Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale (1978). A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București, remarcat prin cercetarea intensivă și editarea operelor literare ale lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și Ion Luca Caragiale. Contribuțiile sale cele mai valoroase sunt reprezentate de publicarea, în colaborare, a ediților critice din B.P. Hasdeu (Opere, I–XVI, 1986–2013, cu Ionel Oprișan) și I.L. Caragiale (Opere, I–V, 2000–2015, cu Nicolae Bârna și Constantin Hârlav). A debutat publicistic în 1959 cu un articol publicat în Studii și cercetări de istorie literară și folclor. Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele Contemporanul, Cronica, Luceafărul, Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, Steaua, Transilvania, Viața Românească. A publicat volumele: Reviste literare românești din secolul al XIX-lea (în colaborare), Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (în colaborare), Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea (în colaborare), Liviu Rebreanu în atelierul de creație, Liviu Rebreanu în agora, Bibliografia I.L. Caragiale în periodice (2 vol., în colaborare). A primit Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1985).

1935 – A încetat din viață Maria Cunțan (7 februarie 1862 – 23 noiembrie 1935)

Poetă, membră în Societatea scriitorilor români; a publicat în revistele Tribuna, Vatra, Famila, Telegraful român.

1939 – S-a născut Zaharia Sângeorzan

23 noiembrie 1939, Feldru, Bistrița-Năsăud – 28 noiembrie 2002, Iași

Critic literar. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași în 1968, a devenit Doctor în Filologie al Universității din București în 1979. A fost bursier al Universității din Perugia (1980), apoi a beneficiat de o bursă de cercetare la Arhivele Vaticanului (1995). A fost redactor la revista Cronica, din 1968 (cu o scurtă întrerupere în 1974). A colaborat cu eseuri, cronici literare și recenzii la revistele Vatra, Viața Românească, Tribuna, Convorbiri literare. A debutat editorial cu un studiu amplu despre opera lui Mihail Sadoveanu (1976). După Pelerini români la Columna lui Traian (1979), a publicat două culegeri de cronici literare și articole extinse, Conversații critice, Anotimpurile criticii și un volum de interviuri cu Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia.

1940 – Aderarea României la Pactul Tripartit

Pactul Tripartit a fost semnat la Berlin pe 27 septembrie 1940 de Imperiul Japonez, Germania Nazistă și Italia Fascistă, punând bazele unei alianțe militaro-politice și fiind actul oficial de constituire al Axei Berlin–Roma–Tokyo, care s-a opus Aliaților. România a aderat la Pactul Tripartit după venirea la putere a lui Ion Antonescu și a Gărzii de Fier, fiind un act prin care se încerca protejarea țării în fața unei noi agresiuni a URSS-ului. La data de 20 noiembrie 1940, România, Ungaria și Slovacia s-au aliat oficial cu Puterile Axei. Pactul Tripartit a fost semnat de Ungaria (20 noiembrie 1940), România (23 noiembrie 1940) şi Slovacia (24 noiembrie 1940). Bulgaria a semnat pactul pe 1 martie 1941, înainte de intrarea trupelor germane în țară. Ultima țară care a semnat Pactul a fost Iugoslavia, pe 25 martie 1941.

Ion Antonescu, șeful statului român (1940–1944), aflat la Berlin în 22–23 noiembrie, a semnat adeziunea României la Pactul Tripartit, act semnat și de ministrul Afacerilor Străine al Reich-ului, J. von Ribbentrop, conducătorul secției politice din Ministerul de Externe al Italiei, ambasadorul Berti și ambasadorul Japoniei la Berlin, generalul Kurusu, pe de altă parte. Prin acest act, generalul Antonescu urmărea ca, mergând alături de Germania, România să redobândească nordul Ardealului, cedat Ungariei.

1941 – S-a născut Constantin Ilea

23 noiembrie 1941, Turda

Pictor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1970. A studiat pictura la Institutul de arte plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, avându-i profesori pe Abody Naghy Bella, Teodor Harșia, Radu Fulger și Tibor Kadar. După absolvire, în 1967, s-a stabilit la Sibiu, participând cu regularitate la saloanele județene și republicane.

Muzeul Bruckental i-a organizat, în 1974, prima expoziție personală, urmată de Galeriile de Artă Sirius (1986), Galeriile de Artă Râmnicu Vâlcea (1998), Galeriile de Artă Antik Sibiu (1999), Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2011), Kronart Gallery Brașov (2014) și Galeriile de Artă Sibiu în 2018 unde a expus seria „ROST”. A participat la expoziții internaționale la Galeriile Guggenheim, Londra (1969) – care i-au și achiziționat o serie de lucrări, Riga (1971), Rennes (1999), Ingolstadt (2000). Trăiește și lucrează în Sibiu.

1942 – S-a născut Anastasia Istrati

23 noiembrie 1942, Sireți, Strășeni, Republica Moldova – 26 septembrie 2016

Interpretă de muzică populară românească din Republica Moldova. A studiat la Școala de Muzică din Slobozia (1959–1963) în clasa de Dirijori cor a profesorului Petre Stroiu. A fost coristă în Capela Doina a Filarmonicii din Chișinău și la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău și solistă în orchestrele de muzică populară Mugurel (1966–1974) și Fluieraș (1974–1977). A fost în turnee în orașe ca Budapesta, Berlin, Madrid, Bruxelles. La Radio Moldova a înregistrat melodiile Neicuță, să nu mă uiți, Mie-n roșu-mi șade bine, Hai, poftim la mese mari etc. În 1967 a jucat într-un film muzical realizat de Emil Loteanu. A fost distinsă cu Premiul I la un Festival de Muzică Populară de la Moscova și decorată cu Titlul onorific Maestru în Artă (2010).

Anastasia Istrati și ansamblul Mugurel (1974)

1942 – S-a născut Gheorghe Rusnac

23 noiembrie 1942, Ocnița, Moldova

Istoric și politolog din Republica Moldova, profesor universitar, membru (din 2007) al Academiei de Științe din Moldova. A urmat Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1965–1969). A fost profesor la școala medie din Clocușna, raionul Ocnița, apoi lector la Universitatea de Stat din Moldova. A făcut apoi studii la doctorantura universității, a revenit la activitatea didactică, fiind pe rând lector, lector superior, conferențiar universitar, prodecan, cercetător științific superior, șef de catedră, profesor. A urmat studii de postdoctorat la Moscova. A fost rectorul Universității de Stat din Moldova (1993–2007), Ambasadorul Republicii Moldova în Italia, a publicat o serie de lucrări (monografii, dicționare, articole) despre istoria contemporană și situația politico-socială a Republicii Moldova. A fost distins cu Ordinul Gloria Muncii (1996), Legiunea de onoare a Franței (1998), Ordinul Republicii (1999) etc.

1945 – S-a născut Grigore Popescu – Muscel

23 noiembrie 1945, Câmpulung Muscel

Pictor iconar, zugrav de biserici, restaurator, membru Uniunii Artiștilor Plastici, secția Pictură, filiala București, una dintre cele mai importante personalități ale artei iconografice contemporane din România. A absolvit Facultatea de Arte Plastice la Universitatea Timișoara, cu profesorii Ion Sulea-Gorj și Constantin Nuțiu. Este membru al Cenaclului de Artă Plastică „I.D. Negulici” din Câmpulung Muscel și al Comisiei de Pictură Bisericească. A obținut atestări de pictor muralist, restaurator pictură murală de epocă, iconar etc. În întreaga sa carieră, a pictat peste 50 de lăcașuri de cult din: România, Germania, Cipru, Grecia, Ungaria, Franța sau Serbia. Este autorul picturilor monumentale din bisericile noi: Adormirea Maicii Domnului a mănăstirii Râmeț, Sf. Treime din comuna Baciu (Cluj) Sf. Mare Mucenic Dimitrie și Sfinții Martiri Brâncoveni de la Nurenberg a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania, Europa Centrală și de Nord, Izvorul Tămăduirii de la mănăstirea Lainici Gorj), Sf. Gheorghe Nou din București, a mănăstirii Adormirea Maicii Domnului (Militari) și al multor altora. A participat la acțiuni de conservare-restaurare a zeci de biserici, dintre care: paraclisul mănăstirii Curtea de Argeș, Biserica Adormirea Maicii Domnului (Mănăstirea Văratec), icoanele catapetesmei bisericii mănăstirii Mărcuța din București, Trapeza mănăstirii Tismana, schitul Prodromu și mănăstirea Dochiariu (Sfântul Munte Athos), Catedrala Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Iași etc. Este profesor de desen și pictură la Școala de Muzică și Arte Plastice din Câmpulung-Muscel.

Biografie și galerii de pictură: Grigore Popescu [Murala.ro]

1947 – S-a născut Emil Coșeru

23 noiembrie 1947, Tecuci, Galați

Actor de teatru și film. A absolvit, în 1969, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la clasa Moni Ghelerter – Zoe Anghel Stanca. A debutat în 1969, în rolul Treplev din Pescărușul de A.P. Cehov. A interpretat nenumărate roluri pe scena Naționalului ieșean, fiind societarul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” și profesor al Universității de Arte „George Enescu” din Iași. A jucat în piese ca: Războiul vesel de Carlo Goldoni, Petru Rareș de Horia Lovinescu, Tango de Slawomir Mrozek, Livada de vișini și Pescărușul de A.P. Cehov, Antigona de Sofocle, Apus de soare de Barbu Delavrancea, Epitaf pentru George Dillon de John Osborne, Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Timon din Atena de William Shakespeare, Azilul de noapte de Maxim Gorki și multe altele. A apărut și în câteva filme: Dimitrie Cantemir, Vlad Țepeș, Drumul oaselor, Burebista, Trandafirul galben, Masca de argint, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, John, The Man Behind the Terror.

Masca de argint (1985) • Regia Gheorghe Vitanidis. Cu: Florin Piersic, Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Alexandru Repan, Ion Besoiu, George Motoi, Ovidiu Iuliu Moldovan, Marin Moraru, Mihai Mereuță, Coca Andronescu, Anna Széles, Emil Coșeru etc.

1948 – S-a născut Grete Tartler

23 noiembrie 1948, București

Scriitoare, traducătoare, orientalistă, violistă, diplomat, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este absolventă a Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Arabă-Engleză, și a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Este Doctor în Filosofie al Universității București, 1995, cu teza Utopia însingurării în Evul Mediu islamic. A lucrat ca profesoară, redactor la revista Neue Literatur, atașat cultural și secretar I la Viena, ambasador la Copenhaga și Reykjavík, ca ministru plenipotențiar la Atena. A publicat 9 volume de poezie în limba română, dintre care: Apa vie, Astronomia ierbii, Cuneiforme, Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene, 9 volume eseuri si studii, numeroase traduceri.

1949 – A încetat din viață Carol Ardeleanu (16 martie 1883 – 23 noiembrie 1949)

Romancier din epoca interbelică; opera sa descrie mediile și categoriile sociale supuse condițiilor dure de viață.

1950 – S-a născut Dona Tudor

23 noiembrie 1950, Vida/Videle, Teleorman

Jurnalistă, realizatoare de emisiuni de televiziune, profesoară de jurnalism. În 1978 s-a licențiat în Filologie, în 1981, în Ziaristică, este absolventă a cursului postuniversitar de Sociologia Comunicării și a Colegiului Național de Apărare. A fost prima femeie din istoria învățământului militar superior din România care a obținut titlul de Doctor în Științe militare, în 1999, la Academia de Înalte Studii Militare cu o teza Agresiunea informațională și structurile mediatice. A debutat în 1974 cu reportaje la Ziarul Teleormanul, a colaborat la Revista Română de Drept Umanitar, Telemond, Ultima oră, Economistul. A fost reporter, redactor și realizator în TVR. A realizat numeroase emisiuni, seriale, a participat ca reporter la misiuni de menținere a păcii sub egida ONU. A publicat volume de poeme: Însingurare, Condamnată la fericire, Fără alternativă, Exil interior.

1951 – S-a născut Dan Mucenic

23 noiembrie 1951, București – 16 aprilie 2018

Profesor, publicist, jurnalist și profesor. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București. A fost profesor la Liceul „Tudor Vianu” din Giurgiu, apoi s-a dedicat jurnalismului, fiind redactor la Scînteia Tineretului și jurnalist de investigație la Flacăra. A colaborat la majoritatea revistelor literare din țară. După 1989, a condus și a participat la numeroase lansări de publicații: Expres, Zigzag, Independentul, Sportul Românesc, Ora, Ziua, Examene, Tribuna Învățământului, Școala Românească etc. În 1983 a publicat primul volum de reportaje, Reportaje de dragoste (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România). A mai publicat o antologie a reportajului românesc, Încrederea în lumină, o culegere de eseuri, Luxul lecturii, romanul Oboseala, volumul Cazul doctor Tănăsescu, o culegere din propriile articole de la revista Săptămâna, Cuiul. Post-mortem, s-a lansat cartea mozaic, Ceaslovul de la Izvoru. A fost director al Muzeului „Teohari Antonescu” și a Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” din Giurgiu. În această calitate, a gândit, editat, reeditat 47 de volume ale scriitorilor giurgiuveni interbelici: D. Karnabatt, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Emanoil Bucuța, T. Vianu, Nicolae Crevedia, Emil Gulian etc., dar și volume ale scriitorilor giurgiuveni contemporani.

1952 – S-a născut Gil Ioniță

23 noiembrie 1952, Onești – 20 ianuarie 2004, Bacău

Avocat, compozitor și interpret de folk. A absolvit în 1975 Facultatea de Științe Juridice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După absolvire a fost juristconsult la IPEP Bacău, apoi avocat în cadrul Baroului Bacău. A început să cânte la Onești împreună cu Ion Moraru și Marcela Saftiuc însă lansarea sa ca solist de muzică folk s-a realizat în timpul studenției, când a înființat, împreună cu Ion Moraru și Cezar Ionescu, grupul Folk 73. A participat la spectacolele Cenaclului Flacăra condus de Adrian Păunescu, în două etape: 1973–1975 și 1981–1989. În 1983 a fost distins cu două premii speciale ale Cenaclului, pentru creație și compoziție.

Capul de la Torda

1953 – S-a născut Lucian Perța

23 noiembrie 1953, Gâlgău, Sălaj

Scriitor, poet, parodist și profesor. A absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesor de școală generală, este membru fondator al grupului Ars Amatoria din Cluj, membru al Uniunii Epigramiștilor din România, al Societății Naționale de Haiku, al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1967, în volumul colectiv Cântec de început. A fost redactor-șef al revistelor de satiră și umor Pupăza, Colac peste pupăză, inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Satiră și Umor Zâmbete în prier, care se desfășoară la Vișeu de Sus. Este considerat de criticul literar Gheorghe Grigurcu, dar și de regretații Laurențiu Ulici și Marin Mincu drept „cel mai mare parodist” al României și că a realizat o „istorie paralelă a literaturii române în cheie satirică”. Nu a scris însă numai literatură în cheie umoristică, ci și literatură pentru copii.

1953 – A încetat din viață I.E. Torouțiu (Ilie E. Torouțiu; 17 iunie 1888 – 23 noiembrie 1953)

Critic, istoric literar, folclorist și traducător; membru corespondent al Academiei Române.

1956 – A încetat din viață Jean Alexandru Steriadi (29 octombrie 1880 – 23 noiembrie 1956)

Pictor și grafician, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru de onoare al Academiei Române.

1969 – S-a născut Ioan Buteanu

23 noiembrie 1969, Cluj-Napoca

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (1994) și un Master in education, acordat de University of Pittsburgh, SUA (1998). A fost profesor de Limba și literatura română la diverse licee din Cluj, în prezent, copyrighter la Mirabilis Media, București. Debutul absolut s-a produs în 1990, cu poezii în Echinox, iar editorial cu volumul de versuri Tot Nelu vă deranjează (1997). A colaborat cu poezii, proză și eseuri la revistele: Contrapunct, Calende, Avantaje, ArtPanorama, Echinox, Tribuna, Renașterea. A mai publicat volumele de poezie Carte de pus pe foc, Mi-a făcut plăcere să fiu fericit. Este prezent în culegerile: Poeți clujeni contemporani (1997); Rhymes of greatness (Famous Poets Society, Los Angeles, SUA, 1998); Poetic Voices of America (Sparrowgrass Poetry Forum, Sisterville, SUA, 1998); Words From Within (Remley Literary Agency, SUA, 1999).

1971 – A încetat din viață Ury Benador (Simon Moise Schmidt-Grinberg; 1 mai 1895 – 23 noiembrie 1971)

Prozator; a scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască.

1972 – S-a născut Daniel David

23 noiembrie 1972, Satu Mare

Psiholog, psihoterapeut. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, unde a obținut și titlul de Doctor în Psihologie, în 1999. A urmat un program postdoctoral la universitatea americană Mount Sinai School of Medicine din New-York, în domeniul medicinii comportamentale (Bio-behavioral and Integrative Medicine Programs), cu accent pe oncologie. Din 2007 este profesor universitar de Psihologie clinică și Psihoterapie (științe cognitive clinice) la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și conducător de doctorat. A fondat, în anul 2004, International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapies and Applied Mental Health, un institut de referință la nivel internațional. Din 2020 este rector al Universității „Babeș-Bolyai”. La nivel internațional, este reprezentantul României în International Association for Cognitive Psychotherapy.

1975 – S-a născut Ildiko Barbu

Ildiko Kerekes-Barbu; 23 noiembrie 1975, Baia Mare

Fostă handbalistă, în post de portar și actuală antrenoare pentru portari. A debutat ca junioare la CSȘ 2 din Baia Mare, cu care a obținut două medalii de aur și trei de bronz la campionatele naționale de junioare pentru diferite categorii de vârstă (1990–1993). La senioare, a jucat la Șuiorul Construcții Baia Mare (actualul HCM Baia Mare), Oltchim Râmnicu Vâlcea (6 sezoane în cupele europene), Cornexi Alcoa Székesfehérvár (Ungaria), SD Itxako Estella-Lizarra (Spania), Rulmentul Brașov, SCM Craiova. Din 1991 a fost selecționată în echipele României la diferite categorii de vârstă. În 1995 a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial pentru Tineret din Aracaju, Brazilia. Cu echipa de senioare a luat parte la trei Campionate Mondiale (1999, 2001, 2003) și la trei Campionate Europene (1996, 2000, 2002). În plus, este dublu medaliată cu argint la Campionatul Mondial Universitar (1998, 2000). După retragerea din activitatea de handbalistă (2013) a devenit antrenoare pentru portari la SCM Râmnicu Vâlcea, în paralel, din 2015 este antrenorul pentru portari al selecționatelor naționale feminine de cadete, junioare și tineret ale României.

1978 – A încetat din viață Sandu Albu (22 august 1897 – 23 noiembrie 1978)

Compozitor, violonist; profesor de vioară și violă la Brooklyn Conservatory of Music din New York J. Hartt School of Music din Hartford, Connecticut din SUA.

1979 – S-a născut Lucian Bâgiu

Lucian Vasile Bâgiu; 23 noiembrie 1979, Cluj-Napoca

Scriitor, critic literar, estetician, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara (din 2007). A urmat Facultatea de Istorie și Filologie a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A obținut titlul de Doctor în Filologie cu Magna cum laude, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” (2006). A fost lector de Limba română la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, Trondheim, lector de Limba română la Universitatea din Lund, Suedia. A debutat publicistic cu povestirea Un bărbat si o femeie, fragment în Caietele Concursului de proză scurtă „Liviu Rebreanu” și cu articolele Teatrum mundi și Punctum saliens în revista Terminal. Editorial, a debutat cu volumul Dramaturgia blagiană. Instituirea estetică a absolutului, urmat de volumele: Beletristică: Bestiar. Salată orientală cu universitari închipuiți, Sânziana în Lumea Poveștilor, Neliniști. A publicat numeroase studii și eseuri în reviste de specialitate din țară și străinătate.

1979 – S-a născut Andreea Răsuceanu

23 noiembrie 1979, București

Scriitoare, critic literar, teoreticiană și traducătoare. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din București, secția Română-Engleză în 2002, urmând ulterior un masterat de Teoria și practica imaginii la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea București. A devenit Doctor în Filologie, cu lucrarea Mahalaua Mântulesei – drumul către modernitate. A debutat cu proză, în Cuvântul (1999), publicând ulterior cronici, interviuri, articole de specialitate în cele mai importante reviste literare românești: România literară, Viața Românească, Observator cultural, Revista 22, Bucureștiul Cultural, Idei în dialog, Dilema veche, Convorbiri literare etc. Este autoarea mai multor traduceri din limba engleză și prefețe. A predat cursuri de Presă culturală românească, Cultură și civilizație, Limbă și literatură engleză. A publicat cărți de autor: 16 prozatori de azi (editor, Humanitas, 2018), Cartea orașelor (editor, Humanitas, 2021), Dicționar de locuri literare bucureștene (2019; Premiul AgențiadeCarte.ro, secțiunea eseu, publicistică, memorialistică), Cele două Mântulese, Editura Vremea, 2009, Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară (Premiul Galei tinerilor scriitori Tânărul critic al anului 2013), Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului, colecția „Critică literară/Eseu”, Humanitas, 2016, O formă de viață necunoscută (roman, Premiul Scriitorul lunii ianuarie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru proză al revistei Ateneu, 2019), Vântul, duhul, suflarea (roman, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, Premiul Scriitorul lunii februarie 2021, decernat la Gala Scriitorii Anului, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, 2021–2022); a fost coautor la: Bucureștiul meu, Orașul, Tot înainte!, Bookătăria de texte și imagini 2, Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism, Ferestre din București și poveștile lor, Cum să fii fericit în România, In the Mood for Love, Cartea întâmplărilor. Este considerată „una dintre cele mai consistente voci ale prozei românești contemporane” [Paul Cernat].

1990 – S-a născut Maria Udrea

23 noiembrie 1990, București

Scrimeră specializată pe floretă și spadă. A început scrima la floretă, armă în care a cucerit medalia de argint la Campionatul European pentru cadeți din 2008 și medalia de bronz la Campionatul European pentru juniori din 2009. În 2009 a intrat în lotul olimpic, care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de la Antalya, iar în 2010 s-a oprit în primul tur la Campionatul Mondial de la Paris. Din cauza lipsei de bani și de rezultate, lotul de floretă a fost desființat la începutul anului 2011. Udrea a intrat în lotul olimpic de spadă în urma Jocurilor Olimpice de la Londra. A câștigat Trofeul Belgrad din 2012. În 2013 a devenit vicecampioană națională și a câștigat titlul pe echipe, a cucerit argintul pe echipe la Campionatul European Zagreb 2013 și argintul la Campionatul Mondial de la Budapesta 2013, la proba pe echipe fiind laureată cu bronz. În sezonul 2013–2014 a făcut parte din echipa care a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Strasbourg. În sezonul 2014–2015 a revenit la floretă și a cucerit medalia de bronz la Cupa României. A participat la cea de-a VI-a ediție a Jocurilor Mondiale Militare de la Mungyeong (Coreea de Sud) atât la floretă cât la spadă. Cu echipa de spadă a câștigat medalia de argint. A cucerit aurul la floretă individual la Campionatul Balcanic de la Niș (Serbia).

2000 – Repatrierea rămășițelor pământești ale lui Nicolae Rădescu

A fost ultimul prim-ministru democrat al României înainte de comuniști (6 decembrie 1944–28 februarie 1945); silit să demisioneze, a părăsit România la 17 iunie 1946, stabilindu-se în SUA.

Rămășițele sale pământești au fost re-înhumate în țară, în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu, București, cu onorurile militare și de stat cuvenite unei asemenea personalități.

2002 – George W. Bush la București

În data de 23 noiembrie 2002, președintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, a sosit la București, într-o vizită oficială. A fost cel de-al patrulea președinte american care a vizitat România, după Gerald Ford, Richard Nixon și Bill Clinton. Sosit la București după încheierea summit-ului de la Praga, la care România a fost invitată să adere la structurile NATO, liderul de la Casa Albă a ținut un discurs în Piața Revoluției, în care i-a asigurat pe zecile de mii de români prezenți de sprijinul SUA. A fost decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de mare Colan, cea mai înaltă distincție a României. „În momentul în care președintele Ion Iliescu mă prezenta, ploaia s-a oprit și a apărut un curcubeu foarte clar. S-a întins pe cer până în spatele balconului care era luminat ca memorial al libertății. A fost un moment uimitor, iar eu am șoptit: «Astăzi, Dumnezeu ne zâmbește»” [George W. Bush – Decision Points].

George W. Bush la București (2002)

2004 – A încetat din viață Sergiu Huzum (30 noiembrie 1933 – 23 noiembrie 2004)

Operator de film, inventatorul procedeului Transtrav; stabilit din 1969 în Franța, unde a realizat filme documentare și de televiziune.

2012 – A încetat din viață Achim Nica (20 ianuarie 1930 – 23 noiembrie 2012)

Interpret de muzică populară, în special de muzică tradițională din zona Banatului.

2017 – A încetat din viață Stela Popescu (21 decembrie 1935 – 23 noiembrie 2017)

Actriță de comedie în teatru, film și televiziune; a realizat cupluri celebre alături de Ștefan Bănică și Alexandru Arșinel.

2018 – A încetat din viață Bujor Hălmăgeanu (14 februarie 1941 – 23 noiembrie 2018)

Fost fotbalist, fundaș; antrenor.

2023 – A încetat din viață Rona Hartner (9 martie 1973 – 23 noiembrie 2023)

Actriță de film, cântăreață, compozitoare și textieră română de origine germană, stabilită în Franța.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită