1 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

 

Ziua Națională a României

Sărbătorită pentru prima dată în 1990, a fost stabilită prin Legea nr.10/31 iulie 1990 privind proclamarea Zilei naționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 95/1 august 1990.

 

1541 – Johannes Honterus a deschis la Brașov Schola Coronensis

Cărturarul transilvănean a întemeiat la Brașov primul gimnaziu din Sud-Estul Europei, primul liceu în cadrul căruia învățământul era bazat pe principii umaniste, în incinta mănăstirii Sfânta Ecaterina.

Cu un an mai devreme, redactase un regulament școlar, Constitutiones Scholae Coronensis, care a stat la baza organizării instituțiilor de învățământ umaniste din Nürnberg.

1691 – A încetat din viață Miron Costin (30 martie 1633 – decembrie 1691)

Boier, diplomat, om politic și cronicar moldovean, cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea.

1769 – Constantin Mavrocordat a fost capturat de ruși la Galați

Pe 16 noiembrie 1769, pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, atacul rusesc asupra Giurgiului nu a avut succes. În timpul ultimei sale domnii (în Moldova), Constantin Mavrocordat, a căzut prizonier la ruși, la Galați, pe 1 decembrie 1769 și a fost rănit de un soldat rus. A murit trei zile mai tarziu la Iași, fiind totuși înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.

 

1833 – S-a născut Ștefan Nosievici

1 decembrie 1833, Boian, Bucovina, Imperiul Austriac/raionul Noua Suliță, Ucraina  – 12 noiembrie 1869

Compozitor și dirijor. A urmat Facultatea de Teologie la Cernăuți (1853–1856) și a studiat fizică și matematici la Viena (1856–1860), devenind profesor la gimnaziile din Cernăuți și Suceava. A fost fondatorul corului Societății Filarmonice din Suceava și dirijor al corului Sol, autor al primului studiu folcloric bucovinean, Despre cântecul poporal român (1865), a compus marșul Drum bun, toba bate pe versurile lui Vasile Alecsandri, Sub o culme de cetate, toate publicate, în 1885, de Societatea Armonia.

Ștefan Nosievici / Vasile Alecsandri – Drum bun • Corul Basileus al Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” Iași, Orchestra de Suflători a Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași

1844 – S-a născut Alexiu Berinde

1 decembrie 1844, Boinești, Principatul Transilvaniei, Imperiul Austriac/Satu Mare – 26 decembrie 1923, Seini, Satu Mare, Regatul României

Preot protopop, arhitect, politician, memorandist și membru al mișcării unioniste. În martie 1879 a fost numit preot paroh la Seini. S-a implicat în zidirea bisericii noi, a construit Casa parohială, locaș pentru școala confesională – momentul de pornire al școlii în limba română, dându-i lui Alexiu Berinde atributul de fondator al școlii din Seini.

1869 – S-a născut Iancu Brezeanu

Ion Brezeanu; 1 decembrie 1869, Fierbinți, Dâmbovița – 17 martie 1940, București

Actor, promotor al realismului în arta teatrului comic din epoca sa. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică, a fost angajat la Teatrul Național, timp de 52 de ani. Ca să se întrețină, vara mai juca și prin vechile grădini bucureștene alături de mari actori: Grigore Manolescu, Ștefan Iulian, Aristizza Romanescu, Constantin Nottara. Jocul său îmbina comicul cu nuanțe tragice. A interpretat personaje comice din opera lui Ion Luca Caragiale: Ipingescu din O noapte furtunoasă și Cetățeanul turmentat din O scrisoare pierdută. A realizat importante creații în rolurile de compoziție: Ion din Năpasta de Caragiale, Ciubăr din Despot-Vodă de Vasile Alecsandri, Harpagon din Avarul de Molière și bufonul din Regele Lear de Shakespeare. Face parte din prima generație de interpreți ai personajelor lui Caragiale, fiind distribuit chiar de autor, în perioada când era director al Teatrului cel Mare din București. Împreună cu Aristide Demetriade, N. Soreanu, Petre Liciu și cu fiul său, regizorul Petre Brezeanu, a participat la realizarea filmului Independența României. În 1932 a devenit societar pe viață la Teatrul Național pentru ca trei ani mai târziu să fie sărbătorit pentru 50 de ani închinați scenei. Jucase 176 de roluri.

Independența României (film mut, 1912)

1875 – Capra cu trei iezi

Ion Creangă a publicat povestea Capra cu trei iezi în Convorbiri literare.

Ion Creangă – Capra cu Trei Iezi Teatru radiofonic

1877 – Războiul de Independență al României

După căderea Plevnei și Rahovei, de la data de 1/13 decembrie 1877 trupele române s-au îndreptat spre cetatea medievală Vidin, cucerind, rând pe rând, avanposturile sale: Smârdan, Tatargic, Inova, Novoselce, Belogradcic și, în final, Vidinul. În ziua de 23 ianuarie/4 februarie 1878 s-a semnat armistițiul în Războiul ruso-româno–turc. Generalul Izet-pașa s-a predat trupelor române, împreună cu cei 10.000 de ostași turci, care s-au aflat în cetatea Vidin.

1879 – Deschiderea cursurilor la Facultatea de Medicină din Iași

Facultatea a fost înființată la 30 septembrie 1879, când Parlamentul de atunci al Regatului României a votat bugetul și programul didactic al noii instituții.

Cursul inaugural de anatomie a fost ținut la 1 decembrie 1879 de Dr. Leon Scully, restul disciplinelor studiate fiind predate în cadrul Facultății de Științe a Universității.

1879 – A început să funcționeze Agenția Havas a României

Sucursala din București a agenției franceze de presă Havas, a fost prima agenție de presă care a funcționat, între 1879–1888, în România.

1880 – A început să funcționeze Banca Națională a României

Legea înființării Băncii Naționale a României promulgată de Principele Carol I la 11 aprilie 1880 a fost publicată în Monitorul oficial, nr. 90 din 17/29 aprilie 1880. Primul director a fost Teodor Mehedințeanu, urmat de Eugeniu Carada. Operațiunile propriu-zise ale Băncii Naționale au început la 1 decembrie.

1880 – S-a născut Vera Myller

Vera Lebedev; 1 decembrie 1880, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – 12 decembrie 1970, Iași

Matematiciană, prima femeie profesor universitar din România. Născută în familia de medici Evghenii și Olga Lebedev, a urmat cursurile liceale la Novgorod, apoi Școala Superioară de Femei „Bestujev” din St. Petersburg, secția de Științe fizico-chimice, unde a obținut licența în Științe fizice și matematice în 1902. La Göttingen, unde se afla pentru specializare, l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Alexandru Myller și a susținut în 1906 doctoratul în Matematică cu profesorul David Hilbert. Teza sa, Teoria ecuațiilor integrale folosită la câteva dezvoltări în serie, cuprindea primul exemplu cunoscut de ecuație integrală singulară. După ce a fost asistent universitar la catedra de Introducere în Analiză la Universitatea din St. Petersburg, în 1907, și-a urmat soțul la Iași, unde a lucrat la Universitate până la pensionare, în 1948. Aici a devenit Doctor Docent în Analiză matematică (1910) și a întemeiat, împreună cu soțul ei, în 1912, Seminarul Matematic Ieșean și o bogată bibliotecă cu opere fundamentale în domeniul matematic, punând bazele unei puternice școli în acest oraș. În timp ce soțul ei se ocupa în special de geometrie, Vera Myller s-a orientat spre algebră. La 1 noiembrie 1918 a devenit prima femeie profesor universitar din România într-o disciplină științifică, predând Algebra superioară și Teoria funcțiilor la Universitatea din Iași.

1882 – Deschiderea oficială a Bursei de valori

Deși activitatea bursieră în țara noastră a apărut din anul 1839, odată cu înființarea burselor de comerț, deschiderea oficială a Bursei de Valori București a avut loc pe 1 Decembrie 1882. Cu câteva întreruperi (răscoala din 1907 sau războiul balcanic 1912–1913), Bursa de efecte, acțiuni și schimb în București s-a desfășurat până în anul 1948 când a început naționalizarea. Peste o săptămână a apărut și cota bursei. Volumul tranzacțiilor era redus, iar cota oficială a dispărut în câteva zile, deoarece samsarii, intermediarii și unele bănci preferau să lucreze în afara cotei, direct cu clienții.

1882 – S-a născut Giorge Pascu

1 decembrie 1882, Bacău – 16 aprilie 1951, Zlatna

Lingvist, istoric literar și folclorist. A fost profesor la catedra de Istorie a Literaturii Române a Facultății de Litere din Iași (1920–1941). A întemeiat și condus Revista critică, fiind unul dintre colaboratorii de prestigiu ai revistei Viața românească, în domeniul filologiei. A publicat studii consacrate formării cuvintelor, etimologiei: Etimologii românești, Sufixele românești (Premiul Academiei Române). Este autorul primelor exegeze filologice și stilistice asupra ghicitorilor românești: Despre cimilituri. Ca istoric literar, a publicat studii și sinteze dedicate epocii vechi a literaturii române: Istoria literaturii și limbii române din secolul XVI / XVII / XVIII. A îngrijit mai multe ediții din opera lui Ion Creangă.

1882 – S-a născut Ecaterina Pitiș

1 decembrie 1882, Brașov – 14 ianuarie 1963, Brașov

Poetă a cărei operă se încadrează în curentul Sămănătorist. A absolvit Școala Medie de Contabilitate din Brașov. Până la pensionare a fost funcționară la diferite firme particulare din Brașov. A publicat poezii originale și traduceri din autori străini în reviste precum Convorbiri literare, Luceafărul, Ramuri etc. Debutul editorial l-a avut în anul 1909 cu volumul Poezii. A fost o participantă activă la viața cultural-literară brașoveană.

1884 – A încetat din viață Nicolae Dabija (15 august 1837 – 1 decembrie 1884)

General și om politic; ministru de război; ministru al Lucrărilor Publice în trei mandate și ministru interimar la Finanțe.

1892 – S-a născut Cezar Petrescu

1 decembrie 1892, Hodora–Cotnari, Iași – 9 martie 1961, București

Romancier, nuvelist, traducător și gazetar, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A obținut licența în Drept în anul 1915. Scriitor fecund, care, pe urmele lui Honoré de Balzac, aspira să scrie o nouă Comedie umană, numită Cronica românească a veacului XX, a fost cunoscut, totodată, ca unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut. A fost redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena. A fost distins cu Premiul național pentru literatură (1931) și Premiul de Stat pentru dramaturgie (1952) pentru piesa Nepoții gornistului, în colaborare cu Mihail Novicov. Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume – romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică: Rodul pământului, Întunecare, Calea Victoriei, Duminica orbului, Oraș patriarhal, Noi vrem pământ, Comoara regelui Dromichet, Apostol, Baletul mecanic.

Calea Victoriei Teatru radiofonic • Constantin Codrescu, Fory Etterle, Virgil Ogăşanu, Sorin Postelnicu, Constantin Brezeanu, Ica Matache, Jeanine Stavarache, Gina Petrini, Val Săndulescu, Matei Gheorghiu, Corado Negreanu, Eusebiu Ştefănescu, Valentin Plătăreanu

1896 – S-a inaugurat clădirea Teatrului Național din Iași

În noaptea de 17/18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou a fost distrusă. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, în perioada 1894–1896, fiind considerată cea mai veche și cea mai frumoasă construcție de acest gen din țară. Planurile clădirii aparțin celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer, care au proiectat construcții similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich.

A fost inaugurată de primarul Nicolae Gane. În seara deschiderii s-au jucat: Muza de la Burdujeni, vodevil de Costache Negruzzi, Un poet romantic, comedie de Matei Millo, Cinel-Cinel, vodevil de Vasile Alecsandri.

1907 – George Enescu a interpretat în premieră Concertul nr. 7 de Mozart

Partitura Concertului nr. 7 pentru vioară de Wolfgang Amadeus Mozart a fost descoperită în 1907, fiind interpretată în premieră la Paris de George Enescu împreună cu Colonne Concert Orchestra.

Wolfgang Amadeus Mozart – Concertul pentru vioară Nr. 7 în Re major, K. 271a/K. 271i, Andante • La vioară: George Enescu, NBC Symphony Orchestra, Dirijor Franck Jeremiah Black (1937)

1917 – S-a născut Ion Vanica

1 decembrie 1917, Molovata, r.Orhei, Basarabia/r.Dubăsari, Moldova – 16 august 1981, București

Corist, dirijor de cor. A urmat Conservatorul din Chișinău (1936–1938), apoi Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București (1938–1943), sub îndrumarea lui Ștefan Popescu, un pionier în pedagogia artei corale românești. Și-a început activitatea în calitate de corist-artist liric în Corul Nostru, la Societatea Corală Carmen, dirijată de Ioan D. Chirescu, Corul Municipiului București, Corul Radio dirijat de D.D. Botez – director al Corului Radiodifuziunii și, mai apoi, Director Muzical al instituției. Și-a continuat studiile la Academia de Muzică Religioasă de pe lângă Patriarhia Română, unde i-a avut profesori pe Paul Constantinescu, Ion Popescu-Pasărea. A dirijat coruri de amatori: la Căminul Cultural din Ferentari, Corul de Băieți Moara Asan, Corul CAM-Belvedere. După ce i-a remarcat talentul dirijoral deosebit, D.D. Botez i-a încredințat misiunea de a înființa un cor de copii al Radiodifuziunii, care a avut prima înregistrare la 1 noiembrie 1945, iar printre membrii ansamblului se aflau Ileana Cotrubaș – viitoare mare soprană a lumii, Ștefan Bănică – viitor mare actor, Marin Traian – viitor mare realizator TV, sau Voicu Enăchescu – viitor dirijor de renume. Corul de Copii Radio a susținut numeroase concerte și spectacole, a cântat la Palatul Regal (1947), a avut colaborări cu Opera Română în montarea unor basme muzicale: Greierele și furnica, Bobul de mazăre, Albă ca zăpada. A primit titlul de Artist Emerit pentru merite deosebite în muncă (1957). Ion Vanica a lăsat în urma sa, drept moștenire pentru generațiile ce au urmat, o zestre culturală absolut remarcabilă. El a reușit să creeze, să dezvolte și să impună Corul de Copii Radio pe plan național și internațional, pasiunea sa nemărginită pentru muzică fiind transmisă atâtor generații de copii, mulți dintre ei deveniți, în timp, personalități de înaltă ținută artistică.

Franz Schubert – Ave Maria (1963) • Corul de Copii Radio, Dirijor Ion Vanica, Solistă Viorica Cortez

1918 – Marea Adunare Națională a Românilor de la Alba Iulia

Ca urmare a eforturilor Consiliul Național Român Central, într-o zi de duminică, la 1 decembrie 1918, a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde românii din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Ungaria și-au exprimat dorința de a se uni cu România și de a nu mai face parte din Imperiul Austro-Ungar.

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au participat, pe lângă delegațiile trimise din toate localitățile românești, peste 100.000 de români veniți să vadă cu ochii lor realizarea visului de veacuri a națiunii române de pe ambii versanți ai Carpaților. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei și Bucovinei au votat unirea cu România.

Adunarea a fost finalizată cu Hotărârea de unire necondiționată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate de către cei 1.228 de deputați, în Sala Cazinoului din Alba Iulia a Unirii Transilvaniei cu Regatul Român.

Consilile naționale românești locale, care au activat sub conducerea Consiliul Național Român Central, și-au încetat activitatea la data de 6 februarie 1919. Consiliul Dirigent, organismul legislativ și executiv al Transilvaniei, și-a continuat activitatea până în data de 4 aprilie 1920, când a fost dizolvat de către guvernul României.

1918 – Intrarea triumfală a Suveranilor României în București

În cursul lunii noiembrie, Armata Română obținuse avansuri importante, dezarmând sau împingând trupele Puterilor Centrale, cu efectul eliberării Bucureștilor. Ca atare, România își recăpăta capitala. Alegerea zilei de 18 noiembrie/1 decembrie pentru intrarea în București a Suveranilor nu a fost o coincidență, lucrurile fiind programate încă de la Iași, împreună cu reprezentanții provinciilor istorice, fiind știut faptul că la Alba Iulia urma să se desfășoare Marea Adunare.

Regele Ferdinand I , în uniformă de Mareșal al României și Regina Maria, în uniformă de colonel al Regimentului 4 Roșiori, pe care îl comanda onorific din 1915, au intrat in Bucureștiul eliberat, pe sub un arc de triumf construit din lemn pe Calea Victoriei. Călare, în fruntea armatei române și a detașamentelor franceze și engleze, perechea regală a străbătut Bucureștiul de la Gara Băneasa până la Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde a primit defilarea trupelor.

Regele Ferdinand, Regina Maria, Prințul Carol și Generalul Berthelot pe Calea VictorieiSuveranii și-au continuat deplasarea până la Mitropolie, unde a avut loc un Te Deum. La final, însoțită de torțe, procesiunea s-a încheiat la Palatul Cotroceni. Bucureștiul a fost atunci capitala României reîntregite, iar Alba Iulia, inima Transilvaniei unite.

1918 – S-a născut Ludmila Ghițescu

1 decembrie 1918, Volintiri, Cetatea Albă, Basarabia – 2 ianuarie 1991, Pitești

Poetă și prozatoare. A urmat studii de filologie, incomplete, la Institutul „Maxim Gorki” din București (1954–1956), cu o carieră didactică la Piatra Neamț și Pitești, inspector școlar, funcții politice la nivelul județului Argeș. A fost fondatoarea Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” din Pitești (1947). A debutat cu poezie în revista Cuget clar (1938) și editorial cu volumul A căzut o stea (1941), urmat de Așteptare. După o tăcere de un sfert de veac, a publicat volumele de poezii Fântâni, Stampe fragile, Câmpii interioare, Miez de anotimp, Vifor albastru, Între două dimineți, Arșița stelelor.

1919 – A fost învestit Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (1)

Primul consiliu de miniștri de coaliție din istoria interbelică a României, prezidat de Alexandru Vaida-Voevod, a guvernat între 1 decembrie 1919–12 martie 1920. În alegerile de la începutul lunii noiembrie 1919, primele pe baza votului universal, nici un partid nu a reușit să obțină majoritatea mandatelor pentru a susține un Consiliu de miniștri, astfel că se impunea formarea unei coaliții. În acest sens, pe 25 noiembrie s-a format Blocul Parlamentar. Noul guvern, alcătuit sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voevod, vicepreședinte al PNR, avea în componență și trei basarabeni: Ion Pelivan – ministru al justiției, Ion Inculeț și Pantelimon Halippa – miniștri secretari de stat. Pe 29 decembrie, Parlamentul a ratificat legile prin care se consfințea Marea Unire; iar pe 10 ianuarie 1920, primul ministru a plecat în străinătate pentru a obține recunoașterea internațională a actelor unirii, în locul său fiind desemnat Ștefan Cicio Pop.

1919 – Inaugurarea Teatrului Național Românesc din Cluj

Clădirea Teatrului Maghiar a trecut în patrimoniul Consiliului Dirigent Român la 14 mai 1919, fiind preluată de Onisifor Ghibu, secretar general pentru resortul Instrucțiunii și Artelor din cadrul Consiliului Dirigent Român. În același timp, Teatrul Maghiar a fost mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central, în care funcționează și în prezent.

Prima reprezentație în limba română în clădirea Teatrului Național din Cluj a avut loc la 14 mai 1919, iar primul spectacol al companiei de limba română din Cluj a avut loc 1 decembrie 1919. Pentru a marca un an de la Marea Unire, s-a prezentat spectacolul Se face ziuă și Poemul Unirii de Zaharia Bârsan, primul director al teatrului.

1920 – Consiliul orășenesc al orașului Brașov a donat Castelul Bran Reginei Maria a României

Donația s-a făcut în semn de recunoștință față de contribuția Reginei Maria la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Această decizie a salvat practic viața castelului, a cărui stare de degradare, la momentul preluării de către regină, era destul de avansată.

Regina a dispus restaurarea castelului și transformarea lui într-o reședință de vară, lucrările executându-se sub conducerea arhitectului șef al curții regale, Karel Liman, arhitectul ceh care lucrase și la castelele Peleș și Pelișor. Regina l-a lăsat moștenire fiicei ei, Principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea, care a ridicat pe un teren al castelului, între anii 1941–1942, o micuță capelă, urmând întru totul scara și modelul celei din Balcic, în care, conform cererii testamentare, a fost depusă inima reginei.

1922 – S-a înființat Institutul Național de Educație Fizică (INEF)

Prima instituție de învățământ superior pentru pregătirea profesorilor de educație fizică din România și-a început cursurile la 1 decembrie 1922, la București. A fost a 10-a instituție de acest fel din lume și a 5-a din Europa. Institutul a fost organizat prin Legea pentru Educație Fizică din 15 iunie 1923, publicată în Monitorul Oficial nr. 59/17 iunie 1923.

De-a lungul timpului a purtat nume diferite, fiind în prezent intitulat Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București (UNEFS).

1922 – S-a dezvelit la Satu Mare monumentul Soldatul român

Monumentul Soldatul român, azi dispărut, a fost un monument dedicat eroilor români din timpul Primului Război Mondial. Amplasat în Piața Victoriei (azi Piața Libertății), pe locul unde în zilele noastre există o troiță, monumentul, flancat de două tunuri de epocă, reprezenta un soldat român care își dezbracă tunica, simbolizând dorința fermă de eliberare de sub jugul străin, preferând sacrificiul suprem decât asuprirea.

Realizarea acestei opere s-a datorat unui comitet de inițiativă condus de generalul Butunoiu, fiind executată de sculptorul Tudor. A fost îndepărtat în anul 1941.

1925 – S-a născut André Scrima

Andrei Scrima; 1 decembrie 1925, Gheorgheni, Ciuc/Harghita – 19 august 2000, București

Teolog ortodox, arhimandrit, reprezentant al Patriarhiei de Constantinopol la Conciliul Vatican. A studiat la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității București, iar în ultimii doi ani de facultate a fost asistentul lui Anton Dumitriu, la Catedra de Logică și Istoria Filosofiei. Și-a luat licența în 1948 cu teza Logos și dialectică la Platon. În 1945, Anton Dumitriu i-a deschis drumul Mănăstirii Antim, descoperindu-i grupul de reflecție spirituală adunat în jurul lui Sandu Tudor și cunoscut sub numele de Rugul Aprins. A urmat Facultatea de Teologie (1949–1956), prezentând, drept lucrare de licență, două capitole din neterminata Antropologie apofatică, publicată postum. A stat trei ani novice, și a predat la Mănăstirea Neamț, la Seminarul Monahal Superior. A fost tuns în monahism în 1956. A fost translator al patriarhului Justinian Marina, prin intervenția căruia a primit o bursă pentru Institutul Ecumenic de la Geneva (1956). Aici a scris Simple reflecții despre comunism, text acuzator la adresa ideologiei comuniste, publicat postum. A plecat la Muntele Athos, apoi la Benares, lucrând la doctorat. În 1960 a obținut cetățenia franceză, a devenit arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol și a pregătit întâlnirea istorică de la Ierusalim, dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I (1964). A fost profesor la Universitatea franceză din Beirut și arhimandrit al noii mănăstiri ortodoxe de la Deir-El-Harf, Liban. A ținut cursuri la Centrul de studii dominican Le Saulchoir (Essonne, Franța). A revenit în țară în 1990, devenind membru al Grupului de studiu al Secolului al XVII-lea, care va deveni ulterior Centrul Fundamentele Modernității Europene.

1927 – S-a născut Radu Șerban

1 decembrie 1927, Caracal – 6 februarie 1984, București

Compozitor de muzică ușoară, orchestrator, pianist. A urmat Conservatorul de Muzică din București. A debutat în 1950 cu melodia Lină Cătălină, a intrat în Uniunea Compozitorilor la doar 23 de ani. A fost membru în Biroul secției de muzică ușoară a Uniunii, în secretariatul Uniunii și al Comitetului de conducere a Uniunii. A abordat genuri muzicale diverse: muzică de scenă, musical, repertoriu coral, film de scurt și lung metraj, o lucrare didactică asupra principiilor de orchestrație; desigur, muzică ușoară. Compozițiile sale se remarcă prin armonie și orchestarație. A condus redacția de muzică ușoară a Radio-ului, timp de trei ani, a fost și șef al serviciului de creație-repertoriu. A compus melodii nemuritoare: Prieten drag, Parfumul străzilor, Dacă iubești cu adevărat, Strada, Două rândunici, La un pas de fericire etc. și muzică de film: Un surîs în plină vară, De trei ori București, Balul de sîmbătă seara, Ilustrate cu flori de cîmp, serialul TV Toate pînzele sus, Rîdeți ca-n viață etc. A fost solicitat în jurii la festivaluri de muzică ușoară la Helsinki, Belgrad, Bratislava, Sopot și Mamaia.

Radu Șerban – Prieten drag • Pompilia Stoian

1930 – S-a născut Ioan-Alexandru Oproiu

1 decembrie 1930, București – 16 noiembrie 2020, București

Medic și profesor universitar, considerat formatorul școlii moderne de gastroenterologie și hepatologie din România. A absolvit în 1956, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, având competențe în endoscopie digestivă superioară, inferioară și videocapsulă endoscopică. A fost, în timp, preparator la Catedra de Fiziologie și la Catedra de Semiologie din Spitalul Brâncovenesc, șef lucrări de Medicină Internă la Catedra de Medicină Internă din Spitalul Grivița, șef de lucrări Catedra de Gastroenterologie a Spitalului Clinic Fundeni, când s-a ocupat de organizarea primei catedre de specialitate din România. A fost conferențiar la Catedra de Gastroenterologie din Spitalul Clinic Fundeni, iar din 1990, profesor, șef de catedră de Gastroenterologie și Hepatologie la Spitalul Clinic Fundeni. A fost director la Institutul Clinic Fundeni timp de 22 de ani; secretar de stat în două mandate în Ministerul Sănătății, președinte de onoare al Societății Române de Gastroenterologie, membru în Societatea Americană de Gastroenterologie, Societatea Franceză de Gastroenterologie, Societatea Franceză de Endoscopie Digestivă și în Societatea Italiană de Endoscopie digestivă. A publicat 162 de articole de specialitate în literatura medicală română și 38 în străinătate, dintre care: Cromoendoscopia și endoscopia cu magnificație în diagnosticul esofagului Barrett și displaziei colonice, Tratamentul bolii de reflux nonerozive, Tratamentul antioviral al hepatitelor cronice, virale: comparație între Peg-IFN alfa-2a și Peg INF alfa2-b, Studiul factorilor de predicție al răspunsului la tratamentul cu antivirale în hepatite cronice virale, Studiul relației între fenotipul clinic al enteropatiei glutenice și extinderea leziunilor apreciată prin videocapsula endoscopică, Rolul explorării cu videocapsula endoscopică în monitorizarea B. Crohn cu localizare enterală.

1931 – S-a născut Johnny Răducanu

Răducan Crețu; 1 decembrie 1931, Brăila – 19 septembrie 2011, București

Pianist, contrabasist și compozitor de jazz, aranjor și conducător de formație. S-a născut într-o familie de romi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețul Șolcan. S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (clasa Contrabas, 1953–1956). Îndrumător activ al tinerei generații, Johnny Răducanu a fost considerat un veteran al muzicii românești de jazz. A scris două volume autobiografice: Singurătatea, meseria mea, Țara lui Johnny. Din discografie: Jazz în țara mea, Confesiuni – I, II, III, Jazz Behind the Carpathians, Jazz antifanariot, Chamber Jazz Music. Americanii l-a numit pe Johnny Răducanu Mr. Jazz of Romania, în 1987 și l-au făcut membru de onoare al Academiei „Louis Armstrong” din New Orleans, SUA.

Johnny Răducanu – Octombrie song

1934 – S-a născut Florența Albu

1 decembrie 1934, Floroaica–Vâlcelele, Călărași – 3 februarie 2000, București

Poetă. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1957. După un șomaj de 6 ani, a lucrat ca redactor la Scînteia tineretului și Viața românească. A debutat în publicistică la revista Tânărul scriitor (1955), și editorial cu volumul Fără popas (1961). Alte volume: Măști de priveghi, Arborele vieții, Petrecere cu iarbă, Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile, Zidul martor, jurnal ținut în secret între 1970–1990, Aurolac.

1934 – S-a născut Platon Pardău 

1 decembrie 1934, Vatra Dornei, Suceava – 12 aprilie 2002, București

Prozator și poet. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj în 1958. A fost, pe rând, profesor de Limba franceză și Limba rusă, director al Casei de Cultură din Vatra Dornei, redactor la ziarul Zori noi din Suceava, director al Casei Regionale a Creației Populare Suceava, președintele Comitetului de Cultură și Artă al regiunii Suceava, redactor-șef al ziarului Zori noi, lector la Casa de Film nr. 4 din București. A debutat cu poezii în Tribuna (1956), colaborând ulterior și la Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Steaua, Convorbiri literare, etc. Prima lui carte a fost Arbori de rezonanță, apărută în 1963 și urmată de alte numeroase volume de versuri, printre care Vânătoare interzisă, Pasărea vine la noapte, Planete albastre etc.

1934 – S-a născut Ștefan Radof

1 decembrie 1934, Buftea, Ilfov – 28 martie 2012, București

Actor de teatru, film, radio și televiziune, scenarist, publicist și poet, membru al Uniunii Scriitorilor, al UNITER și al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). A absolvit în 1952 Școala Medie de Comerț Exterior, fiind repartizat ca funcționar al BNR Ploiești, filiala Puchenii Moșneni. În 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire împotriva orânduirii de stat, familia a înaintat recurs, care a fost aprobat. Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a DGSM. A încercat să devină student la Institutul de Teatru, dar după trei săptămâni a fost descoperit dosarul său, iar el exmatriculat. În 1960 a fost admis la Institutul de Teatru, prin garanția politică a lui Radu Beligan și a rectorului facultății, maestrul Costache Antoniu a cărui clasă a absolvit-o în 1964. Și-a început cariera artistică la Teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor al Teatrului „Nottara”. A interpretat peste 60 de roluri în teatru și în film. A fost conferențiar la Academia de Teatru și Film și profesor la Academia de Artă și Universitatea Hyperion. A publicat volume de versuri: Casca de foc, Statui în iarbă, Efectul de seră. A jucat în filme ca: Diminețile unui băiat cuminte, Pădurea de fagi, Începutul adevărului (Oglinda) etc.  

Five O’Clock de I.L. Caragiale • Tora Vasilescu, Cezara Dafinescu, Dana Dogaru şi Ştefan Radof

1934 – S-a născut Șerban Dobrescu

1 decembrie 1934, București

Cercetător științific cu contribuții importante în fizica nucleară, atomică și a plasmei. A absolvit cursurile Universității Politehnice din București, Facultatea de Electrotehnică în 1956, cu diplomă de inginer. În 1979 a obținut titlul de Doctor în Fizică. Din decembrie 1956 a fost cercetător științific în Institutul de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele (înființat cu câteva luni în urmă). A activat în laboratorul de cercetare de pe lângă reactorul nuclear de tip VVR-S, pus în funcțiune în 1956. Prima sarcină a laboratorului a fost dotarea cu aparatură specifică cercetărilor experimentale cu fascicule de neutroni – prima realizare a lui Șerban Dobrescu a fost un spectrometru de neutroni rapizi cu timp de zbor (de tip chopper) cu elemente de originalitate, instalat și pus în funcțiune la reactor în 1960 și utilizat timp de 20 ani în cercetări asupra secțiunilor eficace neutronice la un canal orizontal al reactorului nuclear din IFA. De-a lungul a 60 de ani, activitățile sale științifice și tehnice, desfășurate pe platforma de fizică de la Măgurele (la început în IFA și după reorganizarea din 1977 în IFIN-HH), au vizat construirea și punerea la dispoziția fizicienilor de aparatură avansată de cercetare, precum și punerea în funcțiune, dezvoltarea și modernizarea celui mai mare accelerator de ioni din România, acceleratorul tandem de 9 milioane de volți din IFIN-HH.

1936 – A fost inaugurat Arcul de Triumf din București

Împreună cu Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, cu Mausoleul de la Mărășești, cu Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol și cu Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, Arcul de Triumf se numără printre monumentele care comemorează participarea României la primul război mondial de partea Aliaților, la finalul căruia aproape toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite la un loc. Operă a arhitectului Petre Antonescu, monumentul are înălțimea de 27 m. Printre artiștii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, toți nume cunoscute în perioada interbelică.

Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea Regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a prințului moștenitor Mihai, a membrilor guvernului României și a numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.

1938 – S-a născut Doru Popescu

Valeriu Popescu; 1 decembrie 1938, București – 18 noiembrie 2005

Actor de teatru și film, stabilit în Franța în 1970, revenit în țară în 1995. A absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din București în 1962, la clasa Ion Olteanu – Irina Răchițeanu-Șirianu. Până în 1970, a jucat pe scenele unor importante teatre din țară (Târgu Mureș, Ploiești) și la Teatrul Mic din București, unde a interpretat roluri principale în piesele A douăsprezecea noapte și Romeo și Julieta de William Shakespeare, Discipolul Diavolului de Bernard Shaw, Orfeu în Infern de Tennessee Williams, Doi pe un balansoar de Ed. Gibson. În 1970 a „fugit” în străinătate, stabilindu-se la Paris, unde a interpretat roluri în cinema, la televiziune și în filme – ale regizorului belgian Andre Delvaux și ale unor regizori francezi: Jean-Luc Godard, Philippe Galardi, Roger Burkhardt. Ca regizor, a montat Premiera de John Cromwell, Fluturi, fluturi de Aldo Nicolaj, Clipe de viață de William Saroyan. În 1984, a înființat Compania Instants la Lyon, al cărei director artistic a fost până în 1989. În 1995 s-a întors in România, a interpretat roluri principale pe scena Teatrului „Nottara”: Starrback în Omul care aduce ploaia de Richard Nash și pe cea a Teatrului Național București: Regina Mamă. A jucat în filmele Răscoala, Cartierul Veseliei, Papparazzo și în producțiile de televiziune: Trenul din zori nu mai oprește aici, Aici nu mai locuiește nimeni, Scrisoarea prietenului meu.

Cartierul veseliei (1964) • Regia Manole Marcus. Cu: Toma Caragiu, Tanți Cocea, Maria Clara Sebök, Olga Tudorache, Ion Besoiu, Mihai Mereuță, Valeriu Popescu, Ernest Maftei etc.

1945 – S-a născut Ghiță Licu

1 decembrie 1945, Fierbinți–Șelaru, Dâmbovița – 8 aprilie 2014, București

Handbalist; a făcut carieră la Dinamo mai întâi ca jucător (junior și senior), pe postul de pivot și apoi ca antrenor. De la Dinamo a fost convocat în echipa națională, cu care a câștigat două titluri mondiale în 1970 și 1974, dar și medaliile olimpice, de bronz, la Munchen 1972, și de argint, la Montreal 1976. În 1993 a plecat în Germania, unde a antrenat mai întâi echipa de tineret a SC Magdeburg, cu care a câștigat în 1996 titlul național pentru această categorie de vârstă, apoi a fost numit antrenor secund al echipei de seniori a SC Magdeburg și, alături de antrenorul principal Alfreð Gíslason, a condus echipa spre primul titlu național, obținut în 2001, și spre câștigarea, în 2002, a Ligii Campionilor EHF. În ianuarie–iunie 2006 a fost antrenorul principal al SCM, după care s-a întors în România.

1946 – Regele Mihai I a deschis lucrările Parlamentului

Regele Mihai I s-a adresat personal, printr-un mesaj oficial, Parlamentului unicameral, constituit în urma alegerilor din 19 noiembrie 1946.

Opoziția democrată a refuzat să participe la lucrări (deoarece activitatea politică și de propagandă electorală a acesteia fusese limitată, anihilată sau obstrucționată de autoritățile comuniste, care au falsificat alegerile).

1946 – S-a născut Marieta Pamfil

1 decembrie 1946 – 5 iunie 2020, Timișoara

Artist plastic și bijutier, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Timișoara. Autoare de lucrări decorative, cu o carieră bogată care constă în numeroase expoziții personale și participări la saloane de artă plastică, este prezentă cu lucrări reprezentative în colecții naționale și internaționale. S-a distins în arta decorativă și bijuteria contemporană – atât din România cât și în străinătate – prin originalitate, inovație, rezonanță subtilă la material și spirit creator mereu reînnoit. A trăit și a creat în studioul său din Timișoara.

1948 – A încetat din viață Mihail Chirnoagă (19 noiembrie 1913 – 1 decembrie 1948)

Prozator și critic literar.

1949 – S-a înființat Orchestra de muzică populară Radio, OMPR

A fost una dintre primele orchestre de stat de muzică populară, destinată înregistrărilor de studio. Înainte de declanșarea celui de-al doilea război mondial, compozitorul Tiberiu Brediceanu dorea să înființeze o mică orchestră populară la Radio București, care să stea la dispoziția rapsozilor populari pentru acompaniament sau să interpreteze muzică populară instrumentală, și al cărei dirijor să fie Ion Luca-Bănățeanu. Acest lucru nu s-a putut întâmpla atunci, din cauza războiului, dar la 1 decembrie 1949 s-a înființat Orchestra de muzică populară Radio, fondator, dirijor și prim-solist violonist fiind Ion Luca-Bănățeanu, care în luna aprilie a aceluiași an fusese membru fondator al Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor. Orchestra de atunci se compunea din 12 instrumentiști, între care: Traian Lăscuț-Făgărășanu – clarinetist, Iosif Milu și Ion Murgu – taragotiști, Iosif Cocoș – țambalist, Moise Belmustață, Nelu Stan, Stan Simion-Bănățeanu și Aladar Arpad – violoniști și violiști, Marcel Budală – acordeonist.

Balada Goznei • Ion Luca-Bănățeanu la vioară, dirijând Orchestra de muzică populară Radio

1949 – S-a născut Angelica Stoican

1 decembrie 1949, Prejna–Balta, Mehedinți

Interpretă de folclor din Oltenia. A urmat Universitatea Hyperion, secția Etnomuzicologie și Folclor, clasa Marioara Murărescu. S-a întors în sat, timp de șapte ani fiind învățătoare la școlile din satele mehedințene. Recunoașterea i-a venit odată cu câștigarea Premiului Special la emisiunea Floarea din Grădină, începutul unei cariere deosebite. Au urmat alte și alte festivaluri și concursuri, iar succesul a trimis-o direct la București, la Ansamblul Ciocârlia (1983–1986). De-a lungul vremii, a cântat pe scenele din aproape toate țările Europei: Franța, Cipru, Danemarca, Austria, Iugoslavia. A obținut numeroase distincții: Premiul Uniunii Compozitorilor la Festivalul Național de Folclor „Maria Tănase”, Premiul I la Festivalul Mugurel de Cântec Românesc, Premiul I la Festivalul Cântec Nou în Mehedinți, Locul I Superlativele anului Top Studențesc 1986, Premiul Ethnos pentru activitate artistică și repertoriu autentic, Premiul de Excelență acordat de Televiziunea Română etc.

Angelica Stoican – Crenguță verde de brad

1960 – Relații diplomatice România – Mali

România a recunoscut Republica Mali la data de 7 octombrie 1960. La 1 decembrie, în același an, s-au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă. Raporturile bilaterale sunt derulate prin intermediul ambasadei României la Dakar. Din iulie 1996, la Bamako funcționează un consulat onorific al României.

1960 – S-a născut Leontina Văduva

Liliana Ciobanu; 1 decembrie 1960, Roșiile, Vâlcea

Soprană română, stabilită în Franța, fiică a cântăreței de muzică populară Maria Ciobanu. A studiat la Conservatorul de Artă din București cu Ileana Cotrubaș, debutând în 1987 în rolul lui Manon din opera Manon de Jules Massenet pe scena Teatrului Capitol din Toulouse, în Franța. Ca una dintre cei care au primit Laurence Olivier Opera Award (Premiul de Operă Laurence Olivier), a cântat adesea la Covent Garden, în Rigoletto (cu Ingvar Wixell și Jerry Hadley, 1989), Carmen (ca Micaëla, în 1991 și 1994) și Romeo și Julieta (1994). În anul 2000 a apărut pe scena cunoscutei Metropolitan Opera, pentru o serie de șase spectacole în La Bohème (ca Mimì, cu Luis Lima). A cântat pe multe alte scene mari ale lumii, în orașele Buenos Aires, Barcelona, Köln, Paris, Viena etc. Statul francez i-a decernat Legiunea de Onoare pentru Merite Artistice (1999).

George Enescu – Eu mă duc, codrul rămâne • Pian Alina Pavalache

1960 – A încetat din viață Ion Vasilescu (4 noiembrie 1903 – 1 decembrie 1960)

Compozitor de muzică ușoară, de cameră, de scenă și de film; dirijor la Teatrul Național din Craiova și la teatrele de revistă din București; profesor de muzică.

1961 – România – membru nepermanent al Consiliului de Securitate

România a fost primită înl Organizația Națiunilor Unite (ONU) la 14 decembrie 1955. La 1 decembrie 1961, Adunarea Generală a ONU a ales România ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate pe termen de un an – 1962. România a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate în anii 1962, 1976–1977, 1990–1991 și 2004–2005.

1962 – Combinatul de îngrășăminte azotoase Târgu-Mureș

La 1 decembrie 1962 a fost înființat Combinatul de îngrășăminte azotoase, actuala companie Azomureș, având ca profil de activitate producerea de îngrășăminte azotoase în trei secții de bază (amoniac, acid azotic și azotat de amoniu) plus cinci subunități auxiliare pentru deservirea unităților de producție. La acea vreme, una dintre cele mai moderne platforme chimice, care a devenit în scurt timp și unul dintre cei mai mari exportatori de îngrășăminte din România. Platforma tehnologică a fost dezvoltată pe parcursul mai multor etape, una dintre cele mai importante fiind între 1975–1985, fiind adăugate pe rând diverse funcționalități și secții de producție, activitatea fiind neîntreruptă, cu excepția unor perioade de timp imediat după 1990. La Azomureș sunt produse anual 1,6 milioane de tone de îngrășăminte pentru agricultură.

1963 – Relații diplomatice România – Marea Britanie

După ce, în 1941 Marea Britanie a rupt relațiile diplomatice cu România, reprezentantul politic la București al Marii Britanii, J.H. Le Rougetel, a remis Ministerului român al Afacerilor Externe, la 5 februarie 1946, o notă prin care a comunicat că guvernul britanic era gata să recunoască guvernul român și să stabilească relații diplomatice, la nivel de reprezentanță politică. În 1947, reprezentanțele politice au fost transformate în legații, iar în 1 decembrie 1963, legațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă.

1968 – A încetat din viață Nicolae Bretan (25 martie 1887 – 1 decembrie 1968)

Compozitor, bariton și regizor de operă; a fost prim-bariton al Operei din Bratislava, regizor la Opera Maghiară din Cluj și director al Operei Române din Cluj.

1977 – A încetat din viață Petre Constantinescu-Iași (25 noiembrie 1892 – 1 decembrie 1977)

Istoric, specialist în istoria modernă și contemporană a României; autor de studii în domeniul bizantinologiei și al legăturilor istorice și culturale dintre români și popoarele vecine; om politic comunist; membru titular al Academiei Române.

1978 – S-a născut Ana Mărgineanu

12 ianuarie 1978, București

Regizoare de teatru și film, fiica actriței Maria Ploae și a regizorului Nicolae Mărgineanu. A studiat la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Regie de teatru. A colaborat cu mama sa la multe spectacole, la Teatrul Mic și Foarte Mic. În prezent, coordonează, la Institutul Cultural Român din New York programul de lecturi performative. În 2011 a făcut trei spectacole: Târgoviște de jucărie în România, Hotel Project în Mexic și Long Distance Affair la New York. Filme: Iubire cu pumnul, Visuri otravite.

Anul dispărut.200/7 Trailer

1981 – A încetat din viață Petre Botezatu (27 februarie 1911 – 1 decembrie 1981)

Logician, filosof, estetician, critic muzical și profesor; membru post-mortem al Academiei Române.

1989 – S-a născut Bella Santiago

Resciebelle Barrios Santiago; 1 decembrie 1989, Dasmariñas, Filipine

Cântăreață filipineză stabilită în România. Născută într-o familie modestă din provincia filipineză Cavite, a urmat cursuri de muzică de la vârsta de 12 ani și a început să cânte în concerte publice și private în Filipine, Malaezia și Taiwan de la vârsta de 15 ani. Tatăl său a murit de când avea un an, fiind crescută de bunică, mama fiind nevoită să plece la muncă departe de casă. Acasă, a apărut în show-ul de talente Pinoy Pop Superstar, a participat la concursul Tawag ng Tanghalan, difuzat în cadrul show-ului It’s Showtime. S-a căsătorit cu Nicolae Ionuț Grigorie, pentru care a luat decizia de a se stabili în România în 2016. În același an a participat la show-ul Românii au talent, ajungând până în finală. În 2017, lansat single-ul de debut Unpredictable și a început colaborarea cu trupa Jukebox, cu care a lansat Vocea ta, Auzi cum bate și Sugar Gumalaw. În decembrie 2018 a câștigat finala celui de-al optulea sezon al X Factor, iar în decembrie 2019 a câștigat show-ul Te cunosc de undeva, sezonul 14.

Jukebox feat Bella Santiago – Auzi cum bate

1989 – A încetat din viață Ion Roman (Jean Roman; 14 ianuarie 1917 – 1 decembrie 1989)

Istoric literar, publicist și traducător (din literatura germană).

1990 – Prima sărbătorire a Zilei Naționale, la Alba Iulia

S-au depus coroane la statuia lui Mihai Viteazul, în Catedrala Încoronării a fost oficiat un Te Deum, s-au ținut numeroase discursuri de la tribuna oficială și, ca o premieră pentru viața politică românească, o sesiune solemnă a Parlamentului României a avut loc pe Platoul Romanilor.

1992 – A încetat din viață Petru Tocănel (3 noiembrie 1911 – 1 decembrie 1992)

Preot-călugăr franciscan conventual din România, profesor universitar la Vatican, avocat al Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana, judecător prosinodal în cadrul Congregației pentru Doctrina Credinței, consultor și comisar deputat în Curia Romană, votant al Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice și cercetător în domeniul științelor juridice și al istoriei Bisericii Catolice.

1994 – A încetat din viață Mircea Chiriac (19 mai 1919 – 1 decembrie 1994)

Compozitor de muzică simfonică și profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.

1995 – A început să emită un nou canal al televiziunii naționale, TVR Internațional

Destinat tuturor românilor din diaspora, a fost înființat la 1 decembrie 1995.

La început emitea doar pentru Europa, Nordul Africii și Orientul Apropiat. În prezent programele sale sunt difuzate în America de Nord și de Sud, Europa, Nordul Africii, Orientul Apropiat, Australia, Noua Zeelandă și Asia.

TVR International – Generic 1995

1995 – A emis pentru prima dată postul de televiziune Pro TV

Canal de televiziune privat comercial din România, din seria de televiziuni Media Pro.

Lansarea oficială a postului a avut loc la Palatul Parlamentului, unde au participat oameni politici români, precum și investitori din Statele Unite.

1995 – A încetat din viață Meliusz Jószef (12 ianuarie 1909 – 1 decembrie 1995)

Poet, traducător și publicist de limbă maghiară din România; membru corespondent al Academiei Române.

1997 – S-a lansat Teatrul LUNI de la Green Hours

La 1 decembrie 1997 se năștea, într-un subsol de pe Calea Victoriei 120, primul teatru independent din România de după 1990, în clubul de jazz Green Hours.

A debutat cu premiera Chantan au Lait pe texte de Mircea Dinescu, Ienăchiță Văcărescu și Joshua Sobol, cu Maia Morgenstern și Dorina Crișan Rusu. Sute de de artiști au performat în miile de reprezentații care au avut loc la sediu sau în numeroase festivaluri și alte manifestări teatrale din țară și din străinatate.

1997 – A încetat din viață Ștefan-Marius Milcu (15 august 1903 – 1 decembrie 1997)

Medic, biolog, politician și antropolog; considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie; pionier al aplicării izotopilor radioactivi în endocrinologie; membru titular al Academiei Române.

2000 – A încetat din viață Florin Gabriel Mărculescu (5 august 1940 – 1 decembrie 2000)

Jurnalist; editorialist la România liberă, Cotidianul lui Ion Rațiu, Telegraf din Constanța; membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței Civice.

2003 – A încetat din viață Dana Schőbel Roman (3 martie 1952 – 1 decembrie 2003)

Artist plastic (grafică, gravură, desen, ilustrație); a lucrat la departamentul de Grafică al Televiziunii Române timp de 27 de ani.

2006 – Bancnota de 200 de lei noi

Are ca imagini chipul poetului Lucian Blaga și Gânditorul de la Hamangia, fiind pusă în circulație la 1 decembrie 2006, după înlocuirea vechilor însemne monetare.

2006 – A încetat din viață Petre Achițenie (27 mai 1929 – 1 decembrie 2006)

Pictor, profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București.

2008 – A încetat din viață Aurel Vernescu (23 ianuarie 1939 – 1 decembrie 2008)

Caiacist; triplu medaliat olimpic; de trei ori port-drapelul României la Jocurile Olimpice.

2011 – Societatea Română de Radiodifuziune a relansat Radio Chișinău

Primul studio regional al Societății Române de Radiodifuziune de la Chișinău a fost inaugurat oficial la 8 octombrie 1939, sub numele de Radio Basarabia, prin transmiterea Sf. Liturghii de la Catedrala Mitropoliei din Iași, și a emis până în iunie 1940, când s-a instalat ocupația sovietică. După 72 de ani, SRR a relansat Radio Chișinău de Ziua Națională a României, pe 1 decembrie 2011. SRR a preluat pachetul majoritar de acțiuni al postului Arena FM din Republica Moldova, suma investită fiind de 1.500.000 de lei.

2011 – A încetat din viață Andrei Blaier (16 mai 1933 – 1 decembrie 2011)

Regizor și scenarist de film artistic și documentar; profesor la Academia de Teatru și Film (UNATC); fondator al Facultății de Cinematografie din cadrul Universității Media din București.

2011 – A încetat din viață Leon Volovici (10 august 1938 – 1 decembrie 2011ael)

Istoric literar israelian, originar din România; profesor universitar.

2012 – A încetat din viață Dumitru Călugăru (5 octombrie 1949 – 1 decembrie 2012)

Cineast; a realizat peste 100 de filme de scurt metraj și documentare; fondatorul Cineclubului „Constantin Brâncuși”.

2016 – Țesutul covoarelor populare a devenit parte a Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanității

În 2016, de Ziua Națională, la propunerea României și Republicii Moldova, tradiția românească a țesutului covoarelor (scoarțelor) populare a fost înscrisă de UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanității.

2020 – A încetat din viață Gabriel Ștrempel (8 septembrie 1926 – 1 decembrie 2020)

Istoric al culturii, filolog, editor și bibliograf; membru de onoare al Academiei Române.

2022 – Cămaşa cu altiţă a fost inclusă în Patrimoniul Imaterial Cultural al Umanităţii

Arta cămășii cu altiță a fost inclusă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. UNESCO a luat această decizie chiar de Ziua Naţională a României. Şi asta pentru că arta cămășii cu altiță reprezintă un element de identitate culturală în România și Republica Moldova. Şezătorile în care femeile coseau astfel de cămăşi sunt asociate de obicei cu viaţa tihnită a satului românesc.

România are înscrise opt obiceiuri tradiționale pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității: Ritualul Călușului (2008), Doina (2009), Ceramica de Horezu (2012), Colindatul de ceată bărbătească (2013), Feciorescul de Ticuș (2015), Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete (2016), Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (2017) și Cămaşa cu altiţă (2022).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită