6 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Roșia Montană

 

Ziua Roșia Montană

131 – Prima atestare documentară a localității Roșia Montană

Localitatea are o existență milenară – era cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, fiind amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu, fiind una dintre cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa. A fost colonizată de către romani în timpul domniei lui Traian, ca oraș minier cu coloniști din Iliria, sub numele de Alburnus Maior, primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară care datează din 6 februarie 131. Roșia Montană este considerată de istorici actul de naștere a poporului român. Aici au fost găsite tăblițele cerate antice, care au stat la baza cercetării dreptului roman de către istoricul german Theodor Mommsen, laureat Nobel.

Galeriile romane întinse pe șapte kilometri sunt unice în lume.

 

1696 – S-a tipărit Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena

Realizată în tipografia instalată la Mănăstirea Snagov de către Mihai Iștvanovici, format la școala lui Antim Ivireanul, editor și prefațator „rob Mihai”, cu un text în slavonă și indicații în limba română, prima carte cu litere latine a epocii limbii române moderne tipărită aici.

Publicată sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, a fost dedicată lui Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea Snagov, important monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, construită în stil bizantin, cu elemente decorative în stil românesc, este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân. A fost atestată documentar prima dată în 1408, fiind refăcută de Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Neagoe Basarab. În timpul îndelungatei sale istorii active, mănăstirea a fost un important centru monahic și de cultură, Domnitorul Constantin Brâncoveanu înființând aici una din tipografiile sale de cea mai mare valoare.

1803 – S-a născut Teodor Aaron

6 februarie 1803, Țichindeal, Sibiu – 25 martie/6 aprilie 1859, Lugoj, Timiș

Cleric greco-catolic, cărturar, pedagog și profesor. După studii de filosofie și teologie, începând din 1828 a deținut importante funcții în ierarhia bisericească și în cea administrativ-educativă. A fost profesor și director al gimnaziului din Beiuș, paroh și protopop în Galșa (comitatul Arad), canonic onorariu, rector al seminarului român leopoldin din Oradea, cenzor și revizor al cărții românești tipărite la Buda, la Tipografia Universității, preot în Delani (Bihor), translator pentru limba română la Foaia Legilor din Pesta, apoi pe lângă Locotenența Imperială din Buda. A trecut și printr-o experiență diplomatică, ca translator și jurnalist la Gazeta de Transilvania. Ca discipol al lui Petru Maior și latinist înfocat, a susținut ideea continuității românilor în Dacia Traiana. Lucrările sale, Cuvântări bisericești, Adnotări din istoria eclesiastică, se remarcă prin notele polemice și acuratețea stilistică.

1857 – A apărut publicația unionistă Concordia

Ziar liberal-radical fondat de Constantin A. Rosetti, a apărut la București ca publicație săptămânală, devenind din 1859 cotidian. În același an, la 9 august, și-a schimbat denumirea în Românul. Asemenea tuturor tipăriturilor vremii, folosea un alfabet de tranziție, întrebuințându-se în paralel alfabetul chirilic român și alfabetul latin. Din echipa de redacție au făcut parte Constantin D. Aricescu, administrator și Eugeniu Carada, secretar de redacție.

1863 – S-a născut Ion Băjenaru

6 februarie 1863, Țițești, Argeș – 5 noiembrie 1921, Dej

Tenor din perioada de început a operei în România. După absolvirea Conservatorului din București, unde a fost elev al lui Gh. Stephănescu, a primit angajamente imediate din partea diferitelor companii de operetă, unde, datorită calităților sale vocale excepționale și talentului pe scena artistică, s-a bucurat de un mare succes. A plecat în Italia, pentru a-și completa studiile teoretice și tehnica vocală, a obținut un angajament la La Scala din Milano, a cântat la San Carlo din Napoli, dar mai ales la Opera de Stat din Viena. A înființat o trupă de operetă cu care a realizat turnee prin țară.

1866 – A apărut revista satirico-umoristică Satyrul

Editată de B.P Hașdeu la București, săptămânal, în perioada 6 februarie–6 iulie 1866.

Prezentată în format de ziar, poate cea mai originală revistă din întreaga istorie a presei românești, publicație de mare fantezie și de profundă critică, mai întâi, literar-artistică și din ce în ce tot mai învederat social-politică.

1867 – S-a născut Dimitrie Voinov

6 februarie 1867, Focșani – 7 iulie 1951, București

Biolog, zoolog, histolog și citolog, profesor universitar, fondatorul școlii românești de citologie, membru titular (din 1927) al Academiei Române. A absolvit Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu Emil Racoviță și Grigore Antipa. La Științe naturale l-a avut profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie. După bacalaureat, a plecat la Paris, pentru a se specializa în domeniul biologiei, alǎturi de Emil Racoviță, Paul Bujor și Ion Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie. În 1891, după susținerea examenului de licență și doi ani de specializare, a revenit în țară, unde a ocupat catedra de Zoologie și Morfologie animală a Facultății de Științe din București, pe care a deținut-o până în 1937. A militat pentru dezvoltarea mișcării științifice în România, în cadrul Societății române de științe, fiind vicepreședinte al secției de științe naturale și, ulterior, devenind președinte al acestei instituții. Lucrări: Principii de microscopie, Problema biologică a diferențierii sexelor.

1875 – S-a născut Mihail Oromolu

6 februarie 1875, Râmnicu Vâlcea – 29 martie 1945, București

Magistrat și om politic. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, apoi a studiat literele și filosofia la Universitatea din Munchen. A intrat în magistratură în 1900 ca judecător-asistent și substitut la Pitești, Târgoviște, Buzău, Constanța și Brăila. În politică a fost, succesiv, membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Național Liberal. A fost prefect de Dolj, guvernator al Băncii Naționale (1922–1926), de acestă funcție fiind legate: recuperarea depozitului în aur, deținut de BNR la Reichsbank, încheierea operațiunilor referitoare la lichidarea Băncii Austro–Ungariei etc.

1881 – S-a născut Ștefan Ionescu

Ştefan-Gheorghe Ionescu; 6 februarie 1881, Chiojdeanca, Prahova – 1955?

General al Armatei Române. A urmat Școala Fiilor de Militari de la Iași (1900–1902), Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război din București, fiind înaintat la gradul de locotenent (1907). A participat la campania militară din Bulgaria (23 iunie–31 august 1913), la războiul de Întregire (1916–1918), a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1937–1939). Poate fi considerat unul dintre organizatorii sistemului militar de apărare al României în perioada interbelică. Împreună cu generalii Samsonovici și Sichitiu a avut răspunderea organizării apărării strategice a României în perioada 1936–1938, a publicat lucrarea Considerațiuni asupra Regulamentului întrebuințării tactice a marilor unități. A fost apreciat ca având o remarcabilă pregătire profesională, o conștiință și devotament demn de relevat, conducând pregătirea de război a Armatei în condițiile cele mai bune. La data de 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. A fost arestat în anul 1953, fiind eliberat în 1955.

1889 – S-a născut Krikor Zambaccian

6 februarie 1889, Constanța – 18 septembrie 1962, București

Colecționar și critic de artă armean, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A făcut cursurile secundare la București, în același timp ducând o viață boemă în care frecventa festivitățile de la Ateneu, expoziții de artă și Pinacotecă. A ajuns astfel la vârsta de șaisprezece ani, când era extaziat de Wagner și Beethoven dar nu înțelegea grandoarea unui Michelangelo, Rembrandt sau Velasquez. Primele sale achiziții au fost o cromolitografie numită Beethoven, după Balastrieri, și un ghips executat de un italian ambulant care reprezenta masca lui Beethoven și care a costat doi lei. Așa a început fabuloasa colecție a lui Zambaccian. A studiat comerțul la Anvers și la Paris, devenind un om de afaceri de succes. Și a descoperit arta. Pasiunea sa pentru tablouri și sculpturi valoroase s-a concretizat într-o moștenire artistică fabuloasă. Zambaccian a strâns, de-a lungul timpului, lucrări ale marilor artiști români și străini. Sprijinitor al multor artiști de seamă, Zambaccian a adunat o valoroasă și bogată colecție de tablouri, care se regăsește în Muzeul Zambaccian.

Comorile Colecției Zambaccian Partea I

Mai mult decat atât, el a inventat conceptul de consignație de artă după cel de-al doilea război mondial, deschizând primul magazin de acest tip pe Calea Victoriei, în București, denumit Romarta (Arta Românească). A scris monografiile lui Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, precum și volumele de eseuri Pagini de artă, Însemnările unui amator de artă etc. În 1947, a donat impresionanta sa colecție de obiecte de artă modernă românească și franceză statului român, deschizând în București, la 19 mai același an, muzeul ce-i poartă numele și care, ulterior, a fost încorporat în Muzeul Colecțiilor de Artă. Krikor Zambaccian a fost decorat de către Regele Mihai I.

Comorile Colecției Zambaccian Partea a II-a

1891 – S-a născut Adrian Maniu

6 februarie 1891, București – 20 aprilie 1968, București

Scriitor, poet tradiționalist al epocii interbelice, membru corespondent (din 1933) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept din București, fiind licențiat în 1910, dar nu a profesat niciodată. A fost redactor la Chemarea, Universul, Dimineața, Adevărul. A făcut parte din primul colegiu director al revistei Gândirea alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic. A participat sporadic la cenaclul lui Alexandru Macedonski. A colaborat de-a lungul timpului la revistele Insula, Simbolul, Seara, Noua revista română. A inaugurat la Radiodifuziunea Română, în anul 1930, Universitatea Radio, program pe care l-a condus până în 1933. A debutat ca poet simbolist cu volumul Figurile de ceară (1912), urmate de alte volume: Salomeea, Lângă pământ, Lupii de aramă, Drumul spre stele, Cântece de dragoste și moarte.

1893 – S-a născut Sandu Teleajen

Alexandru P. Morcovescu; 6/20 februarie 1893, Homorâciu, Prahova – august 1963, Iași

Scriitor, actor, publicist, profesor universitar. A urmat Facultatea de Filosofie, începută la București și continuată la Universitatea din Iași (după participarea la primul război mondial, în care a fost rănit și luat prizonier în lagărul de la Stralsund), precum și Conservatorul ieșean. A fost artist societar la Teatrul Național din Iași (din 1918), profesor de Psihologie și Estetică la Conservatorul din Iași, director al Teatrului Național din Iași (1937–1939). A publicat revista Cuvântul nostru și, în colaborare, Gândul nostru, Pagini moldovene, Cadran. A colaborat și la Adevarul literar și artistic, Sburătorul, Flacăra, Tribuna, Însemnări ieșene, Revista Fundațiilor Regale, Flamura, Azi, Teatrul. A debutat editorial cu placheta de poezii Lacrimi de copii (1912). A cultivat schița și nuvela: Casa cu mușcate albe, Poveștile lui Hinu Ion, Ard zăpezile; poezia: Au înflorit castanii; teatrul: Craiul-Vânt, Cuiburi sfărâmate; și romanul: Porunca inimii, Drumul dragostei, O fată singură, Legiunea de onoare. A tradus din Racine, Moliere, H. Duvernois, L. Pirandello, Pierre Wolf.

1896 – S-a născut Anastase Dragomir

6 februarie 1896, Brăila – iunie 1966, București

Inginer aeronautic, inventator, renumit pentru invenția, împreună cu Tănase Dobrescu, a unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil. A absolvit cursurile Școlii Politehnice din București. După facultate, a plecat în Franța unde a lucrat o vreme la mai multe fabrici de avioane, unde a perfectat un sistem pentru a salva piloții și pasagerii în caz de accident. Dragomir și Dobrescu au obținut patentarea oficială a cockpitului catapultabil la Oficiul francez de invenții sub numărul 678.566/2 aprilie 1930. A continuat să-și rafineze invenția, obținând brevetul cu numărul 40.658/1950, dat de statul român, pentru celula parașutată. A primit, tot în România, și brevetul cu numărul 41.424/1960 pentru un avion de transport, echipat cu cabine de catapultare.

1896 – S-a născut Coriolan Băran

6 februarie 1896, Nerău, Timiș – 2 iunie 1979, Timișoara

Jurist, avocat, om politic și fruntaș țărănist, ministru; primar al Timișoarei. A urmat Facultatea de Drept la Budapesta și a devenit Doctor în Drept la Cluj în 1923. A susținut examenul de avocat la Oradea. A participat la primul război mondial pe frontul din Italia, unde a fost rănit. Întors la Budapesta, s-a dedicat pregătirii mișcării naționale premergătoare Unirii. A organizat garda națională în plasa Sânnicolau Mare și a fost delegat titular al acesteia la Marea Adunare de la Alba Iulia. A devenit secretar general al Partidului Național Țărănesc, filiala Timiș-Torontal și a fondat ziarul Voința Banatului. A fost primar al Timișoarei (din decembrie 1929), apoi prefect al județului Timiș-Torontal (1932–1933), subsecretar de stat al Ministerului de Interne în guvernele Miron Cristea, Armand Călinescu, Gheorghe Argeșanu și Constantin Argetoianu, director al Băncii Comerciale Timișoara (1941–1946). A avut totodată o intensă activitate culturală, susținând cultura românească în Banat. A condus ASTRA Bănățeană și Institutul Social Banat-Crișana, dar și clubul sportiv Ripensia. În 1950 a fost arestat de autoritățile comuniste, fiind deținut la București, Aiud și Gherla 5 ani și jumătate, fără a fi judecat. La proces la Timișoara, în favoarea lui au depus mărturie muncitori din fabricile timișorene, iar acuzațiile aduse au fost infirmate, fiind achitat și repus în drepturi.

1897 – S-a născut Constantin T. Nicolau

6 februarie 1897, Bârlad – 27 noiembrie 1973, București

Medic, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din București, a devenit apoi Doctor în Științe Medicale (1926). S-a specializat la Viena, Berlin și Paris. A fost numit șeful Laboratorului de Hematologie de la Spitalul CFR din București. În 1932 a obținut titlul de Doctor Docent și a devenit profesor universitar la Facultatea de Medicină din București. A pus bazele unei rețele de centre de conservare și transfuzie a sângelui (1953). A fost membru al Societății Internaționale de Transfuzie și al Societății Internaționale de Hematologie. Din lucrările sale: Icter sifilitic secundar, Histopathologie de la cellule végétative dans la pellagre, Hematologie.

1898 – Premiera absolută a suitei simfonice Poema Română de George Enescu

A fost a doua apariție publică în calitate de compozitor a lui George Enescu (la vârsta de 16 ani). Suita simfonică pentru orchestră „Poema Română” a fost prima piesă orchestrală compusă de George Enescu, în 1897, dedicată Reginei Elisabeta a României, fiind interpretată de orchestra L’Association Artistique (ulterior, L’Orchestre des Concerts Colonne) din Paris, sub bagheta lui Edouard Collonne. S-a bucurat de un răsunător succes de public și de presă. Enescu însuși a dirijat prima reprezentație la București, la 13 martie 1899, la Ateneul Român, în interpretarea Orchestrei simfonice a lui Eduard Wachmann. Între anii 1948–1989, această piesă nu a mai fost interpretată pe scena românească din motive politice, întrucât Poema se încheie cu acordurile Imnului Regal (Trăiască Regele), imnul național al României între 1884–1948. A fost inclusă într-un concert al Filarmonicii din București abia în 1990.

Poema Română, Op. nr. 1 • Orchestra și Corul Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Octav Calleya

1908 – S-a născut Geo Bogza

6 februarie 1908, Blejoi, Prahova – 14 septembrie 1993, București

Scriitor, jurnalist, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat Școala de Marină din Galați și Constanța (1921–1925). A fost reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii: Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului, poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii, Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe, (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).

1913 – S-a născut Sergiu Malagamba

Serghei Malagamba; 6 februarie 1913, Chișinău – 15 aprilie 1978, București

Compozitor, aranjor muzical, dirijor și baterist. S-a născut într-o familie de origine italiano-armeană. A studiat muzica la Conservatorul Unirea din Chișinău (1931–1933). După o perioadă de întrerupere, a continuat studiile superioare muzicale în 1950 la Conservatorul din București. A studiat o perioadă violoncelul, dar s-a simțit mai atras de baterie, instrument la care a excelat, ajungând la o tehnică de virtuoz. A debutat ca baterist pe scena muzicală bucureșteană în anul 1937, în diferite formații de muzică de dans. În 1939 a dirijat primul său concert de muzică ușoară cu Orchestra Malagamba, cu care cânta în barurile Melody și Continental. Înainte de a se consacra compoziției și baghetei dirijorale, a fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui depășind hotarele. Este considerat ar fi fost printre pionierii jazz-ului românesc. A întreprins nenumărate turnee peste hotare, în Egipt, Sudan, Polonia, RDG, URSS, Italia și Israel. A fost și un strălucit compozitor, printre creațiile sale muzicale aflându-se De ziua ta, Perechea mea ești tu, Noapte bună, vioară; a rămas celebru și prin Baletul tobelor, un solo de baterie pe care a fost creat un dans, care a făcut furori chiar și pe scena Olympia din Paris, în timpul turneului francez cu trupa Teatrului „Constantin Tănase” (1965).

Sergiu Malagamba – Bateriada

1914 – S-a inaugurat Institutul pentru studiul Europei sud-orientale

Primul Institut de Studii Sud-Est Europene a fost înființat la București, la 24 ianuarie/6 februarie 1914, de Nicolae Iorga, în colaborare cu arheologul Vasile Pârvan și geograful Gheorghe Murgoci. Numit de-a lungul anilor și Institutul de Studii Sud-Est Europene, Institutul de Studii Sud-Est European, sau, pur și simplu, Institutul sud-est european, era menit să promoveze cunoașterea reciprocă a popoarelor sud-est europene, chemate după destrămarea ultimului Imperiu care le supusese, la o viață nouă, liberă, în cadrul unor state naționale moderne. El trebuia să contribuie la apropierea intelectuală și sufletească între aceste popoare, prin relevarea elementelor comune din trecutul lor și a comunității lor de destin. În 1937 a fost înființat, în paralel, Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, condus de Victor Papacostea.

Au fost suprimate în 1948 de regimul comunist revenind la viață în 1963, într-o singură instituție, sub numele Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE) al Academiei Române, sub direcția lui Mihai Berza.

1916 – S-a născut Gabriel Țepelea

6 februarie 1916, Borod, Bihor – 12 aprilie 2012, București

Istoric literar, om de cultură și politician, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie, secția Filologie romanică, a Universității „Regele Ferdinand” din Cluj în anul 1937, fiind mai apoi promovat Doctor în Litere și filozofie la Universitatea București (1948). A fost profesor secundar la Lugoj și Timișoara, iar după 1945 a fost profesor la București. A fost membru al Comitetului de redacție al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord, și al revistei Tribuna Transilvaniei. După ieșirea din închisoarea politică (1962–1964), a fost lector de Limba franceză și Istoria limbii române la Facultatea de Filologie de la Timișoara, apoi lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde a îndeplinit și funcția de decan (1971–1974). A fost autorul a 4 cursuri publicate în limba română și 3 cursuri în limba franceză, 25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări și membru al Societății de științe filologice.

1916 – S-a născut Corneliu Mănescu

6 februarie 1916, Ploiești – 26 iunie 2000, București

Politician, membru al PCR din 1936, diplomat, unul dintre semnatarii documentului Scrisoarea celor șase. A urmat Facultatea de Drept și Facultatea de Științe economice ale Universității din București (1936–1940), în timpul studenției contribuind cu articole privind relațiile internaționale la diverse publicații de stânga. În 1944 lucra la Institutul de Statistică, considerat un adevărat „focar comunist”, după 1944 având funcții în Partidul Comunist și în instituțiile de stat: șef al Diviziei Politice Superioare a Armatei, vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării, director al departamentului politic în Ministerul Afacerilor Externe, ministru de Externe (1961–1972). A condus delegațiile române la toate sesiunile Adunării Generale a Națiunilor Unite (începând cu 1961), a fost șef al delegației române, la comitetul celor 18 națiuni însărcinat cu dezarmarea și la alte conferințe internaționale. În 1967 a fost ales președinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU – primul reprezentant al unei țări socialiste în această funcție. Din 1965 a devenit membru al Comitetului Central (1965–1980). A fost adjunct al ministrului Apărării Naționale (cu gradul de locotenent-colonel), comandant al Casei Centrale a Armatei, șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (cu gradul de general-maior), ambasador în Ungaria, vicepreședinte al Frontului Unității Socialiste, președinte al Grupului Interparlamentar Român, ambasador în Franța. În 1989 a fost unul din semnatarii Scrisorii celor șase în care foștii lideri comuniști îl criticau pe Nicolae Ceaușescu. În timpul revoluției din 1989, atât la Timișoara, cât și la București s-a vorbit despre el ca despre un posibil succesor al lui Ceaușescu. La 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.

1918 – A fost dată publicității Declarația românilor din toate provinciile istorice românești

În ziua de 24 ianuarie/6 februarie 1918 a fost elaborată Declarația unui grup format din 24 militanți provenind din toate teritoriile locuite de români, publicată în România nouă de la Chișinău. Plecând de la ideea că „nimeni nu ne poate tăgădui dreptul asupra pământurilor, în care noi suntem cei mai vechi locuitori” în Declarație se sublinia că „numai rătăciții și vânduții nu vor să înțeleagă aceasta și stăruie mai departe ca pământurile noastre străvechi să rămâie și de aici încolo pe mâna străinilor […] Nu, mântuirea este numai în unirea noastră într-o singură țară”. Declarația se încheia printr-o vibrantă chemare adresată tuturor românilor de a-și intensifica eforturile, stăruințele și străduințele până la jertfirea de sine pentru înfăptuirea Marii Uniri, „în această credință ei [autorii Declarației], se adresează tuturor românilor […] ca să se străbată de însemnătatea acestor vremuri unice în felul lor și să facă tot ce este omenește cu putință pentru înfăptuirea scopului celui mare. Fiecare să-și dea seama că mântuirea noastră este numai într-o Românie a tuturor românilor. Pentru înfăptuirea acestei Românii vom lucra, pentru înfăptuirea ei vom trăi, pentru înfăptuirea ei vom muri dacă va fi nevoie”.

1920 – A încetat din viață Dimitrie C. Sturdza-Scheianu (19 mai 1839 – 6 februarie 1920)

Cărturar, istoric și om politic; membru de onoare al Academiei Române.

1921 – S-a născut Dan Constantinescu

6 februarie 1921, Hunedoara – 13 martie 1997, Freiburg

Poet și traducător, profesor. A urmat Facultatea de Filosofie din Cluj, prinzând, ca student, și momentul dureros al refugiului întregii Universități la Sibiu. A frecventat aici Cercul Literar. A obținut licența cu o teză despre Lucian Blaga, apreciată cu Magna cum laude. Debutul lui s-a produs în 1965, în paginile revistei Tribuna. A publicat versuri originale și traduceri în Gazeta literară, România literară, Secolul 20, Viața românească, Steaua, Familia, Ramuri, Ateneu, Astra, Orizont, Neue Literatur. În 1982 a plecat din țară și s-a stabilit în Germania.

1924 – Legea persoanelor juridice

A intrat în vigoare Legea nr. 21/6 februarie 1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații), elaborată de Gheorghe Gh. Mârzescu, ministru al Justiției. A precizat condițiile care se cereau îndeplinite de o organizație spre a obține calitatea de persoană juridică. Prin această lege, s-a creat cadrul juridic pentru dizolvarea unor organizații politice antinaționale.

1926 – S-a născut Sofia Popa

6 februarie 1926, Câmpani, Bihor – 2007

Interpretă de muzică populară bihoreană. A studiat la Conservatorul din Cluj primii doi ani, iar următorii trei ani la Conservatorul din București. În primul an după absolvirea Conservatorului, a cântat în Corul Radio, apoi, odată cu înființarea Corului Filarmonicii „George Enescu”, a intrat prin concurs în această instituție muzicală, unde a rămas până la pensionare. Încă din perioada pregătirii lucrării de licență, a făcut numeroase înregistrări de muzică bihoreană la Institutul de Folclor, care s-au difuzat la radio. A pledat pentru respectarea autenticului în interpretarea muzicii populare, combătând improvizațiile care, pentru efecte ieftine, îi știrbesc acesteia valoarea artistică reală. A participat la numeroase turnee în țară și în străinătate, ca solistă de muzică populară, dar și ca interpretă de muzică cultă în programe ale Filarmonicii „George Enescu”.

Sofia Popa – Busuioc stropit cu apă

1927 – S-a născut Alexandru Apolzan

6 februarie 1927, Sibiu – 23 decembrie 1982, București

Fotbalist care a jucat pe postul de fundaș. A debutat la Șoimii Sibiu, în anul 1941, după al doilea război mondial s-a transferat la CFR București și apoi, între 1949–1962 a jucat pentru CCA București. A fost considerat un inventator al fotbalului modern. A strâns 22 de selecții în naționala României, într-o perioadă în care aceasta juca de regulă mai puțin de cinci meciuri pe an.

 

1927 – S-a născut Lucian Zatti

6 februarie 1927, Brezoi, Vâlcea – 22 august 1993, Drobeta-Turnu Severin

Publicist și prozator. A urmat Liceul de Arte și Meserii, secția Sculptură și Școala Tehnică din Vădeni (Gorj). Din 1945, la Turnu Severin, a fost redactor-șef al cotidianului Severinul liber (devenit Drumul socialismului). A primit domiciliu forțat la Craiova (1951–1953), apoi a devenit redactor la Radiodifuziunea Română, la București, dar a fost trimis din nou la Craiova pentru a înființa postul de radio local (1954), unde a funcționat ca redactor până în 1985. A debutat din 1956 la Oltenia literară cu reportaje, schițe, povestiri, iar editorial cu volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la Scînteia tineretului, România liberă, Scînteia, Flacăra, Tribuna, Ramuri, Luceafărul, Steaua etc. Din opera sa literară: Pe temeliile lui August, Mi-e Oltenia o floare (în colaborare), Orașele dragostei, Triunghiul apelor, Cantată oltenească, Drumuri și oameni din Oltenia, Curcubeul romanticilor, Flori de câmp, Cu dragoste, mereu etc.

1930 – S-a născut Sebastian Barbu-Bucur

6 februarie 1930, Talea, Prahova – 1 aprilie 2015, București

Teolog, muzicolog și compozitor de muzică bizantină și profesor, membru în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1969. A fost Doctor în Muzică, specialitatea Muzicologie Bizantinologie, profesor universitar, îndrumător de doctorat, dirijorul Formației de Muzică Bizantină Psalmodia a Universității Naționale de Muzică. A avut peste 40 de ani de activitate muzicologică și de creație în spațiul muzicii de tradiție bizantină, cuprinzând cărți, ediții critice, lucrări didactice, studii și articole, recenzii. A compus slujbe religioase închinate Sfinților Români pomeniți de Biserica Ortodoxă Română, monodii bizantine (polielee, doxologii, antifoane, heruvice, axioane) etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1981, 1986, 1989, 1992, 2000 și 2007), Premiul Academiei Române (1983), Crucea Patriarhală (1998, 2008) etc.

Iubi-Te-voi Doamne, gl.V • Corul Psalmodia, Dirijor Sebastian Barbu Bucur

1933 – S-a născut Sorin Holban

6 februarie 1933, Iași – 11 ianuarie 2004

Poet, prozator și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor. A fost licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București. A lucrat în presă din 1950; a fost redactor la ziarul Informația Bucureștiului, în paginile căruia a semnat reportaje, anchete și comentarii. Este autor al volumului de nuvele Te urăsc, iubita mea (1976), urmat de volumul de versuri Cu tango înainte (1982) și de romanul Iarna când au murit cangurii (1984). A scris, în colaborare cu fratele său, Nicolae Holban, piesa de teatru Apă vie.

1935 – S-a născut Dan Iagnov

Dan Ion Marcu; 6 februarie 1935, București – 19 februarie 2012, București

Compozitor de muzică pop romantică, musicaluri, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A absolvit Facultatea de Construcții Civile și Industriale, promoția 1958/1959, apoi programe de specializare în informatică. Încă din copilărie a manifestat talent muzical, a luat lecții de pian de la 5 ani cu Lidia Cristian, Magda Nicolau, Alexandru Pașcanu și a debutat ca pianist în București în anul 1980. A început să scrie muzică la începutul anilor ’80, colaborând cu foarte mulți interpreți, printre care: Angela Similea, Aura Urziceanu, Monica Anghel, Adrian Daminescu, Ioan Gyuri Pascu, Viorela Filip etc. Principalii orchestratori ai cântecelor sale au fost George Natsis și Ionel Tudor. A compus peste 300 de cântece.

Luiza & Dan Iagnov – Louisamour

1941 – Legea pentru reprimarea faptelor care pun în primejdie Statul

Decretul-lege nr. 131/ 20 ianuarie 1941, adoptat în urma rebeliunii legionare a fost aprobat prin Legea nr. 80/6 februarie 1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele Statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 31/6 februarie 1941. A prevăzut pedeapsa cu moartea cei care: „Posedă sau poartă arme, munițiuni, explozibile fără autorizațiune legală; Jefuiesc în bande, oricare ar fi numărul, membrilor lor, depozite publice de materiale, mărfuri, munițiuni, armament, explozibile ori casele publice de bani sau valori; Sustrag munițiuni, arme de orice fel, din cazărmi, depozite, fabrici aparținând Statului sau particularilor, sau din orice local al armatei ori al autorităților care au sarcina menținerii ordinei; Îndeamnă prin viu graiu sau prin orice mijloace la manifestațiuni sau acțiuni cu caracter de uneltire împotriva ordinei politice sau sociale existente în Stat, împărțirea sau distribuirea averii altora, scutirea de impozite ori lupta de clasă; Trag cu armele din clădiri, ori adăposturi sau de oriunde, asupra membrilor guvernului, organelor autorității publice sau armatei, indiferent de rezultatul obținut; Ocupă fără drept legal edificiile publice; Distrug instalațiile de utilitate publică; Tipăresc, scriu, desemnează sau multiplică în orice mod, ori împart, manuscrise, manifeste, schițe, desene ce ar conține un îndemn la săvârșirea unui act, sau manifestarea unei idei care constitue o uneltire împotriva ordinei existente în Stat”.

1942 – S-a născut Vicențiu Donose

6 februarie 1942, Bogdănești, Vaslui – 16 iulie 2001, Iași

Prozator și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1963–1968). A fost metodist la Centrul de îndrumare a creației populare Iași, redactor la Editura Junimea, bibliograf metodist, cercetător științific și director adjunct la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași. A debutat în revista Cronica cu Omul care și-a ucis visul (1966). A avut numeroase colaborări la Convorbiri literare, Cronica, Flacăra lașului, Neamul românesc, Viața, Opinia etc., la Radio București, Radio Iași. A scris montaje literare, texte pentru formații umoristice, texte de muzică ușoară. A publicat volumul de nuvele Vara cu tei nebuni; romanele Cetatea, Insula cu amintiri de acasă, Vremea Lupilor, Gura lumii, Lăpușneanu și Patrupăcate, Limpedele chip al dimineții, Justițiar din alte lumi; în colaborare cu Mircea Ionescu a realizat scenariile radiofonice Leac pentru pistrui și Grădina din sărături.

1945 – Reglementarea statutului naționalităților minoritare

Decretul nr. 309/6 februarie 1945 al Ministerului Naționalităților Minoritare (devenit Legea nr. 86/1945 pentru Statutul Naționalităților Minoritare), publicat în Monitorul Oficial nr. 30/7 februarie 1945, a fost semnat de Regele Mihai I (dar și de către miniștrii Gheorghe Vlădescu-Răcoasa, Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Voitec, Nicolae Rădescu și Gheorghe Popp). La art. 2, stă scris: „Se interzice cercetarea originei etnice a cetățenilor români, în vederea stabilirii situațiunii lor juridice”. Iar art. 5 este foarte clar în ceea ce privește auto-identificarea: „Fiecare cetățean român este singurul îndreptățit a-și stabili limba maternă sau naționalitatea sa. Orice amestec din partea oricărei autorități în această privință este interzisă, organele oficiale fiind obligate a accepta indicația cetățeanului respectiv”. Asemenea reglementări sunt și acum actuale, fiind pe deplin consistente cu standardele Uniunii Europene în domeniu.

1946 – S-a născut Aurel Dan

6 februarie 1946, Aspra–Vima Mică, Maramureș – 5 august 2019, Rona de Sus, Maramureș

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Baia Mare. A absolvit al Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, promoția 1980. A locuit în Sighetul Marmației și Baia Mare și s-a stabilit în Rona de Sus. A fost un pictor desăvârșit al satului maramureșean. Între anii 1980–2018 a participant la toate expozițiile anuale sau sezoniere ale UAP, Filiala Baia Mare, în Baia Mare, în țară și străinătate. Lucrări ale sale se regăsesc în muzee din România (București, Tulcea, Cluj Napoca, Baia Mare, Alba Iulia, Sfântu-Gheorghe), precum și în fundații sau custodii din țară și din alte 39 de țări. A primit premii la Cântarea României – Cluj 1985, Voronețeana – Suceava 1988, Festivalul „Lucian Blaga” – Alba Iulia 1996, a primit Marele premiu pentru Arte Plastice oferit de Consiliul Local și UAP-Baia Mare (2008), Diploma de onoare a Cercului Militar Național București (2009) etc.

Biografie ilustrată: Aurel DAN, pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1947 – S-a născut Viorel Hizo

6 februarie 1947, Sibiu

Fost fotbalist, care a evoluat pe postul de portar și antrenor. A jucat la echipa Inter Sibiu. Și-a început cariera de antrenor în orașul său natal, unde a pregătit pe Inter Sibiu în perioada 1991–1993. În 1991 a câștigat cu echipa sibiană Cupa Balcanilor. A avut o aventură în străinătate, antrenând echipa chineză Chongqing Qiche. După demiterea în aprilie 2006 de la Pandurii Târgu Jiu a antrenat divizionara secundă Delta Tulcea. A fost pe banca tehnică a două dintre marile echipe bucureștene, Dinamo București și Rapid București. În 2008 a câștigat, la conducerea lui FC Vaslui, Cupa UEFA Intertoto.

1948 – Bronz la Campionatul Mondial de tenis de masă, Londra 1948

Echipa feminină de tenis de masă a României a cucerit locul al treilea la Londra.

Din echipă a făcut parte Angelica Adelstein-Rozeanu, care a câștigat și Locul 3 la simplu femei și Locul 4 la dublu mixt (cu Richard Bergmann).

1949 – S-a născut Mioara Cortez

6 februarie 1949, Iași

Soprană, prim-solistă a Operei Naționale Române din Iași și profesoară de canto, sora mai mică a mezzo-sopranei Viorica Cortez și a profesoarei de pian Ștefania Șerban. A început să studieze arta cântului liric de la 14 ani cu Aneta Pavalache, la 15 ani cânta în Corul Filarmonicii din Iași. La 19 ani s-a căsătorit, soții fiind studenți și cu un copil. A studiat la Academia de Muzică „Giuseppe Verdi” din Milano cu celebra soprană Rosetta Nolli, apoi la Academia de Artă din București (1973–1978) cu marea soprană Arta Florescu. A fost profesoară la Școala populară de artă din Botoșani, solistă la Filarmonica Moldova și în 1984 a început cariera de prim solistă la Opera din Iași, vreme de peste două decenii dominând scena ca primadonă. În paralel, a fost profesoară de Canto la Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași. A efectuat turnee artistice internaționale la Paris, Berlin, Riga, Sofia, Atena, Luxemburg, Amsterdam, Milano, Napoli, Praga, Varșovia, Budapesta, Zürich, Belgrad etc.; a fost invitată în Japonia unde a imprimat primul CD (1999). A evoluat alături de: Placido Domingo, Viorica Cortez, Florin Farcaș, Ion Baciu, Mauricio Fruzoni, Giacomo Aragal, Mihail Munteanu, Maria Bieșu, Pompei Hărășteanu, Ernesto Grisales, Cristian Mandeal, Iosif Conta, Ionel Iancu, Eugenia Moldoveanu, Ludovic Spiess etc. Este stabilită în Canada din 2008.

Amilcare Ponchielli – La Gioconda Suicidio! (Montreal, 2007)

1953 – S-a născut Victor Dima

6 februarie 1953, București

Artist plastic. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1975) din București, clasa Rodica Lazăr. A fost profesor de Educație plastică, pictor și grafician la Studioul de Arte Plastice al Armatei, Bucuresti, a participat la reorganizarea Muzeului Marinei din Constanța, a participat cu lucrări de grafică, design și artă monumentală la reorganizarea Muzeului Militar National din București și a proiectat, în colectiv, Secția de aviație. A realizat însemnele heraldice, însemnele de coifură, drapelul de luptă, însemnele de grad, insigne și plachete ale Armatei României, a realizat actuala stemă a României, însemnul de stat și sigiliul statului. A elaborat primele manuale de educație plastică din România, ocupând locul I pe țară, traduse și în limbile germană și maghiară.

1955 – A încetat din viață Constantin Argetoianu (3/15 martie 1871 – 6 februarie 1952 sau 1955)

Jurist, medic, diplomat, om politic liberal; de mai multe de ori ministru, prim-ministru; sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea, victimă a regimului comunist, s-a stins în închisoarea Sighet.

1960 – A încetat din viață Victor Gomoiu (18 aprilie 1882 – 6 februarie 1960)

Medic chirurg și istoric al medicinei; întemeietorul istoriografiei medicale românești moderne și al muzeografiei medico-farmaceutice; ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale.

1962 – S-a născut Sorin Grecu

6 februarie 1962, Cluj

Poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, secția Română-Engleză, promoția 1986. Înainte de 1989 a fost paznic de noapte, muncitor necalificat, librar, ulterior, profesor de Limba română, jurnalist și reporter de televiziune la: Patria – Cluj-Napoca, Tribuna Ardealului, Ora – București, CBN TV Cluj-Napoca, Agenția de presă MEDIAFAX, PRO TV Cluj-Napoca, Alpha TV Baia Mare, NCN TV Cluj-Napoca, Mesagerul, Gardianul, Ziua de Cluj, Gazeta de Cluj etc. În prezent este jurnalist independent și referent de presă la o instituție culturală clujeană. A realizat mii de știri și reportaje de presă și televiziune, unele preluate de CNN, Euronews, RTL, TVR etc. A obținut numeroase premii literare în țară și străinătate pentru proză scurtă, jurnalism și televiziune. A publicat volume de reportaje: Viața lucrează cu alte date, Reportajele mele, Povestiri altfel, Alexandru Țitruș – portret din cioburi, Vânătorul de tornade. Povești adevărate de la morgă, „Ați venit să munciți… nu să trăiți!”. Povestiri din lagărele de muncă și pușcăriile comuniste (Premiul Saloanelor „Liviu Rebreanu”, Bistrița 2018), Rezistența românească. Povestiri din lagărele de muncă și temnițele comuniste; volume de poezie: Pudriera cu apă (în colaborare cu Adrian Suciu, tradus în engleză de Ioan A. Popa), Visător prin orașul surâsului, Silvae continentis etc.

1966 – Primul Telejurnal al Televiziunii Române

La 20 martie 1958 a fost difuzată pe postul național de televiziune, prima ediție a emisiunii Jurnalul Televiziunii; până atunci, principalele evenimente interne și internaționale erau prezentate în emisiunea Informațiile după-amiezii. Din 6 februarie 1966, emisiunea s-a numit Telejurnal și s-a transmis în două ediții: una de seară și alta de noapte.

Istoria genericelor emisiunilor Televiziunii Române

1968 – S-a născut Cătălin Crișan

6 februarie 1968, București

Cântăreț de muzică ușoară. A început studiul pianului la Școala de muzică din București. A îndrăgit muzica ușoară și a urmat cursurile Școlii populare de artă din București, clasa Mihaela Runceanu. A urmat Facultatea de teatru din cadrul Universității „Titu Maiorescu”. A debutat în 1987 la Concursul de creație și interpretare a muzicii ușoare românești de la Mamaia, unde a obținut Premiul I la secția interpretare cu melodia Vorbește marea de Aurel Manolache. Efectuează turnee, susține recitaluri, concerte în toată țara.

Toate trec

1970 – A încetat din viață Alexandru Bărcăcilă (31 martie 1895 – 6 februarie 1970)

Arheolog, profesor de limbi clasice (greacă, latină) și română; fondator al Muzeului Regiunii Porțile de Fier.

1973 – A încetat din viață Lucian Teodossiu (12 martie 1897 – 6 februarie 1973)

Compozitor de operă, balet, muzică vocal-simfonică, simfonică, de cameră, corală, vocală.

1978 – S-a născut Sanda Nicola

6 februarie 1978, Deva

Jurnalistă, scriitoare. A debutat la Pro TV Deva în 1996, unde a fost prezentator, reporter, editor voce, apoi prezentator, editor voce la Prima Tv, ○reporter de știri, prezentator Observator matinal Antena 1, prezentator, moderator și corespondent special Realitatea Tv, corespondent special la Jurnal TVR și autoarea serialului Românii fac curte reginei, jurnalist independent pentru rețelele internaționale de știri Al Jazeera English și France 24, prezentatoarea jurnalului principal B1Tv și realizatoarea emisiunii Generația cu cheia de gât, iar din 2012, prezentator, moderator și corespondent special al postului Digi 24. A publicat volumul Carte de identitate.

1979 – S-a născut Dan Bălan

6 februarie 1979, Chișinău

Interpret, compozitor, producător, instrumentist, textier din Republica Moldova. Este primul și unicul artist din Moldova nominalizat pentru premiul Grammy, în calitate de co-autor al hitului Live Your Life, interpretat de cântăreața americană Rihanna și rapper-ul T.I. A fost fondatorul faimosului trio O-Zone și, de asemenea, este autorul și producătorul hitului mondial Dragostea din Tei, autor și interpret a hiturilor internaționale Chica Bomb, Justify Sex, Freedom.

Hold On Love

1984 – A încetat din viață Remus Răduleț (3 mai 1904 – 6 februarie 1984)

Inginer electrotehnician; specializat în teoria generală a câmpului electromagnetic și al electrotermiei; membru titular și vicepreședinte (1966–1974) al Academiei Române.

1984 – A încetat din viață Radu Șerban (1 decembrie 1927 – 6 februarie 1984)

Compozitor de muzică ușoară și de film, orchestrator, pianist.

1986 – A încetat din viață Ion Berciu (3 martie 1904 – 6 februarie 1984)

Arheolog, muzeolog; a condus și organizat Muzeului Regional Alba Iulia, Muzeul Raional Sebeș, Biblioteca publică din Alba Iulia; a condus săpături arheologice în situri din Transilvania și Banat.

1990 – FSN s-a înregistrat ca partid politic

La Tribunalul Municipiului București s-a înregistrat cel de-al 27-lea partid politic după 1989: Frontul Salvării Naționale. Președinte a fost ales Ion Iliescu. Continuitatea PCR era asigurată…

1990 – Ședința de constituire a Uniunii Elene din România

Uniunea Elenă din România (UER) este organizația cu profil etnic, cultural și educațional, apolitică, nonprofit care reunește în mod liber consimțit Comunitățile elene de pe teritoriul României, formate din cetățeni români de origine greacă și filoeleni, care se comportă potrivit normelor de viață, obiceiurilor și tradițiilor elene. A fost fondată în data de 28 decembrie 1989. Ședința de constituire a UER a avut loc la 6 februarie 1990 în București, printre membrii fondatori fiind Sotiris Fotopolos, Gh. Vitanidis, Eftimie Antoniadis, George Mularidis, Ion Iasonidis, Atena Demetriad, Nicolae Pavlidis etc. A fost înregistrată în aceeași zi la Judecătoria sect.1, a primit avizul de înființare în 12 februarie, devenind persoană juridică din 26 februarie și de utilitate publică din 2 august 2008. Este continuatoarea istorică și juridică a Comunităților elene constituite și organizate în România în decursul istoriei, care exercită pentru populația elenă din România un rol spiritual, educațional, cultural, social-caritabil și de parteneriat social. Reprezintă cea mai mare familie a grecilor și filoelenilor din România, cu peste 10.000 de membri. Scopul fundamental este sprijinirea, reprezentarea și promovarea, pe plan național și internațional a intereselor populației elene din România. Obiectivele sunt păstrarea, dezvoltarea și libera exprimare a identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a membrilor.

1992 – A încetat din viață Caius Iacob (29 martie 1912 – 6 februarie 1992)

Matematician; profesor la Universitatea din București și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj; om politic; membru titular al Academiei Române și al Societății Matematice Franceze.

1993 – A încetat din viață George Ciorănescu (19 martie 1918 – 6 februarie 1993)

Eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător; a trăit cea mai mare parte a vieții sale în exil; din 1954, deputat în primul Parlament European.

1993 – A încetat din viață Ion Negoițescu (10 august 1921 – 6 februarie 1993)

Poet, eseist, critic și istoric literar; unul dintre liderii Cercului Literar de la Sibiu; deținut politic al regimului comunist (pentru „subminare a bazelor literaturii socialiste”); stabilit în Germania.

1993 – A încetat din viață Dan Constantinescu (10 iunie 1931 – 6 februarie 1993)

Compozitor; profesor universitar; a scris muzică îndeosebi instrumentală (orchestrală, concertantă, camerală).

1995 – A încetat din viață Nicolae Simionescu (27 iunie 1926 – 6 februarie 1995)

Biolog; cofondator și organizator al Institutului de Biologie și Patologie Celulară; membru titular, vicepreședinte (1994–1995) al Academiei Române.

1996 – Primul copil conceput prin fertilizare in vitro în România

S-a născut Daniel, primul copil conceput prin fertilizare in vitro (FIV) în România, procedură realizată de dr. Ioan Munteanu la Centrul de Fertilizare in Vitro din Timișoara, primul din România (inaugurat oficial la 20 mai 1995 și realizat cu sprijinul Crucii Roșii Germane Rhein-Neckar-Heidelberg).

1998 – A încetat din viață Constantin Bărbulescu (Constantin Pace Bărbulescu; 17 aprilie 1917 – 6 februarie 1998)

Actor de teatru și film; a interpretat peste 100 de roluri la mai multe teatre particulare și la Teatrul Național din București.

1998 – A încetat din viață Augustin Pop (13 septembrie 1952 – 6 februarie 1998)

Poet, eseist, profesor; a făcut parte din gruparea revistei Echinox.

2008 – A încetat din viață Max Bănuș (26 martie 1926 – 6 februarie 2008)

Jurnalist; disident anticomunist; deținut al regimului comunist; redactor la Radio Europa Liberă timp de 24 de ani.

2012 – Premierul Emil Boc și-a anunțat demisia

Premierul Emil Boc și-a anunțat demisia, în cadrul unei ședințe de Guvern, convocate de urgență. Guvernul Emil Boc (2), al unei coaliții PDL–UDMR–UNPR a fost în activitate în perioada 23 decembrie 2009–9 februarie 2012. S-a confruntat cu criza economică, adoptând un program de reducere a cheltuielilor bugetare – reducerea cu 25% a salariilor în sectorul public), creșterea TVA la 24%. Ca urmare a manifestațiilor de protest din Piața Universității, primul ministru și-a depus mandatul.

Președintele Traian Băsescu l-a însărcinat pe Mihai Răzvan-Ungureanu, șef al Serviciului de Informații Externe, cu formarea noului Cabinet, care și-a început mandatul în 9 februarie.

2015 – A încetat din viață Mircea Deac (Mircea Deacă; 9 septembrie 1921 – 6 februarie 2015)

Critic și istoric de artă, expert în arta românească, scriitor, jurnalist și profesor.

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

Protestele au continuat și în seara de 6 februarie. În fața Guvernului s-au adunat aproximativ 25.000 protestatari, la Cluj – 7.000, Sibiu – 5.000, Iași, Timișoara, Constanța, Baia Mare – 4.000, Bistrița – 2.500 și Brașov – 1.000, aceștia scandând mesaje precum „Demisia!”, „Ieșiți din casă, dacă vă pasă!”, „Nu cedăm, rezistăm!”.

2018 – A încetat din viață Radion Cucereanu (23 august 1927 – 6 februarie 2018)

Biolog, profesor, autor de manuale, lucrări didactice și povestiri, scriitor, publicist; luptător pentru românism.

2019 – A încetat din viață Ion Brad (8 noiembrie 1929 – 6 februarie 2019)

Diplomat, poet, eseist, romancier, memorialist, traducător și scriitor.

2021 – A încetat din viață Zamfir Dumitrescu (15 aprilie 1946 – 6 februarie 2021)

Pictor, politician; profesor universitar la Universitatea de Arte din București; președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România (2002–2007); deputat.

2023 – A încetat din viață Răzvan Theodorescu (Emil Răzvan Theodorescu; 22 mai 1939 – 6 februarie 2023)

Istoric de artă, politician; senator PSD; ministru al Culturii; membru titular, vicepreședinte (2018–2023) al Academiei Române.

2023 – A încetat din viață George Alboiu (6 iulie 1944 – 6 februarie 2023)

Poet, publicist; membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București–Poezie.

2024 – A încetat din viață Moni Bordeianu (Florin Bordeianu; 26 februarie 1948 — 6 februarie 2024)

Cântăreț și compozitor de muzică rock; unul dintre primii vocaliști din România care au abordat muzica beat occidentală; solistul vocal al trupei Phoenix în anii ’60.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită