4 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

Foto: Oastea turcească, condusă de Sinan Pașa a trecut Dunărea în campania împotriva voievodului Munteniei, Mihai Viteazul

1404 – Alexandru cel Bun a reînnoit Tratatul de pace cu Polonia

La 12 martie 1402, Domnul Moldovei Alexandru cel Bun (1400–1432) a recunoscut suzeranitatea regelui polon Wladislaw al II-lea Jagello, iar la 4 august 1404, la Camenița, a venit personal și a depus jurământ de vasalitate, promițându-i ajutor împotriva tuturor dușmanilor, fără excepție. Regele polon l-a recunoscut pe Alexandru drept Domnitor al Moldovei și s-a obligat să nu acorde ajutor pretendenților la scaunul țării și, în cazul unei invazii străine, să acorde Moldovei ajutor militar. Prin depunerea jurământului de vasalitate față de Regatul Polon, Alexandru a oprit tendințele expansioniste ale Regatului Ungar în Moldova, care dorea să supună țara, transformând-o într-un ducat ungar. Odată cu încheierea tratatului moldo-polon, în Moldova au venit un număr mare de negustori din Polonia, care au dat un nou imbold dezvoltării comerțului.

1595 – Campania otomană condusă de Sinan Pașa împotriva voievodului Munteniei, Mihai Viteazul – trecerea Dunării

La inițiativa Domnilor muntean și moldovean de a ieși de sub stăpânirea Imperiului Otoman, prin acțiunile împotriva creditorilor de la București și Iași, dar mai ales datorită distrugerilor masive produse prin atacurile devastatoare de la Giurgiu, Brăila, Hârșova, Târgul de Floci, Silistra, Putineiu, Stănești, Șerpătești, Rusciuk, ori Tighina (Bender), Chilia, Cetatea Albă și Ismail, marele vizir Ferhad pașa a pornit cu oastea împotriva lor (17/27 aprilie 1595). Prezent la Adrianopol, la 14 mai 1595, marele vizir a decis transformarea Țării Românești și Moldovei în vilâyete otomane (pașalâcuri), conducători ai acestora fiind numiți Cafer pașa (înlocuit cu Haydar pașa), pentru Boğdan (Moldova) și Satırcı Mehmed pașa, pentru Iflâk (Țara Românească). Ferhad pașa a început construirea unui pod pentru a-și trece armata în Țara Românească, dar a fost înlocuit, în 28 iunie/7 iulie 1595, de octogenarul Koca Sinan pașa (numit mare vizir pentru a patra oară), care a pornit spre Dunăre. Mihai, încercând să împiedice trupele otomane să treacă Dunărea, a trecut la ofensivă – a atacat fulgerător Nicopole, unde a nimicit o oaste formată din 1.300 de oșteni și a distrus cele o mie de vase cu care otomanii voiau să construiască un pod. De aici un corp de oaste s-a îndreptat spre Vidin, care a fost ars, iar altul spre Turtucaia, căreia i s-a distrus citadela. În urma acestei campanii, au fost transmutați în Țara Românească 16.000 de creștini. La 1/11 august Sinan pașa a ajuns la Rusciuk, iar la 4/14 august a început trecerea Dunării pe un pod de vase spre Giurgiu. Pe 12/22 august 1595 cele două oști se aflau la o distanță foarte mică una de alta.

1807 – S-a născut Constantin Lecca

4 august 1807, Brașov, Imperiul Austriac/România – 13 octombrie 1887, București

Pictor, profesor, tipograf, editor, scriitor și traducător, care s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică. A studiat Pictura și Istoria la Budapesta. A făcut în vara anului 1830–1831 o lungă călătorie în Moldova, Țara Românească și Ardeal, împreună cu mentorul său Zaharia Carcalechi, întocmind un album de călătorie în care și-a scris impresiile și a desenat tot ce a întâlnit. Carcalechi a editat la Buda revista Biblioteca românească, pentru a scrie o istorie a românilor având ca sursă „toate istoriile vestite, care se aflau în crăiasca bibliotecă din Pesta”. În această revistă a publicat Constantin Lecca studiul Viața prințipiului și eroului Moldovei Ștefan cel Mare. În anul 1833 a fost numit profesor de desen la școala din Craiova. A fost considerat un deschizător de drumuri, în jurul căruia s-au adunat majoritatea tinerilor pictori din Țara Românească. Personalitate dominantă a primei jumătăți a secolului al XIX-lea, întreaga sa activitate se poate separa în trei perioade distincte. Prima este perioada debutului său artistic de la Buda, unde a publicat desene de domnitori în paginile revistei Biblioteca românească. A doua, perioada considerată de specialiști cea a maturității artistice, de la Craiova. În această perioadă s-a manifestat plenar ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și nu în ultimul rând zugrav de biserici. A treia perioadă, cea petrecută la București (1851–1870); aici s-a manifestat ca pictor, răspânditor de opere realizate în serie, care nu au mai conținut în ele valoarea artistică din perioada maturității. La București, pictorul a făcut avere, dar foștii elevi au ajuns să-l depășească și și-a pierdut faima de mare maestru, cu toate că a mai avut în unele lucrări, reveniri și străluciri de moment. Alături de prietenul său, pictorul Mișu Popp și de litograful Carol Popp de Szathmári, Constantin Lecca a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea.

Biografie și imagini: Constantin Lecca [Wikipedia]

1822 – S-a născut Vladimir Logothetti

Vladimir Emanuel Alexander, conte Logothetti; 4 august 1822, Tomášovce, Banskobystrický kraj, Slovacia – 7 decembrie 1892, Rădăuți, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava

Nobil, ofițer, politician austro-ungar de origine bizantino-venețiană. Strămoșul său, ofițerul Republicii Venețiene Giacomo, Conte Logothetti (1741–1802) s-a stabilit în sec. XVIII în principatul Moldovei, după anexarea Bucovinei, devenind cetățean austriac, iar urmașii săi au jucat un rol important în apărarea celei mai estice provincii austriece și au fost fost personalități onorabile ale capitalei Cernăuți. După liceu, Vladimir s-a înrolat voluntar în Regimentul 5 Cuirasieri ”Graf Auersperg” din Brünn/Brno, fiind trimis în luptă în Ungaria Superioară, Transilvania și Italia în timpul Revoluției Maghiare din 1848. Rănit de mai multe ori, a primit numeroase decorații austriece și rusești, rămânând ofițer activ în armată până în 1860. După moartea tatălui, a preluat administrarea moșiilor acestuia din Moravia, a fost primar al orașului Bílovice (1864–1865), membru al parlamentului din Brünn al Dietei Moraviei (1871–1877). În 1869 a creat prima Brigadă de Pompieri Voluntari din Moravia, fiind primul ei comandant. A fost unul dintre inițiatorii unei noi Legi privind Brigăzile de Pompieri Voluntari în toate satele care numărau peste 100 de case din Dieta Moraviei. Vorbea fluent cehă, germană, română, maghiară și poloneză, a organizat competiții între școlari, a fost activ în Corul Bărbaților din Uherské Hradiště, a fondat, împreună cu fratele său Zdenko, primul club de canotaj moravian. În 1882, a devenit Comandant al Creșterii Cailor Militari de Stat din Drogowitz/Drohobych, Ucraina, iar în 1883, al Hergheliei Militare de Stat din Rădăuți, Bucovina. În această calitate, a contribuit la ameliorarea rasei cailor huțuli. A murit după o accidentare gravă la călărie.

1857 – Franța, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei au rupt relațiile diplomatice cu Poarta otomană

Deciziile adoptate prin tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a celor șapte puteri europene (Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia), revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii etc. Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni în Moldova, partida unionistă având în față opoziția separatiștilor moldoveni. Alegerile pentru Divanul Ad-hoc, au fost câștigate într-o primă fază de separatiști, caimacamul Vogoride falsificând listele electorale. Numărul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire devenea majoritar în Divan, dar manevra fost dejucată de soția caimacamului, Ecaterina Vogoride, care a făcut să fie publicate scrisori secrete care dezvăluiau frauda. Puterile garante au cerut anularea și reluarea alegerilor. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman la 23 iulie/4 august.

1857 – S-a născut Augustin Bunea

4 august 1857, Vad–Șercaia, comitatul Făgăraș/ Brașov – 17/30 noiembrie 1909, Blaj, comitatul Alba de Jos/Alba

Istoric și teolog greco-catolic, membru titular (din 1909) al Academiei Române. A fost trimis de către Mitropolitul blăjean Ioan Vancea, la Colegiul Urban Pontifical De Propaganda fide din Roma (1877–1882), unde a obținut Doctoratul în Teologie și în Filosofie. A fost hirotonit preot la Roma, în 1881, în biserica grecească, Sf. Atanasie, a fost angajat în serviciul Cancelariei mitropolitane din Blaj (1882–1886), profesor la Academia Teologică de acolo (1886–1888), ocupând catedra de Teologie dogmatică; a fost secretar mitropolitan, canonic mitropolitan, cofondator al ziarului bisericesc-politic Unirea, apărut la Blaj. A publicat un mare număr de lucrări privitoare la istoria Transilvaniei și mai cu seamă de istorie bisericească, pe baza unor izvoare inedite până atunci. A fost membru al secției istorice a ASTRA, de la Sibiu.

1862 – Înființarea Oficiului Statistic pentru Principatele Unite

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dat decretul de înființare a Biroului de statistică al Țării Românești pe 28 aprilie 1859 (director, Dionisie Pop-Marțian) și apoi decretul de înființare a Direcției de statistică a Moldovei pe 1 iulie 1859 (director, Ion Ionescu de la Brad).

În acțiunea de unificare administrativă, domnitorul român Alexandru Ioan Cuza a semnat pe 4/16 august 1862 decretele privind contopirea Biroului de statistică al Țării Românești cu Direcția de statistică a Moldovei, numindu-l pe Dionisie Pop-Marțian director al Oficiului Statistic pentru Principatele Unite.

1866 – S-a născut Gheorghe D. Mărdărescu

4 august 1866, Iași – 5 septembrie 1938, Bad Nauheim, Germania

General, participant la Bătălia de la Oituz și la Campania din Ungaria. În 1888 a absolvit Școala de ofițeri de cavalerie și infanterie în București. A continuat studiile la Academia Militară, urmând și cursurile de comandant la Brueck și Berlin-Spandau. Între 1886–1916 a parcurs gradele de la sublocotenent la general de brigadă. A fost comandant al Școlii de Tragere a Infanteriei, director de studii militare la Academia Militară, comandant la școala de infanterie, șef al statului major al Corpului 1 de armată, comandant al Academiei Militare. A fost Ministru de Război între anii 1922–1926. A fost decorat de Regele Ferdinand I și Regina Maria cu Ordinul militar „Mihai Viteazul” cl.III pentru acțiunea contra regimului bolșevic al lui Béla Kun.

1867 – Și-a depus mandatul Guvernul Constantin A. Crețulescu

Consiliu de miniștri de stânga, prezidat de Constantin A. Crețulescu, aflat la guvernare în perioada 1 martie 1867–4 august 1867. Cabinetul era expresia „Înțelegerii de la Concordia” între radicali, maiști și fracționiști. În perioada guvernării, s-au reluat lucrările la construcția Căii ferate București–Giurgiu; a fost adoptată Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar (leul devenind moneda națională a Principatelor). Activitatea cabinetului a fost încetinită de conflictul dintre grupările politice.

1870 – S-a născut Simion Sanielevici

4 august 1870, Botoșani – 12 august 1963, Klagenfurt, Austria

Matematician de origine evreiască, profesor universitar emerit, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Matematică a Universității din București, pe care a absolvit-o cu succes, luându-și licența în 1895, odată cu Gheorghe Țițeica. Neavând cetățenie română, nu a putut profesa la catedră. A optat pentru gazetărie, lucrând la mai multe publicații ale vremii. A câștigat bursa „Hillel”, cu care a urmat la Paris cursurile celebrului Emile Picard (1904–1907). A dat, din nou, examenul de licență (1907) și Doctoratul (1909, Sorbona). Revenit în țară, a obținut cetățenie română prin hotărârea Parlamentului, astfel fiind încadrat în învățământul de stat. În 1920 a devenit profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, unde a funcționat până la pensionare, în 1938. A scris și a editat lucrări de algebră, mecanică, geometrie neeuclidiană. Cursul său de Mecanică rațională este primul de acest gen publicat în limba română, iar lucrările lui Lobacevschi, citite în original, le-a prezentat critic în numeroase conferințe. Pentru activitatea științifică desfășurată, a fost cooptat în Consiliile de conducere ale unor Societăți științifice din țară și din străinătate.

1879 – A încetat din viață Ștefan Micle (25 septembrie 1820, Feleacu, Comitatul Cluj – 4 august 1879, Iași)

Profesor universitar de Fizică la Iași; revoluționar pașoptist; rector al Universității din Iași (1867–1875); soțul poetei Veronica Micle.

1890 – S-a născut Olga Greceanu

4/16 august 1890, Nămăești–Valea Mare Pravăț, Argeș – 17 noiembrie 1978, București

Scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc. Provenea dintr-o  familie bogată, din marea aristocrație poloneză, care i-a lăsat o avere considerabilă. A studiat în Belgia, la Liege, Arte plastice și Chimie, iar la Paris s-a specializat în Pictură de frescă. În Belgia l-a cunoscut pe viitorul său soț, Nicolae Greceanu, cu care a avut o căsnicie de 47 de ani. În anii interbelici a pictat fresce în clădiri reprezentative: Palatul Sfântului Sinod, sediul Institutului de Istorie al Academiei, Palatul Regal sau Institutul de arhitectură. A avut expoziții în țară și în marile orașe europene, a participat la Expoziția universală din New York (1939). Se număra printre doamnele apropiate de Regina Maria, era în elita culturală a Capitalei și prietenă cu artiști ca Ștefan Luchian sau Nicolae Tonitza. La instalarea regimului comunist i s-au confiscat bunurile și proprietățile, i s-a luat dreptul de semnătură, fiind marginalizată. A restaurat monumente bisericești și icoane. O vizită în Israel și întâlnirea cu monahii grupului ortodox creștin Rugul Aprins, au dus la convertirea ei la un fel de viață mistic, restul vieții sale trăindu-l sub semnul unei credințe puternice și a unui excepțional simț al providenței. Era singura femeie acceptată în Rugul Aprins și singura femeie care a primit îngăduința scrisă a Patriarhilor Nicodim și Iustinian de a predica la amvon, în oricare biserică din țară. A devenit ucenică a Arhimandritul Sofian Boghiu de la Antim, alături de care a pictat și a restaurat zeci de biserici. A scris, timp de 30 de ani, o lucrare monumentală, Dicționarul Biblic Ortodox, descoperit în tezaurul de carte al Bibliotecii Sfântului Sinod și publicat, în 2011, cu titlul Mărturie în cuvânt și chip – Vocabular al credinței și vieții. La vârsta de 86 de ani, era pe schela Schitului Darvari, unde restaura fresca originală. Vârsta nu avea importanță pentru ea. La sfârșitul lucrărilor a coborât, spunând că se simte obosită, după care s-a retras în atelier, unde fost găsită mai târziu, după ce-și începuse odihna fără sfârșit.

1900 – S-a născut Vasile Pavelcu

4 august 1900, Costuleni, Lăpușna, Basarabia, Imperiul Rus/Republica Moldova – 21 februarie 1991, Iași

Psiholog, profesor, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat studii universitare de matematică la Kiev. Datorită schimbărilor sociale din 1918 a trebuit să se refugieze în România și s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din Iași. Și-a susținut doctoratul la Iași în 1936 cu teza Limitele afectivității. În anul 1928 a fost numit asistent la catedra de Pedagogie a Universității din Iași, în același timp și profesor de Psihologie. A fost conferențiar, apoi profesor titular de Psihologie. A fost decan al Facultății de Litere și Filosofie, decan al Facultății de Psihologie și șeful catedrei de Psihologie la Universitatea din Iași până la pensionare. În cariera sa impresionantă s-a afirmat prin studii asupra funcțiilor și caracterelor afectivității, structura și orientările personalității, conștiință și inconștient, complexul de frustrație, dar și prin analiza psihologică a vieții cotidiene. I s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România (1969).

1908 – S-a născut Sidonia Drăgușanu

4 august 1908, București – 3 mai 1971, București

Prozatoare, jurnalistă și autoare dramatică. A fost redactor la revistele Femeia și căminul, Femeia, redactor la ziarul România liberă, redactor, apoi redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. A colaborat cu TVR, unde timp de mai mulți ani a susținut rubrica Curierul inimii; la Cuvântul liber, Dimineața, Adevărul, Dimineața copiilor, revista Teatrul etc. A avut o bogată activitate la Radiodifuziunea Română și la TVR, cu scenete, scenarii radiofonice, conferințe și emisiuni pe teme feminine. A scris romane și nuvele: Într-o gară mică (1934, roman de debut), Una din noi e de prisos, Jurnalul Aurorei Serafim (ecranizat în 1987), Să-ți vorbesc despre mine, Dragoste rea; teatru: Seara răspunsurilor, Fiicele, Valsul, Zizi și formula ei de viață, Întâlnire cu îngerul, Jocul adevărului, Necunoscuta și cei patru cavaleri (muzical), Sentimente și naftalină; literatură pentru copii: Moața, Creața și Grasu la bal, Cu Țăndărică spre mările sudului, Mache, rățoiul încălțat, Paznicul florilor, Hoțul din grădină etc.

1910 – S-a născut Hedda Sterne

Hedwig Lindenberg; 4 august 1910, București – 8 aprilie 2011, New York, N.Y.

Pictoriță americană născută în România, membră activă a Școlii de pictori din New York, asociată adesea cu expresionismul abstract și suprarealismul. În copilărie, a luat lecții particulare de desen și sculptură cu Fritz Storck, pe vremea aceea, deja profesor la Belle-Arte. La sfârșitul anilor ’20, a urmat cursuri de ceramică la Muzeul Kunsthistorisches din Viena și pictură la Paris, inclusiv în atelierul lui Fernand Léger. În 1929 s-a înscris la Universitatea din București unde a studiat Istoria și Filosofia artei, având profesori pe Tudor Vianu, Mircea Florian, Nae Ionescu etc. În 1932 s-a căsătorit cu omul de afaceri Friederich (Fritz) Stern (mai târziu, Frederick (Fred) Stafford), a întrerupt educația formală, iar în 1941, Stafford a ajutat-o să imigreze în SUA. În 1943 s-a căsătorit cu Saul Steinberg, renumit ilustrator de la The New Yorker, născut tot în România, dar s-au despărțit în 1960. Vorbea engleză, franceză, germană și, desigur, română, toate fluent și știa destul de bine italiana și spaniola. În București a realizat desene suprarealiste, colaje, peisaje urbane, studii de nuduri, portrete sau autoportrete și sculpturi cu o fuziune spectaculoasă de stiluri și influențe. Dar, celebritatea a atins-o la New York.

Imagini: Hedda Sterne [WikiArt]

1915 – S-a născut C.S. Anderco

Cicio Simion Anderco; 4 august 1915, Ilba–Cicârlău, Maramureș – 1970

Poet. A urmat clasele primare în satul natal iar liceul la Sighetul Marmației. După terminarea celui de al doilea război mondial, a fost funcționar în industria de prelucrare a lemnului, în cadrul ocoalelor silvice din Satu Mare și Baia Mare. A scris deopotrivă poezie și proză poetică. Și-a publicat creațiile în mai multe ziare și reviste ale vremii, mai ales în perioada 1930–1937. A fost secretar de redacție la prestigioasa revistă clujeană Tribuna, condusă de Ion Agârbiceanu, și-a pus în valoare calitățile de ziarist și poet la publicația Națiunea Română, apărută la Cluj, cotidian politic, economic și social, redactor responsabil fiind Ioan Petruca. Pagina a 2-a era rezervată rubricii Artă-Literatură, ulterior Picătura de cerneală, care a fost condusă cu multă pricepere de C.S. Anderco și Horia Stanca.

1919 – Intrarea Armatei române în Budapesta

La 21 martie 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de comuniștii conduși de Béla Kun. Forțele comuniste maghiare au atacat atât noul stat Cehoslovacia, cât și trupele române din Transilvania, în speranța de a ocupa Transilvania.

S-a creat Comandamentul trupelor din Transilvania, care a contra-atacat Ungaria. La 4 august 1919 armata română a intrat victorioasă în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alți generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moșoiu și locotenent-colonelul Ion Antonescu.

Béla Kun a demisionat și regimul comunist a fost înlăturat. La 14 noiembrie, armata română a părăsit Budapesta, care a rămas sub conducerea armatei naționale ungare.

1927 – S-a născut Adina Nanu

4 august 1927, București – 23 martie 2021

Critic și istoric de artă, profesoară; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România de la înființarea acesteia (1950). A absolvit Universitatea Națională de Arte, unde a studiat Pictură, Gravură, Sculptură etc. și Facultatea de Litere a Universității București, secția Istoria artelor, Estetică, Limbile franceză și germană. A fost Doctor în Istoria artelor. Din 1950 a început o carieră didactică la catedra de Istoria artei a Institutului de Arte Plastice, asistent, lector, conferențiar; a predat Istoria artei universale, Istoria picturii, a sculpturii și artelor decorative, Istoria și teoria costumului din România, la secția de Scenografie, apoi și la secția de Creație vestimentară-Modă, la a cărei înființare si organizare a participat. A publicat prima Istorie a costumului universal în limba română, Artă, Stil, Costum. Din 1994 a predat la Universitatea Națională de artă Teatrală și Cinematografică București cursuri de Educație vizuală și de Stiluri în costum și Decor. Este autoarea a peste 30 de volume de istoria artei printre care cele mai importante sunt: Pictorul Gh. Tattarescu, Abrecht Durer, Theodor Pallady, Pe scurt despre sculptură, Pictorul Octav Angheluță, Pictorul Sabin Popp, Lucas Cranach cel Bătrân, Sculptorul Donatello, Sculptorul I. Gr. Popovici, Călătorie în jurul casei mele, Artă, stil, costum, Bărbatul și moda etc.

1928 – S-a născut Romulus Cristescu

4 august 1928, Ploiești – 1 septembrie 2021, București

Matematician, profesor la Universitatea București, membru titular (din 1990) al Academiei Române. În 1950 s-a licențiat în Matematică, apoi a fost lector la Catedra de Matematici Aplicate. În 1955 și-a susținut examenul de doctorat. S-a ocupat de analiza funcțională – spații vectoriale semi-ordonate, de generalizarea integralei lui S. Bochner, de integrala Radon și alte integrale vectoriale. A avut lucrări din teoria statisticii și a sistemelor de reglare automată. A studiat spațiile vectoriale de tip Kantorovici – Banach.

1929 – S-a născut Edgar Reichman

4 august 1929, Galați – 25 noiembrie 2023, Paris, Franța

Scriitor francez de origine română, membru de onoare a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Psihologie și Pedagogie București (exmatriculat în 1950 pentru „origine socială nesănătoasă”, după plecarea părinților în Franța) și Institutul Pedagogic Superior, secția Istorie și Română (1955). În 1957 s-a stabilit la Paris, unde a început o colaborare de lungă durată cu revista lunară evreiască de expresie franceză L’Arche. A fost membru al Secretariatului UNESCO pentru probleme de educație și cultură, având funcții la Paris și la Abidjan/Côte d Ivoire (1962–1990) – rezultatul șederii pe continentul negru, romanul Rachel, tradus în românește Rașel de Alexandru Sârbu; consultant de presă al Curierului UNESCO, cronicar literar permanent pentru L’Arche și Le Monde. A participat la crearea Institutului de Cercetări Pedagogice în Africa Occidentală. Romanul de debut, Le Dénonciateur (Denunțătorul), apărut în 1962 la Paris, s-a bucurat de un real succes, fiind tradus și în limba română, la Editura Hasefer. A mai publicat romanele: Întâlnire la Kronstadt (Premiul Wizo și Marele Premiu European al Francofoniei, 1992), Insomniacul de la Dunăre.

1931 – S-a născut Nicolae Ciobanu

4 august 1931, Bălușești–Dochia, Neamț – 27 noiembrie 1987, București

Critic, istoric literar, editor. A urmat cursurile Facultății de Filologie ale Universității din București (1952–1957), obținând apoi titlul de Doctor în Filologie în 1971 cu teza Ionel Teodoreanu. Viața și opera. În ultimul an de facultate a fost exclus din UTM din cauza participării la mișcările studențești de solidaritate cu Revoluția din Ungaria (1956). A fost redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara, profesor într-un sat din Dâmbovița, s-a reîntors la Timișoara, redactor la revistele Scrisul bănățean și Orizont și asistent, apoi lector de Literatura română contemporană la Universitatea din Timișoara. În 1969 s-a mutat la București unde a fost redactor la Radioteleviziunea Română, la revista Luceafărul, scriind cronici literare și rubricile Retrospective și Cartea de debut și publicând serii de articole pe diverse teme literare. A fost și director al Muzeului Național al Literaturii Române din București (1985–1987). A scris recenzii și articole de critică literară încă din perioada facultății, debutând în 1956 în paginile revistei Gazeta literară, organul de presă al Uniunii Scriitorilor din RPR. Ca istoric literar, s-a remarcat prin îngrijirea și prefațarea unor ediții ale operelor lui George Topîrceanu, Șt. O. Iosif și Ionel Teodoreanu, prin antologia de proză scurtă De la Constantin Negruzzi la Pavel Dan și a unor volume de critică și istorie literară. Din scrierile sale: Nuvela și povestirea contemporană, Ionel Teodoreanu. Viața și opera, Panoramic, Critica în primă instanță, Incursiuni critice, Însemne ale modernității (2 vol.), Întîlnirea cu opera, Eminescu. Structurile fantasticului narativ, Între imaginar și fantastic în proza românească etc.

1935 – S-a născut Dorin Varga

4 august 1935, București – 22 martie 1994, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (promoția 1960). Toată cariera sa, a fost actor al Teatrului „Nottara”. Din filmele în care a jucat: Un film cu o fată fermecătoare (debut), Discurs pentru o floare, Pe aici nu se trece, Doctorul Poenaru, Trandafirul galben, Moartea unui artist.

Pantoful Cenușăresei (1969) • Regia Jean Georgescu. Cu: Ioana Pavelescu, Dorin Varga (Alexandru Romano), Constanța Cîmpeanu, Petre Ștefănescu Goangă, Stela Popescu, Geo Barton, Mimi Enăceanu, Ovid Teodorescu

1941 – S-a născut Rudi Rosenfeld

4 august 1941, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 24 august 2018, București

Actor de teatru și film, de origine evreiască. Familia sa a făcut parte dintre supraviețuitorii salvați de acțiunile antisemite ale regimului lui Ion Antonescu prin acțiunea primarului Traian Popovici. Când orașul a redevenit sovietic, a ales să se stabilească la București, fugind de teroarea aplicată de regimul stalinist sovietic intelectualilor din teritoriile nou-anexate. A debutat la numai 13 ani, la Teatrul Evreiesc de Stat (TES), unde a jucat toată cariera. La 18 ani a jucat în rolul Efimcic, din spectacolul Tinerețea părinților de Boris Gorbatov. A jucat cu mari nume ale TES; a interpretat rolul titular în Frank al V-lea de Dürrenmat, în 300 de spectacole în turneu prin întreaga Românie, în limba română, dar și de 80 de ori în idiș. A fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de ofițer (2018). A jucat în numeroase filme: Actorul și sălbaticii, Saltimbancii, Secretul lui Bachus, Marea sfidare, Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight, Crucea de piatră, Little Ghost, Train of Life, Amen, Magnatul, Pumpkinhead: Blood Feud (TV movie), Nunta mută, Coronation Street: Romanian Holiday, The Dowry etc.

Actorul și sălbaticii (1975) • Regia Manole Marcus, scenariul Titus Popovici. Cu: Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Ion Besoiu, Mircea Diaconu, Carmen Petrescu, Marin Moraru, Rudy Rosenfeld (dramaturg aspirant), Gheorghe Șimonca, Florin Zamfirescu etc.

1941 – S-a născut Constantin Lupeanu

4 august 1941, Murgași, Dolj

Scriitor, traducător, sinolog, diplomat și ambasador. A studiat la Universitatea din București, Limba și Literatura Chineză, urmând cursuri post-universitare de Relații internaționale la Academia de Studii Social-Politice. Cunoaște chineza, engleza, franceza. A fost președintele fondator al Asociației de Prietenie pentru Schimburi Economice și Culturale România–China și al Asociației de Prietenie România–Vietnam. A fost directorul Institutului Cultural Român de la Beijing. A scris romane: O Lume de Sfincși, Între Cer și Pământ, Concubina Imperială Yang Yuhuan Inel de Jad; eseuri: Pași în lumea chineză, Viața intimă la chinezi, Toți oamenii sunt frați și a tradus și publicat în România peste 30 de titluri din literatura antică, clasică, modernă și contemporană chineză.

1944 – S-a născut Michael Horodniceanu

Mihai Horodniceanu; 4 august 1944, București – 22 iunie 2023, Forest Hills, New York, SUA

Inginer, arhitect, profesor universitar român american; specialist în planificarea și ingineria transporturilor. S-a născut în România și a emigrat în Israel la vârsta de 16 ani. În 1970 s-a mutat, împreună cu familia sa, în SUA. El a fondat Grupul Urbitran în 1973, fiind CEO în perioadele 1980–1986 și 1990–2008. În perioada 1986–1990 a fost comisar de circulație în New York City. A predat Planificarea transportului, Proiectarea autostrăzilor, Ingineria traficului, Finanțarea transportului și Siguranța sistemului ca profesor cu normă întreagă atât în școlile universitare, cât și în cele postuniversitare ale Institutului Politehnic din New York University și din Manhattan College. A devenit Doctor în Planificarea și Ingineria Transporturilor de la Institutul Politehnic al Universității din New York A fost inginer șef, președinte al MTA Capital Construction.

1948 – Reglementarea regimului general al cultelor religioase

Decretul-lege nr. 177/4 august 1948 privind regimul general al cultelor religioase din România a fost un act prin care se reitera libertatea credinței religioase și a practicării cultelor, cu excepția celor interzise, dar se sublinia obligația respectării întocmai a legilor statului. Guvernul a stabilit că toate cultele religioase din țară vor putea funcționa legal numai în baza Statutului de organizare, conducere și administrare al Cultului aprobat. Proiectul de statut urma să fie întocmit de către cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul, cultelor „legale”. Totodată, au fost trecuți în rezervă preoții militari.

1948 – S-a născut Cezara Dafinescu

4 august 1948, Sibiu

Actriță de teatru și film. A fost campioană națională la atletism în liceu și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1973, la clasa Moni Ghelerter. De la absolvirea facultății a fost angajată la Teatrul Național din București. A jucat pe scena Naționalului bucureștean zeci de roluri în Vilegiaturiștii de Maxim Gorki, Doi pe un balansoar de William Gibson, Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, Elegie de P. Pavlovski, A treia țeapă de Marin Sorescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Titanic vals de Tudor Mușatescu, Ispita de Vaclav Havel etc. A fost căsătorită timp de 23 de ani cu actorul George Motoi. A debutat in cinematografie în 1973, în filmul Explozia. Din filmele sale: Brigada Diverse în alertă!, Ciprian Porumbescu, Dumbrava minunată, Cucoana Chirița, Șobolanii roșii.

Cucoana Chirița (1987) • Regia Mircea Drăgan. Cu: Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu (Calipsița), Bianca Ionescu, Monica Rusu, Adrian Păduraru etc.

1953 – S-a născut Valentin Gruescu

4 august 1953, București

Compozitor, dirijor și profesor. A studiat la Conservatorul București (1972–1976) cu Dragoș Alexandrescu, Alexandru Pașcanu, Liviu Comes, Adriana Sachelarie, Petre Brâncuși, Sanda Bobescu etc. A urmat un curs de specializare post-universitar de Compoziție (1976–1977) cu Myriam Marbe și, cu o bursă de studii, la Accademia Nazionale Santa Cecilia din Roma (1985). A fost profesor de muzică și dirijor de cor la școli din Ploiești, dirijor al Coralei Juventus Carmen, instructor artistic la Casa de Cultură a Sect. 5, maestru de cor și dirijor de orchestră la Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, lector, apoi conferențiar, la secția de Dirijat și Ansamblu coral din Conservatorul București, dirijor al corului academic al Filarmonicii „George Enescu”, dirijor al Coralei Te Deum Laudamus, dirijor al Coralei „Ioan Christu Danielescu” din Ploiești și al Coralei Ortodoxe Române Sf. Andrei din București, dirijor al Orchestrei de cameră Muzicienii din București. Este membru al Societății Muzica, al Asociației Profesorilor de Muzică din București, al Fundației „Constantin Silvestri”, al Uniunii Asociațiilor Naționale a Corurilor și Dirijorilor din România etc. A colaborat cu Filarmonicile din Ploiești, Botoșani, Bacău, cu Teatrele Lirice din Constanța, Brașov etc. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Franța, Italia, Austria, Germania, Ungaria, Irlanda, Grecia, Cehia, Elveția, Republica Moldova, URSS, Irak, Ucraina etc. A compus transmisii de radio și televiziune, discuri micro și compact. A compus muzică vocal-simfonică: Cantata oamenilor munți; muzică simfonică: Simfonia monopartită; muzică de cameră: Sonata pentru pian, Cvintet de coarde cu 2 violoncele; muzică corală: Vechiul castel, Primăvara omenirii, Armindeni; muzică vocală: Cărări de vis etc.

Alfred Mendelsohn – Zorii secerătorilor • Dirijor Valentin Gruescu

1953 – A încetat din viață Francisc Șirato (15 august 1877 – 4 august 1953)

Pictor, desenator și grafician; una din personalitățile de seamă ale artei românești din prima jumătate a secolului XX.

1953 – A încetat din viață Mihai Boca (21 septembrie 1888 – 4 august 1953)

Preot greco-catolic; condamnat politic de regimul comunist din Romania; a murit la închisoarea Văcărești.

1954 – S-a născut Paul Daian

Sergiu Filip; 4 august 1954, Crișcior, Hunedoara – aprilie 2020, București

Poet. După ce a încercat, fără succes, să intre la Facultatea de Psihologie, a practicat numeroase meserii și ocupații, schimbând frecvent locul de muncă. Natură boemă și nonconformistă, a avut peste patruzeci de meserii, printre care: bijutier, vidanjor, lăcătuș, măturător de stradă, motostivuitorist, dispecer etc. A fost căsătorit cu poeta Angela Marinescu. A debutat cu poezie în Flacăra (1972). În anii ’80, a frecventat ședințele Cenaclului de Luni. În anul 1984 i-a fost inclus un ciclu de poeme în Caietul debutanților al Editurii Albatros. Primul volum, publicat în anul 1987, este Poeme sororale, cu o prefață de Nicolae Manolescu. A colaborat la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Viața Românească, Amfiteatru. În urma unui protest la Uniunea Scriitorilor față de autoritățile comuniste din România, în 1982 a fost pedepsit cu închisoarea. Altă încercare de protest s-a soldat cu internări în spitale psihiatrice (1986, 1987). Din operele sale: Turma de porci, De astăzi beau sânge, Mingea depăna vieții, Liderul zidit în lapte.

1959 – A încetat din viață Ioan Bălan (11 februarie 1880 – 4 august 1959)

Episcop greco-catolic; deținut politic în închisoarea de la Sighet, închis în celebra celulă 44; a fost beatificat de papa Francisc ( 2019), fiind sărbătorit în Biserica Catolică în data 2 iunie.

1959 – A încetat din viață Ștefan Ghika-Budești (26 aprilie 1904 – 4 august 1959)

Geolog, petrograf și geotehnician; membru corespondent al Academiei Române.

1960 – A încetat din viață Maximilian Popper (29 mai 1895 – 4 august 1960)

Medic, unul dintre primii organizatori ai luptei anti-tuberculoză din România; a avut un aport important în pregătirea cadrelor de specialitate din rețeaua de ftiziologie.

1961 – S-a născut Ion Sapdaru

4 august 1961, Doroțcaia, Dubăsari, RSS Moldovenească/Moldova

Actor de scenă, film, radio, televiziune și voce, regizor de teatru și scenarist. A absolvit facultatea de teatru din Chișinău în 1983 și facultatea de film VGIK din Moscova în 1989; are un masterat în Regie la clasa profesorului Ion Ungureanu (1990). Lucrează la Teatrul Național din Iași (actor și regizor) și la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani (regizor). A jucat în piese de teatru: Despărțitorul, Zgomotarul, Freelancer Story, Omul cu cinci pisici, Natură moartă cu nepot obez, Hollywood Mirage etc. A fost asistent la Facultatea de teatru „George Enescu, Iași (1990–1992, 1994–1997). A apărut în filme: A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Călătoria la oraș, California Dreamin (Nesfârșit), Pe aripile vinului, 4 luni, 3 săptămâni și două zile, Contra timp, Weekend cu mama, Francesca, Le Concert, Ciobănilă, Bora Bora, S-a furat mireasa, Hot Shorts, Doar cu buletinul la Paris. Este laureat al Premiilor Gopo pentru cel mai bun actor de film (2006).

Hârtia va fi albastră (2006) • Regia Radu Muntean. Cu: Dragoș Bucur, Ion Sapdaru (Crăciun), Mimi Brănescu, Paul Ipate, Andi Vasluianu, Adi Cărăuleanu, Dana Dogaru, Tudor Istodor, Alexandru Potocean

1969 – S-a născut Vlad Ivanov

Vladimir Ivanov; 4 august 1969, Botoșani

Actor de film, scenă și voce. A urmat Școala Populară de Artă din Botoșani și în 1995 a absolvit Academia de Teatru și Film din București, la clasa Sanda Manu. Este actor al Teatrului Național „I.L. Caragiale”, unde a jucat în spectacole ca Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, Rivalii de Richard Sheridan, Cabotinul de John Osborne, Regele și cadavrul de Vlad Zografi, Generația de sacrificiu de I. Valjan, D-ale carnavalului de I.L. Caragiale, Trei surori și Un duel de A.P. Cehov, Crimă pentru pământ după Dinu Săraru, Patimile Sfântului Tommaso d`Aquino după Alex Mihai Stoenescu, Jocul ielelor de Camil Petrescu etc. Este cunoscut pentru interpretarea doctorului Bebe în filmul premiat la Cannes, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și pentru primul său rol principal într-un lungmetraj, Principii de viață (2010). A interpretat roluri secundare în mai multe filme ale curentului cinematografic realist Noul val românesc și filme străine printre care: Faimosul Paparazzo, Dușmanul dușmanului meu, Țăcăniții, Une place parmi les vivants, Bani de dus, bani de-ntors, Polițist, adjectiv, Concertul, Amintiri din Epoca de Aur (1, 2), Năpasta, Poziția copilului, Câini, Bacalaureat.

Cealaltă Irina (2009) • Regia Andrei Gruzsniczki. Cu: Andi Vasluianu, Simona Popescu, Dan Aștilean, Vlad Ivanov (Ofițerul Stan), Doru Nițescu

 1972 – A încetat din viață Victor Anastasiu (5 octombrie 1886 – 4 august 1972)

Medic și psihofiziolog; membru al mai multor societăți internaționale de aeronautică din Paris și Geneva; expert tehnic în cadrul Ligii Națiunilor în anul 1929.

1973 – S-a născut George Pătrănoiu

4 august 1973 – 19 decembrie 2015

Chitarist, compozitor, membru fondator al formației pop-rock Taxi. A avut prima chitară acustică la vârsta de nouă ani. De mic a ascultat muzică rock, o influență majoră având Roger Waters de la Pink Floyd. Prima formație din care a făcut parte s-a numit Asalt, alături de care a cântat în perioada 1989–1990. În 1991, a devenit membru al trupei Metrock, alături de care a lansat un singur album, A Kind of Hell (1994). Ulterior, Metrock s-a scindat în Metrock și The Order, iar George a cântat pentru o perioadă, în paralel, cu ambele trupe, apărând pe scenele mai multor festivaluri de rock. În 1996 a cântat cu Schimbul 3, cu care a lansat un album, iar în 1997 a făcut parte din Krypton, cu care a lansat albumul Am dormit prea mult (1998).

Chitaristul George Pătrănoiu

Ulterior, a fondat trupa Act, alături de Sandu Costică, însă aceasta „nu a rezistat, căci nu au fost vremuri bune pentru rock”. În 1999, împreună cu fostul său coleg de la Metrock, Adrian Borțun și cu Dan Teodorescu a fondat trupa Taxi, alături de care a lansat șase albume de studio și a activat timp de șapte ani (1999–2006). După plecarea din trupa Taxi (2006), împreună cu alți muzicieni (Ovidiu Condrea – tobe, Vlady Săteanu – bas) a pus bazele trupei Raza. A fost cotat ca fiind unul dintre cei mai buni chitariști din România.

W.A. Mozart – Simfonia nr. 40 în Sol minor • George Pătrănoiu și Orchestra Simfonică a Teatrului Muzical „Nae Leonard” Braila

1975 – A încetat din viață Vasile Ijac (11 februarie 1899 – 4 august 1975)

Compozitor, dirijor, profesor și critic muzical.

1978 – S-a născut Victor Marius Beliciu

4 august 1978, Brăila

Muzician, cântăreț la sitar, cu carieră internațională. Este primul român care a primit o bursă pentru studii muzicale din partea Guvernului Indian, exponent al școlii Senia Gharana și discipol al maestrului de faimă internațională Padmabushan Pandit Debu Chaudhuri. Cântă la un sitar cu 18 corzi și numai 17 freturi cu un glisando de 5 note pe fiecare fret. Promovează acest instrument de peste 15 ani, concertând la numeroase evenimente naționale și internaționale. Promovat de Ambasada Indiei în România și sub patronajul Ambasadei României în India, a susținut concerte în Turcia, România, Italia, Ungaria; în India, a cântat în temple, la televiziunea națională Doordarshan și la radio All India.

Victor Marius Beliciu – Mirrors

1996 – SUA a acordat României Clauza națiunii celei mai favorizate pe bază permanentă

Congresul SUA a aprobat permanentizarea Clauzei națiunii celei mai favorizate pentru țara noastră, ca urmare a progreselor înregistrate în procesul de reformă economică și creare a condițiilor de dezvoltare a economiei de piață, însă abia în anul 2003 autoritățile americane au acordat României statutul de economie de piață. Legea a fost promulgată de președintele Clinton pe 4 august.

2000 – A încetat din viață Victor Parhon (5 aprilie 1943 – 4 august 2000)

Critic de teatru, prezent timp de câteva decenii în revistele de specialitate și în numeroase publicații; redactor la revista Teatrul, apoi la Teatrul azi; colaborator permanent la emisiunile de teatru la televiziune și radio.

2003 – A încetat din viață Valentina Crețoiu (12 martie 1909 – 4 august 2003)

Soprană de reputație internațională; solistă a Operei Române din București; a cântat și lied, muzică vocal-simfonică și operetă, a realizat un număr mare de înregistrări radiofonice.

2005 – Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel”

Constituit prin Hotărârea de Guvern nr. 902/4 august 2005 privind înființarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la Holocaust, în rezolvarea unor probleme științifice, precum și elaborarea și implementarea de programe educaționale privind acest fenomen istoric. Inaugurarea a avut loc la 10 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a doua comemorări a Zilei Holocaustului din România.

2011 – A încetat din viață Florica Ungur (8 iunie 1939 – 4 august 2011)

Cântăreață de muzică populară din Bihor și profesoară de Limba latină.

2015 – A încetat din viață Vitalie Belousov (2 mai 1930 – 4 august 2015)

Inginer, inovator, inventator; profesor universitar la Institutul Politehnic Iași, rector al Universității Tehnice Iași; director general al Institutului Național de Inventică Iași.

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită