~ Personalitatea zilei* ~

Ferdinand I al României

Ferdinand Victor Adalbert Meinrad De Hohenzollern-Sigmaringen; 24 august 1865, Sigmaringen – 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia

Ferdinand I al României a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.

A fost fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (1835–1905) și al Infantei Antonia a Portugaliei, Principesă de Bragança și de Saxa-Coburg-Gotha (1845–1913). În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit sublocotenent în Regimentul 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.

Principele Ferdinand a venit prima oară în România la 15 ani (1881), împreună cu tatăl lui, Leopold și fratele lui mai mic, Carol, cei trei fiind prezenți la ceremoniile Încoronării.

La 23 de ani a devenit Principe de Coroană al Regatului României (1889). A sosit oficial în România la 19 aprilie 1889, în uniformă de sublocotenent, fiind primit la Gara de Nord de Regele Carol I și de Regina Elisabeta. S-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, ajungând până la gradul de general de corp de armată. A rămas Principe Moștenitor timp de 26 de ani, arătând o extraordinară loialitate Regelui Carol I, pregătindu-se discret, măsurat și temeinic pentru a prelua pe creștet Coroana de Oțel a României.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Maria a României. Cuplul princiar (și apoi regal) Ferdinand și Maria a avut 6 copii. Primul lor copil s-a născut la numai nouă luni și cinci zile de la căsătoria lor, este vorba despre principele Carol, născut la castelul Peleș, în 1893. A urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Maria (1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) și principele Mircea, născut în ianuarie 1913, care a murit la o vârstă fragedă.

A devenit Rege al României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, Regele Carol I. Domnia Regelui Ferdinand a fost marcată de două evenimente majore în istoria țării: primul război mondial și Marea Unire care a urmat războiului.

După doi ani de neutralitate, în urma deciziei din 14/27 august 1916 a Consiliului de Coroană, prezidat de Rege, România a intrat în război, la 14/27 august, alături de Antanta (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia). Regele Ferdinand va fi numit „cel Loial“ pentru că, deși născut german și rudă apropiată a Împăratului Germaniei, a pus interesul României mai presus de legătura lui de sânge și a luptat împotriva țării lui de origine. Profund religios, sensibil și cu un înalt simț moral, Regele a luat această hotărâre printr-un mare sacrificiu personal, respectându-și astfel promisiunea de a fi „un bun român“ din jurământul depus în fața Parlamentului, la întronare. În preziua Consiliului de Coroană decisiv, Regele îi spunea lui Titu Maiorescu, om politic conservator filogerman, care încerca să îl convingă să nu aleagă alianța cu Antanta: „După lupte teribile care s-au dat în mine, sacrific totul pentru binele patriei“.

La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea succesivă a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat, ceea ce i-a adus numele Ferdinand Întregitorul.

Regele Ferdinand I Întregitorul de țară

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat Rege al României Mari, alături de Regina Maria. În timpul slujbei oficiate de Patriarhul Miron Cristea au fost sfințite coroanele (vechea Coroană de Oțel a Regelui Carol I, pentru Ferdinand, și o coroană nouă, din aur, pentru Maria) și binecuvântați Suveranii. Afară, Regelui și Reginei li s-au așezat pe umeri purpura și hermina, iar pe creștet, coroanele. Încoronarea a fost urmată de 101 salve de tun și de ovațiile asistenței. În discursul său, Regele Ferdinand a spus: „Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei romane, coroana de oțel de la Plevna, pe care noi și glorioasele lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile și de pretutindeni, prin credința lor, prin munca și prin jertfa lor, au asigurat unitatea națională, și salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas și o simțire, de la Tisa până la Nistru și până la Mare”.

Regele Ferdinand I al României încoronat Rege al României Mari în orașul Alba Iulia

În anii care au urmat Primului Război Mondial, sub conducerea sa, România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin adoptarea unei noi Constituții (1923).

Măsurile adoptate după război au permis consolidarea statului național unitar român, prin unificarea administrativă, proclamarea sufragiului universal, egal, direct și secret și reforma agrară, promisă de Rege soldaților în timpul războiului. Legea pentru reforma agrară din 17 iulie 1921, prevedea exproprierea marilor moșii și împroprietărirea combatanților din Marele Război, a invalizilor, văduvelor și orfanilor de război și a țăranilor fără pământ. În urma acestei reforme radicale, mica proprietate agricolă a devenit predominantă în România. Caz unic în istorie, o reformă agrară de o asemenea amploare a fost făcută de înșiși proprietarii terenurilor.

Economia românească a cunoscut un ritm rapid de refacere până în 1923, după care a înregistrat o creștere cu adevărat spectaculoasă. Ramura cea mai dinamică a fost industria, progresul datorându-se politicii guvernamentale care a vizat încurajarea, promovarea și apărarea industriei naționale. Printre măsurile cele mai importante s-a numărat: Legea minelor din 1924, Legea din 14 iunie 1925, care avea la bază „păstrarea caracterului unitar al țării” și aplicarea descentralizării administrative, Legea electorală a „primei majorități” (1926).

Regele Ferdinand s-a implicat și în problematica relațiilor internaționale. Momente semnificative s-au înregistrat cu prilejul vizitelor suveranului la Paris, Londra și Bruxelles. De altfel, Ferdinand a fost primul șef de stat care a vizitat Biroul Internațional al Muncii, precum și sediul Societății Națiunilor în mai 1924. Cu acest prilej, regele declara: „Poporul român, având realizată, după secole de suferințe și persecuții, unificarea sa națională, preocupat de organizarea și menținerea păcii, spre a se considera, fără să urmărească nici un scop opresiv, dorind menținerea integrității teritoriale a țării sale și respectarea fidelă a tratatelor existente, este în mod profund atașat operei de pace, solidarității și înțelegerii, care formează obiectivele acțiunii Societății Națiunilor”.

Regele Ferdinand a fost un pasionat botanist – analizele sale pertinente îi surprindeau chiar și pe specialiștii în domeniu. A avut o vastă cultură, cunoștea mai multe limbi, printre care greaca veche și ebraica. Limba română a învățat-o încă din timpul studenției. Îi plăcea mult să călătorească și să vâneze. Îl preocupau heraldica, numismatica și filatelia. Nu agrea protocolul și prefera discuțiile pe teme de istorie, biologie sau filologie. A fost Protector și președinte de onoare al Academiei Române, iar în 1905 a fost ales președinte al Societății de Turism Român.

„Când am luat moștenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanților națiunii că voi fi un bun român; cred că m-am ținut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită a fost răsplata; și astăzi pot spune, cu fruntea senină: față de Dumnezeu și față de poporul meu, am conștiința curată”.

Mai mult: Ferdinand I al României [Wikipedia]

Ferdinand al României, Regele Marii Uniri

***** [In English] *****

Ferdinand I of Romania

24 August 1865 – 20 July 1927

Ferdinand Viktor Albert Meinrad of Hohenzollern-Sigmaringen was King of Romania from 10 October 1914 until his death in 1927. Ferdinand succeeded his uncle on the latter’s death (Carol I died without surviving issue).

He was the 1,174th Knight of the Order of the Golden Fleece (Austria, 1909) and the 868th Knight of the Order of the Garter (1924).
Though a member of a cadet branch of Germany’s ruling Hohenzollern imperial family, Ferdinand presided over his country’s entry into World War I on the side of the Triple Entente powers against the Central Powers on 27 August 1916. Thus he gained the nickname the Loyal, respecting his oath when sworn in before the Romanian Parliament in 1914: „I will reign as a good Romanian”.

The outcome of Romania’s war effort was the union of Bessarabia, Bukovina and Transylvania with the Kingdom of Romania in 1918.

More on: Ferdinand I al României [Wikipedia]

*****

King Ferdinand I of Romania – Rare photos from the Romanian Archive

#FerdinandIalRomaniei #istoriaRomaniei #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită