~ Personalitatea zilei* ~

 

Emanoil Petruț

8 februarie 1932, Mărășești – 8 august 1983, București

 

Emanoil Petruț a fost actor de film și teatru.

S-a născut într-o familie modestă, tatăl său fiind impiegat CFR, iar mama funcționară. A urmat liceul la Focșani și în același timp şi-a descoperit talentul dramatic, jucând într-o trupă de amatori și, descoperit de Ion Lascăr a interpretat roluri de compoziție trupa Teatrului Pastia. După un asemenea spectacol, susținut la matineu, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor. În 1948 a fost trimis, pe cheltuiala orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie „Ion Luca Caragiale” din București, pe care l-a absolvit în 1953.

În teatru a debutat cu trei roluri în Nepoții gornistului, pentru care a primit Premiul de Stat (1952). După absolvire, a jucat pe scena Teatrului „C.I. Nottara”, între 1953–1957, apoi pe cea a Teatrului Național „I.L. Caragiale” București, unde a rămas până la sfârșitul vieții. În cei 18 ani de activitate scenică pe scena Naționalului, a interpretat peste 100 de roluri, cele mai multe principale: Arbore din Apus de soare de Barbu Delavrancea, Nehludov din Învierea de Lev Tolstoi, Sandu Popazu din Un fluture pe lampă de Paul Everac, Torvald din Nora de Ibsen, Răzvan din Răzvan și Vidra de B.P. Hașdeu, în Căruța cu paiațe de Mircea Șerbănescu etc.

A debutat în filmul În sat la noi, în regia lui Jean Georgescu (1951), film de debut ca actor și al lui Liviu Ciulei.

În sat la noi (1951) • Regia Jean Georgescu și Victor Iliu, ecranizare a nuvelei Nopțile de iunie de Petru Dumitriu. Cu: Constantin Ramadan, George Manu, Nana Ianculescu, Gheorghe Soare, Liviu Ciulei, Emanoil Petruț, Marietta Rareș etc.

După încă vreo trei rolișoare nesemnificative (în Bălcescu, 1953, Brigada lui Ionuț, 1954, Alarmă în munți, 1955), Ulea, protagonistul filmului de spionaj Secretul cifrului (1960), l-a impus ca figură clasică de erou cinematografic.

Secretul cifrului (1960) • Regia Lucian Bratu. Cu: Emanoil Petruț, Geo Maican, Mihai Mereuță, Angela Chiuaru, George Măruță, Dem Rădulescu, Ernest Maftei, Benedict Dabija

Nu întâmplător, același regizor, Lucian Bratu  l-a distribuit trei ani mai târziu în rolul titular din Tudor, primul film-epopee istorică și, pe undeva, prima super-producție istorică românească, aducându-i consacrarea definitivă.

Tudor (1963) • Regia Lucian Bratu. Cu: Emanoil Petruț, George Vraca, Alexandru Giugaru, Lica Gheorghiu, Geo Barton, Olga Tudorache, Amza Pellea, Ernest Maftei

În film, a jucat sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Drăgan, Lucian Bratu, în zeci de filme. Formarea sa pe scena teatrului l-a îndreptat cu predilecție spre teme istorice, pe care le-a interpretat cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului. Este memorabil în rolul lui Tudor Vladimirescu, pentru care a primit Premiul Festivalului Cinematografic de la Mamaia din 1964.

Tot în 1964, Elisabeta Bostan l-a distribuit ca Ștefan a Petrii, tatăl lui Nică, în Amintiri din copilărie, iar în 1868, cu Dinu Cocea, l-a creat pe Hamza, căpitanul de haiduci din Răpirea fecioarelor și Răzbunarea haiducilor.

Răzbunarea Haiducilor (1968) • Regia Dinu Cocea. Cu: Emanoil Petruț, Marga Barbu, George Constantin, Toma Caragiu, Olga Tudorache, Colea Răutu, Jean Constantin etc.

Forța sa nuanțată și subtilă l-a ajutat să facă creații memorabile chiar și din personaje mai nesemnificative sau ingrate, ca Nenea Panait (de fapt, spionul „Râma-de-mare”) din Aventurile lui Babușcă (1973, Gheorghe Naghi), Căpitanul Toader din Cantemir (1973) și Muschetarul român (1975, Gheorghe Vitanidis), Ieromonahul Nicodim din Frații Jderi (1974) și Ștefan cel Mare–Vaslui 1475 (1975, Mircea Drăgan), sau Prisăcaru, din Alarmă în Deltă (1975, Doina Geta Tarnavschi). În schimb, același an 1975 i-a prilejuit o creație remarcabilă în Patima, după nuvela Hiena de Petru Vintilă.

Patima (1975) • Regia George Cornea. Cu: Draga Olteanu-Matei, Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț (Tie), Vasile Cosma, Ovidiu Moldovan, Mariana Buruiană

Pentru filmul Frații (1971, Mircea Moldovan și Gică Gheorghe) a primit premiul ACIN. Un alt rol negativ foarte expresiv conturat a fost al Colonelului SS von Stock, din Evadarea (1975, Ștefan Traian Roman), urmat de două portrete de personalități istorice: I.C. Brătianu, în serialul TV Războiul Independenței (1977, Gheorghe Vitanidis, Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu) și Pentru patrie (1978, Sergiu Nicolaescu) și Spiru Haret, în Aurel Vlaicu (1977, Mircea Drăgan).

Evadarea (1975) • Regia Ștefan Traian Roman. Cu: Gheorghe Dinică, Jean Constantin, Emmerich Schäffer, Ion Bog, Emanoil Petruț (colonelul von Stock), Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Constantin Codrescu etc.

În filmele Dacii și Mihai Viteazul, vocea sa inconfundabilă a dublat-o pe cea a lui Amza Pellea.

În 1979, Gheorghe Vitanidis i-a oferit una dintre cele mai interesante compoziții ale carierei sale: Mihalache Dometie, politrucul demagog, tâmpit și poltron, pus pe turnătorii, din Clipa, după romanul lui Dinu Săraru – un portret de neuitat al lichelei incorijibile.

Clipa (1979) • Regia Gheorghe Vitanidis. Cu: Gheorghe Cozorici, Ion Dichiseanu, Violeta Andrei, Sebastian Papaiani, Emanoil Petruț, Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuță, Rodica Tapalagă, Olga Tudorache, Octavian Cotescu, Valeria Seciu etc. 

Într-un interviu, Emanoil Petruț spunea despre el însuși: „Eu m-am născut actor, indiferent dacă această afirmație a deranjat sau deranjează pe cineva, actor, așa cum caii se nasc cai, așa cum copacii se nasc copaci, pentru că eu consider că artistul este o specie ca oricare alta, pe care natura a făurit-o și de care oamenii nu se mai pot lipsi”.

Puțini știu că actorul a fost și un strălucit poet. Scria poezii în cabină, înainte de a intra pe scenă, să-și susțină rolul. Mare parte din poeziile sale, pe care nu a mai apucat să le publice într-un volum, erau dedicații pentru soția sa Catinca Ralea, de care l-a legat o dragoste profundă.

Aurel Vlaicu (1977) • Regia Mircea Drăgan. Cu: Gabriel Oseciuc, Radu Beligan, Octavian Cotescu, Toma Dimitriu, Emanoil Petruț (Spiru Haret), Gheorghe Cozorici, Valentin Teodosiu

Pe lângă galeria de roluri memorabile, marcate de forța sa artistică atât de impunătoare și nuanțată, Emanoil Petruț a mai lăsat în urmă și amintirea unui bun prieten, plin de umor și, la drept vorbind, mare iubitor de plăceri bahice. Forma un trio celebru împreună cu alți doi mari petrecăreți, Gheorghe Cozorici şi Constantin Rauțchi, iar când prietenii îi tachinau apropo de vestitele lor chefuri, obișnuia să răspundă: „Ori Ghi-țuică… ori Ra-whisky… ori Pe-turț… mi-e indi-fernet!”

În memoria sa, primăria Mărășești a dat numele său Casei de Cultura a orașului.

Mai mult: Emanoil Petruț [Wikipedia]

 

***** [In English] *****

Emanoil Petruț

8 February 1932, Mărășești – 8 August 1983, Bucharest

 

Emanoil Petruț was a Romanian film and stage actor.

He attended high school in Focșani and at the same time discovered his dramatic talent, playing in an amateur troupe, and discovered by Ion Lascăr, he performed composition roles in the Pastia Theater troupe. After such a performance, held at a matinee, the great actor George Vraca advised him to become an actor. In 1948 he was sent, at the expense of the city of Mărășești, to the Faculty of Theater in Iași, after the first year transferring to the „Ion Luca Caragiale” Institute of Theater and Cinematography in Bucharest, which he graduated in 1953.

He debuted in theater with three roles in Nepoții gornistului (The trumpeter’s grandchildren), for which he received the State Prize (1952). After graduation, he played on the stage of the „C.I. Nottara” Theater, between 1953–1957, then on that of the „I.L. Caragiale” National Theatre in Bucharest, where he remained until the end of his life. In his 18 years of stage activity on the National stage, he performed over 100 roles, most of them the main ones.

Frații (1971) • Director Mircea Moldovan and Gică Gheorghe. With: Ilarion Ciobanu, Emanoil Petruț, George Calboreanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu

In film, he acted under the baton of great directors, in dozens of films. His training on the theater stage led him with a predilection towards historical themes, which he interpreted with distinction and an accurate intuition of the character’s psychology: Porto-Franco (1961), Tudor (1962), Răzbunarea haiducilor (1968), Decolarea (1971), Ciprian Porumbescu (1973), Frații Jderi (1974), Războiul independenței (1977), Vlad Țepeș (1979), Lumina palidă a durerii (1980), Liniștea din adîncuri (1982), Întoarcerea Vlașinilor (1983) etc.

Few people know that the actor was also a brilliant poet. He would write poems in the booth, before entering the stage, to support his role. Most of his poems, which he never managed to publish in a volume, were dedications to his wife Catinca Ralea, to whom he shared a deep love.

*****

 

Vlad Țepeș (1979) • Regia Doru Năstase. Cu: Ștefan Sileanu, Ernest Maftei, Emanoil Petruț (armașul Stoica), Alexandru Repan, George Constantin, Ion Marinescu

 

#EmanoilPetrut #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită