~ Personalitatea zilei* ~

 

„Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit”

Constantin Noica

12 iulie 1909, Vitănești, Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniș, Sibiu

 

Constantin Noica a fost filosof, poet, eseist, publicist și scriitor, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române.

A frecventat clasele superioare de liceu la Liceul „Spiru Haret” din București, unde l-a avut profesor de matematică pe Dan Barbilian (poetul Ion Barbu). S-a remarcat drept un elev remaracabil, fiind interesat, mai ales, de scrierile privind lumea spiritului. În perioada liceului, a debutat în revista Vlăstarul, în 1927, cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul Mathesis sau bucuriile simple.

A urmat Facultatea de Filosofie și Litere din Bucureşti (1928–1931), absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. Între anii 1931–1932 s-a înrolat şi a satisfăcut stagiul militar la Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, apoi a fost doi ani bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei şi membru al Asociaţiei Criterion. Deși a frecventat societatea culturală Criterion, ai căror membri, sub influența lui Nae Ionescu, au devenit legionari sau simpatizanți ai Mișcării, Noica, fidel ideii că lupta culturală și nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, a refuzat să intre în mișcarea legionară.

În 1934, s-a căsătorit cu Wendy Muston, o englezoaică pe care a cunoscut-o întâmplător într-o excursie. S-a mutat la Sinaia, unde a început să traducă romanele poliţiste ale lui Edgar Wallace, pentru editura Hertz.

După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938–1939), a devenit Doctor în Filosofie la Bucureşti cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”, publicată în 1940.

Ultimul filozof platonic. Lecția lui Constantin Noica

A fost referent de Filosofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941–1944), aici frecventând seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger. În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu a editat patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie (1942–1943).

În perioada 1949–1958 a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel; aici și-a definitivat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 a fost arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi; a executat la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare. Alături de el au fost arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, sub numele de grupul Noica (printre alții: Dinu Pillat, Păstorel Teodoreanu, Alexandru Paleologu sau Nicu Steinhard). A fost apoi cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965–1975).

În anii ’70, a fondat Școala de la Păltiniș, un concept care încuraja cultivarea spiritului uman prin studiul filosofiei și al științei. Ultimii 12 ani din viață (din 1975) și i-a petrecut la Păltiniș, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi. A fost înmormântat la schitul din apropiere.

Constantin Noica – Despre cele care nu se văd

Prieten și coleg de generație cu Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Emil Cioran, Noica a ales să rămână în țară. Spunea atunci „[…] nu te poţi împlini decât aproape de originile tale. Este ceea ce ai căutat tu necontenit, cu încăpăţânare şi vigoare. E drept că o astfel de statornicie a unit sacrificii, pe care nu ai de ce să le regreţi acum, din moment ce ele erau, pe cât se pare, înscrise de la bun început în destinul tău şi care până la urmă s-au dovedit fertile. Nu ştiu dacă la tine e vorba de preştiinţă sau de instinct – cert e că tu ai înţeles dintotseauna ceea ce mie mi s-a părut multă vreme o extravaganţă sau chiar o nebunie: că a fi nu e cu putinţă, decât înăuntrul propriei tale etnii”.

Din opera sa: Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant, Pagini despre sufletul românesc, Douăzeci și șapte de trepte ale realului, Rostirea filozofică românească, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Sentimentul românesc al ființei, Devenirea întru ființă, Scrisori despre logica lui Hermes.

Mai mult: Constantin Noica [Wikipedia]

 

Cărările din Păltiniș. O preumblare cu filozoful Constantin Noica

 

***** [In English] *****

”People forgive you if you do crimes. But not forgive you if you are happy”

Constantin Noica

12 July 1909, Vitănești, Teleorman County – 4 December 1987, Păltiniș, Sibiu

 

Constantin Noica was a Romanian philosopher, essayist and poet. His preoccupations were throughout all philosophy, from epistemology, philosophy of culture, axiology and philosophic anthropology to ontology and logics, from the history of philosophy to systematic philosophy, from ancient to contemporary philosophy, from translating and interpretation to criticism and creation.

In 1949 he was sentenced by the communist authorities to 10 years of forced residence in Câmpulung-Muscel, remaining there until 1958. In December of that year, after making public the book Histoire et Utopie by Emil Cioran (who had left for France), he was sentenced to 25 years of forced labor in the Jilava prison as a political prisoner, and all his possessions confiscated. He was pardoned after 6 years as part of a general amnesty and released in August 1964.

More on: Constantin Noica [Wikipedia]

*****

 

Constantin Noica ahoreticul [Documentar TVR]

 

#ConstantinNoica #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită