~ Amintirile zilei* ~
Foto: Primul zbor al aparatului Vuia I, proiectat, construit și pilotat de Traian Vuia
1442 – Bătălia de la Sântimbru
Lupta s-a purtat între armatele Regatului Ungariei, comandate de Iancu de Hunedoara și ale Imperiului Otoman, sub conducerea lui Mezid, beiul Vidinului, în perioada 18–25 martie 1442, în zona cuprinsă între Sântimbru și Sibiu, făcând parte din războaiele otomano–maghiare. Otomanii au pătruns în Țara Românească prin pasul Turnu și au prădat de la Sibiu până pe Valea Mureșului. Iancu de Hunedoara a proclamat mobilizarea generală, curierii mergând în toate colțurile voievodatului anunțând primejdia.
Înainte ca oastea să fie alcătuită, Iancu a ieșit în fața invadatorilor cu grupuri înarmate ale episcopului Gheorghe Lepeș de Alba, ale nobilimii și garda sa, în apropiere de Alba Iulia, adoptând tactica ofensivă și atacând spre Sântimbru. Otomanii au contraatacat, au spart centrul oștii ardelene, și au obligat-o să se retragă și să se refugieze în cetate. În acțiune a fost prins și ucis episcopul Gheorghe Lepeș. În timp ce Iancu aștepta întăriri, otomanii au pornit după pradă. La 3 zile după înfrângerea de la Sântimbru, Ioan de Hunedoara a pornit cu armatele sale, adunate din toate colțurile Transilvaniei, pentru a-i alunga pe turci.
1821 – Tudor Vladimirescu și-a stabilit tabăra la Cotroceni
De la Bolintin Vale, Tudor Vladimirescu a hotărât deplasarea pe un drum ocolit, pentru a evita orice eventuală capcană a otomanilor de la sud de Dunăre sau a arnăuților din Capitală.
Pe 17/29 martie, pandurii ajungeau la Ciorogârla, pentru ca a doua zi pe seară să ajungă la Cotroceni, pe atunci în imediata apropiere a Bucureștiului.
1823 – S-a născut Constantin D. Aricescu
18 martie 1823, Câmpulung, Muscel/Argeș – 18 februarie 1886, București
Istoric, arhivist și publicist, poet. A urmat cursurile Școlii Naționale din Câmpulung și apoi pe cele ale Colegiului Sfântul Sava din București (1838–1844). A fost inginer de poduri și șosele, copist la Ministerul de Finanțe, director al Arhivelor Statului, revizor școlar, director al Domeniilor Statului și al Tipografiei (Imprimeriile Statului), avocat, redactor și administrator al ziarelor Românul, Pressa și Buciumul, colaborator al mai multor publicații: Reforma, Naționalul, Trompeta Carpaților, Foaie pentru minte, inimă și literatură etc. sau director al internatului „Matei Basarab” din Câmpulung. 
A participat la Revoluția din 1848 din Țara Românească, lucru care l-a costat luni de detenție la Snagov și Văcărești. Ca deputat în Adunarea ad-hoc de la București (1857), a desfășurat o intensă activitate unionistă și a fost secretar și coordonator al comitetelor locale de la Câmpulung. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost deputat și susținător fervent al politicii reformatoare a acestuia. Ca director al Arhivelor statului din București (1869–1876), a sistematizat fondul arhivistic. A publicat lucrări istorice: Istoria Câmpulungului, prima reședință a României, Capii revoluțiunii de la 1848, judecați prin propriile acte, Istoria revoluțiunii de la 1821, Corespondența secretă și acte inedite ale capilor revoluțiunii de la 1848 (3 vol.) și memorialistică: Memoriile mele, Biografia mea, Procesul și exilul meu la Snagov. Ca scriitor, a debutat în 1846 în Curierul românesc, a publicat poezii cu iz revoluționar: Rugă libertății, Libertate României, a compus versuri naive și un roman nu prea izbutit, Misterele căsătoriei (3 vol.).
1833 – Societatea de Medici și Naturaliști
În ianuarie 1830, a fost înființat la Iași Iassyer medicinsche Lesevereine (Cercul ieșean de citire medicală), de către dr. Jakob Czihak, medic ceh de formație germană și medic șef al Miliției din Moldova, dr. Mihail Zotta, protomedic al orașului Iași și Gheorghe Asachi, cu 21 membri. Activitatea Cercului se desfășura în casa lui Czihak.
În 18/30 martie 1833 s-a transformat în Societatea de medici și naturaliști din Principatul Moldovei, având drept scop progresul medicinii și științelor naturii, răspândirea cunoștințelor agronomice, valorificarea bogățiilor naturale, studierea faunei, florei și apelor minerale ale Moldovei etc. A fost cea mai veche societate științifică și medicală din România, care a înființat primul Muzeu de Istorie Naturală (1834), o bibliotecă medicală (1836) și o revistă, intitulată în prezent Revista Medico-Chirurgicală (1887). Primele ședințe ale Societății se țineau o dată pe lună, „seara, pe la șase”, în casa unui alt membru fondator al societății, Gheorghe Asachi.
1856 – S-a născut Ion Georgescu
18 martie 1856, București – 13 decembrie 1898, București
Sculptor, pictor, acuarelist și profesor. A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc. 
Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română: Alexandru Odobescu, Mihail Pascaly, Dimitrie Bolintineanu, Iulia Hasdeu, Mihai Eminescu (Botoșani), Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti etc. A realizat sculpturi monumentale: Întristarea (monumentul funerar al domniței Bălașa din Biserica Domnița Bălașa), Gheorghe Lazăr, Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași; statui alegorice: Agricultura, Justiția (pe fațada Băncii Naționale), Răpirea Proserpinei, Endymion. S-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A participat la expoziții de grup la Salonul din Paris (1879, 1880, 1882, 1883), Expoziția Artiștilor în Viață, București (1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898), Expoziția Generală Română, București (1906), Expoziția de artă românească, Haga (1930), Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București (1982) etc. și expoziții persoanle la Sala Stavropoleos, București (împreună cu G.D. Mirea, 1882), Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București (1956).
Biografie ilustrată: GEORGESCU, Ion [Centrul cultural META]
1872 – S-a născut Constantin Garoflid
18 martie 1872, Cândești–Vernești, Buzău – 1943
Agronom și economist, mare moșier, om politic. A fost ministru al agriculturii, de trei ori în Guvernul Averescu și în Guvernul Marghiloman, primul președinte al Academiei de Agricultură din România, precum și al Sindicatelor Agricole dar și președinte al Institutului de Cercetări Agronomice. În 1904 a cumpărat o moșie la Țintești unde a înființat viile sale, renumite în țară, dar și în Cehoslovacia și Malta. 
A folosit aici, pentru prima dată în România, irigarea prin ploaie artificială (aspersiune). A fost director, alături de Simion Mehedinți și Mihail Seulescu, al săptămânalului independent de politică economică și socială Munca. În perioada interbelică a elaborat teza dezvoltării rurale românești printr-o economie rurală diversificată, fiind autor principal al legilor reformei agrare de după primul război mondial. A militat pentru creșterea eficienței muncii în agricultură, dezvoltarea exploatațiilor pe suprafețe mari prin comasarea acestora, introducerea cadastrului, promovarea mecanizării lucrărilor agricole, valorificarea cerealelor prin creșterea animalelor, „constituirea unui corp agronomic de stat“ pentru introducerea progresului tehnic. În calitate de ministru al Agriculturii, a inițiat o metodă, deopotrivă ecologică și necostisitoare împotriva troienirii zăpezii din sud-estul țării – drumurile din Câmpia Bărăganului au fost prevăzute, după proiectul lui Garoflid, cu perdele de protecție din arbori și arbuști cu scopul de a reține zăpada viscolită. A avut convingerea că numai prin plantarea de perdele de protecție și parazăpezi naturale, Câmpia Bărăganului se poate liniști pe timpul iernii și poate fi udată din belșug în timpul anotimpului secetos. A adoptat o lege privind îngrădirea plantării de viță de vie hibridă. Constituit din inițiativa marilor proprietari pe pământ și a unei părți a intelectualității legate de cercurile agrare, Partidul Liga Agrară l-a ales președinte pe Constantin Garoflid. Partidul a editat ziarul Agricultorul și și-a încetat activitatea la 30 martie 1938. A publicat cărți de specialitate: Memoriul agricultorilor mari cu privire la expropriere, Un program agrar, Problema monetară și agricultura, Păreri economice și financiare, Rolul social al proprietății mijlocii, Agricultura veche etc.
1878 – S-a încheiat la Viena Convenția de comerț româno-elvețiană
Adoptată la 18/30 martie, a intrat în vigoare din 4 decembrie 1878.
1884 – S-a născut Julius Bielz
18 martie 1884 Orlat, Sibiu, Transilvania – 9 iunie 1958, Sibiu
Avocat, etnograf, istoric de artă, muzeograf, colecționar și publicist sas transilvănean. A studiat Dreptul, Etnografia și Istoria Artei la Kecskemét, Berlin, Munchen și Klausenburg și a luat Doctoratul în 1907. 
A fost consilier în cadrul Înaltei Curți de Conturi a Austro-Ungariei, avansând până la funcția de Consilier al Curții. După primul război mondial, a lucrat la Viena, Budapesta și Roma, reprezentant român în comisia pentru dizolvarea monarhiei, apoi a părăsit serviciul public și s-a dedicat cercetărilor de folclor. În 1927 a fost numit custode al Muzeului „Brukenthal” din Sibiu, unde și-a desfășurat toată activitatea științifică, ajungând în 1955 director adjunct. A fost redactor șef al revistei Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen Museum. A făcut parte din redacția Verein fur Siebenburgische Landeskunde. A fost colecționar, creându-și importante colecții de cărți, mobilier, picturi, bijuterii sau obiecte de artă populară, pe care le-a donat apoi Muzeului „Brukenthal”. A fost președintele Asociației „Sebastian Hann” și al Asociației Prietenii Muzeului Brukenthal (Gesellschaft der Freunde de Brukenthalischen Museum) al cărei fondator a și fost. A realizat peste 100 de lucrări pe teme de istoria artei și istoria culturii.
1892 – S-a născut Al. Duiliu Zamfirescu
Alexandru-Antonio-Lascar-Cesare Zamfirescu; 18 martie 1892, Roma, Italia – 24 februarie 1968, București
Prozator, traducător, diplomat, fiul diplomatului și prozatorului român Duiliu Zamfirescu. A urmat studii universitare la Paris, devenind licențiat în Litere la Sorbona (1912) și licențiat în Drept (1913); a absolvit, de asemenea, École de Sciences Politiques din Paris (1914). Începând din 1915 a desfășurat activitate diplomatică în serviciul statului român, fiind atașat în Ministerul de Externe. 
A luptat pe front în primul război mondial, fiind sublocotenent de artilerie. După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație la Roma, Berlin, prim secretar de legație la Berlin și însărcinat cu afaceri la Haga. A fost primul diplomat român în America Latină, prin numirea sa de către Nicolae Titulescu ca ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro (1934–1935). A avut preocupări literare încă din tinerețe, dar a început să publice relativ târziu. A scris impresii de călătorie: Pe căi de Miazăzi (1947), proză cu accente memorialistice: Fără frac și joben, Perfecții diplomați, Domnul Daltaban de Seraschier și Macumba carioca. Bun cunoscător al limbilor franceză și spaniolă, el a tradus în limba română din Jorge Amado și Francisco Javira și în limba franceză scrieri ale lui Mihail Sadoveanu.
1895 – S-a născut Ion Barbu
Dan Barbilian; 19 martie 1895, Câmpulung-Muscel – 11 august 1961, București
Matematician și unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, ales post-mortem membru (din 1991) al Academiei Române. Între anii 1914–1921 a studiat matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte în timpul primului război mondial și a continuat, între 1921–1924, la Göttingen, Tübingen și Berlin. În 1929 a devenit Doctor în Matematică. În 1942 a fost numit profesor titular de Algebră la Facultatea de Științe din București și a publicat diferite articole în reviste matematice. 
A definit o procedură de metrizare care va fi numită de Leonard M. Blumenthal spații Barbilian, a inspirat o direcție de cercetare în geometria inelelor, direcție asociată azi în literatura de specialitate cu numele său, al lui Hjelmslev și al lui Klingenberg. Scrieri științifice: Teoria lui Galois a ecuațiilor în axiomatizarea lui Steinitz, Axiomatizarea mecanicii clasice, Curs de algebră axiomatică, Teoria aritmetică a idealelor în inelele necomutative. Ca poet, în 1919, a început colaborarea la revista literară Sburătorul, sub pseudonimul Ion Barbu. Într-o prima etapă, a versurilor din Sburătorul, (1919–1920) a scris lirică parnasiană: Lava, Munții, Copacul, Banchizele, Panteism, Arca, Pytagora, Râul, Umanizare etc. A doua etapă, baladică-orientală: După melci, Riga Crypto și lapona Enigel, Domnișoara Hus, Nastratin Hogea la Isarlâk etc. (1921–1925). În final, etapa ermetică, de încifrare a semnificațiilor: Oul dogmatic, Ritmuri pentru nunțile necesare, Uvedenrode.
Recital de poezie Ion Barbu • Leopoldina Bălănuță
1896 – S-a născut Alexandru Colorian
18 martie 1896, București – 2 octombrie 1971, București
Jurist, poet și editor. A fost licențiat în Drept. A debutat cu versuri în 1914 în Vieața nouă, cu care a colaborat până în 1925. A scris la Versuri și proză, a fost redactor literar la cotidianul Îndreptarea, a mai colaborat la Lumină nouă, România, Universul literar etc. În volum a debutat în 1926, cu Simple fantezii pentru toamnă. Este considerat unul dintre editorii cei mai avizați ai lui Mihai Eminescu, până la edițiile devenite clasice. Din opera sa literară: Preludii în zori, Exil, Inscripții pentru Baltic, Poeme alese, Poeme. Medalioane lirice.
1897 – S-a născut Barbu Solacolu
5/18 martie 1897, București – 30 octombrie 1976, București
Poet, memorialist, traducător, funcționar public și om de știință. A absolvit Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie ale Universității bucureștene. A luat parte la campaniile militare din 1917 și 1918, iar după încheierea păcii și-a susținut licența în Drept (1918). În 1920 a plecat în Germania, la Universitatea din Berlin, urmând cursuri de filosofie, economie, științe politice și geografie. A obținut, în 1923, titlul de Doctor în Filosofie și Științe economice și s-a întors în țară, pentru a se dedica unei cariere de tehnocrat, fiind consilier în Ministerul de Finanțe și în Ministerul de Externe sau la Uniunea Camerelor de Comerț, secretar general al unei bănci, profesor onorific la Academia de înalte Studii Comerciale. Primele încercări literare datează din anii terminali ai liceului, a debutat cu versuri la Flacăra în 1912 și a colaborat la periodice de orientare simbolistă și modernistă: Rampa, Convorbiri literare, Vieața nouă, Sburătorul, Viața românească, Ramuri, Cuvântul liber, Contimporanul etc. Din volumele sale: Umbre pe drumuri, De Saint-Simon, Regionalism cultural, categorie organică și socială, Umbre pe drumuri, Evocări. Confesiuni. Portrete.
1899 – S-a născut Ion Finteșteanu
Ițic Finchelstein; 18 martie 1899, București – 21 octombrie 1984, București
Celebru actor de teatru și film, radio și televiziune. Având de mic înclinații către teatru, s-a pregătit în vederea admiterii la Conservator, dar ocuparea Bucureștiului de către armatele germane în iarna anului 1916 a determinat refugierea sa în Moldova. În iarna anului 1917, la Iași a debutat ca actor de teatru în spectacolul Marșul nupțial de Henry Bataille, înlocuind un actor indisponibil, jucând alături de Maria Ventura, Tony Bulandra și Florica Alexandrescu. 
În perioada 1918–1921 a urmat cursul clasei Lucia Sturdza Bulandra de la Conservatorul de Artă Dramatică din București, absolvindu-l în 1921 ca premiant. A fost solicitat să plece în turneu cu trupa Teatrului Național, rămânând actor al acestui teatru până la moarte. A jucat în: O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, Enigma Otiliei, Capul de rățoi, Citadela sfărâmată, Take, Ianke și Cadîr, Căruța cu paiațe, și în piese străine: Stăpânul casei, Hangița, Mincinosul de Goldoni, Avarul, Școala femeilor, Tartuffe, Burghezul gentilom de Molière, Hamlet, Regele Lear, Neguțătorul din Veneția de Shakespeare. A fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică și șef al catedrei Arta actorului, avându-i asistenți pe Sanda Manu și Dem Rădulescu. A debutat în film în Datorie și sacrificiu (1926). După 25 de ani, a revenit pe marile ecrane cu Bulevardul „Fluieră Vântu” (1950), apoi O scrisoare pierdută, Afacerea Protar, Citadela sfărâmată, Celebrul 702, Vacanță la mare, Titanic vals, Haiducii, Serata, B.D. la munte și la mare. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului.
Victor Ion Popa – Take, Ianke și Cadîr (1976) • Regia Ion Finteșteanu. Cu: Alexandru Giugaru, Ion Finteșteanu (Ianke), Marcel Anghelescu, Alexandru Hașnaș, Adela Mărculescu, George Paul Avram etc.
1899 – A încetat din viață Ieronim G. Barițiu (7/19 august 1848 – 6/18 martie 1899)
Publicist și traducător; a militat pentru drepturile politice, economice și sociale ale românilor din Imperiu; fiul lui George Bariț.
1902 – S-a născut Pius Sérvien
Piu-Șerban Coculescu; 5/18 martie 1902, București – 28 ianuarie 1959, Paris
Poet, eseist și filolog, filosof al științelor, membru titular (din 1937) al Academiei de Științe din România. Era fiul lui Nicolae Coculescu, profesor de astronomie care, în 1908, a înființat Observatorul Astronomic din București. A început studiile la București, terminându-le la Paris, cu bacalaureat în Matematică și Filosofie (1920) și licența în Litere la Sorbona (1925). A urmat apoi, în România, cursurile Școlii de ofițeri de artilerie din Timișoara, în anul 1930 a trecut Doctoratul în Filosofie la Paris cu teza Ritmurile ca introducere fizică la estetică. A fost conferențiar la Collège de France, în Centre National de la Recherche Scientifique și a condus publicații științifice. A publicat numeroase lucrări, multe dintre ele sub pseudonimul Pius Sérvien, derivat din prenumele sale, dar fiind și o referire la romanul lui Anatole France, Dorințele lui Jean Servien. Acestea au acoperit teoria probabilităților, fundamentele matematicii, relația dintre acustică și estetică, relația dintre limbajul științific și limbajul poetic. Câteva dintre numeroasele sale lucrări: Sur les propositions d’histoire littéraire qui peuvent être établies au moyen de fiches, Introduction a une maniere d’être, Principes d’esthétique: problèmes d’art et langage des science, Le Langage des Sciences etc.
1906 – Primul zbor al aparatului Vuia I, proiectat, construit și pilotat de Traian Vuia
La Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat.
Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare, care a reușit să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, la bord, fără ajutor extern (pantă, cale ferată, catapultă etc.). Totuși, au fost și mai există multe contradicții și dezbateri asupra definiției de primul aeroplan.
1909 – S-a născut Barbu Brezianu
18 martie 1909, București – 14 ianuarie 2008
Istoric și critic de artă, scriitor, publicist și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Artiștilor Plastici. 
A absolvit Facultatea de Drept în 1932. Între 1943–1949, a fost magistrat, dar și angajat al Institutului de Istoria Artei. A colaborat la Contemporanul, Ulise, Vremea, Curentul literar, Facla, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească, Adevărul literar și artistic și la reviste de artă din țară și străinătate. A fost cunoscut îndeosebi pentru studiile sale despre Constantin Brâncuși, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în țară. Ca publicist și poet a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. A fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura românească precum Constantin Noica, Mircea Eliade, George Enescu. A fost autorul volumelor de poezii Nod ars, Poezii, Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărți Brâncuși în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză) etc.
1910 – S-a născut Ioana Postelnicu
Eugenia-Ioana Banu; 18 martie 1910, Poiana Sibiului, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria/Sibiu – 28 noiembrie 2004
Scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. 
După doi ani, în 1930, s-a transferat în București, continuând acolo studiile universitare. În 1937 și-a început cariera literară la Cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu. A realizat o frescă a vieții rurale transilvănene, ecranizată ulterior, în Ciclul Vlașinilor, format din romanele Plecarea Vlașinilor (1964) și Întoarcerea Vlașinilor (1979). În ele a descris viața păstorilor din Mărginimea Sibiului, cu care scriitoarea avea legături de sânge. A primit de două ori Premiul Academiei Române (1943, 1979) și premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară. Alte scrieri: Bogdana, Pădurea Poenari, Orașul minunilor, Adolescenții, Seva din adâncuri, Remember, Urmașii Vlașinilor.
1912 – Legea trecerii în proprietatea statului a moșiilor de utilitate publică
Legea nr. 1726/17 martie 1912 pentru trecerea în proprietatea Statului a moșiilor stăpânite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/18 martie 1912 a decis că „toate moșiile, afară de păduri și munți, cari sunt proprietăți ale județelor, comunelor, Casei Școalelor, Casei Bisericii, trec în proprietatea Statului” pentru a fi vândute țăranilor în loturi.
1913 – S-a născut George Marcu
18 martie 1913, Perivole, Macedonia de Vest – 24 decembrie 1984, București
Compozitor, dirijor, folclorist și cântăreț de origine aromână. Între 1932–1934 a urmat studiile muzicale la Conservatorul din București, unde l-a avut profesor de folclor muzical pe Constantin Brăiloiu. Între 1948–1954 a fost dirijor și compozitor la Ansamblul macedo-român din București. A făcut primele culegeri sistematice de folclor aromân, pe care le-a prelucrat pentru ansamblu. Două titluri notabile de prelucrări sunt Gaida și Tumbe, tumbe. În paralel, a fost responsabil artistic al Orchestrei „Barbu Lăutaru”. A fost cercetător la Institutul de Folclor din București până la sfârșitul vieții, instructor artistic și compozitor al grupului vocal din Ministerul Petrochimic, colaborator al Revistei de folclor.
George Marcu – Un laiu gioni picurar
1915 – A apărut la Craiova primul număr al publicației Basarabia
Pe prima pagină a primului număr a fost tipărit articolul „Nu uitați Basarabia. Două milioane de moldoveni asupriți imploră ajutorul fraților liberi”, prin care se cerea guvernului român „să acționeze pentru eliberarea fraților din Basarabia, care sub jugul rusesc sunt amenințați de a-și uita originea”. Revista a fost editata ulterior la București, iar din septembrie la Iași.
1918 – S-a format Guvernul Alexandru Marghiloman
După demisia Guvernului Alexandru Averescu-1 (29 ianuarie/10februarie–27 februarie/12 martie 1918), Alexandru Marghiloman a fost numit prim-ministru pe 5/18 martie, 
având ingrata sarcină de a continua tratativele cu Puterile Centrale, după semnarea Tratatului de pace de la Buftea-București. „Rezerva regală”, așa cum fusese numit Marghiloman (un filogerman), și-a alcătuit un Consiliu de miniștri conservator, care a fost la conducere între 5/18 martie–24 octombrie 1918. A fost desemnat să formeze un Consiliu de Miniștri de sacrificiu, asumându-și responsabilitatea încheierii unei păci separate, rușinoase pentru România, dar care ar fi salvat țara noastră de la ocuparea totală a teritoriului său. Regele considera că, datorită poziției sale filogermane, fermă de-a lungul timpului, liderul conservator va reuși să încheie o pace mai blândă. Refuzând să semneze Tratatul, Regele Ferdinand I a creat prima criză dinastică.
1919 – Adoptarea calendarului gregorian
România a fost una dintre ultimele țări europene care au adoptat calendarul gregorian (calendarul de stil nou). După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât Transilvania și Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României și Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern și extern, de consolidare și modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerată o condiție a progresului și modernizării, în contextul în care, pe plan internațional, se căutau soluții pentru unificarea diferitelor unități de măsură. În data de 5/18 martie 1919, Consiliul de Miniștri a adoptat Decretul-lege nr. 1.053 pentru Adoptarea calendarului gregorian pe ziua de 1 aprilie 1919, publicat în Monitorul Oficial în 6/19 martie. A intrat în vigoare pe întregul cuprins al țării, cu toate că existau diverse probleme de adaptare. Trecerea la stilul nou s-a aplicat începând cu 1 aprilie 1919 (stil vechi), care a devenit 14 aprilie (stil nou). Începând cu această dată, toate datele din România s-au scris conform calendarului gregorian.
Nu știm cât de greu s-au adaptat românii la calendarul gregorian, dar știm sigur că-n acel an nu au fost păcăleli de 1 aprilie!
1919 – S-a născut Elena Piru
Elena Bjoza; 18 martie 1919, Iași – 30 octombrie 1974, București
Istoric literar, soția lui Al. Piru. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1937–1941). A lucrat ca paleograf la Arhivele Statului din Iași, arhivistă la Direcția Generală a Arhivelor Statului din Bucuresti, bibliotecară principală la Biblioteca Academiei și cercetătoare științifică principală la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Experimentată cercetătoare a arhivelor și colecțiilor de manuscrise, a contribuit substanțial la alcătuirea fondului arhivistic al Institutului de Istorie Literară și Folclor din București. După debutul în Studii și cercetări de istorie literară și folclor (1956), a colaborat la Ateneu, Cahiers roumains d’études littéraires, Gazeta literară, Luceafărul, Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Viața Românească etc., publicând studii, neadunate în volume, despre literatura română în sec. al XlX-lea, în care accentul cade pe aspectul documentar. A îngrijit ediții din poeții Văcărești – Scrieri alese, Claudia Millian – Cântări pentru pasărea albastră și a colaborat la Istoria literaturii române (vol. II, 1968).
1921 – S-a născut Bartolomeu Anania
Valeriu Anania; 18 martie 1921, Glăvile–Piteșteana, Vâlcea – 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca
Cleric ortodox, mitropolit, poet, dramaturg și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1978). A urmat Seminarul Teologic Central din București (1933–1941). În 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, dându-i-se numele de Bartolomeu, apoi a fost hirotonit ierodiacon, slujind la Mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. În 1944 s-a înscris la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj. În calitate de președinte al studenților din Centrul Studențesc „Petru Maior” a organizat și condus greva studențească cu caracter anticomunist, contra guvernului condus de Petru Groza și totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. A fost exmatriculat în 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița. Din 1993 și până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (până în 2005 în cadrul Mitropoliei Ardealului). 
În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală (București), Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei. S-a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii, făcându-și debutul în anul 1936 la revista Vremea, colaborând apoi la Dacia Rediviva, al cărei redactor principal a fost și la Gazeta Literară, Luceafărul, Magazin Istoric, Ateneu etc și la revistele centrale bisericești Glasul Bisericii, Mitropolia Olteniei, buletinul și calendarul Credința (Detroit), Renașterea (Cluj). A publicat scrieri duhovnicești, printre care: Filele de acatist, Acțiunea catolicismului în România interbelică, Cartea deschisă a Împărăției, o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii; drame: Miorița, Meșterul Manole, Du-te vreme, vino, vreme!, Păhărelul cu nectar (fantezie pentru copii), Steaua Zimbrului, Poeme cu măști; volume de poezii: Geneze, Istorii agrippine, File de acatist, Anamneze, Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi, Poezie religioasă românească modernă; proză și eseuri: Greul Pământului, Rotonda plopilor aprinși, albumul Cerurile Oltului, Amintirile peregrinului Apter, Străinii din Kipukua etc. În anul 2008 a publicat un volum de memorii și a primit Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. A fost distins cu numeroase titluri, ordine, medalii, dintre care: Premiul Cartea anului, pentru volumul Din spumele mării, la Salonul național de carte (Cluj-Napoca, 1996), Marele Premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie „Lucian Blaga” (Cluj-Napoca, 1999), Diploma și medalia Academiei de Artă, Cultură și Istorie din Brazilia (2000), Premiul pentru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (2001) etc.
1926 – S-a născut Romul Munteanu
18 martie 1926, Călanu Mic, Hunedoara – 17 martie 2011, București
Critic și istoric literar, editor. A urmat Facultatea de Litere de la Universitatea din Cluj (1946–1950). Și-a început activitatea didactică la Cluj, după încheierea studiilor universitare, devenind asistentul profesorului Dimitrie Popovici și a continuat-o la Institutul Pedagogic din București și apoi la Universitatea din București. A devenit Doctor în Litere cu teza Aspectele și dimensiunile iluminismului românesc, în 1960 la Universitatea din Leipzig. 
A fost lector-invitat la Institutul de Romanistică din Leipzig (1957–1961), profesor de Literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității din București și a publicat numeroase monografii, studii de sinteză sau culegeri de eseuri. Între 1970–1989 a fost director al Editurii Univers, unde a contribuit la unul dintre cele mai interesante proiecte culturale postbelice, și anume la crearea unei „biblioteci universale” în limba română, reluând un ideal drag lui Ion Heliade Rădulescu. Din scrierile sale: Contribuția Școlii ardelene la culturalizarea maselor, Literatura europeană în epoca luminilor, Metamorfozele criticii europene moderne, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (3 vol.), Permanențe ale poeziei românești, O viața trăită, o viață visată (memorii), Viața în ceață sau cântecul lebedei (continuare a memoriilor).
1927 – S-a născut Ion P. Filipescu
18 martie 1927, Moțăței, Dolj – 12 decembrie 2002, București
Jurist, cercetător, profesor universitar, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Drept (absolvită în 1950) și ale Facultății de Economie Generală, 
obținând titlul științific de Doctor în Drept în anul 1961 și cel de Doctor Docent în anul 1974. În anul 1950 a început cariera universitară ca preparator, apoi lector, conferențiar și profesor de Drept internațional și Drept al familiei la Facultatea de Drept din București. A deținut pentru o perioadă și funcția de decan al Facultății de Drept. În paralel a fost, succesiv, cercetător, cercetător principal și director la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. A desfășurat o bogată activitate științifică vizând dreptul civil, dreptul familiei, dreptul internațional privat, dreptul comerțului internațional, dreptul comunitar, drepturile omului, teoria generală a obligațiilor etc. A fost unul dintre autorii proiectelor Codului civil și Codului familiei. A fost judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de trei ani.
1931 – S-a născut Mircea Hrișcă
Mircea Alexandru V. Hrișcă; 18 martie 1931, Baia Sprie – 28 iulie 1988, Baia Mare
Pictor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost elev al lui Corneliu Baba. A avut o bogată activitate didactică. Din anul 1963 a participat la numeroase expoziții colective în Baia Mare, Cluj-Napoca, Focșani, Bacău, Arad, Bistrița. Din opera sa: Primăvară și flori, Toamna pe câmp Mozaic, Panouri decorative la Clubul Tineretului din Baia Mare, ilustrații de carte. Pictorul maramureșean are lucrări în colecții din Franța, Germania, Canada, Israel, România etc.
Biografie ilustrată: Mircea HRIȘCĂ, pictor, grafician [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]
1936 – S-a născut Paul Sân-Petru
Paul Cioriciu; 18 martie 1936, Galați – 3 octombrie 2020, București
Medic, scriitor, sculptor, muzician, membru al Uniunii Scriitorilor din România, (din 1995, Filiala Iași, transferat la Filiala Bacău în 2014) și membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști. A urmat Facultatea de Medicină „Carol Davila” din București, specializarea Medicină Generală. S-a specializat în acupunctură, a studiat sculptura la Școala Populară de Artă din Galați, a fost brevetat parașutist sportiv aviator. 
A fost repartizat medic la Poiana Teiului (Neamț), unde a înființat un cor sătesc cu care a participat la Concursul „Gavriil Galinescu”. A debutat în ziarul Viața nouă cu un Poem aviatic, iar în anii de facultate, la București, a publicat în Viața Studențească, Amfiteatru, Luceafărul, Gazeta literară, Convorbiri literare, Cronica. În 1969 a debutat editorial cu volumul de versuri Urme. A publicat 18 volume de poezii, plus două volume de proză scurtă, dintre care: La limita șansei, Alchimia muzelor, Cine face liniște (proză scurtă), Albumul de poezie Mersul pe fulger, Poeme Regale (Premiul „Corneliu Coposu”), Carul de Biruință (Premiul Uniunii Scriitorilor Galați-Brăila), În paroxismul, vieții pe sfârșite… etc. A învățat să cânte la mandolină, vioară și pian, autodidact. În timpul facultății a cântat în Orchestra simfonică a Medicilor din București. A realizat albumul Sacra Coralia (muzică preclasică, clasică și modernă) și volumul de poezie Rugă pe harpă, compoziții muzicale cu versuri proprii. A făcut și sculptură, șlefuind rădăcinile contorsionate de fluviu, pe unele le-a oferit drept trofee pentru alți premianți.
1937 – S-a născut Horia Moculescu
18 martie 1937, Râmnicu-Vâlcea
Pianist, interpret vocal, compozitor de muzică ușoară, mediator și creator de programe TV, membru al Uniunii Compozitorilor. Talent muzical precoce, a învățat, autodidact, acordeonul la vârsta de șase ani. 
Din cauza așa-zisei „origini sociale nesănătoase” din timpul regimului comunist, nu a fost admis la Conservatorul din București; s-a înscris la Facultatea de Mine din Petroșani, unde și-a pus în evidență talentul de interpret muzical în cadrul orchestrei facultății. În continuare, s-a dedicat exclusiv muzicii, activând ca pianist în localuri de bun renume din București și de pe litoralul Mării Negre. În această perioadă a început să compună melodii de muzică ușoară. A format o orchestră proprie cu care a susținut concerte, turnee în țară și peste hotare (1963–1979). În 1965 a compus prima piesă înregistrată în Radio, Trompetistul îndrăgostit, iar în 1973 a scris piesa De-ai fi tu salcie la mal. A compus cca 500 melodii, colaborând cu cei mai talentați interpreți români: Margareta Pâslaru, Mihaela Mihai, Marina Voica, Aurelian Andreescu, Adrian Daminescu, Gabriel Cotabiță, Corina Chiriac, Mirabela Dauer etc. și a interpretat singur melodiile Singurătatea mea, Primăverii n-ai ce-i face, Nu mă vei uita, Rugă, Chemarea dragostei. A luat peste 200 premii.
Henry Mălineanu – Adevărata mea dragoste
1942 – S-a născut Ionel Drîmbă
Ion Alexandru Drîmbă; 18 martie 1942, Timișoara – 20 februarie 2006, Brazilia
Scrimer specializat pe floretă și pe sabie. A practicat scrima de la vârsta de opt ani, la Asociația Flacăra roșie. La 13 ani a concurat în categoria de seniori (divizia B) la floretă și la sabie, în anul 1959 a câștigat la campionatul național de juniori la ambele probe. Din 1960 s-a transferat la CSA Steaua, a devenit campion național de seniori la floretă, apoi a cucerit medalia de argint la floretă și a ajuns în semifinale la sabie la Campionatul European de juniori de la Leningrad. 
În 1963 a devenit vicecampion mondial de juniori la Gent, și vicecampion universitar la floretă și medaliat cu bronz la sabie la Universiada de la Porto Alegre, iar în 1964 a fost campion național la ambele arme și a participat la patru probe la Jocurile Olimpice Tokyo 1964. Alături de Ștefan Ardeleanu, Iuliu Falb, Tănase Mureșanu și Mihai Țiu, a cucerit medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial din 1967 de la Montreal. Pentru această realizare a fost numit maestru emerit al sportului. La Jocurile Olimpice din 1968, cu 19 victorii și două înfrângeri, a câștigat primul titlul olimpic din istoria scrimei românești. A fost declarat cel mai bun scrimer din lume de Asociația Internațională a Presei Sportive (AIPS). A fost decorat cu Meritul Sportiv cl.I, dar nu a primit mașina Fiat și suma de 25.000 de lei pe care statul român le promisese câștigătorilor unui titlu olimpic. Nemulțumit de modul în care sportivii de performanță erau tratați în România, a fugit în Republica Federală Germană în 1970. Numele său a fost șters din statisticile și documentele oficiale. S-a stabilit la Ulm, unde a lucrat ca antrenor pentru Federația Germană de Scrimă, pregătind campionii germani Matthias Behr și Alexander Pusch, printre alții. După doi ani, s-a mutat în SUA, stabilindu-se mai întâi la Tucson, Arizona, apoi la San Francisco, unde a înființat propria școală de scrimă. A lucrat, de asemenea, în Venezuela și în Brazilia, unde a creat un alt club de scrimă la Sao Paolo. În 1996 a revenit în România, unde numele său a fost restabilit după 1989. Deși a primit distincții, nu a primit nicio ofertă de angajare, a candidat la președinția Comitetului Olimpic și Sportiv Român dar funcția a fost obținută de Ion Țiriac. S-a întors în Brazilia, unde și-a continuat activitatea de antrenor.
1942 – S-a născut Eugen Dorcescu
Eugen Berca; 18 martie 1942, Târgu Jiu
Poet, prozator, eseist și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara. A absolvit cursurile Facultății de Filologie, secția Limba și literatura română la Universitatea din Timișoara (1966) și a devenit Doctor în Filologie, cu teza Structura metaforei în poezia română modernă (1915). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Filiala Timișoara, redactor și redactor-șef al Editurii Facla, redactor la Editura de Vest și apoi redactor-șef la Editura Amarcord. 
A debutat cu proză în ziarul Viitorul din Turnu Severin (1969) și cu versuri în Luceafărul (1970). A colaborat la Viața Românească, Familia, Amfiteatru, Steaua etc. A fost căsătorit cu Olimpia Berca, istoric și critic literar. A publicat volume de versuri: Pax magna, Desen în galben, Arhitectura visului (Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara, 1982) și Culegătorul de alge, cărți pentru copii: Dodoacă și Biciușcă, Castelul de calcar, Căsuța fermecată, precum și volumul de teorie și critică literară Metafora poetică și Embleme ale realității. Din martie 2023 este membru corespondent (Académico Correspondiente) al Academiei Hispanoamericane Buenas Letras din Madrid. A primit Diploma de Excelență pentru întreaga activitate literară (2006), Premiul literar „Nikolaus Berwanger” pentru întreaga creație poetică (2006), Premiul Opera Omnia, pentru întreaga creație literară (2012) decernate de Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor.
1944 – S-a născut Ghelasie de la Frăsinei
Gheorghe Teodor Popescu; 18 martie 1944, Sălătrucel Loviștea, Vâlcea – 2 iulie 2003, Mănăstirea Frăsinei
Ieromonah la Mănăstirea Frăsinei și autor a numeroase scrieri de mistică isihastă. Între anii 1962–1964 a urmat cursurile unei școli tehnico-sanitare din orașul Cluj. A lucrat la Spitalul Unificat din Abrud ca asistent de laborator, unde l-a cunoscut pe părintele Arsenie Praja, ieromonah la Mănăstirea Râmeț. 
Lângă el a prins gustul monahismului, în 1973, când s-a închinoviat ca frate în Mănăstirea Frăsinei, unde a experimentat cele mai profunde trăiri și meditații mistice. Datorită harului său, mii de credincioși din toată țara veneau la Frăsinei pentru a lua cuvânt de folos duhovnicesc. Întotdeauna a urmat cuvintelor Scripturii: „Caută mai întâi pe Dumnezeu și oamenii te vor căuta pe tine„. Opera sa scrisă se remarcă printr-o profundă și originală încărcătură teologică, desprinsă dintr-o trăire cu totul aparte. La formarea sa interioară au contribuit atât lectura duhovnicească din operele Sfinților Părinți, cât mai ales experiențele sale interioare, rugăciunea și Sfânta Liturghie. Slujind la Sfântul Altar, părintele Ghelasie a descoperit dimensiunea „chipului iconic” al structurii noastre duhovnicești.
Pr. Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei – Sfaturi duhovnicești Universul credintei, TVR
1944 – S-a născut Gheorghe Alupoaei
18 martie 1944, Zamostea, Dorohoi
Sculptor și profesor de arte plastice. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Iași, specializarea Grafică și Sculptură. Unul dintre profesorii de la care declară că a învățat foarte mult a fost sculptorul Iftimie Bârleanu. A studiat și cu maestrul Ion Irimescu. 
A profesat timp de nouă ani la Liceul „Mihai Eminescu” din Bârlad, unde a realizat prima lucrare de sculptură, portretul unui coleg de catedră, profesorul de istorie George Popescu, apoi bustul lui Gheorghe Roșca Codreanu, în uniformă militară, la împlinirea a 125 de ani de la înființarea colegiului care îi poartă numele. În 1976 s-a stabilit în Vaslui, fiind inspector școlar, profesor la Grupul Școlar „Ștefan Procopiu”, la gimnaziul „Elena Cuza”. A continuat să sculpteze ca artist sezonier, cum se autodefinește, deoarece are atelierul în afara orașului, fără sursă de căldură, așa că nu poate lucra iarna. Este căsătorit și are doi copii. A realizat: Bustul lui Gheorghe Roșca Codreanu, Bustul lui Emil Gârleanu, Bustul profesorului Mărgeluș Burgă și Bustul lui Alexandru Ioan Cuza în Bârlad, Complexul sculptural în fontă Pro Patria de la Miclești, Statuia lui Ștefan cel Mare, în curtea Catedralei Episcopale din Huși, Bustul lui Ștefan cel Mare, Bustul în bronz al lui Vasile Alecsandri, Bustul lui Mihail Kogălniceanu, Statuia în bronz Nicolae Milescu Spătarul, Bustul lui Ștefan Procopiu și Bustul lui Spiru Haret în Vaslui, Bustul lui Ștefan Ciobotărașu, în Lipovăț, Bustul lui Mihai Eminescu, dezvelit pe 15 ianuarie 2011 la Edmonton (Canada) etc.
1946 – S-a născut Sorin Dumitrescu
18 martie 1946, București – 22 decembrie 2024, București
Pictor și grafician, profesor universitar, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. În 1969 a absolvit Institutul de arte frumoase din București, la clasa maestrului Corneliu Baba și a început să participe la anualele și bienalele republicane și la Saloanele Municipiului București. Ucenic al Părintelui Galeriu, s-a îndreptat spre arta creștină. 
Împreună cu Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Horea Mihai, Vasile Gorduz, Napoleon Tiron, Bata Marianov și Doru Covrig a fondat Gruparea 9+1 (1981) și a fost fondator al Editurii și Fundației Anastasia. A fost, de asemenea, inițiatorul și curatorul galeriei Catacomba, al cărei program s-a remarcat în anii 1992–2001 prin promovarea pe simeze și, în general, în spațiul dezbaterii publice, a unei arte de mare anvergură spirituală. A participat la numeroase expoziții de grup, dar și personale. A fost distins cu multe premii, printre care Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor (2000), Crucea Casei Regale a României (2008). A publicat cărți: Metanoia sau Peștele pește poartă, Tablou cu orbi, Noi și icoana, Iconostasul român de la Scala Coeli. Biografia unei sinteze stilistice, Chivotele ecumenice ale lui Petru Rareș și modelul lor ceresc, 7 dimineți cu Părintele Dumitru Stăniloaie – convorbiri realizate cu Sorin Dumitrescu etc.
Galerie de tablouri: Sorin Dumitrescu [WIKIART]
1947 – Molotov a devenit cetățean de onoare al Clujului
Iată cum descria ceremonia ziarul oficial al PCR, Scînteia: „Consiliul politic al Primăriei Cluj, lărgit cu reprezentanții vieții politice, culturale și sociale a orașului a ținut eri, 18 martie, orele 12 în sala festivă a Primăriei o ședință solemnă la care a participat Înalt Prea Sfinția sa Nicolae Colan, șeful Bisericii Ortodoxe, general Victor Precup, Emil Petrovici – rectorul Universității „Ferdinand”, Vasile Pogăceanu – prefectul județului, dr. Alexe Kiss Csobor – rectorul Universității „Bolyai”. 
Primarul municipiului Cluj a subliniat meritele ministrului de Externe al Uniunii Sovietice, Viaceslav Molotov, în lupta pentru pacea și libertatea popoarelor și serviciile speciale făcute României și îndeosebi Ardealului prin cunoscuta declarație de la 3 aprilie 1944, care a contribuit la pregătirea evenimentelor de la 23 August, precum și faptul că la conferințele internaționale și la conferința de pace a susținut interesele politice și teritoriale ale României. Pentru acest motiv, conducerea Primăriei, în deplin acord cu consiliul politic și în numele cetățenilor capitalei Ardealului, i-au conferit lui Viaceslav Molotov titlul de cetățean de onoare al municipiului Cluj„. Din păcate, hotărârea de mai sus nu a fost anulată, fiind valabilă și în prezent!
1948 – S-a născut Anton Pongratz
Antal Pongrácz; 18 martie 1948, Târgu Mureș – 18 martie 2008, Târgu Mureș
Scrimer olimpic specializat în spadă, medic stomatolog. A început scrima cu Andrei Kakucs la CSU Târgu Mureș. A fost campion național în 1967 și 1973. A cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial pentru juniori Teheran 1967. A luat parte la probele de spadă individual și de spadă pe echipe la Jocurile Olimpice din 1972 de la München, unde s-a clasat pe locul 4, respectiv 5. A participat și la JO Montreal 1976 și la JO Moscova 1980. Pentru realizările sale a primit titlul de Maestru emerit al sportului (1968).
1949 – S-a născut Ondrej Štefanko
Ondrej Ján Štefanko; 18 martie 1949, Timișoara – 20 februarie 2008, Nădlac, Arad
Poet, eseist și traducător român de origine slovacă. A trăit toată viața în orașul Nădlac, unde, până în 1989, a fost profesor de Fizică și Chimie. Din 1974 a condus Cercul literar slovac din Nădlac. În România postsocialistă a fondat prima revistă slovacă Naše snahy (1990) și a condus Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România (UDSCR), în perioada 1993–1996. A fost președintele Asociației Scriitorilor, Artiștilor și Personalităților Culturale a Slovacilor din străinătate și a fost și membru al conducerii Societății Mondiale a Slovacilor din Străinătate. În ultima parte a vieții a fost redactor-șef al revistei bilingve Oglinzi paralele–Rovnobežne zrkadla editate de UDSCR. A scris în limba slovacă, publicând volume de poezie, eseuri și povești pentru copii.
1953 – A încetat din viață Mihai Costăchescu (23 septembrie 1884 – 18 martie 1953)
Istoric și folclorist; editor de documente feudale slavo-române; membru corespondent al Academiei Române.
1954 – A apărut la București Gazeta literară
A fost revista Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română și a apărut săptămînal, între 18 martie 1954–3 octombrie 1968. Concepută după modelul sovietic al săptămânalului Literaturnaia gazeta, revista Gazeta Literară, care apărea cu 8 pagini, a fost principala tribună a realismului socialist în versiunea românească. Director al revistei era Zaharia Stancu, cumulând funcția cu aceea de director al Teatrului Național din București.
1955 – S-a născut Bessenyei István
18 martie 1955, Ariniș, Maramureș – 29 octombrie 2018, Satu Mare
Actor, regizor și director de teatru de origine maghiară. A urmat Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István”, Târgu Mureș, profil: Arta actorului, clasa Tompa Miklós și Ferenczi István (1977–1981). 
Din 1981 a fost actor la secția maghiară a Teatrului de Nord Satu Mare, până la sfârșitul vieții, interpretând peste 50 de roluri și regizând peste 10 spectacole. De la sfârșitul anilor ’80 a fost compozitor și cântăreț al trupei Castelanii cu care a câștigat marele premiu la Festivalul Național Siculus din Odorheiu Secuiesc (1990). A regizat și a îndrumat activ trupe de tineri amatori de teatru. A fost membru fondator al Teatrului Municipal din Miercurea Ciuc (1998), membru al Consiliului Artistic, director artistic (2012–2014) al Trupei „Harag György”, președinte al Fundației Proscenium. A tradus Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă să te ascult de Tenessee Williams (în română) și Regina balului de Nicolae Mateescu (în maghiară).
1955 – S-a născut Casian Crăciun
Costică Crăciun; 18 martie 1955, Lopătari Buzău
Cleric ortodox care deține în prezent funcția de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, cu sediul la Galați. Se numără între membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru care CNSAS a constatat colaborarea cu fosta Securitate.
1957 – S-a născut Horia Roman Patapievici
18 martie 1957, București
Scriitor, fizician, filosof și eseist contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București în 1981, obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere. 
A fost cercetător științific principal la ICPMS București, asistent universitar la Catedra de fizică a Institutului Politehnic din București, director al centrului de Studii Germane al Facultății de Filosofie din Universitatea București, membru al colegiului de conducere al CNSAS, președinte al Institutului Cultural Român. Debutul său ca eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a colaborat la Revista 22, LA & I, Dilema (acum Dilema Veche), Orizont, Secolul 20 și Evenimentul Zilei. A fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural: Idei în libertate și Înapoi la argument. Din 2004 este director al revistei culturale Idei în dialog. Este membru fondator al Grupului de cercetare Fundamentele Modernității Europene și membru de onoare al Institutului ”Ludwig von Mises”. Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Cerul văzut prin lentilă (Premiul pentru eseu al editurii Nemira, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1995), Zbor în bătaia săgeții. Eseu asupra formării, Politice, Omul recent [Remarks on the Recentness in Man].
Horia Roman Patapievici – Dumnezeu și experiența modernității
1960 – A încetat din viață Vasile Al-George (24 februarie 1895 – 18 martie 1960)
Poet, publicist și traducător; a editat ziarul Mureșul; a condus săptămânalul Astra.
1965 – S-a instalat Guvernul Ion Gheorghe Maurer (2)
Marea Adunare Națională a ales președinte al Consiliului de Stat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar președinte al consiliului de Miniștri pe Ion Gheorghe Maurer. Cel din urmă a format Guvernul Ion Gheorghe Maurer (2) aflat la conducere în perioada 18 martie 1965–21 august 1965. A succedat Guvernului Ion Gheorghe Maurer (1), din intervalul de timp 21 martie 1961–18 martie 1965. În perioada scurtă de mandat a realizat Constituția din 21 august 1965. Vor urma încă trei guvernări Maurer.
1968 – A încetat din viață Eugen Cuteanu (28 decembrie 1900 – 18 martie 1968)
Compozitor, violonist și profesor universitar; membru în Societatea Compozitorilor Români.
1972 – S-a născut Diana Manuela Câmpan
18 martie 1972, Alba Iulia
Istoric și critic literar, scriitoare și profesoară universitară, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu. A urmat Facultatea de Litere, Istorie și Filozofie la Universitatea de Vest Timișoara, secția Română-Engleză (1991–1996). A devenit Doctor în Științe filologice în 2002, cu teza: Literatura lui A.E. Baconsky – de la lirismul utopizant la contra-utopie. 
A fost profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia, din 1998, asistent asociat, apoi titular al Departamentului de Filologie al Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, unde a urcat treptele ierarhiei academice până la statutul de profesor universitar, pe care îl deține astăzi, fiind și conducător de doctorat în domeniul Filologie. Este redactor-șef al revistei Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica, director al Centrului de Cercetări Filologice și Dialog Multicultural din Alba Iulia și referent științific în cadrul Editurii Academiei Române. A publicat studii de specialitate în peste 30 de volume colective, numeroase prefețe și peste 300 de articole și studii în reviste de profil, din țară și din străinătate, este autoarea/coordonatoarea unor volume de critică și istorie literară și de literatură comparată: Identitate culturală și discurs literar, A.E. Baconsky, O sută și una de poezii, Utopii, dileme, solitudini – pragurile poeticului în secolul XX, Solitudine întru înțelepciune. Eseu asupra poeticii singurătății eminesciene, Încrustații în lemnul cărților etc.
1977 – S-a născut Adrian Văncică
18 martie 1977, Târgoviște
Actor de teatru și film. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, specialitatea Actorie la clasa Mircea Albulescu. Este actor angajat al Teatrului „Nottara” din București și interpretul lui Celentano din serialul de comedie difuzat pe ProTV, Las Fierbinți. A jucat în filme ca: Visul lui Liviu, Hârtia va fi albastră, Boogie, Marți, după Crăciun etc.
Hârtia va fi albastră (2006) • Regia Radu Muntean. Cu: Dragoș Bucur, Ion Sapdaru, Mimi Brănescu, Viorel Comănici, Andi Vasluianu, Adrian Văncică (Sergent Pană), Ana Ularu etc. Partea I
Hârtia va fi albastră Partea II
1981 – S-a născut Octavian Chihaia
18 martie 1981, București
Fotbalist retras din activitate, fiul fotbalistului Romulus Chihaia. A jucat la Sportul Studențesc, Național București, Dinamo București, CFR Cluj, Progresul București, Dacia Mioveni, CS Otopeni, Tianjin Teda, Sportul Studențesc. În 2005, în meciul de Cupa UEFA Dinamo București–Olympique Marseille, în ultimul minut de prelungiri a trimis mingea în poartă, dar după ce arbitrul fluierase finalul partidei, ceea ce a dus la protestele întregii echipe.
1982 – S-a născut Steluța Duță
18 martie 1982, Râmnicu Sărat, Buzău
Pugilistă laureată cu trei medalii de argint la Campionatul Mondial de Box Feminin Amator (AIBA), patru medalii de aur la Campionatul European EUBC și două medalii de aur la Campionatul European EABA. Abandonată la naștere, a crescut în orfelinatul din Râmnicu Sărat, la Centrul de Plasament din Buzău, la cel din Stâlpu și la așezământul unei biserici la Câmpeni. La 18 ani a trebuit să plece din sistem, ajungând să trăiască pe stradă. În 2002 l-a întâlnit pe Constantin Voicilaș, antrenor de box la CSM Buzău, care în cele din urmă a devenit tatăl ei adoptiv. După câteva luni de antrenament, a devenit vicecampioană națională. În paralel, și-a reluat studiile, absolvind Liceul Sportiv din Buzău și școala de antrenori.
1984 – A încetat din viață Ene Braniște (12 octombrie 1913 – 18 martie 1984)
Teolog, preot, profesor; considerat unul dintre cei mai de seamă teologi liturghiști din Ortodoxia românească.
1991 – A încetat din viață Maria Holban (30 mai 1901 – 18 martie 1991)
Istoric; a avut un aport esențial în editarea seriei Călători străini despre țările române; membră corespondentă a Academiei Române.
1994 – A încetat din viață Gina Patrichi (8 martie 1936 – 18 martie 1994)
Actriță de teatru, film, radio și televiziune; a jucat la Teatrul Dramatic din Galați și la Teatrul „Bulandra” din București.
1995 – S-a născut Irina Bara
Irina Maria Bara; 18 martie 1995, Ștei, Bihor
Jucătoare profesionistă de tenis. A fost campioană națională la junioare la dublu în 2008 și 2009. 
În 2019, s-a situat pe cel mai bun loc la dublu din carieră, numărul 56 mondial. A câștigat nouă turnee ITF la simplu și 29 ITF la dublu, majoritatea pe zgură. Cea mai bună clasare a sa a fost locul 112 mondial (28 iunie 2021). Și-a făcut debutul pe tabloul principal al WTA Tour la Bucharest Open 2015, în proba de dublu, în parteneriat cu Buzărnescu. A câștigat primul titlu WTA la dublu la Transylvania Open 2021, alături de Ekaterine Gorgodze.
1998 – Misiunea diplomatică a României pe lângă NATO
Misiunea a fost înființată și a început să funcționeze operațional la Bruxelles, la 18 martie 1998.
2002 – A început Recensământul populației și locuințelor
Numărul persoanelor înregistrate la recensământul din 18–28 martie 2002, a fost de 21.680.974 locuitori, situând țara noastră pe locul 9 ca mărime între țările europene. Populația a scăzut cu 1.129.061 față de recensământul din 1992; ponderea populației române în totalul cetățenilor fiind de 89,47%.
2007 – A încetat din viață Ovidiu Maitec (13 decembrie 1925 – 18 martie 2007)
Sculptor și profesor universitar; vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici (1968–1973); membru titular al Academiei Române.
2008 – A încetat din viață Anton Pongratz (Antal Pongrácz; 18 martie 1948 – 18 martie 2008)
Scrimer olimpic specializat în spadă, medic stomatolog; Maestru emerit al sportului.
2016 – A încetat din viață Șerban Iliescu (1 martie 1956 – 18 martie 2016)
Lingvist și jurnalist; realizator al rubricilor radio Ghidul radiofonic de exprimare corectă și Minutul de limba română.
2019 – A încetat din viață Egon Balas (7 iunie 1922 – 18 martie 2019)
Matematician și economist; membru al partidului comunist ungar în perioada interbelică, activ în cadrul PMR și PCR în România; marginalizat în perioada post-stalinistă; stabilit în SUA din 1967; profesor la Tepper School of Business, Carnegie Mellon University.
2022 – A încetat din viață Stelian Dumistrăcel (Stelian-Traian Dumistrăcel; 19 august 1937 – 18 martie 2022)
Filolog și publicist în domeniile dialectologie, fonetică, lexicologie și lexicografie, terminologie, etimologie, romanistică, istoria limbii literare și a ideilor culturale, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 18 martie în istoria românilor | RomaniaEv