27 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Pravila de la Govora

 

1640 – S-a încheiat de tipărit Pravila de la Govora

Denumită și Pravila mică (având în vedere dimensiunile), sau Dreptatoriu de lege,sau Pravila bisericească, reprezintă întâiul cod de legi din Țara Românească. A fost tipărită la Mânăstirea Govora de către tipografii Meletie Macedoneanul și Ștefan de la Ohrida, din ordinul domnitorului Matei Basarab și cu binecuvântarea preasfințitului arhiepiscop Theofil, Mitropolitul Ungrovlahiei. Izvorul de bază al pravilei a fost versiunea în limba slavă a nomocanonului grecesc (culegere de norme juridice) al lui Jean Baptiste Cotelerius, tradus de călugărul Mihail Moxa de la Mânăstirea Bistrița. Autorul s-a inspirat și din conținutul unor pravile bisericești din țările române cum ar pravilele de la Neamț (1557), Putna (1581) și Bistrița (1618). Pravila de la Govora reprezintă prima culegere de legi juridico-canonice și civile, în limba română cu alfabet chirilic. Este un cod de legi care pedepsește încălcarea cutumelor și a tradiției românești. Practic reprezintă o sinteză de drept bizantin aplicată spațiului românesc tradițional. Printre prevederi, era limitarea posibilității de închiriere a mânăstirilor de la Muntele Athos sau a altor locuri sfinte.

Pravila s-a tipărit în două ediții: una pentru Țara Românească, având prefața semnată de mitropolitul Teofil, alta pentru Ardeal, având prefața semnată de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. Tipografia de la Govora s-a întemeiat din porunca și cu cheltuiala domnitorului Matei Basarab, fiind adusă de la Kiev de către Meletie Macedoneanul, fiind dăruită de către mitropolitul Petre Movilă. Această tipografie este a doua din Țările Române; prima a fost la Mânăstirea Dealu.

Mai mult: Pravila de la Govora, 1640 [Tipărituri vechi românești]

1764 – S-a născut Naum Râmniceanu

27 noiembrie 1764 Corbi, Argeș – 1839, Cernica

Cronicar, traducător, poet și călugăr. Familia sa, din Jina Sibiului s-a refugiat la 1755, în Țara Românească pentru a scăpa de trecerea la catolicism. A fost adus la București la vârsta de 6 ani și a început să învețe românește și grecește, fiind luat în suita Arhimandritului Filaret (1776). La 15 ani a fost hirotonisit diacon la Mănăstirea Hurezi. În timpul Războiului ruso-turc s-a refugiat în Ardeal, la mănăstirile Hodoș-Bodrog și Lipova, citind și scriind mereu. A intrat în contact cu ideile naționale ale ardelenilor. În 1795 s-a întors în țară, fiind învățător privat, a devenit protosinghel (1802), iar în 1833 s-a retras la mănăstirea Cernica. Din scrierile sale: Psaltichie (1788), Abecedar greco-român, Însemnări din cartea lui Iov, Gramatică (în limba greacă), Gramatică, (grecește și românește), Al bisericeștii istorii (tom I, românește).

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

După expirarea timpului de opt zile convenit între răsculați și vice-colonelul Schultz în armistițiul de la Tibru, autoritățile austriece trebuia să dea un răspuns țăranilor români, chiar dacă erau conștiente că nu le vor putea da răspunsurile așteptate. Întâlnirea trebuia totuși să aibă loc. Guvernul de la Sibiu a refuzat să discute cu răsculații, considerând nedemn de el să trateze cu românii înarmați care se ridicaseră împotriva stăpânirii și că ar da un exemplu rău altora care ar îndrăzni să se răzvrătească.

Văzând Horea, după expirarea termenului armistițiului de la Tibru, că nici o promisiune nu a fost respectată și că revendicările lor nu au primit nici un răspuns a pornit a doua ridicare la arme a iobagilor români.

Horea plănuia ca, de această dată, să ridice sub arme un număr mult mai mare de iobagi, cu care să atace orașul Abrud, după care să cucerească orașele Zlatna, Aiud, Deva și toate localitățile până la Huedin.

În Zarand, a pornit operațiunile maiorul Stoianich. În aceeași zi el a mers spre Brad cu 140 grăniceri infanteriști din Regimentul I românesc de graniță, 140 grăniceri călare și 40 husari din Regimentul de Toscana. La miezul nopții a ajuns la Brad, dar românii răsculați, în număr de cca 500, conduși de Crișan, reușiseră să evacueze orașul, doar cinci rămași în urmă fiind uciși și unul capturat.

1818 – S-a născut Aron Pumnul

27 noiembrie 1818, Cuciulata, Brașov – 12 ianuarie 1866, Cernăuți

Cărturar, lingvist, filolog și istoric literar, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania. A absolvit cursuri de Filosofie la Cluj în 1843, a fost numit profesor la Blaj și, în același an, a fost trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice. În paralel, a studiat filosofia, istoria și filologia. La întoarcerea de la Viena, în 1846, și-a reluat activitatea de profesor de Filosofie la gimnaziul din Blaj și a devenit colaborator al lui Timotei Cipariu la întemeierea ziarelor: Organul luminărei, devenit, în 1848 Organul Națiunale (primul ziar românesc cu litere latine) și Învățătorul poporului. Ca participant la Revoluția de la 1848–1849 din Transilvania, a avut un rol important în mobilizarea primei adunări populare din 18–30 aprilie, care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. Din Transilvania, prigonit de vrăjmașii săi, a fugit în Țara Românească, în acel timp ocupată de ruși, apoi, prin Moldova, a ajuns la Cernăuți, unde a fost numit profesor suplinitor de Limba română la Institutul Teologic, devenind totodată, prin concurs, primul profesor de Limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, unde l-a avut elev pe Mihai Eminescu; în scurt timp a reluat activitatea publicistică, în ziarul Bucovina, devenind redactorul părții românești. A alcătuit prima antologie de literatură română, Lepturariu rumînesc cules de’n scriptori rumîni (5 vol., 1862–1865), fiind unul dintre întemeietorii istoriei literare românești, și o gramatică a limbii române, în limba germană, tipărită la Viena: Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen (1864).

1847 – Membrii Societății Studenților Români la Paris au înființat Însocierea Lazariană

Ca reacție la introducerea limbii franceze ca limbă de predare oficială în școlile din Principatele Române, asociația, numită și Societatea în vederea înființării de școale în Principate, își propunea organizarea învățământului și a educației prin cultivarea limbii române și înființarea de școli „unde tinerimea să poată lua o educație română”. Printre membrii fondatori figurau Nicolae Bălcescu, Dinu Brătianu, I.C. Brătianu și Ion Ghica.

1864 – Legea pentru organizarea puterii armate în România

În vederea unificării depline a celor două armate românești, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în Parlamentul țării s-a votat proiectul de lege pentru organizarea armatei în România. Legea pentru organizarea puterii armate în România, promulgată la 27 noiembrie/9 decembrie 1864 prevedea că forțele armate naționale se compuneau din trei elemente: armata permanentă cu rezerva ei, milițiile, formate din grăniceri și dorobanți, cu rezervele lor și gloatele. Potrivit legii, recrutarea se făcea prin conscripție, înrolări de bună voie și reangajări. În 1865, au apărut regulamentele referitoare la chemările periodice ale rezervelor, la chemarea în serviciu a dorobanților pedeștri și călări, precum și Regulamentul pentru chemarea și instrucția gloatelor.

1865 – S-a născut Petre Greceanu

27 noiembrie 1865 – 1919

General al Armatei României în primul război mondial. A urmat Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1884–1886) și Școala Superioară de Război București, absolvind cu gradul de sublocotenent. A ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, ca aghiotant regal în Casa Militară Regală. În perioada primului război mondial a fost comandant al Brigăzii 6 Roșiori (15/28 august 1916–15/28 ianuarie 1917) și al Diviziei 2 Cavalerie (15/28 ianuarie 1917–10/23 aprilie 1918). A fost decorat cu Ordinul Coroana României, în grad de ofițer (1906), Ordinul Steaua României, în grad de ofițer (1910) și Ordinul Serviciu Credincios (1913).

1867 – S-a născut Grigore Antipa

27 noiembrie 1867, Botoșani – 9 martie 1944, București

Naturalist, biolog, darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar; membru titular (din 1910) al Academiei Române. Mulțumită fratelui său mai mare, Nicolae, care era parazitolog, a obținut o bursă regală și a făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel, inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești. S-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând la o expediție în jurul acestei mări, organizată de țările riverane și care a durat nouă luni (1893). Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. A înființat Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări (1932). A renovat total și instalat Muzeul Național de Istorie Naturală, care acum îi poartă numele, în actualul său sediu din București (1906) pe care l-a condus în perioada 1892–1944, și a întemeiat școala românească de hidrobiologie, ihtiologie și oceanologie. Din lucrările sale: Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României, Fauna ihtiologică a României, Marea Neagră și ihtiologia ei etc.

1881 – S-a născut George Oprescu

27 noiembrie 1881, Câmpulung – 13 august 1969, București

Istoric, critic de artă, colecționar, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române. A fost profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine. S-a ocupat în studiile sale de pictura și grafica românească din secolul al XIX-lea, aceste scrieri constituind primele sinteze cuprinzătoare din istoriografia românească de artă: Arta țărănească la români, Pictura românească în secolul al XIX-lea, Grafica românească în secolul al XIX-lea (2 vol.), Manual de istoria artei, Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal, Sculptura statuară românească și monografii: Géricault (2 vol.), Nicolae Grigorescu etc. Bogata sa colecție de artă (picturi, sculpturi, desene și gravuri românești și străine), de aproape 10.000 de piese, având autori faimoși (Albrecht Dürer, Rembrandt, Delacroix, Courbet, Picasso, Bonington), a donat-o Academiei Române. Cele mai multe din aceste piese sunt păstrate în Muzeul de artă al Academiei Române, al cărui fondator a fost.

1884 – S-a născut V. Voiculescu

Vasile Costache Voicu; 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău – 26 aprilie 1963, București

Medic, poet, prozator și dramaturg, membru titular (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru post-mortem (din 1993) al Academiei Române. A fost preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902–1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. A practicat medicina la țară și a debutat în Convorbiri literare (1912). În timpul primului război mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916), a colaborat la Flacăra, a primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918). A fost, timp de patru ani, deținut politic în închisorile comuniste (1958–1962), condamnat din eroare judiciară alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins. A scris poezie: Pârga, Poeme cu îngeri, Veghe, proză: Șarpele Aliodor, Ultimul berevoi, Zahei orbul și dramaturgie: Duhul pământului, Demiurgul, Pribeaga.

1885 – S-a născut Liviu Rebreanu

27 noiembrie 1885, Târlișua, Solnoc Dăbâca, Austro-Ungaria/Bistrița-Năsăud – 1 septembrie 1944, Valea Mare, Bistrița-Năsăud

Prozator și dramaturg, membru titular (din 1939) al Academiei Române, considerat de criticul George Călinescu drept „creator al romanului românesc modern”. În urma unei pregătiri militare, a devenit sublocotenent în armata austro-ungară, în Gyula, unde, pe lângă îndeletniciri cazone, a avut numeroase preocupări literare. Sub presiunea unor încurcături bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în arest la domiciliu, s-a hotărât să se dedice literaturii. A debutat în presa românească la Sibiu, în revista Luceafărul, cu nuvela Codrea (1908). În 1910 s-a stabilit la București, a debutat în revista Convorbiri critice, a scos revista Scena, împreună cu Mihail Sorbul, dedicată teatrului și muzicii. A fost director al Teatrului Național din București, președinte al Societății Scriitorilor Români. Din operele sale: Ion, Răscoala, Pădurea Spânzuraților.

O întâmplare de demult – dramatizare după nuvela Cotropitorul de Liviu Rebreanu. Teatru radiofonic • Mitică Popescu, Dem Rădulescu, Luminiţa Gheorghiu, Ileana Stana Ionescu, George Oprina, Radu Panamarenco etc.

1885 – S-a născut Nicolae Hortolomei

27 noiembrie 1885, Huși, Iași – 3 ianuarie 1961, București

Medic chirurg, profesor universitar, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină la Iași, fiind extern, intern și preparator la Institutul de anatomie. În 1909 a obținut doctoratul în Medicină și Chirurgie cu teza Absența congenitală a tibiei, sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara. După un scurt stagiu la circumscripția sanitară Oancea, a devenit medic secundar în clinica de boli genito-urinare, asistent în clinica de chirurgie condusă de Ernest Juvara și ulterior de Amza Jianu. A parcurs treptele ierarhiei didactice ajungând șef de lucrări, a urmat o specializare în urologie la Paris. A participat la primul război mondial, organizând spitalele de campanie din Moldova, împreună cu Iacob Iacobovici. După unirea Basarabiei cu România, a fost numit șef al secției de chirurgie în spitalul din Chișinău, a devenit profesor de chirurgie la facultatea de medicină din Iași. A abordat o chirurgie largă – abdominală, urologică, genitală și oncologică – bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologice în România. A fost director al clinicii de Chirurgie și Urologie de la Spitalul Colțea din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină din București. A fost membru al Academiei Franceze de Chirurgie și al multor altor societăți științifice internaționale.

1888 – A încetat din viață George Ioanid

1800 – 27 noiembrie 1888, București

Editor, librar, profesor de origine greacă, membru de onoare (din 1871) al Societăţii Academie Române. A fost profesor de Limba greacă la Academia Grecească şi la Colegiul Sf. Sava din București. A avut una dintre primele edituri din București, numită chiar George Ioanid. În 1848 a devenit oficial primul editor de carte din țară, a avut şi librărie proprie. A fost unul dintre primii editori de colecţii literare, înființând Biblioteca Litteraria – traduceri din literaturile europene. A invitat pictori cunoscuţi şi gravori din țară și străinătate spre a-şi ilustra cărţile, formând astfel un stil al bibliofiliei româneşti. În 1868 a devenit furnizorul de cărți pentru curtea domnitorului Carol I. Împreună cu prietenul său, pictorul Gheorghe Tattarescu, a refăcut fresca bisericii Sf. Ilie, ctitorie din 1720 din Craiova. A scris el însuşi: Gramatică de limbă elinească, Tratat de morală practică…, Dicționar elino-românesc, Disertație asupra adevăratei origine a limbei daco-române.

1891 – S-a format Guvernul Lascăr Catargiu (4)

Consiliu de miniștri format de Partidul Conservator și grupul de la Junimea, prezidat de Lascăr Catargiu, care a guvernat în perioada 27 noiembrie 1891–3 octombrie 1895. În acest interval, s-a înființat jandarmeria rurală; a fost adoptată Legea învoielilor agricole din 1893; a avut loc reorganizarea Creditului Agricol; s-a produs „criza Memorandumului”; s-a reluat sistemul convențiilor comerciale; s-a adoptat Regulamentul industriilor insalubre și Legea minelor din 1895.

 

1895 – A încetat din viață Ludwig Reissenberger (23 ianuarie 1819 – 27. noiembrie 1895)

Arhitect, istoric de artă și educator de origine germană din Transilvania; curator la Muzeul Brukenthal; supervizorul monumentelor arheologice din districtul Sibiu.

1902 – S-a născut Ioan G. Coman

27 noiembrie 1902, Dâmbroca–Scurtești/Săgeata, Buzău – 11 aprilie 1987, București

Preot ortodox, bizantinolog, profesor și un important expert în patrologie din România. A urmat Facultatea de Teologie din București (1922–1926) și Facultatea de Litere și Filosofie – Limbile Clasice greacă și latină (1922–1927). S-a specializat la Facultățile de Teologie protestantă și de Litere din Strasbourg, unde a obținut doctoratul în Teologie în 1931 și o diplomă în Istoria religiilor; în aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Teologie catolică din Strasbourg și ale Facultăților de Teologie protestantă din Montpellier și Paris. Întors în țară, a obținut Doctoratul la Facultatea de Litere și Filosofie din București, specialitatea Limba și Literatura elenă (1934) și apoi Doctoratul la Facultatea de Teologie din București (1938). A fost asistent la catedra de Limbă și Literatură greacă la Facultatea de Litere și Filosofie, conferențiar, profesor titular la catedra de Patrologie la Facultatea de Teologie din București, până la pensionare, iar între 1954–1962, a fost rector al Institutului Teologic Universitar din București. A fost membru în Comitetul consultativ al Conferinței Bisericilor Europene și delegat la diferite sesiuni ale acestuia. A publicat sute de lucrări de patrologie, filologie și cultură clasică, istoria religiilor, ecumenism, traduceri, cuvântări, recenzii etc., în limbile română, franceză, germană, în țară și peste hotare.

1912 – S-a născut Dina Cocea

27 noiembrie 1912, București – 27/28 octombrie 2008, București

Actriță de teatru și film. Fiica scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille), soră a actriței Tanți Cocea. Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934, iar debutul în România și l-a făcut la Teatrul Comedia din București, în 1935, cu piesa de teatru Adevăratul Iacob, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică. A avut o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Național București și Teatrul Național Radiofonic, având apariții rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran, a fost profesoară și decan la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul O noapte de pomină, după care au urmat apariții în filmele Neamul Șoimăreștilor, Ștefan cel Mare, Cantemir, Iancu Jianu. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO. Între anii 1979–1989 a fost președinta Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate. A fost distinsă cu titlul de Artist Emerit, cu Ordinul Muncii cl.II, cu Ordinul Meritul Cultural cl.II (1967) și cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2002).

Neamul Șoimăreștilor (1965) • Regia Mircea Drăgan. Cu: George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Colea Răutu, Dina Cocea, Mihai Boghiță, Amza Pellea, Ion Besoiu, Dem Rădulescu etc.

1913 – S-a născut Nineta Gusti

Renée Annie Cassian; 14/27 noiembrie 1913, Iași – 4 iunie 2002, Crevedia, Ilfov

Actriță de teatru și film. A copilărit la Vălenii de Munte, în casa pictorului Nicolae Tonitza. A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, având-o profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra. După absolvire, a fost actriță la teatrele Armatei, „Bulandra”, „Nottara” și Teatrul de Comedie, jucând în spectacole precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Trei surori de Anton Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Căsătoria de Nikolai Gogol, Casa cu două intrări de Pedro Calderón de la Barca, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Doctor fără voie de Molière etc. Vocea sa a fost auzită în numeroase piese de teatru radiofonic. A debutat în cinematografie cu un rol în filmul Doi vecini (1959) regizat de Geo Saizescu, urmat de: Bădăranii, Un surâs în plină vară, Canarul și viscolul, Puterea și adevărul, Ultimul cartuș, Liliacul înflorește a doua oară etc. A fost căsătorită cu actorul Radu Beligan timp de 15 ani. A primit titlul de Artist Emerit, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural cl.III (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice.

Astă seară dansăm în familie (1972) • Regia Geo Saizescu. Cu: Dem Rădulescu, Sebastian Papaiani, Vasilica Tastaman, Nineta Gusti [Marioara, mama lui Mimi], Ioana Bulcă, Stela Popescu, Draga Olteanu Matei, Violeta Andrei

1916 – Trupele germano–austro-ungare au ocupat orașul Curtea de Argeș

În urma unei puternice ofensive care s-a desfășurat între 3 octombrie/16 octombrie–14 noiembrie/27 noiembrie, la 14/27 noiembrie orașul Curtea de Argeș a fost ocupat.

1916 – S-a născut Vinicius Grefiens

14/27 noiembrie 1916, Amărăștii de Jos, Dolj – 7 iulie 2000, București

Compozitor și profesor. A studiat la Conservatorul din București (1936–1944), fiind totodată licențiat al Facultății de Drept din București (1945). A fost profesor de teorie muzicală și pian la Liceul Militar de Muzică din București, redactor muzical la Radiodifuziunea Română, profesor de muzică la diverse licee din București, asistent, lector, conferențiar și profesor la catedra Citire de partituri la Conservatorul București. A făcut parte din jurii naționale de concursuri muzicale, a susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, comunicări, emisiuni de radio și televiziune. A fost distins cu premiile Uniunii Compozitorilor (1972, 1979, 1996 – Marele Premiu), la Concursul Internațional de Muzică Corală de la Tour, Franța (1976). A scris articole, recenzii și studii în revistele Muzica, România literară, etc. A compus muzică vocal-simfonică: Broscoiul, măgarul și privighetoarea; muzică simfonică: Schiță rustică; muzică de cameră: Istorioară; muzică corală: Să cântăm de bucurie; muzică vocală: Cântec nostalgic; (1954). A scris lucrări didactice: Studii practice pentru citire în cheile corale.

Vinicius Grefiens – Lăutarească • Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia (2013)

1919 – Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine

A fost semnat la data de 27 noiembrie 1919 între Puterile Aliate (inclusiv România), învingătoare în primul război mondial și Bulgaria, țară învinsă în război.

Tratatul a impus Bulgariei să cedeze Tracia de Vest Antantei (care a acordat-o Greciei); să cedeze o suprafață suplimentară de 2.563 km² de la granița de vest Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor; să returneze Dobrogea României, restabilind astfel granița stabilită prin Tratatul de la București (1913); să-și reducă armata la 20.000 de oameni; să plătească despăgubiri de 100 de milioane de lire sterline etc.

1924 – S-a născut Nina Cassian

Renée Annie Cassian; 27 noiembrie 1924, Galați – 15 aprilie 2014, New York

Poetă, eseistă, prozatoare, traducătoare și compozitoare. A urmat cursurile Institutului Pompilian din București; A frecventat cercuri intelectuale de stânga și a intrat la vârsta de 16 ani în organizația Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate, visând „să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase, etc.” A debutat, în ziarul Ecoul, sub pseudonimul Maria Veniamin, cu traduceri din Georges Rodenbach și din Christian Morgenstern și editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste La scara 1/1. A fost redactor la revistele Rampa, Urzica și profesoară la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scînteia la adresa ei, a început să scrie, treptat și poezie proletcultistă. Din 1956 s-a întors la poezia autentică, a scris în paralel și literatură pentru copii, atrasă de posibilitățile estetice ale evadării în fantezie și candoare, precum și două volume de proză subiectivă, la persoana întâi. A realizat traduceri remarcabile din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos și Paul Celan. A publicat peste 50 de cărți de poezie, eseuri și proză. I s-a decernat în 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În 1985 a fost invitată în Statele Unite, pentru a susține un curs la New York University. După o lună a aflat de arestarea și uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii săi apropiați, așa că a luat hotărârea de a nu mai reveni în țară. Imediat, apartamentul său a fost confiscat, iar cărțile i-au fost interzise și retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceaușescu. Poemele sale au apărut în reviste americane, The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review, American Poetry Review. În ultimii 30 de ani ai vieții, poeta Nina Cassian a trăit la New York, iar „proiectul major al vârstei și vieții” sale a fost scrierea memoriilor, oglindă a „anilor furați și dăruiți”, proiect ale cărui prime două volume, Memoria ca zestre, s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici. Din opera sa: Dialogul vântului cu marea, Sărbători zilnice, Destinele paralele, Numărătoarea inversă, Cearta cu haosul.

1926 – S-a născut Radu Alexandru Dimitrescu

27 noiembrie 1926, Ploiești – 1 iulie 2013, București

Geolog, membru titular (din 1996) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Mine și Metalurgie din București (1957). A obținut titlul de Doctor în Geologie cu teza Studiul geologic și petrografic al regiunii dintre Gârda și Lupșa. A avut o bogată activitate de cercetător la Institutul Geologic al României și la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice, dar și o îndelungata carieră universitară. Și-a început activitatea didactică la catedra de Geologie a Institutului de Petrol și Gaze și la catedra de Mineralogie a Institutului de mine din București, pentru ca din 1966 să fie profesor la catedra de Geologie-mineralogie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Ca geolog a avut o intensă activitate de teren și laborator, contribuind la descifrarea geologiei unor zone din Munții Apuseni și Carpatii Meridionali, la elaborarea hărților geologice ale teritoriului României și la punerea in evidență a unor noi zone și formațiuni cu substanțe minerale utile. A fost autor, editor și coautor a 13 foi din Harta geologică a României, precum și a unor hărți metalogenetice. Rezultatele activității sale de cercetare au fost reflectate în numeroasele publicații la care a fost autor și coautor: cărți, studii și comunicări științifice, dintre care merită amintite: Geologia Munților Apuseni, Petrologia endogenă a teritoriului României, Mineralogia topografică a României.

1928 – S-a născut Angela Ion

27 noiembrie 1928, Băișești, Suceava – 29 decembrie 2000

Istoric literar, profesor universitar. Absolventă a Facultății de Filologie a Universității din București în 1951, a urmat o carieră didactică universitară până la profesor și șef al catedrei de Limba și Literatura Franceză a Universității București. A devenit Doctor în Științe Filologice în 1969. A debutat editorial cu volumul Balzac (1973), publicat în limba franceză, reluat sub titlul Honore de Balzac (1974). A publicat studii și prefață referitoare la scriitorii francezi din secolul al XlX-lea. A coordonat lucrări de sinteză, precum dicționarul Scriitori francezi, Histoire de la litterature francaise (3 vol.). A coordonat ediția critică a operelor lui Balzac în traducere românească. A fost vicepreședintă a Societății de Științe Filologice din România (din 1977), membră (din 1970) a Groupe ď Etudes Romantiques.

1929 – S-a născut Vladimir Țopa

27 noiembrie 1929, Mărcăuți, Hotin, Regatul României/Republica Moldova – 4 noiembrie 2006, București

Fizician, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române. A absolvit în 1954 studii universitare, cu diplomă de merit, la Facultatea de Fizică-Matematică, secția Fizică, specialitatea Optică și Spectroscopie a Universității din București. Repartizat la Institutul de Fizică al Academiei Române (cu sediul la Măgurele), și-a început activitatea de cercetare, ca preparator, prin studiul spectrelor difuze ale moleculei de iod. În 1956, la scindarea institutului în Institutul de Fizică Atomică și Institutul de Fizică București, a optat pentru ultimul, și din acel moment până la pensionare (1998) a fost cercetător al acestui institut (care ulterior a devenit Institutul de Fizica și Tehnologia Materialelor, cu sediul pe Platforma Măgurele). În 1967 și-a susținut teza de doctorat, Studiul absorbției și emisiei centrilor de culoare din halogenuri alcaline impurificate cu argint, noutate absolută pentru comunitatea științifică. Și-a continuat specializarea în Italia și Franța. Între 1977–1988 a fost șef al Laboratorului de cristale lichide și piezoelectrice. În activitatea științifică a abordat numeroase probleme: reacții fotochimice în medii lichide și solide, împrăștierea luminii de tip Mie, creșteri de cristale ionice și oxidice cu aplicații practice (scintilatori de radiații, rezonatoare și filtre electrice din materiale piezoelectrice cu unde de volum și de suprafață), centri de culoare, studii de optică și spectroscopie a corpului solid. Rezultatele activității sale au fost publicate în peste 120 de lucrări științifice apărute sub semnătură proprie sau în colaborare cu alți specialiști din țară și din străinătate în prestigioase reviste interne și internaționale.

1929 – A încetat din viață Mihail Gașpar (12/24 ianuarie 1881, Gătaia, Timiș – 27 noiembrie 1929, Timișoara)

Protopop, prozator, traducător, istoric și publicist bănățean; delegat la Adunarea națională de la 1 Decembrie 1918; deputat în Parlamentul de la București; deținut politic

1931 – S-a născut Marin Ivașcu

27 noiembrie 1931, Bolintin Deal, Giurgiu – 5 octombrie 2013

Fizician, cercetător științific. A urmat studiile universitare Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București, iar la încheierea acestora, în 1955 și-a început o extraordinară carieră de cercetător științific în Laboratorul Ciclotron al Institutului de Fizică Atomică, în echipa de cercetare de fizică nucleară a profesorului Horia Hulubei. A dezvoltat cercetări de referință în domeniul mecanismelor de reacție, rezultatele remarcabile obținute fiind publicate în reviste internaționale prestigioase, care au deschis calea afirmării fizicii nucleare românești în lume. Teza de doctorat, elaborată sub conducerea profesorul Hulubei, Studiul împrăștierii particulelor alfa de joasă energie pe nuclee par – pare ușoare și medii (1968), cuprinde bună parte din realizările sale memorabile din acei ani. A fost unul din inițiatorii și descoperitorii fisiunii puternic asimetrice cu emisie de fragmente. A urmat în paralel o activitate didactică de peste 30 de ani. A fost membru al Consiliului Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna, membru al Consiliului Societății Europene de Fizică, membru al Comitetului de Program Științific la IUCN Dubna etc.

1935 – S-a născut Serafim Man

Ștefan Man; 27 noiembrie 1935, Boiereni, Maramureș – 12 februarie 2013, Mănăstirea Rohia

Părinte arhimandrit, fost stareț al Mănăstirii Rohia din județul Maramureș. La vârsta de numai 17 ani, a intrat frate în Mănăstirea Rohia din Maramureș, lăcaș al cărui stareț a devenit în 1973; a condus mănăstirea până în 1984 când, din motive de sănătate, s-a retras. În această perioadă l-a pregătit și tuns în monahism pe Nicolae Steinhardt, fiind, până la sfârșitul vieții duhovnicul său. La 6 decembrie 1973 a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit. Din scrierile sale: Mănăstirea Rohia, Livada duhovnicească, Adevăruri trăite. Învățături folositoare, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Rugăciunea domnească Tatăl nostru. Tâlcuire. În semn de prețuire și respect, a fost distins cu Crucea Voievodală maramureșană (2012).

1938 – S-a născut Florica Ichim

27 noiembrie 1938, București – 27 februarie 2022

Critic de teatru și de film, publicistă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Teatrologie-Filmologie, promoţia 1968. A avut o îndelungată activitate publicistică pe teme cinematografice în revistele Contemporanul, România literară, Munca şi a deținut rubrica cronicii de film în România Liberă, fiind şi cronicar de teatru. După 1997 a fost redactor-şef al revistei Teatrul azi. A fost preşedinta Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”. A contribuit la volumul Două sau şapte arte – Studii privind cinematografia şi dramaturgia străină de Mihnea Gheorghiu (1970) cu articolul Elemente de subiectivitate în filmul de autor. A publicat cărţi de teatru şi teatrologie: Dramaturgie clasică, Dramaturgi de azi, Galeria teatrului românesc, Eseuri, cronici, însemnări teatrale, Mari regizori ai lumii, Eu, tu, el… şi Istoria, seria Camil Petrescu. A mai scris: De vorbă cu Vlad Mugur, George Constantin şi comedia sa umană, Liviu Ciulei acasă şi-n lume etc. A primit Premiul pentru întreaga activitate în anul 1998 (pentru critică).

1939 – S-a născut Nicolae Manolescu

Nicolae Apolzan; 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea – 23 martie 2024, București

Critic și istoric literar, cronicar literar, eseist și profesor universitar, membru titular (din 2013) al Academiei Române, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 1962 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În 1974 a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu, o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă. A avut o carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București, începută în 1963, numit profesor titular în 1990. A debutat publicistic cu cronică literară în Gazeta literară și editorial cu volumul Literatura română de azi (în colaborare cu Dumitru Micu, 1965. A devenit cronicar literar al revistei România Literară, vreme de treizeci de ani, a coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști, până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 a devenit director și editorialist al revistei România Literară. A activat și ca politician după Revoluția din 1989. Ambasador al României la UNESCO și președintele Uniunii Scriitorilor din România, director al revistei România literară, Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii. Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă. În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit. A publicat peste 30 de cărţi de critică, istorie literară şi eseuri, printre care: Lecturi infidele, Teme (7 vol.), Metamorfozele poeziei, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, Sadoveanu sau Utopia cărţii (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române), Arca lui Noe, eseu despre romanul românesc (3 vol.: Despre poezie, Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului), Literatura română postbelică (Lista lui Manolescu) (3 vol.) – o selecţie din cronicile apărute în Contemporanul şi România literară (1962–1993), Cititul şi scrisul, (autobiografic), Lectura pe înţelesul tuturor, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă. A fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național în grad de Mare Cruce (2008), cea mai înaltă distincție a statului român. Statul francez i-a conferit medalia de Cavaler al Literelor şi Artelor (1993).

1940 – S-a născut Ioan Scurtu

27 noiembrie 1940, Dochia, Neamț

Istoric, pedagog, membru titular (din 1998) al Academiei Oamenilor de Știință din România. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în anul 1962, devenind doctor în istorie în 1971 cu lucrarea Istoria Partidului Țărănesc în România, publicată în 1975. A fost cadru didactic la Facultatea de Istorie, Universitatea din București între 1962–2004, apoi la Universitatea „Spiru Haret” și la Facultatea de Arhivistică. A fost șeful catedrei de Istoria Românilor de la Universitatea din București, directorul general al Arhivelor Naționale ale României, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, președintele Societății de Științe Istorice din România, consilier al președintelui Ion Iliescu în mandatul acestuia. A publicat peste 100 de cărți: Istoria românilor în timpul celor patru regi (4 vol.), Anul 1940. Drama românilor dintre Prut și Nistru, Istoria Basarabiei din cele mai vechi timpuri până astăzi, Istoria contemporană a României. 1918–2002, Enciclopedia partidelor politice. 1866–1994 etc., circa 220 de studii în reviste de specialitate, prefațe, studii introductive, recenzii, note bibliografice.

1940 – Masacrul de la Jilava

În noaptea de 26/27 noiembrie, în închisoarea Jilava au fost împușcați, de către legionarii care trebuiau să asigure paza, 64 de deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai regimului carlist și participanți la represiunile antilegionare: Gh. Argeșeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiție, Mihail Moruzov, șef al Serviciului Secret de Informații și alte persoane care urmau să fie judecate pentru acțiuni antilegionare din timpul lui Carol al II–lea.

În aceeași dimineață, comando-uri de legionari i-au ridicat pe foștii demnitari Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărescu și Ion Gigurtu.

1940 – Asasinarea politicianului țărănist Virgil Madgearu

A fost ridicat de un comando legionar pe la ora 14:00. Aflându-se la masă cu soția sa Ecaterina, șase legionari au sosit la locuința lui. Aceștia au pretextat că îl duc la Prefectura Poliției Capitalei, pentru a-i lua o declarație, și văzând că Madgearu ezită, trei dintre asasini i-au dat cuvântul de onoare de legionari că în decurs de o oră avea să se întoarcă acasă.

A fost dus în pădurea Snagov și împușcat în jurul orei 15:30; un pădurar care făcea paza a văzut în punctul numit Coada Lungă că s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât mai multe persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii, au tras focuri de armă și apoi au plecat. În locul respectiv, pădurarul l-a găsit pe profesorul Madgearu cu fața în jos.

1940 – Asasinarea istoricului și politicianului Nicolae Iorga

Nicolae Iorga a fost obligat să părăsească domiciliile din București și din Vălenii de Munte din cauza cutremurului din noiembrie 1940. S-a mutat la vila sa din Sinaia, unde a terminat Istoriologia umană. A fost ridicat de un grup de legionari, (format din Ion Tucan, secretar general al Institutului Național al Cooperației–INC, Ștefan Cojocaru, consilier la INC, Traian Baicu, director la INC, Ștefan Iacobete, șofer INC și Tudor Dacu) în după-amiaza zilei de 27 noiembrie, și ucis lângă Strejnicu. A fost împușcat de nouă ori, cu pistoale de 7,65 mm și 6,35 mm. Membrii Gărzii de Fier îl considerau responsabil de uciderea comandantului lor, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, când în urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu către Iorga, acesta fiind și consilier regal, i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie. Cu toate că Iorga a adresat câteva scrisori instanței în care a cerut suspendarea procesului, procedura juridică nu a fost oprită.

Asasinarea lui Iorga este des menționată, în paralel cu cea a politicianului țărănist Virgil Madgearu și cu Masacrul de la Jilava. Aceste acte de răzbunare, puse în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor lui Codreanu, au fost făcute de legionari din proprie inițiativă, ducând la tensiuni între ei și Antonescu. După alte opinii, au fost comandate de Carol al II-lea.

1940 – A încetat din viață Nicolae Iorga (5 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940)

Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist; ministru; parlamentar; prim-ministru; profesor universitar și academician; asasinat de legionari la Strejnic.

1940 – A încetat din viață Gheorghe Argeșanu (28 februarie 1883 – 26/27 noiembrie 1940)

General de armată, om politic; ministru al Apărării Naționale; președinte al Consiliului de Miniștri; asasinat de legionari la închisoarea Jilava.

1940 – A încetat din viață Gabriel Marinescu (7 noiembrie 1886 – 26/27 noiembrie 1940)

General și om politic; prefect al Poliției Capitalei; subsecretar de stat la ministerul de Interne; ministru de Interne și ministru al Ordinii publice; asasinat de legionari la închisoarea Jilava.

1940 – A încetat din viață Mihail Moruzov (16 septembrie 1887 – 26/27 noiembrie 1940)

Creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI); asasinat de legionari la închisoarea Jilava.

1940 – A încetat din viață Virgil Madgearu (14 decembrie 1887 – 27 noiembrie 1940)

Economist, sociolog, eseist și jurnalist; profesor universitar; fost ministru național-țărănist; asasinat de legionari în pădurea Snagov.

1947 – S-a născut Irina Petraș

27 noiembrie 1947, Chirpăr, Sibiu

Critic literar, eseistă, traducătoare și editoare. Este absolventă a Facultății de Filologie din Cluj (1970) și Doctor în Litere din 1980. A fost profesoară, bibliograf la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, redactor-șef la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, membră și președintă a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. A debutat publicistic cu versuri în revista Luminița (1957), iar editorial cu volumul Proza lui Camil Petrescu (1981). Colaborează la revistele Steaua, Tribuna, Transilvania, Echinox, Astra, Ramuri, România literară, Ateneu, Literatorul, Contemporanul, Ideea europeană, Luceafărul, Viața Românească și în diferite volume colective și antologii.

1949 – S-a născut Vasile Sav

27 noiembrie 1949, Soimuș, Sălaj – 3 septembrie 2003, Cluj-Napoca

Poet și traducător, latinist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, secția Română-Latină în 1972. Debutul absolut a fost în revista Echinox, în octombrie 1969 și debutul editorial în volumul colectiv Alpha, în 1984. A publicat și alte volume: Elogii, Solilocvii, Catulliene și numeroase traduceri din literatura universală. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elegii (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sfântul Augustin (șase volume din Opera Omnia, 2002).

1951 – S-a născut Florea Miu

27 noiembrie 1951, Vedea Teleorman

Poet, profesor, editor, jurnalist. A absolvit în 1975 Facultatea de Limba și Literatura Română, secția Română-Latină, a Universității din București. A fost profesor în Păunești (Vrancea) și Craiova, unde s-a stabilit în 1977, redactor în presa militară, redactor și editor la Editura Scrisul Românesc, funcționar public la Primăria Craiova, redactor și redactor șef adjunct la revista Ramuri. A debutat editorial în 1972, cu volumul de versuri Jocuri în piatră. A mai publicat volume de versuri: Rostire în gând, Numele oglinzii, Lanul de grâu, Memorie, Pasărea de sidef, Negru de fum, Partea cealaltă. Somnul și cuvintele, Muzeul cu nemărginiri; volumul de eseuri Semne; interviuri: Cuvinte și spațiu. În anul 1999 a primit Premiul pentru poezie al revistei Ramuri.

1952 – S-a dat în folosință noua clădire a Radiodifuziunii Române

La 27 noiembrie 1952 s-a dat în folosință actuala clădire a Radioului, realizată după planurile vechi ale SRR (din timpul administrației lui Vasile Ionescu), arhitecți: Tiberiu Ricci, Mihai Ricci, Leon Garcia, Jean Beral.

1954 – S-a născut Bogdan Hojbotă

Bogdan Severin Hojbotă; 27 noiembrie 1954

Artist plastic, membru (din 1990), vicepreședinte (1994 – 1998; 1998 – 2002) al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în 1978 și a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale (2006). Este conferențiar la Universitatea Națională de Artă, București, în cadrul Departamentului Ceramică-Sticlă-Metal, specializarea Metal.

A participat la expoziții colective în străinătate în Olanda, Germania, Cehia, Franța, Grecia, Canada. A avut expoziții personale în țară și în străinătate. Este recunoscut pe plan național și internațional ca fiind unul dintre cei mai talentați sculptori ai generației ’80, prezențele sale la expozițiile internaționale de la Montreal, Moscova, Erfurt, Volos, Lyon sau Nisa, făcând obiectul mai multor cronici laudative, poate, a celor mai exigenți critici de specialitate. A primit Diploma de Excelență, acordată de Muzeul de Arta Craiova (2008), Premiul „Ion Andreescu” (2000, Buzău), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, pentru Artele Focului (2001).

Bogdan Hojbotă

1956 – S-a născut Mariana Simionescu

27 noiembrie, 1956, Târgu Neamț

Jucătoare de tenis. A fost prima jucătoare de tenis din România care a câștigat, ca junioară, un titlu de Grand Slam, în proba de simplu (Roland Garros 1974). Ca senioară, a fost nominalizată de 15 ori în echipa de Cupa Federației a României (1973–1979), a jucat o optime de finală la Wimbledon, în 1977, a câștigat turneul Hit Union Japan Open în 1980 la simplu, iar cel mai bun ranking a fost locul 7. La dublu, juca deseori cu Virginia Ruzici sau cu Florența Mihai. În 1980 s-a căsătorit cu tenismenul suedez Björn Borg, dar au divorțat în 1984.

1962 – Relații diplomatice România – Confederația Elvețiană

Relațiile diplomatice dintre România și Confederația Elvețiană au fost stabilite la 9 mai 1911, la nivel de legație. La 27 noiembrie 1962, s-a prezentat solicitarea României de transformare a Legației române în Elveția în ambasadă. Vasile Dumitrescu a fost numit primul ambasador al României în Elveția, la 3 decembrie.

1964 – S-a născut Dan Gîju

27 noiembrie 1964, Didești, Teleorman; pseudonim literar Bogdan Didescu

Poet, pictor, publicist, romancier. A absolvit Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” Constanța (1983), Școala Militară de Ofițeri Activi de Geniu, Construcții și Căi Ferate Rm. Vâlcea (1986), Facultatea de Drept a Universității „Hyperion” București (1998); master în Jurnalism și Relații publice la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Lucian Blaga”, Sibiu (2005). În cei peste 30 de ani de carieră, a îndeplinit funcții precum: comandant de subunitate, șef de comenduire de transporturi militare, redactor și redactor-șef în presa militară etc. Din decembrie 2016, a trecut în rezervă anticipat (la cerere), dedicându-se scrisului. În prezent, este directorul Editurii Favorit (București). A debutat cu poezie în revista Catarge la orizont din Constanța (1983), cu proză scurtă în revista Viața armatei București (1997). A publicat în Observatorul militar, Litere (Târgoviște), Historia, Viața Basarabiei, Eroica etc. În 2004, la inițiativa colonelului Ion Petrescu, a înființat revista Viața militară serie nouă, editată de Ministerul Apărării Naționale, iar în 2009, a fondat revista de cultură militară și patriotică ProARME. Este membru fondator al Societății Scriitorilor Târgovișteni, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membru al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” (India), membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru asociat al Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române (2017).

1970 – A încetat din viață Petru Comarnescu (23 noiembrie 1905 – 27 noiembrie 1970)

Critic literar și de artă, eseist, memorialist, jurnalist cultural și cunoscut anglist; unul dintre fondatorii revistei interbelice Criterion.

1971 – S-a născut Mirela Zafiri

Adina Mirela Zafiri; 27 noiembrie 1971, Lugoj, Timiș – 27 august 2012, București

Soprană, cântăreață de operă și lied la Opera din Brașov, muzicolog. A studiat pianul, viola și chitara încă din primii ani de școală. A fost licențiată a Universității de Muzică București, clasa Georgeta Stoleriu în 1997 și absolventă a Masterului Universității de Muzică București, specializarea Artă vocală, la aceeași clasă (1999). A devenit Doctor în Muzicologie în 2008. A fost prim-solistă a Operei Brașov. A acoperit o paletă largă de roluri și genuri, de la operă (23 de roluri) la operetă (5 roluri), de la recitaluri de lied (peste 60 de recitaluri în cadrul cărora 34 prime audiții de lied românesc) la vocal-simfonic (15 titluri) și chiar Jazz Simfonic (7 Concerte), peste 120 concerte de arii cu orchestră în Italia, România și Spania, înregistrarea a 8 CD-uri etc.

Ghicitoare Cântec pe versuri de Tudor Arghezi, op.16

A fost invitată a numeroase festivaluri naționale și internaționale: Timișoara, București, Craiova, Sibiu, Bremen, Krems, Noto, Padula, Ischia, Capri, Casalbordino, Numana, Pavia, Amalfi, Tivoli, Formia, Bisceglie, Barcelona, Mataro, Vigo, Reus, Pamplona, Girona, Segovia, Alicante, Castellon, Galicija, Corint, Loutraki, etc. cât și pe scenele operelor și filarmonicilor din toată țara. A avut înregistrări radio, trebuie menționată prima audiție a Operei Cervantes de Jose Luis Tierno (Ana Franca), cu Cecilia Berganza si Antonio Ordonez la Teatrul Mataro, înregistrată la TvEspagna. A publicat cartea Fenomenul Mozart (2006) și peste 100 de cronici, eseuri, recenzii, articole, studii, referate în reviste de specialitate sau pe internet, a fost redactor la revista online no14plusminus.ro. Ultimul spectacol, pe scena Operei brașovene a avut loc la 31 martie 2012; s-a stins după o grea suferință la 41 de ani.

Replici – Versuri Mihai Eminescu, Muzica Laurențiu Profeta • Mirela Zafiri și Valentin Teodosiu

1972 – A încetat din viață Victor Eftimiu (24 ianuarie 1889 – 27 noiembrie 1972)

Dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător; director al Teatrului Național din București, al Teatrului Național și al Operei din Cluj; membru titular al Academiei Române.

1973 – A încetat din viață Constantin T. Nicolau (6 februarie 1897, Bârlad – 27 noiembrie 1973)

Medic, profesor universitar; primul profesor de hematologie din învățământul superior românesc; membru corespondent al Academiei Române.

1979 – A încetat din viață Dona Dumitru Siminică (13 septembrie 1926 – 27 noiembrie 1979)

Solist vocal, descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică lăutărească.

1986 – A fost demolată Biserica Doamna Oltea din București

Parohia Doamna Oltea a fost înființată în anul 1940. Între anii 1940–1948, biserica parohială a funcționat într-o clădire alcătuită din două camere, aflată la poarta unei fabrici, pe str. Barbu Văcărescu. În vara anului 1948 a fost construit primul lăcaș de cult, din paiantă, ulterior fiind construită și o casă parohială.

Ambele construcții au fost demolate de către regimul comunist, în ziua de 27 noiembrie 1986. Lovitura a venit atât de fulgerător, încât oamenii care treceau dimineața spre serviciu pe lângă lăcașul de rugăciune, când s-au întors seara, nu au mai găsit nimic pe locul unde fusese biserica, totul fiind îndepărtat sistematic.

În 1997 a fost construit un altar de sticlă unde se mai slujește și astăzi, ocazional, Sfânta Liturghie și în același an s-a început construcția bisericii mici, actuala capelă a parohiei.

1986 – A încetat din viață Cezar Lăzărescu (3 octombrie 1923 – 27 noiembrie 1986)

Arhitect, urbanist; a realizat planul de dezvoltare al litoralului românesc, Aeroportul Otopeni, Palatul Sporturilor din București, ambasada Chinei la București, ambasada română la Beijing.

1987 – A încetat din viață Nicolae Ciobanu (4 august 1931 – 27 noiembrie 1987)

Critic și istoric literar, jurnalist, profesor.

1994 – S-a născut Andreea Părăluță

27 noiembrie 1994, Craiova

Jucătoare de fotbal care joacă în postul de portar. A jucat la CSȘ Târgoviște, ASA Târgu Mureș (Cupa României 2015-2016), Atletico Madrid (locul 2 în Campionatul Spaniei: 2017, 2018). În prezent joacă pentru echipa feminină Levante și pentrul echipa națională a României (din 2011). A fost desemnată cea mai bună Jucătoare de Fotbal din România (2015).

1998 – Premiera filmului Terminus Paradis

Film dramatic românesc regizat de Lucian Pintilie, rolurile principale fiind interpretate de actorii Costel Cașcaval, Dorina Chiriac și Gheorghe Visu.

Filmul a fost distins cu Marele Premiu Special al Juriului la Festivalul de la Veneția (9 septembrie 1998) și Marele Premiu UCIN și Premiile UCIN pentru regie, scenariu, imagine, interpretare feminină (Dorina Chiriac), coloană sonoră.

2000 – A încetat din viață Elena Cernei (1 martie 1924 – 27 noiembrie 2000)

Interpretă de operă, mezzo-soprană, muzicolog; solistă a Operei Naționale Române vreme de mai bine de 25 de ani; distinsă cu titlul Artistă Emerită.

2012 – A încetat din viață Mircea Bunea (3 septembrie 1938 – 27 noiembrie 2012)

Jurnalist, scriitor, publicist, sociolog, critic literar și Doctor în Teatrologie.

2017 – A încetat din viață Cristina Stamate (8 februarie 1946 – 27 noiembrie 2017)

Actriță de comedie în teatru, film, televiziune, radio; a jucat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.

2018 – A încetat din viață Călin Ghibu (23 aprilie 1939 – 27 noiembrie 2018)

Operator și director de imagine de film; distins cu numeroase premii.

2021 – Înfrățirea orașelor Suceava și Chișinău

La 27 noiembrie 2021a fost încheiat Acordul de înfrățire între municipiul Chișinău, Republica Moldova și municipiul Suceava, România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită