3 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Memoriul lui Mihai Viteazul

 

1601 – Memoriul lui Mihai Viteazul către Marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici

Memoriul dictat de Domnitor s-a păstrat numai în traducere italiană și este considerat prima autobiografie din literatura română.

„Acum oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am îndurat șapte ani de-a rândul și câtă slujbă am făcut creștinătății, căci am luat de la turci 100 de tunuri și am ocârmuit trei țări: Țara Românească, Transilvania și Moldova; și am adus Măriei Sale Împăratului 200 de mii de oameni de luptă, pedestrași și călări, cu care am fost totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Acum am ajuns la acest sfârșit, pierzând tot ce câștigasem din zilele tinereții până la bătrânețe, și țări, și averi, și soție și copii, dacă le-aș fi pierdut din cauza dușmanilor sau dacă mi-ar fi fost luate de dușman, nu m-ar durea atât cât mă doare, fiindcă au fost făptuite de aceia de la care așteptam rezim și ajutor. Dar Dumnezeu le vede. 

În vremea aceasta, oricine poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici propria-mi viață, ci am purtat războiul foarte mult timp, cu sabia în mâna însumi, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel putin o casă de piatră unde să mă retrag, ci, abia una singură pentru locuință. Nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele și cu cheltuieli uriașe pentru creștinătate, nefiind cunoscute de nimeni, și nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am și eu un loc și un nume”.

Mai mult: Memoriul lui Mihai Viteazul către marele duce al Toscanei, în care își descrie faptele (1600) [Tipărituri românești vechi]

1633 – Matei Basarab a fost recunoscut domnitor al Țării Românești de către Poartă

Matei Basarab (Matei Brâncoveanu; 1580, Brâncoveni – 9/19 aprilie 1654, Târgoviște) descindea din puternica familie a boierilor Craiovești, fiind fiul lui Danciul din Brâncoveni, fost mare vornic al lui Ștefan Surdul și Alexandru al III-lea cel Rău și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătălia de la Șelimbăr și al jupânesei Stanca, tot din Brâncoveni.  Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, apoi comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova și Domnul Țării Românești între 1632–1654. A obținut tronul cu ajutorul lui Abaza Mehmed, pașă de Silistra și Oceakov, care l-a chemat „ca să vie să fie domn țării cu voia pașii” [Istoria Țării Românești], lucru care l-a deranjat foarte tare pe sultan, cerând tătarilor și principelui Transilvaniei să-l alunge pe noul domn proclamat fără voia sa. Cu sprijinul majorității boierilor, care îl desemnaseră încă din august, domnul a înfrânt oștile cu care venea Radu Iliaș, la Plumbuita-Obilești (octombrie 1632). După negocierile întreprinse de dregătorii săi la Constantinopol, a primit firmanul de domnie (15/25 decembrie 1632) și, după vizita sa la Constantinopol (ianuarie–februarie 1633), a fost confirmat de sultan (3/13 februarie), în schimbul peșcheșurilor împărțite diferiților dregători otomani și a obligației de a plăti tributul întreit, ridicat la 65.000 galbeni.

1853 – Marele incendiu de la Bacău

În partea de nord și est a orașului au fost distruse peste 350 de clădiri.

1870 – A încetat din viață Emanoil Gojdu (9 februarie 1802 – 3 februarie 1870)

Avocat de succes și patriot ardelean; luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria; și-a donat averea (imobile în Budapesta și acțiuni în bănci) „pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților” români din Transilvania și din Ungaria, fiind administrată prin intermediul Fundației ce-i poartă numele, înființate în 1870.

1880 – Constituirea oficială a Partidului Conservator

Partidul Conservator a fost fondat în București, la 3/15 februarie 1880, prin fuziunea mai multor grupări conservatoare – conservatori-moderați, conservatori-democrați, conservatori-progresiști, junimiști. Primul președinte a fost Manolache Costache Epureanu, de la înființarea partidului până la moartea sa (7 septembrie 1880). Partidul Conservator a existat încă din perioada Unirii Principatelor, precursorii partidului fiind gruparea politică Juna Dreaptă (din noiembrie 1868) și ziarul Timpul (fondat în martie 1876). A fost, între 1880–1918, una dintre cele două forțe politice principalele din România, cealaltă fiind Partidul Național Liberal, fiind la guvernare timp de 14 ani, mai mult de o treime din existența sa, și a participat la toate evenimentele care au avut loc în perioada modernă din istoria României. Încetarea activității partidului coincide cu moartea lui Alexandru Marghiloman, în mai 1925, când s-a hotărât fuziunea Partidului Conservator cu Partidul Poporului.

1890 – Premiera dramei Năpasta

Năpasta este ultima piesă de teatru a dramaturgului Ion Luca Caragiale, apărută în 1890 și singura sa dramă. A fost probabil, prima piesă românească jucată într-o limbă străină (în germană, la Cernăuți, 30 decembrie 1895). Avea să determine o creștere a adversității față de opera marelui dramaturg. Premiera a avut loc în 3 februarie 1890 la Teatrul Național din București cu o distribuție de excepție: Constantin Nottara (Ion), Aristizza Romanescu (Anca), Grigore Manolescu (Dragomir) și Costin Mărculescu (Gheorghe).

Năpasta (1985) Teatru TV • Regia Alexa Visarion. Cu: Dorina Lazăr, Dorel Vișan, Florin Zamfirescu

1898 – S-a născut Gheorghe I. Brătianu

21 ianuarie/3 februarie 1898, Ruginoasa, Iași – 23 sau 27 aprilie 1953, închisoarea Sighet

Istoric, profesor universitar, om politic, membru titular (din 1942) al Academiei Române. A fost fiul lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Cuza, fiul domnitorului. Nicolae Iorga a fost cel care i-a publicat primul studiu, O oaste moldovenească acum trei veacuri, în Revista istorică, reprezentând debutul istoriografic al tânărului în vârstă de 16 ani. La 17 ani a înființat revista-manuscris Încercări. După intrarea României în primul război mondial, s-a înrolat voluntar la 18 ani. A urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, fiind avansat la gradul de sublocotenent. A luptat în Bucovina, experiența de pe front fiind imortalizată în cartea File rupte din cartea războiului. A absolvit Facultatea de Drept din Iași în 1919, dar fiind atras de istorie, a abandonat cariera juridică și a urmat cursurile Universității Sorbona din Paris, cu istorici prestigioși, ca Ferdinand Lot și Charles Diehl, și a obținut licența în litere în 1921. A devenit Doctor în Filosofie la Universitatea din Cernăuți (1923). În 1929 a devenit Doctor în Litere la Sorbona cu teza Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au XIIIe siècle (Cercetări asupra comerțului genovez din Marea Neagră). A fost profesor universitar la Catedra de istorie universală a Universității din Iași, apoi din București. A fost ales membru corespondent al Societății Ligure di Storia Patria din Genova, membru al Institutului Kondakov din Praga, al Societății de Științe și Litere din Boemia. În 1926 a fost desemnat membru al Comitetului Internațional de Științe Istorice. S-a înscris în 1926 în Partidul Național Liberal, a devenit șeful organizației Iași a PNL, a creat o grupare liberală dizidentă: PNL–Gheorghe Brătianu (Georgist), în perioada 1930–1938 fiind exclus din PNL. În 1947 a fost înlăturat de la catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, în septembrie i s-a fixat domiciliu forțat și i s-au interzis contactele externe, iar în noaptea de 5/6 mai 1950, a fost arestat, întemnițat la închisoarea din Sighet, fiind reținut aproape trei ani, fără să fi fost judecat și condamnat. S-a stins în închisoare.

1907 – A încetat din viață Vincențiu Babeș (221 ianuarie 1821 – 3 februarie 1907)

Avocat, profesor, ziarist și om politic din Banat; luptător pentru drepturile naționale ale românilor transilvăneni; unul din membrii fondatori ai Academiei Române.

1912 – S-a născut Constantin Arseni

3 februarie 1912, Dolhasca, Baia/Suceava – 5 iulie 1994, București

Medic neurochirurg, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicină din București, membru titular (din 1991) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj. În 1935 a terminat studiile universitare și a obținut titlul de Doctor în Medicină cu teza Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen (1936). La vârsta de 23 de ani și-a început ucenicia în domeniul neurochirurgiei, sub conducerea și îndrumarea lui Dimitrie Bagdasar, proaspăt întors din America. În același timp a lucrat ca preparator, apoi asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde a învățat tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor. În 1946, Dimitrie Bagdasar a încetat din viață pe neașteptate, Arseni rămânând cu răspunderea conducerii serviciului de neurochirurgie, la numai 34 de ani. A devenit conferențiar, iar în 1963 profesor titular de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină. Și-a continuat cu ardoare activitatea până la o vârstă înaintată, neputându-se despărți de ceea ce a însemnat menirea vieții sale: neurochirurgia. A avut importante contribuții în chirurgia tumorilor nucleilor de la baza creierului, interpretarea clinică și fiziopatologică a epilepsiei, clinica și tratamentul herniilor de disc lombare, tratamentul chirurgical al hemoragiilor cerebrale, clasificarea neurobiologică a tumorilor cerebrale.

1914 – S-a născut Florin Dimitriu

3 februarie 1914, București – 3 februarie 2000, București

Ofițer, compozitor, violonist, profesor. A urmat Liceul militar din Iași, Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu, Conservatorul din Iași și Conservatorul din București, având profesori pe Vasile Filip, Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Marțian Negrea, Zeno Vancea, Mihail Andricu și Ion Ghiga (1946–1949). S-a perfecționat cu lecții particulare la București, sub îndrumarea lui Mihail Jora și la Iași, sub conducerea lui Constantin Georgescu. A luptat pe frontul celui de-al doilea război mondial, în Regimentul 13 Dorobanți cu gradul de locotenent. A fost rănit în luptele de la Odessa, primind cea mai înaltă distincție militară de război a României, Ordinul „Mihai Viteazul”. A ieșit la cerere din armată în 1946, cu gradul de maior, ajungând ulterior la gradul de colonel în rezervă. A fost violonist în Orchestra Simfonică Radio și Orchestra Simfonică a Cinematografiei din București, concert-maestru adjunct al Orchestrei Operei de Stat din Iași, prim-concert-maestru în orchestra Teatrului Muzical din Galați, profesor de vioară la Liceul de Muzică din Galați. A compus muzică de teatru: Apa vie; muzică vocal-simfonică: Luminile Bicazului, Luceafărul; muzică simfonică: Suită pentru copii, Triptic simfonic, Evocare, Foi de album; muzică de cameră: Miniaturi, Reverie, pentru pian solo, Trece-o șatră, Nocturnă; muzică corală: Hora păcii; muzică vocală: Cântec de tabără; a scris scenarii radiofonice: Beethoven, prezentări de concerte, emisiuni pentru copii.

1918 – S-a constituit la Iași Comitetul românilor refugiați din Austro-Ungaria

Românii transilvăneni refugiați la Iași au înființat la 21 ianuarie/3 februarie, un Comitet Național al Românilor Emigrați din Austro-Ungaria la inițiativa lui Octavian Goga și Vasile Lucaciu, declarând război monarhiei austro-ungare și s-au implicat activ în lupta pentru supraviețuirea statului român. Comitetul a avut o contribuție importantă în inițierea și înfăptuirea marilor acte politice care aveau să pregătească unirea Basarabiei cu România, în martie 1918. Comitetul, alcătuit din 12 membri, printre care preotul Vasile Lucaciu, dr. Ioan Nistor, Octavian Goga, Sever Roșu, a emis Declarația românilor din toate provinciile istorice românești prin care se releva hotărârea nestrămutată de a milita pentru înfăptuirea Marii Uniri.

1921 – S-a născut Sergiu Filerot

Gheorghe Niculescu; 3 februarie 1921, Craiova – 24 septembrie 1989, București

Poet. În 1939 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București, și a debutat în Jurnalul literar al lui G. Călinescu. Primul volum publicat a fost Încrustări în gând, versuri (1941). A fost membru al grupării Albatros, colaborator, alături de Geo Dumitrescu, Marin Preda, Șt. Popescu etc. la placheta colectivă Sârmă ghimpată, interzisă de cenzura antonesciană (1942). A înființat Editura Alfa și a tipărit volumul de poeme Om și cel de poeme în proză Libere, interzise de cenzură. A colaborat la Universul literar, Victoria, Tribuna tineretului, Revista Fundațiilor Regale, Orizont, Revista muncii, Lupta tineretului, Lumea, Libertatea, Viitorul social, Flacăra Moineștiului. A mai publicat volume ca: Vitrina secolului XX, Reîntâlniri. Trimis în fața Curții Marțiale din București, sub acuzația de „defetism”, risca pedeapsa cu moartea, dar cu ajutorul unor luptători antifasciști (dr. Bagdasar, av. Avram Bunaciu) pedeapsa i-a fost comutată în zece ani de închisoare, fiind eliberat la 23 August 1944. S-a retras din publicistică, fiind funcționar la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, până la pensionare (1958–1973).

1925 – S-a născut Ștefan Mihăilescu-Brăila

3 februarie 1925, Brăila – 19 septembrie 1996, București

Actor de teatru, film, radio și televiziune. S-a dedicat carierei scenice de timpuriu. Între 1949–1954 a jucat la Teatrul „Maria Filotti”, în spectacole ca La Ilie bun și vesel de Ion Damian, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Poveste de dragoste de Margarita Aligher, Burghezul gentilom de Moliere, Bădăranii de Carlo Goldoni și Ultima oră de Mihail Sebastian. A debutat în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, Păcală, Nea Mărin miliardar, Elixirul tinereții. Rolul titular din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. „Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui Bachus, l-am „ochit” încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui Bachus. Căpăta o privire de gheață care parcă tăia ca un laser”, spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean. A fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) și Ordinul Meritul Cultural cl.III (1967).

Secretul lui Bachus (1984) • Regia Geo Saizescu, scenariul Titus Popovici. Cu: Emil Hossu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Dem Rădulescu, Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani,  Jean Constantin etc.

1926 – S-a născut Tudor George

Tudor Georgescu; 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – 10 ianuarie 1992, București

Poet și traducător. A absolvit liceul „Marele Voievod Mihai” (București) și Facultatea de Științe Juridico-Administrative din București (1949). A avut un debut precoce în Universul copiilor, cu compoziții remarcate de N. Batzaria (1936). A debutat editorial cu poemul Legenda cerbului (1957). A fost jucător de rugby, apoi, sporadic, comentator al acestui sport, metodist la Casa Centrală a Creației Populare. A frecventat cenaclul Sburătorul, seria postlovinesciană. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag etc. Din scrierile sale: Balade, Țara migrenelor, Bazarul cu măști, Cupola Bărăganului, Dacica, Patriarhale și exotice etc.

1927 – S-a născut Tiberiu Nicorescu

3 februarie 1927, București – 11 septembrie 1995, București

Grafician specializat în grafică de carte, publicitară (afișe turistice, de teatru și cinema) și de șevalet, gravor. A absolvit Institutul de Arte Plastice București în 1950. Preocupat de grafică și gravură, a colaborat cu Editura Tineretului, Editura pentru literatură, Editura pentru literatura universală, în special ca ilustrator de carte pentru copii, iar din 1955 a devenit grafician la Direcția de difuzare a filmelor, realizând numeroase afișe. A ilustrat ediția de lux a volumului de poezii de George Bacovia (1968), iar in anii 70 a revenit la ilustrația de carte pentru copii. Pe lângă grafica de carte, publicitară și de șevalet, a excelat și în arta gravurii. Împreună cu gravorii Marcel Chirnoagă și George Leolea a înființat un Muzeu al Gravurii în cadrul Muzeului de Artă din Tulcea. A avut expoziții personale la București (1966, 1976, 1981, 1990, 1995), Satu-Mare (1970), Bacău (1983), Zürich (1969, Elveția). A participat cu lucrări la Expoziția internațională de grafică de carte de la Leipzig (1960, 1965). A primit Medalia de argint la Trienala de internațională de arte decorative de la Milano (1957; pentru afișul spectacolului Tartuffe), Medalia de bronz la Expoziția internațională de ilustrație de carte de la Leipzig (1965), Premiul II pentru grafică UAP (1965), Ordinul Meritul cultural cl.IV (1968), Premiul I pentru cea mai frumoasa carte (1968), Premiul I pentru grafică la Expoziția națională de grafică (1981), Premiul UAP pentru grafică (1990). O parte din lucrarile lui au fost predate de soție și de Teodor Hrib la Muzeul din Tulcea și în 2006 muzeul i-a organizat o expoziție retrospectivă de grafică.

Biografie ilustrată: Tiberiu Nicorescu [Năsui Collection & Archives]

1929 – Premiera filmului Iancu Jianu

Scenariul a fost inspirat de romanul omonim al Bucurei Dumbravă. A fost primul film romanesc de aventuri pe fundal istoric și primul din trilogia cu haiduci a regizorului Horia Igiroșanu, urmat de Haiducii (1929) și Ciocoii (1930).

Din distribuție: Dorin Sireteanu, Aurel Barbelian, Cezar Theodoru. Premiera a avut loc la sala Eforie din București, proiecția fiind acompaniată de orchestră, cor, soliști la frunză și caval. Mare succes de public, a obținut cele mai mari încasări din stagiunea 1928–1929. Filmul nu s-a păstrat.

1931 – S-a născut Gheorghe Vadana

3 februarie 1931, Poiana Largului–Poiana Teiului, Neamț – 20 noiembrie 2019, Piatra-Neamț

Pictor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În 1967 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Iași, la clasa Adrian Podoleanu. A avut o activitate bogată, atât în plan artistic, cât și social, fiind profesor, inspector scolar, director de școală și lider de sindicat. A fost prezent, cu picturile sale, la numeroase expoziții de grup din țară: Iași (Galeriile Cupola, 1985), București (Galeriile municipiului București, 1985, 1995), Târgu-Mureș (1987) și în străinătate: Strasbourg (1991), Valencia (1991), Venezuela (1991), Martelly, Ungaria (1995). A avut o expoziție personală la Strasbourg. Se numără printre cei care au pus bazele Liceului de Artă „Victor Brauner“ din Piatra-Neamț. Lucrările sale se află în colecții particulare din Israel, Germania, Spania, Canada, Venezuela, Rusia, Belgia, Statele Unite ale Americii.

Imagini: Gheorghe Vadana și peisajul său [Lucian Strochi–Nicio zi fără un rând]

1933 – S-a declanșat Greva ceferiștilor

Greva a izbucnit în noaptea de 3/4 februarie. În grupajul de știri de ultimă oră din 3 februarie 1933, Adevărul anunța: „Cinci mii de lucrători din atelierele CFR au încetat lucrul azi dimineață”. Nu era vorba despre „planul general comunist”, așa cum susținea Armand Călinescu, ci de faptul că miile de muncitori de la aceste mari societăți comerciale, aflați de o bună perioadă de timp sub pragul de sărăcie, nu mai puteau suporta noile reduceri de salarii.

Cerințele greviștilor au fost sintetizate în 10 puncte, care în general cuprindeau revendicări economice: „contra scăderilor de salarii directe și indirecte” (1), „mărirea lor în raport cu piața – 40% (2), […], asigurarea minimului de existență a muncitorilor hamali și a femeilor.(10) Un singur punct, (4), prevedea „recunoașterea comitetului de fabrică” – despre care ulterior s-a spus că era comunist, deși acest amănunt nu era precizat pe manifeste și în cererea către consiliul de administrație al atelierelor. În urma promisiunii consiliului de administrație că toate cele 10 puncte vor fi satisfăcute, greva a încetat în 4 februarie, la ora 11 noaptea.

1936 – S-a născut Constantin Virgil Negoiță

3 februarie 1936, București – 21 ianuarie 2023, New York City, SUA

Om de știință și prozator, stabilit în Statele Unite ale Americii. A urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații ale Institutului Politehnic din București, pe care le-a terminat în anul 1958. Fiind fiu de preot, nu a primit repartiție după absolvire; s-a angajat tenor într-o formație corală sindicală, care a ajuns până în faza finală pe țară. A lucrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Inovații, a fost angajat la Consiliul Național al Cercetării Științifice (1969–1973), perioadă în care a pregătit și a susținut, în 1969 Doctoratul cu profesorul Alexandru Spătaru. În 1972 s-a specializat în Anglia, la Atlas Computer Laboratory. După înființarea Institutului Central pentru Informatică a devenit cercetător științific principal, șef al Laboratorului de Modele Matematice pentru Sisteme de Conducere. În paralel a fost și profesor asociat la Academia de Studii Economice din București, reușind să atragă cercetători în domeniul teoriilor fuzzy („al mulțimilor vagi”), aflat atunci la începuturi. La invitația profesorului Nicholas Georgescu-Roegen s-a stabilit în SUA în 1982, trecând pe la universitatea Vanderbilt și la cea din Mexico City, devenind un an mai târziu profesor la College Hunter, City University of New York (CUNY) până la pensionare în 2009. A scris numeroase lucrări științifice, dar și volume de proză: Pullback, Fuzzy Sets, Vizitator, Concert la Carnegie Hall, Cronica Intrării în Rai, Martori Apropiați.

Constantin V. Negoiță în dialog cu Mirela Roznoveanu (Partea I)

1936 – A încetat din viață Nicolae Ivan (17 mai 1855 – 3 februarie 1936)

Cleric ortodox; primul episcop al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului; membru de onoare al Academiei Române.

1938 – S-a născut Ana Mâșlea-Chirilă

3 februarie 1938, Suceveni, Galați – 30 decembrie 1980, Iași

Poetă, publicistă. A absolvit Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie și Filosofie, promoția 1966. A fost redactor la Studioul de Radio Iași, colaboratoare a studiourilor centrale din București, a colaborat la culegerile editate de casele de creație din Galați, Iași, Bacău. A colaborat la publicații precum Convorbiri literare, Cronica, Orizont, Flacăra Iașului, Luceafărul, Ateneu, Viața studențească, Pagini dunărene, Iașul literar, Viața nouă etc. A debutat cu versuri, în cotidianul gălățean Viața nouă (1955), apoi cu un grupaj de poeme, în antologia Poezia ieșeană contemporană (1968). Debutul editorial a fost cu volumul de versuri Fructul apei, în 1969, urmat de: În așteptarea zăpezilor, Ziua dragostei, Crinul etc.

1940 – S-a născut Lucian Iancu

3 februarie 1940, Constanța sau Botoșani – 20 noiembrie 2024

Actor și regizor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1964, la clasa Jules Cazaban. A debutat ca actor în anul 1964 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, în rolul Cyrano de Bergerac din piesa omonimă a lui Edmond Rostand, apoi a jucat în Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith și Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brecht, puse în scenă de Andrei Șerban la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1968–1969) și în piesa Diavolul și bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre, în regia lui Silviu Purcărete, la Teatrul Mic din București (1983–1984). S-a transferat în 1965 la Teatrul Dramatic „Ovidius” din Constanța, fiind distribuit în roluri diverse, principale și secundare: Ianke din Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa, Falstaff din Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, Peticarul din Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, Palaestrio din Miles Gloriosus de Plaut, Agamemnon din Legendele atrizilor (Covorul de purpură), Scaur din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, Pylade din Andromaca de Racine, Tatăl din Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă de Horia Lovinescu, Polymester din Hecuba de Euripide, Cavafu din Mielul turbat de Aurel Baranga, Ciriviș din Capul de rățoi de George Ciprian etc. A jucat peste 60 de roluri în spectacole de teatru, roluri în peste 20 de filme de cinema și de televiziune, a jucat în spectacole de operetă și a condus Teatrul Dramatic din Constanța de trei ori (1984–1985, 1994–1998 și 2001–2004). A fost profesor la Universitatea Hyperion din București și apoi la Universitatea „Ovidius” din Constanța (din 1996), fiind printre fondatorii Facultății de Arte și, pentru un timp, decan al Facultății de Teatru.

Bună seara, Irina! (1980) • Regia Tudor Mărăscu. Cu: Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Emil Hossu, Sebastian Papaiani, Lucian Iancu (Neagu, directorul companiei Navrom), Constantin Cojocaru, Dionisie Vitcu, Dorel Vișan

1941 – S-a născut Ștefan Iordache

3 februarie 1941, Calafat, Dolj – 14 septembrie 2008, Viena, Austria

Actor de teatru, film, radio și televiziune. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. La 16 ani, a picat examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a fost admis ultimul la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. A fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. A fost celebru cuplul Ștefan Iordache–Sanda Ladoși, care a înregistrat mai multe CD-uri. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București. Dintre filmele sale: Străinul, Un film cu o fată fermecătoare, Doctorul Poenaru, Bună seara, Irina, De ce trag clopotele, Mitică?, Concurs, Ciuleandra, Glissando, Noiembrie, ultimul bal, Hotel de lux, Cel mai iubit dintre pamînteni, Eu sunt Adam, Ticăloșii etc.bal, Hotel de lux, Cel mai iubit dintre pamânteni, Eu sunt Adam, Ticăloșii etc.

Ticăloșii (2007) • Regia Șerban Marinescu, scenariu după romanul Ciocoii noi cu bodyguard de Dinu Săraru. Cu: Ștefan Iordache, Dorel Vișan, Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu, Răzvan Vasilescu, Gheorghe Dinică, Monica Davidescu, Mircea Albulescu, Mitică Popescu etc.

1941 – S-a născut Vasile Tonoiu

3 februarie 1941, Corbeni, Argeș – 9 iunie 2023

Filosof, profesor universitar, membru titular (din 2003) al Academiei Române. A început pe când avea doar 16 ani, Facultatea de Filosofie la Universitatea București, unde în 1971 a obținut titlul de Doctor în Filosofie. A parcurs rapid și spornic o literatură imensă pentru a publica, la 31 de ani, cea mai neașteptată sinteză din epistemologia românească a anilor ’60–’70: Idoneismul – filosofie a deschiderii (1972). A fost, mai bine de 4 decenii, preparator, asistent, lector și profesor de Filosofie la Facultatea de Filosofie a Universității din București. A mai publicat: Dialectică și relativism, Ontologii arhaice în actualitate, Dialog filosofic și filosofie a dialogului, În căutarea unei paradigme a complexității, Înțelepciune versus filosofie, Altfel de proze (seria Filosofie) și a tradus din Alexandre Koyre, Gaston Bachelard, Paul Ricoeur etc. A fost membru fondator al Asociației de Filosofie „F. Gonseth”; a fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1972).

1944 – S-a născut Dan Tufaru

3 februarie 1944, București – 28 noiembrie 2002, București

Actor de film, teatru și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1965. A jucat mai întâi la Teatrul Național din Craiova, apoi la Teatrul Giulești, iar din 1976 fără întrerupere la Teatrul de Comedie pentru ca în ultimii ani ai vieții să joace pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București. A fost căsătorit cu actrițele Vasilica Tastaman, Anda Călugăreanu și Cristina Dogaru. Împreună cu Anda Călugăreanu și Florian Pittiș, au constituit un trio de mare succes la TVR în regia lui Alexandru Bocăneț. A jucat și în filme: Păcală, Nea Mărin miliardar, Începutul adevărului (Oglinda).

Rea de plată de George Coșbuc

1944 – S-a născut Petre Anghel

3 februarie 1944, Băilești, Dolj – 3 aprilie 2015, București

Scriitor, profesor universitar, conducător de doctorat. A absolvit în 1969 Facultatea de Limbă și Literatură Română din Universitatea București. A obținut titlurile de Doctor în Filologie cu o teză despre Mihai Ralea (1978), Doctor în Teologie cu teza Influența literaturii sapiențiale asupra literaturii române (2003) și Doctor în Sociologie. A debutat cu volumul de versuri Duhul pământului și în proză cu romanul Fratele nostru Emanuel (1976, Premiul Asociației Scriitorilor din București). După 1989, s-a dedicat activității didactice universitare, specializându-se în domeniul științelor comunicării, fiind lector la Institutul Teologic Adventist, conferențiar la Institutul Teologic Baptist, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență socială în Universitatea București, conducător de doctorat în domeniul Științe ale Comunicării. A scris romane: Lupii la stână, Dincolo de iubire, Oaspeții bătrânului Catul, Moștenitorul, Zodia vărsătorului de plumbi, Carraria și poezie: Davidiada, Pe prag de seceră, Albe poeme pentru Creola etc.

1944 – S-a născut Aneta Stan

3 februarie 1944, Cernavodă, Constanța

Interpretă de muzică populară, una dintre reprezentatele de seamă ale folclorului dobrogean. A fost angajată, rând pe rând, la ansamblurile folclorice Brâulețul Constanța, apoi în București la ansamblul de talie internațională Rapsodia Română și marele ansamblu Ciocârlia. Interpretă completă și complexă, cu repertoriul format din cântece culese de pe meleaguri dobrogene, multe creații personale, cât și folclor din toată țara. Pe lângă acestea, repertoriul ei mai cuprinde muzică ușoară internațională, muzică clasică și muzică bizantină (religioasă) etc. A înregistrat albumele: Bădiță, dragostea noastră, Lume, lume, draga mea, Murfatlar de poamă rară, Flăcăii din Dobrogea.

Dragostea e lucru sfânt [TVR]

1945 – S-a născut Napoleon Pop

3 februarie 1945, Râmnicu Vâlcea – 4 septembrie 2023

Economist și politician PNL. A absolvit în 1967 Facultatea de Comerț Exterior a Academiei de Studii Economice București, ulterior, cursuri de perfecționare în Administrație Centrală și Locală la Institutul pentru Dezvoltare Economică și Administrație Publică din Italia și în Marketing și Management Internațional la Tufts University Medford, SUA. A lucrat la Institutul de Economie Mondială – cercetător științific în modelare matematică, statistică, conjunctură economică și studii de piață și marketing, șeful sectorului Țări cu economie de piață și șeful Oficiului de Informare Documentară pentru Comerțul Exterior. În paralel, a fost profesor asociat la Școala Postliceală de Comerț Exterior din București (1971–1977). A obținut titlul științific de Doctor în Economie, specialitatea Relații Internaționale în 1981. După 1989, a fost director științific al Institutului de Economie Mondială și director al Centrului de Informare Economică, apoi secretar de stat–șef al departamentului Comerț Exterior al Ministerului Comerțului și Turismului, secretar de stat–șeful Departamentului de Integrare Europeană din Guvernul României, deputat (2000–2004), ulterior membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, director al Centrului de Cercetări Financiare și Monetare „Victor Slăvescu” al Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române, membru al Comitetului Interinstituțional pentru elaborarea Planului Național de dezvoltare 2007–2013.

1946 – S-a născut Adrian Rusu

3 februarie 1946 – 11 noiembrie 2012, București

Inginer electronist, profesor universitar, membru corespondent (din 1994) al Academiei Române. În anul 1968 a devenit inginer în electronică și telecomunicații, absolvind Institutul Politehnic București. A obținut titlul de Doctor inginer în Electronică pe baza tezei Contribuții la teoria și tehnologia diodelor Schottky din siliciu (1975). Activitatea sa didactică, de peste 30 ani, s-a desfășurat în cadrul disciplinelor de Dispozitive și circuite electronice și Modelarea componentelor microelectronice active la Facultatea Electronică a Universității Politehnice București. A contribuit cu succes la orientarea învățământului de microelectronică din România. A adus contribuții fundamentale la teoria structurilor electronice semiconductoare, a inventat dispozitive electronice și circuite integrate, realizate în calitate de demonstratori, dintre care unele au fost introduse în circuitul industrial.

1947 – Miron Radu Paraschivescu l-a atacat în Scînteia pe Tudor Arghezi

După instaurarea comuniștilor, România a fost supusă unei cenzuri legiferate, concretizată prin interzicerea unei lungi liste de cărți, reviste ziare. Într-una din tabletele sale, Arghezi deplângea starea în care a ajuns viața literară, afirmând că trebuie „să ceri autorizație ca să scrii, cuvintele românești fiind încuiate în lada de fier și cheile stând pe verigă în buzunarul unor domnișori care n-au învățat să iscălească exact. Încolo, viața literară e liberă, cu condiția să nu scrii”. Răspunsul comuniștilor a venit prin intermediul lui Miron Radu Paraschivescu, care la 3–5 februarie în ziarul Scânteia, l-a acuzat pe Arghezi că i-ar fi „elogiat pe fruntașii legionari Moța și Marin, morți în Spania, unde trăgeau cu pușca cot la cot cu maurii”. După ce i-a contestat calitatea de mare poet, Paraschivescu a constatat ce a făcut acesta cu libertatea pe care a primit-o: „în loc să lupte împotriva realei, profundei, mortalei porcării ce se întindea ca o pecingine peste lume, porcăria fascistă, d. Tudor Arghezi găsea că este un vânt de bărbăție, și cu toate că azi ne spune că viața nu-i vrednică de luptă, acum câțiva ani lupta împotriva celor care, de bine, de rău, se opuneau porcăriei fasciste”. Arghezi nu s-a lăsat intimidat de mesajele PCR-ului și a continuat să scrie despre ceea ce el considera a fi o intruziune crasă în intimitatea actului creator… pentru o vreme.

1950 – Relații diplomatice România – Vietnam

Relațiile diplomatice dintre România și RS Vietnam au fost stabilite la 3 februarie 1950, la nivel de ambasadă.

1951 – S-a născut Eugenia Maci

3 februarie 1951, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1974, la clasa Nicolae Carabin. A debutat cu rolul Celesta din Dulcea pasăre a tinereții, de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet. A jucat în numeroase spectacole, ca actriță la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, în piese ca: Dulcea pasăre a tinereţii de Tenneesse Williams, Fata din Andros de Terentius, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Cartea lui Ioviţă de Paul Everac, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Livada de vişini, Platonov și Trei surori de A.P. Cehov, Iubire de Lajos Barta etc. Este căsătorită cu actorul și regizorul Grigore Gonța. Din filmele sale: Tatăl risipitor, Comoara din deal, Nostradamus, Binecuvântată fii, închisoare, Second Hand, Alice T.

Tatăl risipitor (1974) • Regia Adrian Petringenaru. Cu: Toma Caragiu, Marga Barbu, Gheorghe Dinică, Florin Zamfirescu, Ion Marinescu, Leopoldina Bălănuță, Octavian Cotescu, Colea Răutu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Flavia Buref, Eugenia Maci (Maria, slujnica moșierului), Savel Știopul, Teodor Pîcă, Florin Pucă etc.

1953 – S-a născut Mircea Enache

3 februarie 1953, Galați – 24 martie 2020

Sculptor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România; membru fondator al Fundației Habitat și Artă în România (HAR). A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, cu Lucia Ioan și Nicolae Adam (1975–1979).

S-a numărat printre ultimii deținători ai tainelor unui străvechi meșteșug, turnarea bronzului prin metoda „cerii pierdute”. Criticul de artă Corina Teacă spunea: „Oscilează între figurativ și abstract. Sculptura sa evocă stări sufletești și emoţii umane”. A participat la numeroase expoziții de grup, simpozioane, tabere de sculptură și a deschis expoziții personale în Galați, București, Constanța. Lucrări ale sale se află expuse la Muzeul de Artă din Constanța, la Muzeul de Artă din Galați, la Muzeul de Artă Medgidia și la Centrul Cultural Ovidiu. De asemenea, multe dintre sculpturile lui Mircea Enache se află în colecții particulare din Italia și România. A fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Ambient (1997), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Sculptură (2000), Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004).

Biografie ilustrată: ENACHE, Mircea [Centrul Cultural Meta]

1954 – S-a născut Mircea Sevaciuc

3 februarie 1954 – 12 august 2019 (date incerte)

Luptător anticomunist, participant activ la mișcarea muncitorească anticomunistă din noiembrie 1987 de la Brașov, deținut politic. A fost unul dintre cei 61 de novembriști condamnați pentru curajul de a striga, în plină dictatură, „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” în 15 noiembrie 1987, ziua revoltei pornite de muncitorii uzinei de autocamioane Steagul Roșu. Au ieșit în stradă pentru a protesta, nemaiputând suporta foamea, frigul, întunericul și teroarea. Li s-au alăturat 10.000 de brașoveni, în ceea ce avea să fie cea mai semnificativă acțiune anticomunistă de la finele anilor ‘80, „scânteia” pentru decembrie ’89. Revolta a fost reprimată brutal, sute de muncitori fiind anchetați și câteva zeci, considerați capii revoltei, au fost torturați de Securitate, apoi condamnați într-un simulacru de proces. 61 au fost deportați, împrăștiați în toată țara, alții au primit arest la domiciliu în Brașov, având „dreptul” să meargă doar la serviciu. Mircea Sevaciuc a fost deportat la Rădăuți, cu interdicția de a mai intra vreodată în Brașov. A revenit după revoluție, devenind membru fondator și lider al Mișcării 15 Noiembrie 87, inițiator al primei întruniri a Rezistenței Române de la Brașov din septembrie 1990. A fost semnatarul și inițiatorul Proclamației de la Brașov, din 15 noiembrie 1990. La propunerea lui, Doina Cornea, care i-a susținut pe novembriști și a avut de suferit pentru asta, a primit titlul de cetățean de onoare al Brașovului; Pârtia Bradul din Poiana Brașov a primit denumirea Pârtia Bradul lui Babeș, în cinstea eroului Liviu Cornel Babeș, care și-a dat foc pe pârtie în semn de protest față de teroarea comunismului din România (2 martie 1989); a inițiat evenimentul Un an fără luptătorul pentru libertate Werner Sommerauer (luptător anticomunist neobosit din 1969 și apărător intransigent al drepturilor omului, fiind mereu preocupat de păstrarea memoriei și perpetuarea modelelor morale oferite de luptătorii anticomuniști.

1954 – A încetat din viață Ionel Teodoreanu (6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954)

Romancier și avocat interbelic; cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.

1957 – Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat

Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat și  condamnat la doi ani de pușcărie politică pentru „omisiune de denunț”, pentru că nu a denunțat un coleg de la revista Teatru, care vorbea despre extinderea revoluției maghiare și în România. A fost eliberat la 5 februarie 1958, iar până în 1963 i s-a interzis să reintre în viața literară.

 

1958 – S-a născut Vasile Gârneț

1958, Hănășenii Noi, Lăpușna, Moldova

Poet, publicist, romancier, traducător, eseist și scriitor din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România și membru al PEN Club. A absolvit Facultatea de Ziaristică a Universității din Chișinău (1983). A fost redactor de carte și redactor-șef la Editura Hyperion din Chișinău, iar din 1994 este director al revistei Contrafort, publicație a tinerilor scriitori din Republica Moldova. Desfășoară o bogată activitate publicistică în presa de la Chișinău și din România. A beneficiat de burse de studii și de creație în Germania (1995), SUA (1998), Cehia (2000, 2001) și a participat la Literatur Express Europa 2000 – un periplu literar prin 14 țări europene, organizat de LiteraturWERKSTAD (Berlin) și Consiliul Europei. Este prezent cu versuri în mai multe antologii apărute în România și în străinătate. Poemele sale au fost traduse în SUA, Germania, Italia, Belgia, Belarus. Este prezent cu versuri în mai multe antologii publicate în România și în străinătate. A primit Premiul revistei Viața Românească (2010). Este prezent cu versuri în prestigioase antologii: Une antologie de la poesie Moldave (Paris, 1996), O mie și una de poezii românești (București, 1997), Born in Utopia: An Anthology of Modern and Contemporary Romanian Poetry (New Jersey, 2005) etc. Poeme ale sale sunt traduse în franceză, engleză, italiană, germană, rusă, cehă.

1959 – Premiera filmului Viața nu iartă

Filmul a fost inspirat din trei nuvele scrise de Alexandru Sahia: Moartea tânărului cu termen redus, Întoarcerea tatălui din război și Câmpia de sânge a Mărășeștilor, cu scenariul și regia de Iulian Mihu și Manole Marcus și având în distribuție actorii: Emil Botta, Lazăr Vrabie, Mircea Balaban, Angela Chiuaru. A fost o premieră în industria cinematografică românească, și anume, un proiect de diplomă, semnat de doi absolvenți ai IATC, Manole Marcus și Iulian Mihu, a fost preluat de Studioul cinematografic București și finalizat în condiții profesioniste.

Viața nu iartă (1958)

1968 – A încetat din viață Traian Gheorghiu (19 februarie 1887 – 3 februarie 1968)

Fizician, profesor universitar; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru corespondent al Academiei Române.

1972 – A încetat din viață Neagu Rădulescu (26 decembrie 1912 – 3 februarie 1972)

Grafician, caricaturist, prozator și autor de literatură pentru copii.

1976 – S-a născut Cătălin Hîldan

3 februarie 1976, Brănești, Ilfov – 5 octombrie 2000, Oltenița

Fotbalist care s-a afirmat ca mijlocaș la Dinamo București. A început să joace fotbal la vârsta de 10 ani în cadrul clubului Dinamo și a câștigat titlurile naționale la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeți, juniori, mai puțin la juniorii republicani. A câștigat cu Dinamo un titlu de campion și o cupă a României, cifrele carierei sale fiind: 131 de jocuri/6 goluri în Divizia A, 5/1 în echipa națională, 5/0 în cupele europene, 17/0 la alte loturi naționale. A fost căpitanul echipei dinamoviste, stingându-se din viață în urma unui atac de cord în timpul meci unui amical pe stadionul din Oltenița.

1993 – S-a născut Mădălina Florea

Monica Mădălina Florea; 3 februarie 1993

Sportivă specializată în cursele de atletism pe distanțe lungi. A început cu gimnastica ritmică, timp de trei ani, apoi a optat pentru atletism. A participat la Campionatele Mondiale de Juniori (U20) din 2012 de la Barcelona, unde s-a clasat pe locul 5 în proba de 5000 metri. La Campionatul European de Tineret din 2013 de la Tampere a obținut locul 4. La Campionatul European din 2016 de la Amsterdam s-a clasat pe locul 7 în proba de semimaraton. La Cupa Europei de 10.000 metri din 2017 metri a obținut locul 6 cu echipa României. În anul 2019 a câștigat Semimaratonul de la București, iar cu echipa României (Cristina Simion, Denisa Dragomir, Andreea Pîșcu) a obținut medalia de bronz.

2000 – A încetat din viață Florin Dimitriu (3 februarie 1914 – 3 februarie 2000)

Ofițer, compozitor, violonist, profesor.

2000 – A încetat din viață Florența Albu (1 decembrie 1934 – 3 februarie 2000)

Poetă, memorialistă și jurnalistă.

2002 – A încetat din viață Aglaja Veteranyi (17 mai 1962 – 3 februarie 2002)

Scriitoare; actriță elvețiană de limbă germană, originară din România.

2005 – A încetat din viață Mihail Nemeș (12 noiembrie 1944 – 3 februarie 2005)

Traducător din literaturile franceză și germană.

2005 – A încetat din viață Ioan Flora (20 decembrie 1950 – 3 februarie 2005)

Om de cultură, educator, filolog, poet, pedagog și traducător român originar din Serbia; a colaborat mai bine de două decenii la cele mai importante reviste literare din România și din Serbia.

2009 – Verdict la Haga în procesul Insulei Șerpilor

În procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagră și Insula Șerpilor, Curtea de la Haga a acordat României 9700 de kilometri pătrați de zonă economică exclusivă și platou continental, reprezentând 79,34% din totalul suprafeței în dispută.

Se estimează că zona conține circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze și 12 milioane de tone de petrol.

2009 – A încetat din viață Virgil Almășanu (28 februarie 1926 – 3 februarie 2009)

Pictor; reprezentant al realismului socialist; vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici.

2009 – A încetat din viață Dan Timiș (15 iulie 1954 – 3 februarie 2009)

Compozitor cu contribuții remarcabile in zona confluenței dintre informatică și muzică, profesor universitar.

2013 – A încetat din viață Eugen Zehan (27 iulie 1938 – 3 februarie 2013)

Prozator și traducător.

2015 – A încetat din viață Mihai Istudor (15 martie 1944 – 3 februarie 2015)

Sculptor monumentalist; membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

Avocatul Poporului a sesizat CCR pe ordonanța de urgență privind modificarea Codurilor penale, iar procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat că va ataca în instanța de contencios administrativ ordonanța de urgență privind modificarea codurilor penale.

Protestele au continuat pentru a patra zi la rând. Un număr record de 330.000 de oameni au manifestat în toată țara, 150.000 doar în București.

2020 – A încetat din viață Aurel Șelaru (15 martie 1935 – 3 februarie 2020)

Ciclist, Maestru al Sportului; a obținut 11 titluri naționale.

2021 – A încetat din viață Viorel Coțoiu (19 septembrie 1962 – 3 februarie 2021)

Artist plastic, pictor; a pictat și restaurat biserici; membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

2022 – A încetat din viață Ioan Onisei (4 ianuarie 1954 – 3 februarie 2022)

Jurist, politician; secretar de stat în Ministerul Culturii și în Ministerul Funcției Publice; vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului; director general adjunct și director general interimar al Teatrului Național.

2023 – A încetat din viață Corneliu Meraru (3 noiembrie 1938 – 3 februarie 2023)

Compozitor, aranjor, instrumentist; membru al Big Bandului Radio (șef partidă trombon); membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită